Haideti sa retraim un pic sentimentele noastre si gandurile ce ne invadeaza in timpul unui cutremur.
Discutam cu un prieten subiectul cutremur si rezistenta cladirilor si brusc mi-a aparut o intrebare in minte \"de fapt ce ma sperie in timpul unui seism\"?
Sincer nu este o placere sa auzi scrasnetul peretilor, vuietul pamantului, tipetele isterice ale unora, etc.
Unora dintre noi le este teama de moarte desi eu cred ca nici unul dintre noi nu moare ci trece intr-o alta dimensiune imperceptibila pentru majoritatea dintre noi.
Altii se tem de momentele pe care le-am vazut cu totii cand echipele de salvare cauta supravietuitori si unii stau prinsi intre grinzi sau pereti.
Sunt oameni care se tem de orice este neobisnuit chiar daca nu le face rau.
Nu cred ca m-am gandit niciodata in acele secunde cand totul se zguduie, ca se poate darama cladirea. Scrasnetul peretilor si instabilitatea ma sperie caci pe orice as pune mana trepideaza, se onduleaza, se misca....
Este un sentiment foarte ciudat caci in acele clipe realizezi ca nu tu esti acela care controleaza situatia ci numai Dumnezeu.Te simti mic si neajutorat si tot ce poti face este sa te rogi sa se termine cu bine totul.
Ne gandim la cei dragi, incercam sa ii aparam si sa ii imbarbatam pe cei de langa noi dar ceea ce simtim este frica.
Numai in astefel de clipe, momente extreme in viata noastra ( dezastre naturale, boli incurabile, etc) intelegem ca Cineva este mai presus de noi, ca acel Cineva este forta si puterea si controleaza totul.
Discutam cu un prieten subiectul cutremur si rezistenta cladirilor si brusc mi-a aparut o intrebare in minte \"de fapt ce ma sperie in timpul unui seism\"?
Sincer nu este o placere sa auzi scrasnetul peretilor, vuietul pamantului, tipetele isterice ale unora, etc.
Unora dintre noi le este teama de moarte desi eu cred ca nici unul dintre noi nu moare ci trece intr-o alta dimensiune imperceptibila pentru majoritatea dintre noi.
Altii se tem de momentele pe care le-am vazut cu totii cand echipele de salvare cauta supravietuitori si unii stau prinsi intre grinzi sau pereti.
Sunt oameni care se tem de orice este neobisnuit chiar daca nu le face rau.
Nu cred ca m-am gandit niciodata in acele secunde cand totul se zguduie, ca se poate darama cladirea. Scrasnetul peretilor si instabilitatea ma sperie caci pe orice as pune mana trepideaza, se onduleaza, se misca....
Este un sentiment foarte ciudat caci in acele clipe realizezi ca nu tu esti acela care controleaza situatia ci numai Dumnezeu.Te simti mic si neajutorat si tot ce poti face este sa te rogi sa se termine cu bine totul.
Ne gandim la cei dragi, incercam sa ii aparam si sa ii imbarbatam pe cei de langa noi dar ceea ce simtim este frica.
Numai in astefel de clipe, momente extreme in viata noastra ( dezastre naturale, boli incurabile, etc) intelegem ca Cineva este mai presus de noi, ca acel Cineva este forta si puterea si controleaza totul.