GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 6
In urma cu 21 de ani, la sfarsitul lunii mai 1990, in regiunea Vrancea s-au produs 2 cutremure subcrustale importante, cu magnitudini MGR mai mari de 6,0, resimtite puternic in special in sudul si estul tarii, inclusiv in Dobrogea (cu deosebire in cazul celui de-al doilea cutremur).
Fenomenul seismic vrancean din anul 1990 este cunoscut sub numele de dublet seismic, si este o manifestare destul de comuna a activitatii seismice subcrustale din Vrancea; de-a lungul timpului, Vrancea a mai generat cutremure in perechi, asa-numite dublete sau triplete seismice, in mod tipic pentru evenimente cu magnitudini din clasa 6.
Dubletul seismic vrancean din mai 1990 a constat din 2 socuri principale produse la un interval de numai 13 ore. Primul soc principal a avut loc in dupa-amiaza zilei de 30 mai 1990, la ora locala 13h40min06sec; epicentrul seismului a fost localizat in nord-estul Muntilor Vrancei (45,9 Nord, 26,9 Est), la o adancime de 89 km; cutremurul a avut magnitudinea MGR=6,7 sau Mw=6,9, intensitatea in zona epicentrala fiind de VIII grade pe scara Mercalli, respectiv de VII grade la Bucuresti. Cutremurul a fost urmat de mai multe replici, cu magnitudini cuprinse intre 3-4,5 grade pe scara Richter, semnalate in dupa-amiaza si seara zilei de 30 mai. Mecanismul de focar al cutremurului s-a caracterizat printr-un plan de falie cu orientare Nord-Est catre Sud-Vest, cu rupere propagata tangent la Curbura Carpatica, fenomenul fiind cauzat de un stress de compresiune orientat dinspre blocul tectonic al Marii Negre catre cel Panonic.
In dimineata zilei de 31 mai 1990, la ora locala 3h17min, s-a produs al doilea soc principal, la o adancime de 79-86 km, avand magnitudinea MGR=6,1 sau Mw=6,3. Evenimentul a fost resimtit in zona epicentrala cu intensitatea de VII grade pe scara Mercalli, respectiv cu intensitatea VI la Bucuresti; de asemenea, seismul a fost resimtit destul de puternic in Dobrogea. Ceea ce individualizeaza al doilea soc principal este mecanismul de focar, caracterizat printr-un plan de falie orientat NV-SE, deci perpendicular pe planul de falie al primului soc principal. Fenomenul de schimbare a mecanismului de focar intr-un interval de numai 13 ore este remarcabil. A fost cea mai rapida schimbare a unui mecanism de focar de cand se fac inregistrari instrumentale ale miscarilor seismice vrancene.
In dimineata zilei de 31 mai 1990 au continuat replicile celor 2 socuri principale. Astfel, la ora locala 7h48min s-a produs o replica cu magnitudinea 4,7 grade, resimtita la Bucuresti cu intensitatea de IV grade pe scara Mercalli. Alte replici, de magnitudini mai mici, au continuat sa se produca in Vrancea pana la sfarsitul lunii iunie 1990, in etajul de adancime 70-90 km. Miscari seismice secundare, la aceleasi adancimi, s-au inregistrat si mai tarziu, pana in luna octombrie 1990.
Fenomenul seismic din mai 1990 s-a produs ca o consecinta a seismului subcrustal produs la 31 august 1986 in Muntii Buzaului (MGR=7,0 si adancime 133 km), dar si a cutremurului puternic produs in Armenia la 7 decembrie 1988 (de magnitudine 6,9). Din punct de vedere al modului de manifestare, al adancimii focale, al efectelor macroseismice si al localizarii epicentrului, cutremurele vrancene din 1990 sunt asemanatoare cu cele produse la 25 mai 1912, dupa cum seismul din 1986 este similar celui produs la 6 octombrie 1908. Acest model sugereaza o remarcabila regularitate in aparitia cutremurelor vrancene cu magnitudini de peste 6,0, astfel: dupa un seism subcrustal de foarte mare adancime (125-150 km) produs in Muntii Buzaului, si cu magnitudine MGR > 6,7 grade, la interval de cativa ani se produce un cutremur vrancean in nordul Muntilor Vrancei, la adancime mai mica (80-115 km), si cu o magnitudine de pana la 6,5-6,7 grade. Fenomenul a fost observat in trecut prin succesiunile duble de seisme din 1986-1990, 1908-1912, succesiunea multipla 1893-1894-1896-1903/1904, succesiunea dubla 1880-1888, succesiunea dubla 1829-1838 (caz care iese in evidenta prin caracterul catastrofal al seismului secundar din 1838, care a atins o magnitudine de 7,2-7,3, fiind mai puternic decat socul initial din 1829), succesiunea dubla din 1790-1793 s.a.m.d.
In aceste conditii, este de asteptat sa observam si in viitor o manifestare de acest tip.
Pentru marturii de la cutremurele din 1990, topicul este accesibil la
Marturii de la cutremurele din 30 si 31 mai 1990
Fenomenul seismic vrancean din anul 1990 este cunoscut sub numele de dublet seismic, si este o manifestare destul de comuna a activitatii seismice subcrustale din Vrancea; de-a lungul timpului, Vrancea a mai generat cutremure in perechi, asa-numite dublete sau triplete seismice, in mod tipic pentru evenimente cu magnitudini din clasa 6.
Dubletul seismic vrancean din mai 1990 a constat din 2 socuri principale produse la un interval de numai 13 ore. Primul soc principal a avut loc in dupa-amiaza zilei de 30 mai 1990, la ora locala 13h40min06sec; epicentrul seismului a fost localizat in nord-estul Muntilor Vrancei (45,9 Nord, 26,9 Est), la o adancime de 89 km; cutremurul a avut magnitudinea MGR=6,7 sau Mw=6,9, intensitatea in zona epicentrala fiind de VIII grade pe scara Mercalli, respectiv de VII grade la Bucuresti. Cutremurul a fost urmat de mai multe replici, cu magnitudini cuprinse intre 3-4,5 grade pe scara Richter, semnalate in dupa-amiaza si seara zilei de 30 mai. Mecanismul de focar al cutremurului s-a caracterizat printr-un plan de falie cu orientare Nord-Est catre Sud-Vest, cu rupere propagata tangent la Curbura Carpatica, fenomenul fiind cauzat de un stress de compresiune orientat dinspre blocul tectonic al Marii Negre catre cel Panonic.
In dimineata zilei de 31 mai 1990, la ora locala 3h17min, s-a produs al doilea soc principal, la o adancime de 79-86 km, avand magnitudinea MGR=6,1 sau Mw=6,3. Evenimentul a fost resimtit in zona epicentrala cu intensitatea de VII grade pe scara Mercalli, respectiv cu intensitatea VI la Bucuresti; de asemenea, seismul a fost resimtit destul de puternic in Dobrogea. Ceea ce individualizeaza al doilea soc principal este mecanismul de focar, caracterizat printr-un plan de falie orientat NV-SE, deci perpendicular pe planul de falie al primului soc principal. Fenomenul de schimbare a mecanismului de focar intr-un interval de numai 13 ore este remarcabil. A fost cea mai rapida schimbare a unui mecanism de focar de cand se fac inregistrari instrumentale ale miscarilor seismice vrancene.
In dimineata zilei de 31 mai 1990 au continuat replicile celor 2 socuri principale. Astfel, la ora locala 7h48min s-a produs o replica cu magnitudinea 4,7 grade, resimtita la Bucuresti cu intensitatea de IV grade pe scara Mercalli. Alte replici, de magnitudini mai mici, au continuat sa se produca in Vrancea pana la sfarsitul lunii iunie 1990, in etajul de adancime 70-90 km. Miscari seismice secundare, la aceleasi adancimi, s-au inregistrat si mai tarziu, pana in luna octombrie 1990.
Fenomenul seismic din mai 1990 s-a produs ca o consecinta a seismului subcrustal produs la 31 august 1986 in Muntii Buzaului (MGR=7,0 si adancime 133 km), dar si a cutremurului puternic produs in Armenia la 7 decembrie 1988 (de magnitudine 6,9). Din punct de vedere al modului de manifestare, al adancimii focale, al efectelor macroseismice si al localizarii epicentrului, cutremurele vrancene din 1990 sunt asemanatoare cu cele produse la 25 mai 1912, dupa cum seismul din 1986 este similar celui produs la 6 octombrie 1908. Acest model sugereaza o remarcabila regularitate in aparitia cutremurelor vrancene cu magnitudini de peste 6,0, astfel: dupa un seism subcrustal de foarte mare adancime (125-150 km) produs in Muntii Buzaului, si cu magnitudine MGR > 6,7 grade, la interval de cativa ani se produce un cutremur vrancean in nordul Muntilor Vrancei, la adancime mai mica (80-115 km), si cu o magnitudine de pana la 6,5-6,7 grade. Fenomenul a fost observat in trecut prin succesiunile duble de seisme din 1986-1990, 1908-1912, succesiunea multipla 1893-1894-1896-1903/1904, succesiunea dubla 1880-1888, succesiunea dubla 1829-1838 (caz care iese in evidenta prin caracterul catastrofal al seismului secundar din 1838, care a atins o magnitudine de 7,2-7,3, fiind mai puternic decat socul initial din 1829), succesiunea dubla din 1790-1793 s.a.m.d.
In aceste conditii, este de asteptat sa observam si in viitor o manifestare de acest tip.
Pentru marturii de la cutremurele din 1990, topicul este accesibil la
Marturii de la cutremurele din 30 si 31 mai 1990