Alex
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 3.226
- Scor reacție
- 95
Cutremurele pe care le-am trait
Locuiesc in Bucuresti dar la cutremurul din 77 aveam doar cateva luni, deci despre el mare lucru nu am ce sa povestesc. Din ce mi-a povestit sora-mea, cateva zile nu a fost curent electric iar telefoanele nu au functionat aproape o luna. Dupa ce au fost pornite din nou, numarul vechi a fost schimbat cu unul nou. Ce stiu este ca taica-meu m-a luat in brate si a iesit cu mine afara. Pe atunci stateam intr-un apartament la parterul unui bloc de 4 etaje. Blocul, construit in 1974 cred, nu a avut nici o problema pana acum la nici unul dintre cutremure.
In august 1986, eram cu tata, mama, fratele meu si sora mea in sufragerie, si ne uitam la bulgari, la Studio X. Asta era un generic-emisiune sub care rulau filme clasice, gen TNT, sau seriale. Chiar in seara aceea stiu ca ne-am uitat la "Linda", asa se numea serialul acela unguresc. In plus, cand erau filme in limba engleza, la aceasta emisiune nu erau dublate ci titrate, si era foarte usor sa le urmaresti.
Imediat dupa ce s-a terminat filmul, fratele meu s-a ridicat de pe fotoliu, a aprins lumina si s-a indreptat inspre televizor sa il stinga. Imediat cand l-a stins mama a spus sa iesim cu totii din casa. Eu nu simtisem nimic, stateam in pat, dar oricum, fiind prima oara cand aveam de-a face cu un cutremur oricum nu mi-as fi dat seama ce se intampla. Taica-miu a deschis usa de la apartament si am inceput sa iesim: mama, sor-mea, eu, apoi urmau sa iasa frate-miu si taica-meu. Cand ma indreptam spre usa am trecut prin dreptul bucatariei. Atunci am simtit o miscare mai puternica si lumina s-a stins pentru vreo 2 secunde.
Din cativa pasi am fost pe palier, iar atunci am avut senzatia ca nu mai am nimic sub picioare si sunt in cadere libera. Miscarea verticala fusese atat de puternica incat lumina s-a intrerupt din nou pentru cateva secunde. Am coborat scarile si am ajuns afara. Mama a ramas in fata blocului sa astepte sa iasa si taica-meu cu frate-miu iar sor-mea m-a dus mai departe de bloc, unde eram in siguranta. Incercam sa ma tin pe picioare, incepusera miscarile orizontale, foarte puternice, iar eu imi pierdusem orice stabilitate.
Am intrebat-o pe sor-mea daca mai dureaza mult si ea mi-a raspuns ca se va termina imediat. Dar clipele se scurgeau ingrozitor de greu iar eu priveam cerul, era plin de stele si extraordinar de curat in noaptea aceea. Toti copacii se aplecau de parca era furtuna, iar zgomotul infundat pe care mai mult il simteamdecat il auzeam ma speria si mai tare.
Intr-un final miscarile s-au oprit, taica-miu a urcat in apartament sa ia actele si ce bani mai aveam si am hotarat sa mergem pana la bunica-mea care statea la vreo 4 statii de autobuz distanta. Am luat-o pe jos, am observat ca lumina in locuinte a fost oprita, dar strazile erau luminate. Fabricile de pe platforma industriala incepusera sa evacueze probabil diverse substante chimice pentru a nu risca vreo explozie, iar vuietul pe care il faceau iti patrundea pana in oase. Lumea incepuse sa iasa din blocuri, dar nu auzise nimeni nici un comunicat oficial referitor la cutremurul care avusese loc. Ne apropiam de blocul bunica-mii, care era chiar la bulevard. Fiindca pe ambele partile bulevardului sunt numai blocuri de 10 etaje iar toata lumea iesise afara, abia reuseai sa treci sau sa vezi in departare din cauza aglomeratiei.
Am ajuns la blocul bunica-mii, nu se intamplase nimic, dar nu mai era curent electric. Am urcat la ea in garsoniera ea isi pregatise deja un bagaj de mana cu acte, bani si medicamente si am vorbit cu ea sa vina sa stea la noi pana a doua zi. In acea saptamana, cu cateva zile in urma, frate-miu ii cumparase un aparat de radio Gloria, protabil, care inca mai avea bateriile cu care fusese livrat. L-am luat si pe acela si am pornit cu totii inapoi spre casa. Pe drum, frate-miu a incercat sa prinda la radio Programul 1. Cand a reusit era heterodina, acel tiuit care se aude si la televizor atunci cand este mira. Dupa cateva secunde a inceput sa se auda semnalul care anunta ca urmeaza un buletin de stiri. Timp de cateva minute, mai mult de 5 minute semnalul s-a tot repetat, fara ca buletinul de stiri sa inceapa. In cele din urma a intrat vocea unui crainic care aanuntat ca a avut loc un cutremur, nu mai tin minte exact cate grade a spus ca a avut, ca nu s-au inregistrat nicaieri in tara pagube materiale, ca sunt cativa raniti si (parca asa mi-aduc aminte) 5 morti.
Din nou semnalul acela al buletinului de stiri a inceput sa se repete, si apoi iar crainicul care anunta acelasi lucru. Altceva nu am mai aflat in seara aceea. Am ajuns acasa, curentul a pornit imediat cum am ajuns, si am dormit cu totii in sufragerie, unii pe canapea, altii pe jos, altii in pat.
Cutremurul din 1990
In 1990 eram tot acasa, in sufragerie, stateam pe un fotoliu si citeam niste ziare asteptand ceva emisiune sa inceapa la televizor. Am auzit ca vibreaza usa de la intrare, si in prima faza am crezut ca este frate-miu care a venit acasa si incearca sa descuie usa din exterior. M-am dus sa vad ce se intampla si m-am uitat pe vizor. Nimeni. Usa, si tocul usii pe care pusesem mana, continuau sa vibreze ceea ce m-a facut sa cred ca o fi cineva prin bloc care da gauri cu bormasina in pereti, sau care vrea sa darame vreun perete.
Chiar in momentul acela a iesit sora mea din camera ei si mi-a zis ca e cutremur. Am iesit afara si abia acolo a inceput distractia: miscari pe orizontala, ample, de abia ma mai tineam pe picioare. Mare lucru ce s-a intamplat dupa aia nu am mai tinut minte; cu toate astea in noaptea respectiva a mai fost inca unul, mai scurt si mai slab, dar care tot m-a trezit.
Interesant atunci a fost ca, cu exact o zi inainte aparuse un numar al ziarului "Dreptatea" (era al PNTCD-ului), care avea pe prima pagina o poza din piata Universitatii cu km liber de neocomunism si un titlu imens deasupra: "Ne vom cutremura si vom intelege". Foarte inspirat ales titlul asta, cu doar o zi inainte de cutremur. La cateva luni dupa aceasta, tot in 1990, stateam intr-o duminica in pat in camera mea citind niste caiete si am simtit din nou ca se misca pamantul. Am iesit in hol sa ma duc la maica-mea in bucatarie, dar deja se terminase, iar mai tarziu am aflat de la stiri ca a fost un cutremur la bulgari, care s-a simtit si in Bucuresti.
Locuiesc in Bucuresti dar la cutremurul din 77 aveam doar cateva luni, deci despre el mare lucru nu am ce sa povestesc. Din ce mi-a povestit sora-mea, cateva zile nu a fost curent electric iar telefoanele nu au functionat aproape o luna. Dupa ce au fost pornite din nou, numarul vechi a fost schimbat cu unul nou. Ce stiu este ca taica-meu m-a luat in brate si a iesit cu mine afara. Pe atunci stateam intr-un apartament la parterul unui bloc de 4 etaje. Blocul, construit in 1974 cred, nu a avut nici o problema pana acum la nici unul dintre cutremure.
In august 1986, eram cu tata, mama, fratele meu si sora mea in sufragerie, si ne uitam la bulgari, la Studio X. Asta era un generic-emisiune sub care rulau filme clasice, gen TNT, sau seriale. Chiar in seara aceea stiu ca ne-am uitat la "Linda", asa se numea serialul acela unguresc. In plus, cand erau filme in limba engleza, la aceasta emisiune nu erau dublate ci titrate, si era foarte usor sa le urmaresti.
Imediat dupa ce s-a terminat filmul, fratele meu s-a ridicat de pe fotoliu, a aprins lumina si s-a indreptat inspre televizor sa il stinga. Imediat cand l-a stins mama a spus sa iesim cu totii din casa. Eu nu simtisem nimic, stateam in pat, dar oricum, fiind prima oara cand aveam de-a face cu un cutremur oricum nu mi-as fi dat seama ce se intampla. Taica-miu a deschis usa de la apartament si am inceput sa iesim: mama, sor-mea, eu, apoi urmau sa iasa frate-miu si taica-meu. Cand ma indreptam spre usa am trecut prin dreptul bucatariei. Atunci am simtit o miscare mai puternica si lumina s-a stins pentru vreo 2 secunde.
Din cativa pasi am fost pe palier, iar atunci am avut senzatia ca nu mai am nimic sub picioare si sunt in cadere libera. Miscarea verticala fusese atat de puternica incat lumina s-a intrerupt din nou pentru cateva secunde. Am coborat scarile si am ajuns afara. Mama a ramas in fata blocului sa astepte sa iasa si taica-meu cu frate-miu iar sor-mea m-a dus mai departe de bloc, unde eram in siguranta. Incercam sa ma tin pe picioare, incepusera miscarile orizontale, foarte puternice, iar eu imi pierdusem orice stabilitate.
Am intrebat-o pe sor-mea daca mai dureaza mult si ea mi-a raspuns ca se va termina imediat. Dar clipele se scurgeau ingrozitor de greu iar eu priveam cerul, era plin de stele si extraordinar de curat in noaptea aceea. Toti copacii se aplecau de parca era furtuna, iar zgomotul infundat pe care mai mult il simteamdecat il auzeam ma speria si mai tare.
Intr-un final miscarile s-au oprit, taica-miu a urcat in apartament sa ia actele si ce bani mai aveam si am hotarat sa mergem pana la bunica-mea care statea la vreo 4 statii de autobuz distanta. Am luat-o pe jos, am observat ca lumina in locuinte a fost oprita, dar strazile erau luminate. Fabricile de pe platforma industriala incepusera sa evacueze probabil diverse substante chimice pentru a nu risca vreo explozie, iar vuietul pe care il faceau iti patrundea pana in oase. Lumea incepuse sa iasa din blocuri, dar nu auzise nimeni nici un comunicat oficial referitor la cutremurul care avusese loc. Ne apropiam de blocul bunica-mii, care era chiar la bulevard. Fiindca pe ambele partile bulevardului sunt numai blocuri de 10 etaje iar toata lumea iesise afara, abia reuseai sa treci sau sa vezi in departare din cauza aglomeratiei.
Am ajuns la blocul bunica-mii, nu se intamplase nimic, dar nu mai era curent electric. Am urcat la ea in garsoniera ea isi pregatise deja un bagaj de mana cu acte, bani si medicamente si am vorbit cu ea sa vina sa stea la noi pana a doua zi. In acea saptamana, cu cateva zile in urma, frate-miu ii cumparase un aparat de radio Gloria, protabil, care inca mai avea bateriile cu care fusese livrat. L-am luat si pe acela si am pornit cu totii inapoi spre casa. Pe drum, frate-miu a incercat sa prinda la radio Programul 1. Cand a reusit era heterodina, acel tiuit care se aude si la televizor atunci cand este mira. Dupa cateva secunde a inceput sa se auda semnalul care anunta ca urmeaza un buletin de stiri. Timp de cateva minute, mai mult de 5 minute semnalul s-a tot repetat, fara ca buletinul de stiri sa inceapa. In cele din urma a intrat vocea unui crainic care aanuntat ca a avut loc un cutremur, nu mai tin minte exact cate grade a spus ca a avut, ca nu s-au inregistrat nicaieri in tara pagube materiale, ca sunt cativa raniti si (parca asa mi-aduc aminte) 5 morti.
Din nou semnalul acela al buletinului de stiri a inceput sa se repete, si apoi iar crainicul care anunta acelasi lucru. Altceva nu am mai aflat in seara aceea. Am ajuns acasa, curentul a pornit imediat cum am ajuns, si am dormit cu totii in sufragerie, unii pe canapea, altii pe jos, altii in pat.
Cutremurul din 1990
In 1990 eram tot acasa, in sufragerie, stateam pe un fotoliu si citeam niste ziare asteptand ceva emisiune sa inceapa la televizor. Am auzit ca vibreaza usa de la intrare, si in prima faza am crezut ca este frate-miu care a venit acasa si incearca sa descuie usa din exterior. M-am dus sa vad ce se intampla si m-am uitat pe vizor. Nimeni. Usa, si tocul usii pe care pusesem mana, continuau sa vibreze ceea ce m-a facut sa cred ca o fi cineva prin bloc care da gauri cu bormasina in pereti, sau care vrea sa darame vreun perete.
Chiar in momentul acela a iesit sora mea din camera ei si mi-a zis ca e cutremur. Am iesit afara si abia acolo a inceput distractia: miscari pe orizontala, ample, de abia ma mai tineam pe picioare. Mare lucru ce s-a intamplat dupa aia nu am mai tinut minte; cu toate astea in noaptea respectiva a mai fost inca unul, mai scurt si mai slab, dar care tot m-a trezit.
Interesant atunci a fost ca, cu exact o zi inainte aparuse un numar al ziarului "Dreptatea" (era al PNTCD-ului), care avea pe prima pagina o poza din piata Universitatii cu km liber de neocomunism si un titlu imens deasupra: "Ne vom cutremura si vom intelege". Foarte inspirat ales titlul asta, cu doar o zi inainte de cutremur. La cateva luni dupa aceasta, tot in 1990, stateam intr-o duminica in pat in camera mea citind niste caiete si am simtit din nou ca se misca pamantul. Am iesit in hol sa ma duc la maica-mea in bucatarie, dar deja se terminase, iar mai tarziu am aflat de la stiri ca a fost un cutremur la bulgari, care s-a simtit si in Bucuresti.