Alex
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 3.226
- Scor reacție
- 95
31 august 1986
Impreuna cu o prietena am plecat intr-o vizita la o amica a carei mama era in delegatie in alt oras. Era seara si o vijelie ciudata indoia pomii iar cerul era brazdat cand si cand de fulgere. Ambianta era linistita pana cand a venit un prieten al gazdei.El a inceput sa povesteasca cum pe lacul din apropiere sunt valuri dar toate trei l-am luat in bascalie intrebandu-l cate beri a baut in acea zi fierbinte de august. Catelul gazdei dormea linistit sub o masa si nu parea deloc deranjat de glumele noastre. Se facuse tarziu asa ca am plecat spre casa in jurul orei 22.Apucasem sa ma schimb cand cu un vuiet puternic a sosit cutremurul.
Blocul se balansa nebun ca o trestie in vant si si-a continuat aplecarile secunde in sir dupa ce seismul se oprise. Peretii scrisneau si ma intrebam tacuta...cand se va termina cosmarul.
Acest cutremur parea sa nu se mai termine... era ca o agonie... si a durat 137 de secunde...
mai 1990 ziua
Eram intr-o cladire de 3 etaje din centru si motaiam linistita mangaiata de lumina calda a soarelui ce patrundea prin ferestre. "Un sut" puternic mi-a dat senzatia ca incaperea va zbura cu totul in curtea din apropiere.
Voci speriate,oameni coborand grabiti pe scari,balans de pereti si scasnet slab de beton compuneau atmosfera.Cand si cand cineva striga.. nu fugiti pe scari... dar toti erau surzi..nimic nu putea opri panica...
Impreuna cu alti cativa am stat linistiti sub un prag solid de usa.. asteptand ca totul sa se linisteasca... Aveam incredere ca Dumnezeu ne va proteja si ca totul va trece ... In centru era o adevarata nebunie..bulevarde pe care se circula bara la bara,soferi nervosi si speriati,pietoni grabiti ce sfidau orice reguli de circulatie..toti se indreptau catre cei dragi..toti vroiau sa ajunga cit mai repede acasa...
mai 1990 noaptea
In linistea noptii suna telefonul.Tata raspunde somnoros si il aud vorbind cu o prietena din canada care aflase de cutremur si era ingrijorata. Il aud apoi soptind ceva mamei..si brusc totul incepe sa se legene...oh doamne iar? Ma duc tiptil in camera parintilor si ma asez incet pe pat..respirand incet... Tata ne linistete ca de fiecare data cu vocea lui calda...e o replica..imediat trece...si a trecut...dar nu era o replica...ci un cutremur.
In acele clipe..cand totul danseaza in jur..cand scrasnetul peretilor iti baga teama in suflet..cand totul vuieste.. iti dai seama ce mic esti.. ce neputincios... si ai un singur gand ..sa se termine.In acele secunde de cosmar... o voce tacuta striga din adancul sufletului tau, din toata fiinta ta... "ajuta-ma Doamne... ai grija de noi.. nu ne parasi..."..si El ne-a ajutat...
Impreuna cu o prietena am plecat intr-o vizita la o amica a carei mama era in delegatie in alt oras. Era seara si o vijelie ciudata indoia pomii iar cerul era brazdat cand si cand de fulgere. Ambianta era linistita pana cand a venit un prieten al gazdei.El a inceput sa povesteasca cum pe lacul din apropiere sunt valuri dar toate trei l-am luat in bascalie intrebandu-l cate beri a baut in acea zi fierbinte de august. Catelul gazdei dormea linistit sub o masa si nu parea deloc deranjat de glumele noastre. Se facuse tarziu asa ca am plecat spre casa in jurul orei 22.Apucasem sa ma schimb cand cu un vuiet puternic a sosit cutremurul.
Blocul se balansa nebun ca o trestie in vant si si-a continuat aplecarile secunde in sir dupa ce seismul se oprise. Peretii scrisneau si ma intrebam tacuta...cand se va termina cosmarul.
Acest cutremur parea sa nu se mai termine... era ca o agonie... si a durat 137 de secunde...
mai 1990 ziua
Eram intr-o cladire de 3 etaje din centru si motaiam linistita mangaiata de lumina calda a soarelui ce patrundea prin ferestre. "Un sut" puternic mi-a dat senzatia ca incaperea va zbura cu totul in curtea din apropiere.
Voci speriate,oameni coborand grabiti pe scari,balans de pereti si scasnet slab de beton compuneau atmosfera.Cand si cand cineva striga.. nu fugiti pe scari... dar toti erau surzi..nimic nu putea opri panica...
Impreuna cu alti cativa am stat linistiti sub un prag solid de usa.. asteptand ca totul sa se linisteasca... Aveam incredere ca Dumnezeu ne va proteja si ca totul va trece ... In centru era o adevarata nebunie..bulevarde pe care se circula bara la bara,soferi nervosi si speriati,pietoni grabiti ce sfidau orice reguli de circulatie..toti se indreptau catre cei dragi..toti vroiau sa ajunga cit mai repede acasa...
mai 1990 noaptea
In linistea noptii suna telefonul.Tata raspunde somnoros si il aud vorbind cu o prietena din canada care aflase de cutremur si era ingrijorata. Il aud apoi soptind ceva mamei..si brusc totul incepe sa se legene...oh doamne iar? Ma duc tiptil in camera parintilor si ma asez incet pe pat..respirand incet... Tata ne linistete ca de fiecare data cu vocea lui calda...e o replica..imediat trece...si a trecut...dar nu era o replica...ci un cutremur.
In acele clipe..cand totul danseaza in jur..cand scrasnetul peretilor iti baga teama in suflet..cand totul vuieste.. iti dai seama ce mic esti.. ce neputincios... si ai un singur gand ..sa se termine.In acele secunde de cosmar... o voce tacuta striga din adancul sufletului tau, din toata fiinta ta... "ajuta-ma Doamne... ai grija de noi.. nu ne parasi..."..si El ne-a ajutat...