GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 6
Fara indoiala, un rol important in amploarea efectelor pe care un cutremur le are la suprafata, precum si in extinderea suprafetei pe care seismul poate fi resimtit, il are ADANCIMEA FOCALA. Desi cutremurele vrancene mai importante (de fapt, toate seismele de peste 5,2-5,4 grade pe scara Richter) se produc la adancimi relativ mari, intre 60-220 km, intr-un volum relativ ingust, limitat ca extindere spatiala, totusi exista anumite diferente intre caracteristicile seismelor vrancene produse la diverse etaje de adancime, in speta intre cutremurele produse in partea mai de sus a blocului litosferic subdus si cele generate in partea mai de jos, mai profunda, a blocului respectiv. Diferentele se regasesc si in ceea ce priveste frecventa cutremurelor, atat a celor mici (de magnitudine 3-4 si chiar 5) cat si a evenimentelor moderate (de magnitudine in jur de 6), respectiv a celor puternice (avand magnitudini mai mari de 6,7-7,0 pe scara Richter).
Cercetatorii care au studiat caracteristicile seismelor vrancene, inclusiv mecanismele de focar ale acestora, grupeaza, in general, cutremurele intermediare (subcrustale) in 2 \"zone\" distincte, din punct de vedere al adancimii focale: cutremure produse la 60-110 km adancime si cutremure produse la 120-170 km adancime, cu un fel de zona \"de tranzitie\" la 110-120 km adancime, zona in care se constata un fel de schimbare a orientarii distributiei hipocentrelor fata de axa verticala. In zona \"de tranzitie\" apar din cand in cand seisme moderate, care uneori le preceda pe cele majore declansate la adancimi mai mari.
Cutremurele produse la 60-110 km adancime sunt mai putine decat cele profunde; practic, luand in considerare si cutremurele slabe (de magnitudine 3), s-a constatat ca la 120-170 km adancime se produc cam de 3-4 ori mai multe cutremure decat la 60-110 km adancime. Pe de alta parte, seismele vrancene produse in partea \"de sus\" a blocului subdus au si magnitudini mai mici decat ale celor profunde; aici predomina evenimente de magnitudine 6-6,7 pe scara Richter, care foarte adesea apar in perechi (dubleti, tripleti); foarte rar (cam o data pe secol), in acest etaj de adancime (in special in jur de 90 km adancime) se poate declansa un eveniment major, cu o magnitudine care se pare ca nu depaseste 7,2-7,3 pe scara Richter. In ultimii 200 de ani, evenimente de acest tip par a fi fost cele din 1838 si 1977. Cutremurul din 1838 este cunoscut a fi produs mari distrugeri in special in Muntenia si Oltenia, mai grave decat in Moldova, deci pare a fi fost de tipul celui din 1977. Dar, un astfel de eveniment catastrofal la 80-110 km adancime nu va aparea decat o data pe secol. Aceasta frecventa relativ mica a seismelor majore produse in etajul \"de sus\" poate fi cumva explicata, totusi, si prin numarul mai mare de evenimente de magnitudine mai mica (de ordin 6 pe scara Richter) care apar relativ des in decursul unui secol la adancimi de ordinul 70 pana la 90 si ceva de km, chiar 100 km adancime. O alta caracteristica a seismelor produse in acest etaj de adancime este directivitatea predominanta catre SV a proceselor de rupere, ceea ce explica de ce aceste cutremure se resimt mai intens in Muntenia si Oltenia decat in Moldova.
Cutremurele mai profunde, produse la 120-170 km adancime, au cea mai mare frecventa, si cand se produc mai jos de 130 km adancime afecteaza mai intens Moldova decat Muntenia (directivitate predominanta catre NE). Totusi, aceste cutremure profunde sunt cele care pot atinge magnitudinile maxime din fiecare secol, in jur de 7,5 si chiar 7,5-7,8 pe scara Richter, ca valori extreme. Se pare ca nivelul stressului este mai ridicat in partea cea mai profunda a blocului litosferic subdus, ceea ce explica de ce seismele vrancene produse la adancimi mai mari elibereaza energii mai mari. In ultimul secol, s-au observat chiar 3 cutremure de magnitudine M > 6,7 declansate in partea de jos, deci la 120-170 km adancime, respectiv seismele din 1908,1940 si 1986. Si cutremurele mici sunt mai numeroase la adancimi mai mari fata de cele produse in partea de sus. Deci acest etaj de adancime pare a fi in mai mare masura \"predispus\" la ruperi de anvergura. In secolul 19 sunt \"creditate\" ca provenind din partea aceasta mai profunda a volumului litosferic vrancean de asemenea 3 seisme, anume evenimentele din 1802, 1829 si 1894 ! Intr-adevar,studiile seismologice au sugerat caderi de tensiune mai mari pentru cutremure declansate in partea profunda, incepand de la 120 km adancime in jos !
La adancimi mai mari de 170 km activitatea seismica vranceana se diminueaza considerabil, pana la disparitie. Cel mai adanc cutremur vrancean cunoscut s-a produs in ziua de 16 mai 1982 (magnitudine 4,5), la o adancime (recalculata) de 210-220 km, ceea ce sugereaza ca limita inferioara a blocului litosferic \"delaminat\" ar ajunge undeva in jur de 200-220 km adancime. In orice caz, pe la 180 km adancime seismele vrancene dispar aproape complet (fiind cunoscute doar cateva exceptii, notabila fiind cea mentionata mai sus, respectiv acel cutremur mic din 1982).
Foarte interesant este ce se intampla intre 40-60 km adancime, \"zona\" in care activitatea seismica vranceana este, de asemenea, extrem de redusa (atat ca numar, cat si ca magnitudine). Se presupune ca aceasta zona (care corespunde unei semnificative schimbari in viteza de propagare a undelor seismice) ar fi zona de \"decuplare\" (delaminare) totala sau partiala a blocului litosferic provenit din vechea placa tectonica aflata in subductie pana acum multe milioane de ani.
La adancimi mai mici (intre 5-40 chiar 45 km) se produc si seisme crustale, cu originea in scoarta terestra, corelate cu sisteme locale de falii active. Aceste seisme au magnitudini relativ mici (nu depasesc 5,2-5,3 grade pe scara Richter), sunt resimtite pe arii considerabil limitate ca intindere, si nu pun probleme deosebite decat, eventual, localitatilor din imediata vecinatate a epicentrului. Foarte adesea, aceste seisme apar in secvente, cu pre-socuri si numeroase replici, uneori cu caracter migrator in lungul fracturilor crustale. Cele mai importante astfel de cutremure s-au semnalat pe aliniamentele Buzau-Ramnicu Sarat-Focsani-Tecuci si Focsani-Marasesti-Adjud, in special la adancimi de 15-30 km. In zonele de munte, acolo unde sunt epicentrele cutremurelor de adancime (Muntii Vrancei si ai Buzaului) apar mai rar cutremure superficiale, si de regula cu magnitudini foarte mici (3-4 pe scara Richter; secventele mai semnificative de cutremure crustale apar mai la est de zona epicentrala a cutremurelor intermediare, cam in zona de campie (Campia Ramnicului, Campia Siretului Inferior). Se pare ca exista si o anumita corelatie intre seismicitatea crustala si cea intermediara, in sensul ca unele secvente de cutremure crustale par a fi precedat cutremure vrancene intermediare importante.
In orice caz, de interes major pentru ansamblul teritoriului tarii (ba chiar si pentru vecini :biggrin::harhar
raman cutremurele adanci produse in Carpatii de Curbura cu originea in partea superioara a mantalei (al doilea invelis al Terrei).
Cercetatorii care au studiat caracteristicile seismelor vrancene, inclusiv mecanismele de focar ale acestora, grupeaza, in general, cutremurele intermediare (subcrustale) in 2 \"zone\" distincte, din punct de vedere al adancimii focale: cutremure produse la 60-110 km adancime si cutremure produse la 120-170 km adancime, cu un fel de zona \"de tranzitie\" la 110-120 km adancime, zona in care se constata un fel de schimbare a orientarii distributiei hipocentrelor fata de axa verticala. In zona \"de tranzitie\" apar din cand in cand seisme moderate, care uneori le preceda pe cele majore declansate la adancimi mai mari.
Cutremurele produse la 60-110 km adancime sunt mai putine decat cele profunde; practic, luand in considerare si cutremurele slabe (de magnitudine 3), s-a constatat ca la 120-170 km adancime se produc cam de 3-4 ori mai multe cutremure decat la 60-110 km adancime. Pe de alta parte, seismele vrancene produse in partea \"de sus\" a blocului subdus au si magnitudini mai mici decat ale celor profunde; aici predomina evenimente de magnitudine 6-6,7 pe scara Richter, care foarte adesea apar in perechi (dubleti, tripleti); foarte rar (cam o data pe secol), in acest etaj de adancime (in special in jur de 90 km adancime) se poate declansa un eveniment major, cu o magnitudine care se pare ca nu depaseste 7,2-7,3 pe scara Richter. In ultimii 200 de ani, evenimente de acest tip par a fi fost cele din 1838 si 1977. Cutremurul din 1838 este cunoscut a fi produs mari distrugeri in special in Muntenia si Oltenia, mai grave decat in Moldova, deci pare a fi fost de tipul celui din 1977. Dar, un astfel de eveniment catastrofal la 80-110 km adancime nu va aparea decat o data pe secol. Aceasta frecventa relativ mica a seismelor majore produse in etajul \"de sus\" poate fi cumva explicata, totusi, si prin numarul mai mare de evenimente de magnitudine mai mica (de ordin 6 pe scara Richter) care apar relativ des in decursul unui secol la adancimi de ordinul 70 pana la 90 si ceva de km, chiar 100 km adancime. O alta caracteristica a seismelor produse in acest etaj de adancime este directivitatea predominanta catre SV a proceselor de rupere, ceea ce explica de ce aceste cutremure se resimt mai intens in Muntenia si Oltenia decat in Moldova.
Cutremurele mai profunde, produse la 120-170 km adancime, au cea mai mare frecventa, si cand se produc mai jos de 130 km adancime afecteaza mai intens Moldova decat Muntenia (directivitate predominanta catre NE). Totusi, aceste cutremure profunde sunt cele care pot atinge magnitudinile maxime din fiecare secol, in jur de 7,5 si chiar 7,5-7,8 pe scara Richter, ca valori extreme. Se pare ca nivelul stressului este mai ridicat in partea cea mai profunda a blocului litosferic subdus, ceea ce explica de ce seismele vrancene produse la adancimi mai mari elibereaza energii mai mari. In ultimul secol, s-au observat chiar 3 cutremure de magnitudine M > 6,7 declansate in partea de jos, deci la 120-170 km adancime, respectiv seismele din 1908,1940 si 1986. Si cutremurele mici sunt mai numeroase la adancimi mai mari fata de cele produse in partea de sus. Deci acest etaj de adancime pare a fi in mai mare masura \"predispus\" la ruperi de anvergura. In secolul 19 sunt \"creditate\" ca provenind din partea aceasta mai profunda a volumului litosferic vrancean de asemenea 3 seisme, anume evenimentele din 1802, 1829 si 1894 ! Intr-adevar,studiile seismologice au sugerat caderi de tensiune mai mari pentru cutremure declansate in partea profunda, incepand de la 120 km adancime in jos !
La adancimi mai mari de 170 km activitatea seismica vranceana se diminueaza considerabil, pana la disparitie. Cel mai adanc cutremur vrancean cunoscut s-a produs in ziua de 16 mai 1982 (magnitudine 4,5), la o adancime (recalculata) de 210-220 km, ceea ce sugereaza ca limita inferioara a blocului litosferic \"delaminat\" ar ajunge undeva in jur de 200-220 km adancime. In orice caz, pe la 180 km adancime seismele vrancene dispar aproape complet (fiind cunoscute doar cateva exceptii, notabila fiind cea mentionata mai sus, respectiv acel cutremur mic din 1982).
Foarte interesant este ce se intampla intre 40-60 km adancime, \"zona\" in care activitatea seismica vranceana este, de asemenea, extrem de redusa (atat ca numar, cat si ca magnitudine). Se presupune ca aceasta zona (care corespunde unei semnificative schimbari in viteza de propagare a undelor seismice) ar fi zona de \"decuplare\" (delaminare) totala sau partiala a blocului litosferic provenit din vechea placa tectonica aflata in subductie pana acum multe milioane de ani.
La adancimi mai mici (intre 5-40 chiar 45 km) se produc si seisme crustale, cu originea in scoarta terestra, corelate cu sisteme locale de falii active. Aceste seisme au magnitudini relativ mici (nu depasesc 5,2-5,3 grade pe scara Richter), sunt resimtite pe arii considerabil limitate ca intindere, si nu pun probleme deosebite decat, eventual, localitatilor din imediata vecinatate a epicentrului. Foarte adesea, aceste seisme apar in secvente, cu pre-socuri si numeroase replici, uneori cu caracter migrator in lungul fracturilor crustale. Cele mai importante astfel de cutremure s-au semnalat pe aliniamentele Buzau-Ramnicu Sarat-Focsani-Tecuci si Focsani-Marasesti-Adjud, in special la adancimi de 15-30 km. In zonele de munte, acolo unde sunt epicentrele cutremurelor de adancime (Muntii Vrancei si ai Buzaului) apar mai rar cutremure superficiale, si de regula cu magnitudini foarte mici (3-4 pe scara Richter; secventele mai semnificative de cutremure crustale apar mai la est de zona epicentrala a cutremurelor intermediare, cam in zona de campie (Campia Ramnicului, Campia Siretului Inferior). Se pare ca exista si o anumita corelatie intre seismicitatea crustala si cea intermediara, in sensul ca unele secvente de cutremure crustale par a fi precedat cutremure vrancene intermediare importante.
In orice caz, de interes major pentru ansamblul teritoriului tarii (ba chiar si pentru vecini :biggrin::harhar
raman cutremurele adanci produse in Carpatii de Curbura cu originea in partea superioara a mantalei (al doilea invelis al Terrei).