Cutremurele din nordul Romaniei

[GeoX1]

Incep astazi un topic nou, care se refera la cutremurele din partea de nord a tarii, incluzand CRISANA, MARAMURESUL (cu prelungiri in Ucraina), NORD-VESTUL TRANSILVANIEI (Podisul Someselor) si BUCOVINA-NORDUL MOLDOVEI.
Pentru inceput, voi reproduce aici un text dintr-un ziar local din Satu Mare. Intr-adevar, cutremurele din partea de nord a tarii sunt destul de interesante, si, desi mai rare decat cele din BANAT, nu trebuie totusi neglijate, fiindca din cauza adancimilor mici la care se produc (5-15 km, chiar si 30 km uneori), pot fi resimtite puternic in zona epicentrala.

Intre 1092 - 1900 Satmarul a fost zguduit de 171 cutremure

Cutremurele din ultimele zile nu reactiveaza placile tectonice din Valea Eriului

Recentele cutremure care s-au resimtit si in zona noastra, s-a pus intrebarea, daca interactiunea acestora nu a pus cumva in miscare si placile tectonice din zona Eriului, aflate in stare relativa de repaus in ultima vreme, aceasta regiune fiind epicentrul multor miscari seismice in decursul istoriei.
Dintr-o lucrare a lui Neta Iercosan si Ana Iercosan, intitulata „Cutremure de pamint in judetul Satu Mare pina la 1900”, publicata in revista istorica „Satu Mare - Studii si comunicari”, numarul V-VI, din 1981-1982, putem deduce, ca existau perioade cind in aceasta zona era activitate seismica mai puternica, iar alta data pamintul era mai linistit, fara miscari sesizabile.
Cutremurele de pamint fac parte din categoria fenomenelor dintre cele mai ingrozitoare ale naturii. Aparitia brusca a cutremurului, forta distrugatoare a oscilatiilor scoartei terestre, durata scurta a intregului fenomen, produc o spaima puternica. Seismele nu pot fi prevazute, oprite, sau evitate. Pot fi insa cercetate si trebuie sa se studieze cit mai amplu mecanismele care le produc, periodicitatea lor (daca exista), intervalele dintre ele, trebuie cunoscute zonele epicentrale ale acestora, fiind posibila astfel luarea unor masuri de preventie, sau atenuarea unor catastrofe, acolo unde se stie ca exista zone mai periculoase din acest punct de vedere. Un exemplu concret de posibile masuri de preventie sint sistemele de construire ale imobilelor in Japonia, acolo unde se stie ca miscarile seismice sint extrem de frecvente.

* In 1092 un cutremur cu epicentrul neprecizat a produs pagube uriase in zona Tisei, afectind si Satmarul
Datele furnizate de izvoare specifice: istorii, jurnale, calendare, insemnari, etc., scrise de oameni din cele mai diferite categorii sociale si cele mai diverse niveluri de cunostinta, trebuie verificate amplu. Materialul mentionat enumera cronologic seismele regasite in documente, care au afectat, ori au avut epicentrul pe actualul teritoriu al judetului nostru, incepind din 1092, cind in 6 iulie un cutremur cu epicentrul neprecizat a produs pagube uriase in zona Tisei, afectind si teritoriul actual al Satmarului. In 5 mai 1223 este mentionat un cutremur, care a zguduit Transilvania, dupa care, documentele fidele nu mai vorbesc de alte miscari importante ale pamintului, pina in 5 mai 1603, cind un puternic cutremur transilvanic, cu epicentrul neprecizat s-a simtit si la Kosice (Slovacia). Sint mentionate cutremure mai intense in anii 1715; 1781; 1784; 1786; 1793; 1795; si 1804. In 1829 activitatea seismica din judetul nostru se intensifica. Primul cutremur care s-a simtit destul de tare a avut loc in 30 iunie, fiind vorba de un cutremur local, cu epicentrul in Valea Eriului, resimtindu-se mai puternic la Carei, Dindesti, Irina si Petresti. Ziua urmatoare, in 1 iulie s-au produs doua cutremure locale foarte puternice, unul intre orele 4 si 5 dimineata, iar al doilea in jurul orei 20, seara, cu epicentrul tot pe Valea Eriului, care a provocat distrugeri uriase la Andrid, Carei, Capleni, Craidorolt, Dindesti, Hoton, Irina, Petresti, Pir, Piscolt, Portita, Sanislau, Satu Mare, Sudurau si Tiream. Localnicii nici nu si-au putut evalua bine pagubele suferite, ziua urmatoare, in 2 iulie 1829 s-a produs o noua miscare seismica, cu acelasi epicentru, provocind noi pagube in aceleasi localitati ca in ziua precedenta. Noi cutremure au urmat in 4; 7; 26 si 27 iulie 1829, apoi cutremurul din 4 august al aceluiasi an, cu epicentrul tot pe Valea Eriului a provocat distrugeri la Andrid, Carei, Irina si Portita.
Din 6 august 1829, pina in 7 ianuarie 1833 au mai avut loc 40 de cutremure locale sesizabile fara aparaturi speciale, afectind mai mult Dindestiul, Petrestiul si Careiul, apoi in 7 ianuarie 3 zguduituri puternice, cu epicentrul pe Valea Eriului s-au resimtit si au facut distrugeri masive la Andrid, Dindesti si Petresti. Urmatorul cutremur local a alertat populatia in 22 martie 1833, in anul respectiv mai semnalindu-se 7 miscari seismice apreciabile, activitatea straturilor continuind si in anii urmatori. In ianuarie 1834 s-a semnalat 2 cutremure, iar in 15 octombrie 1834, un cutremur mai puternic decit toate celelalte anterior mentionate, cu epicentrul pe Valea Eriului a facut ravagii in localitatile Andrid, Beltug, Berea, Carei, Capleni, Dindesti, Irina, Petresti, Piscolt, Portita, Resighea, Sanislau, Supuru de Jos si Urziceni. Peste doua zile iarasi s-a miscat pamintul, iar in 18 octombrie s-au cutremurat din nou judetele Satu Mare si Salaj.
In in urmatorii ani, pina in 12 decembrie 1838, zona a fost zguduita de inca 84 de cutremure sesizabile fara aparaturi, de diferite intensitati, dupa care a urmat o perioada de 20 de ani de relativa stagnare. Pamintul din zona Vaii Eriului s-a mai linistit putin, dar in 20 ianuarie 1859 si-a reluat activitatea. Cutremurul din ziua respectiva a afectat in primul rind Careiul. Conform documentelor pastrate, urmatoarea miscare seismica mai puternica a avut loc in 9 iunie 1865, cu epicentrul pe Valea Eriului, acesta provocind distrugeri la Andrid, Carei, Dindesti si Petresti. Apoi, in a doua jumatate a secolului XIX, documentele vorbesc despre 12 cutremure, care au avut loc in perioada 12 decembrie 1869 si 9 decembrie 1899, majoritatea avind o arie de actiune mai extinsa, cu magnitudini mai mari, resimtindu-se puternic atit in zona Eriului si Careiului, cit si multe dintre ele inclusiv in Oas, Maramures, sau Salaj.

* Cea mai intensa activitate seismica din judet s-a semnalat intre anii 1829 - 1838
Din documentele ramase reiese ca, mai ales in secolul XVIII-lea si XIX-lea, aceasta zona a fost deseori afectata de cutremure. Nu s-au luat in discutie alte 49 de cutremure resimtite pe teritoriul judetului nostru, care au avut epicentrele in Maramures, Bihor, Transilvania, sau in Ungaria, la rasarit de Tisa superioara, acestea fiind doar mentionate in documentele timpurilor. Din cele 171 de cutremure atestate documentar pina in 1900, doar 3 au avut loc pina in secolul XVIII, in secolul XVIII sint mentionate 7; majoritatea seismelor amintite in documente, 144 la numar, au avut loc in prima jumatate a secolului XIX, intre anii 1829 - 1838. Privind intensitatea miscarilor seismice mentionate, 132 dintre ele au fost cutremure slabe, 24 moderate, 13 au fost puternice, provocind insemnate pagube si 2 foarte puternice, distrugatoare: cel din 1 iulie 1829 si 15 octombrie 1834.
Originea acestor cutremure este tectonica, remarcindu-se doua zone epicentrale pe teritoriul judetului Satu Mare: prima si cea mai puternica pe culoarul tectonic al Vaii Eriului, iar cel de al doilea, pe aliniamentul Halmeu-Livada.


In urma celor doua cutremure resimtite zilele trecute si la Satu Mare, respectiv cel din 23 noiembrie, in jurul orei 9:30, un cutremur cu magnitudinea de 5,2 pe scara Richter, cu epicentrul in zona Kosice din Slovacia, mai precis linga localitatea Beregovo, produs la o adincime de 25 de km, respectiv celalalt, care a avut loc in ziua premergatoare, in Iugoslavia, cu epicentrul la Karaguijevac, e firesc sa se puna intrebarea, daca interactiunea acesor miscari seismice nu ar putea reactiva placile tectonice pe care se afla situat judetul nostru. Am stat de vorba cu prof. dr. Gheorghe Marmureanu, directorul general al Institutului de Fizica Pamintului de la Bucuresti, care ne-a informat ca cele doua miscari seismice petrecute recent nu dau motiv de spaima satmarenilor.
Specialistul ne-a relatat ca miscarile seismice sint imprevizibile, deci producerea unui cutremur nu determina direct urmatorul. Institutul de Fizica Pamintului semnaleaza zilnic cite 15-10 de cutremure pe teritoriul tarii, insa, foarte putine dintre acestea ating magnitudinea de a fi sesizabile de oameni, intr-un anumit loc. In zona noastra o activitate seismica mai puternica a existat pina in anii ‘90, acum este o perioada de repaus relativ, dar nu se poate nici cel putin estima cit va dura starea de liniste. Scoarta terestra este formata din 12 mari loburi tectonice, zona noastra fiind situata pe intralobul panonico-alpin.

 

[GeoX1]

Exista mai multe zone epicentrale care genereaza seisme locale resimtite in nordul Romaniei. Astazi voi spune cateva cuvinte despre regiunea seismica CRISANA.
Din punct de vedere geografic, aceasta zona cuprinde Campia Crisurilor, partea de Nord-Vest a tarii, de la Oradea, Valea lui Mihai pana la Carei. Cutremurele locale din aceasta zona se coreleaza cu mai multe falii crustale active. Aceste falii sunt asociate, de altfel, si cu alte manifestari, precum apele termale de la Baile Felix ! Seismele sunt de tip crustal, adica avand originea in scoarta terestra. Din punct de vedere al adancimii, seismele din Crisana se grupeaza in 3 zone de frecventa mai mare: 7-10 km, 20 km si 30-35 km. Magnitudinea maxima pare a fi in jur de 6,2 pe scara Richter, dar trebuie observat faptul ca seisme de o astfel de amplitudine apar in zona foarte rar, la intervale de mai multe sute de ani. In secolul 19, totusi, s-au produs 2 cutremure puternice in aceasta zona, cu epicentrele situate in apropierea localitatii Valea lui Mihai, si anume seismele din 1 iulie 1829 si din 15 octombrie 1834, resimtite in toata Campia de Vest, nu doar in judetul Bihor, precum si in cea mai mare parte a Ungariei, deci in Campia Panonica. Ambele seisme au avut, se pare, pre-socuri si au fost urmate de o multime de replici perceptibile, unele destul de puternice (dupa cum se arata in textul reprodus anterior la acest topic). Cele 2 cutremure au atins intensitati maxime de VII grade pe scara Mercalli (in 1829), respectiv de VIII pe scara Mercalli (seismul din 1834). Aceste cutremure sunt \"creditate\" cu magnitudini de 5,6 si, respectiv, 6,2 grade pe scara Richter. Cutremure de mai mica intensitate (V si VI grade pe scara Mercalli) au mai fost semnalate la Oradea in 1886 si 1906, iar la 25 februarie 1989 s-a produs un seism de magnitudine 4,5 la 20 km adancime in zona Valea lui Mihai. Anterior, la 23 martie 1939, un cutremur de 5,1 grade pe scara Richter si intensitate VI pe scara Mercalli a fost semnalat intre Oradea si Valea lui Mihai, producandu-se la o adancime in jur de 20 km.
In orice caz, seismele din CRISANA sunt totusi rare, prin comparatie cu cele din BANAT si din MARAMURES. Ma refer la evenimente seismice de intensitate medie sau mare, nu la cutremure slabe sau foarte slabe (imperceptibile), care apar mai des totusi. La intervale de mai multe sute de ani, seismele din zona pot atinge intensitati maxime de VIII grade pe scara Mercalli, producand distrugeri locale.

 

[GeoX1]

Avand in vedere faptul ca in ultima vreme par a se fi reactivat, treptat, zonele seismice CRISANA si mai ales MARAMURES, reactivez si eu acest topic. Promit ca, dupa revenirea din Grecia, voi relua prezentarea unor caracteristici foarte interesante ale seismelor din regiunea Maramures, o zona seismica destul de activa, mai ales in ultima vreme.
Pana atunci, va invit sa (re)cititi descrierea unor seisme mai vechi din zona Satu Mare-Carei-Bihor, si in special a seriei de seisme din 1829-1834, descriere expusa in primul mesaj postat la acest topic.
In orice caz, cutremurele din nord-vestul tarii, din Crisana si Maramures, sunt extrem de interesante prin faptul ca, de obicei, apar in secvente prelungite, deci sunt similare, din acest punct de vedere, cu seismele din Banat, Fagaras si din zona pontica (litoralul Marii Negre).