Marturii de la cutremurul din 31 august 1986

[Alex]

31 august 1986 (user forum: D****)

Impreuna cu o prietena am plecat intr-o vizita la o amica a carei mama era in delegatie in alt oras. Era seara si o vijelie ciudata indoia pomii iar cerul era brazdat cand si cand de fulgere. Ambianta era linistita pana cand a venit un prieten al gazdei.El a inceput sa povesteasca cum pe lacul din apropiere sunt valuri dar toate trei l-am luat in bascalie intrebandu-l cate beri a baut in acea zi fierbinte de august. Catelul gazdei dormea linistit sub o masa si nu parea deloc deranjat de glumele noastre. Se facuse tarziu asa ca am plecat spre casa in jurul orei 22.Apucasem sa ma schimb cand cu un vuiet puternic a sosit cutremurul.

Blocul se balansa nebun ca o trestie in vant si si-a continuat aplecarile secunde in sir dupa ce seismul se oprise. Peretii scrisneau si ma intrebam tacuta cand se va termina cosmarul.

Acest cutremur parea sa nu se mai termine era ca o agonie si a durat 137 de secunde

mai 1990 ziua

Eram intr-o cladire de 3 etaje din centru si motaiam linistita mangaiata de lumina calda a soarelui ce patrundea prin ferestre. Un sut? puternic mi-a dat senzatia ca incaperea va zbura cu totul in curtea din apropiere.

Voci speriate,oameni coborand grabiti pe scari,balans de pereti si scasnet slab de beton compuneau atmosfera.Cand si cand cineva striga.. nu fugiti pe scari? dar toti erau surzi..nimic nu putea opri panica

Impreuna cu alti cativa am stat linistiti sub un prag solid de usa.. asteptand ca totul sa se linisteasca Aveam incredere ca Dumnezeu ne va proteja si ca totul va trece In centru era o adevarata nebunie..bulevarde pe care se circula bara la bara,soferi nervosi si speriati,pietoni grabiti ce sfidau orice reguli de circulatie..toti se indreptau catre cei dragi..toti vroiau sa ajunga cit mai repede acasa

 

[Alex]

In august 1986, eram cu tata, mama, fratele meu si sora mea in sufragerie, si ne uitam la bulgari, la Studio X. Asta era un generic-emisiune sub care rulau filme clasice, gen TNT, sau seriale. Chiar in seara aceea stiu ca ne-am uitat la “Linda”, asa se numea serialul acela unguresc. In plus, cand erau filme in limba engleza, la aceasta emisiune nu erau dublate ci titrate, si era foarte usor sa le urmaresti.

Imediat dupa ce s-a terminat filmul, fratele meu s-a ridicat de pe fotoliu, a aprins lumina si s-a indreptat inspre televizor sa il stinga. Imediat cand l-a stins mama a spus sa iesim cu totii din casa. Eu nu simtisem nimic, stateam in pat, dar oricum, fiind prima oara cand aveam de-a face cu un cutremur oricum nu mi-as fi dat seama ce se intampla. Taica-miu a deschis usa de la apartament si am inceput sa iesim: mama, sor-mea, eu, apoi urmau sa iasa frate-miu si taica-meu. Cand ma indreptam spre usa am trecut prin dreptul bucatariei. Atunci am simtit o miscare mai puternica si lumina s-a stins pentru vreo 2 secunde.

Din cativa pasi am fost pe palier, iar atunci am avut senzatia ca nu mai am nimic sub picioare si sunt in cadere libera. Miscarea verticala fusese atat de puternica incat lumina s-a intrerupt din nou pentru cateva secunde. Am coborat scarile si am ajuns afara. Mama a ramas in fata blocului sa astepte sa iasa si taica-meu cu frate-miu iar sor-mea m-a dus mai departe de bloc, unde eram in siguranta. Incercam sa ma tin pe picioare, incepusera miscarile orizontale, foarte puternice, iar eu imi pierdusem orice stabilitate.

Am intrebat-o pe sor-mea daca mai dureaza mult si ea mi-a raspuns ca se va termina imediat. Dar clipele se scurgeau ingrozitor de greu iar eu priveam cerul, era plin de stele si extraordinar de curat in noaptea aceea. Toti copacii se aplecau de parca era furtuna, iar zgomotul infundat pe care mai mult il simteamdecat il auzeam ma speria si mai tare.

Intr-un final miscarile s-au oprit, taica-miu a urcat in apartament sa ia actele si ce bani mai aveam si am hotarat sa mergem pana la bunica-mea care statea la vreo 4 statii de autobuz distanta. Am luat-o pe jos, am observat ca lumina in locuinte a fost oprita, dar strazile erau luminate. Fabricile de pe platforma industriala incepusera sa evacueze probabil diverse substante chimice pentru a nu risca vreo explozie, iar vuietul pe care il faceau iti patrundea pana in oase. Lumea incepuse sa iasa din blocuri, dar nu auzise nimeni nici un comunicat oficial referitor la cutremurul care avusese loc. Ne apropiam de blocul bunica-mii, care era chiar la bulevard. Fiindca pe ambele partile bulevardului sunt numai blocuri de 10 etaje iar toata lumea iesise afara, abia reuseai sa treci sau sa vezi in departare din cauza aglomeratiei.

Am ajuns la blocul bunica-mii, nu se intamplase nimic, dar nu mai era curent electric. Am urcat la ea in garsoniera ea isi pregatise deja un bagaj de mana cu acte, bani si medicamente si am vorbit cu ea sa vina sa stea la noi pana a doua zi. In acea saptamana, cu cateva zile in urma, frate-miu ii cumparase un aparat de radio Gloria, protabil, care inca mai avea bateriile cu care fusese livrat. L-am luat si pe acela si am pornit cu totii inapoi spre casa. Pe drum, frate-miu a incercat sa prinda la radio Programul 1. Cand a reusit era heterodina, acel tiuit care se aude si la televizor atunci cand este mira. Dupa cateva secunde a inceput sa se auda semnalul care anunta ca urmeaza un buletin de stiri. Timp de cateva minute, mai mult de 5 minute semnalul s-a tot repetat, fara ca buletinul de stiri sa inceapa. In cele din urma a intrat vocea unui crainic care aanuntat ca a avut loc un cutremur, nu mai tin minte exact cate grade a spus ca a avut, ca nu s-au inregistrat nicaieri in tara pagube materiale, ca sunt cativa raniti si (parca asa mi-aduc aminte) 5 morti.

Din nou semnalul acela al buletinului de stiri a inceput sa se repete, si apoi iar crainicul care anunta acelasi lucru. Altceva nu am mai aflat in seara aceea. Am ajuns acasa, curentul a pornit imediat cum am ajuns, si am dormit cu totii in sufragerie, unii pe canapea, altii pe jos, altii in pat.

 

[Alex]

GeoX:

Fiindca in 1977 (4 martie) nu eram decat un bebelus de 6 luni si o ziulica, e clar ca nu am amintiri proprii. Asa ca voi povesti aici doar ce imi amintesc de la cutremurele pe care le-am simtit. Si ma refer la seismele mai importante (31 august 1986, 30 si 31 mai 1990, 27 octombrie 2004), nu si la cele de magnitudine mai mica (sub 6).

Sa incep cu seismul din 31 august 1986. Aveam 10 ani fara 3 zile... Asa ca mai tin minte cate ceva. Imi amintesc ca dupa o zi de vara foarte calduroasa, seara pe la 9-10 a inceput, brusc, o vijelie cu rafale de vant care ridicau praful in aer, tunete si fulgere. Nu prea ploua, cred ca au fost doar cateva picaturi nesemnificative. Pe la 10 jumate-11 vijelia a slabit, daca nu ma insel. In acea vreme locuia la noi si bunica mea, care dormea in sufragerie. Asadar, vine noaptea, ne culcam toti. Brusc, la circa 30 de minute dupa miezul noptii, am fost trezit de un huruit puternic, tin minte ca patul se misca intr-o parte si in alta, am auzit tipete in bloc, am tipat si eu.....am incercat sa ma ridic din pat dar nu puteam; pana la urma reusesc sa ajung la usa, aprind lumina si vad lampa cum "dansa" intr-o parte si-n alta. Ai mei iesisera din camere, sora mea isi pusese deja un palton si se pregatea sa iasa afara. Bunica a simtit seismul de la inceput, deci inca din faza undei primare P.

Zicea ca s-a trezit in plina noapte cu un sentiment de neliniste accentuata, i se parea ca atmosfera in casa devenise apasatoare si ca respira mai greu. La un moment dat, a auzit cum geamurile de la biblioteca incep sa zdrangane, a crezut ca umbla cineva si tranteste usile, dar apoi a sesizat si o usoara trepidatie, verticala, care se prelungea. Si-a dat seama ce inseamna asta, amintindu-si cutremurele mari pe care le-a trait, in 1940 si 1977. S-a sculat, si in acel moment a inceput un balans mai puternic care era sa o tranteasca. Atunci au iesit si ai mei din dormitoare, eu aprinsesem lumina si ieseam din camera tocmai cand seismul incetase. Am iesit cu totii afara, cu cate o haina peste pijamale. Tata a luat lanterna si aparatul de radio portabil, si mergem la masina. Am stat afara, de fapt in masina, pana pe la 3, dupa care, vazand ca nu se mai intampla nimic, am revenit in casa. Si vecinii au procedat similar, toti fiind destul de nauciti, buimaciti si speriati. Un singur vecin, cel de la ultimul etaj (4) nu a vrut sa iasa, statea si se uita la noi de la fereastra bucatariei... Imi aduc aminte ca, desi era senin, totusi se racorise bine dupa vijelia din seara precedenta. Stelele straluceau, si pe alocuri se auzeau cainii cum urlau in departare. Ulterior am inteles ca mai fusesera si niste replici mici, dar nu le-am simtit, cu exceptia celei din dimineata de 2 septembrie, de la ora 5, replica pe care am simtit-o fiindca ma trezisem de fapt cu cateva minute mai devreme.

Aparent, nu au fost pagube mari, totusi la niste magazine din zona s-au rasturnat rafturile, iar unul dintre blocurile de pe bdul Metalurgiei (unde a locuit si o colega de-a Cristinei) s-a crapat serios in interior.

Comunicatele oficiale ulterioare au fost scurte si zgarcite in informatii. S-a anuntat doar o magnitudine de 6,5 grade, desi in realitate magnitudinea seismului a fost mai mare (Ms=7,00). Nu s-a spus nimic despre stricaciunile de la Focsani si despre distrugerile din Basarabia, de la Chisinau cu deosebire.

 

[Alex]

Apollo:

Aveam 10 ani atunci cand a avut loc cutremurul din 1986 dar inca am vie in memorie amintirea acelei nopti.

Ma culcasem pe la 10 seara, era vara si eram in vacanta. A doua zi trebuia sa plecam, eu si parintii, la tara. Eu urma sa stau acolo o saptamana iar parintii sa se intoarca in Bucuresti duminica seara.

Dormeam deja de 2 ore cand, printre vise, am simtit ca ceva este in neregula. De afara se auzea un zgomot ciudat, care se rostogolea parca din ce in ce mai aproape de noi. Parca o masinarie imensa s-ar fi pornit pe strazile orasului de la un capat la celalalt. Si apoi a fost miscarea: intai o smucitura care m-a rostogolit in pat. Apoi inca una si inca una, balansul blocului si incercarile mele de a ma ridica din pat. In casa si probabil si din celelalte apartamente se auzeau vase de sticla care se faceau tandari de pardoseala. Si un scrasnet al blocului care se apleca dintr-o parte intr-alta.

Stateam pe marginea patului si mi-era teama sa ma misc prin casa fiindca nu credeam ca voi putea sta in picioare. Mai mult decat de cutremurul in sine, mi-era teama ca nu cumva, daca merg prin casa, sa nu cad si sa ma lovesc de tocurile de la usi sau de alte obiecte din casa. Lumina s-a stins, si vedeam afara ca niste fulgere pe cer, desi nu ploua si nici nu parea sa fie innorat, fiindca se vedeau stelele pe cer. In biblioteca aveam un glob pamantesc, asezat pe unul din rafturile de sus. L-am auzit cum s-a rasturnat si a cazut cu un zgomot sec.

In momentul acela s-a deschis usa de la camera mea si i-am vazut pe ai mei care venisera sa vada ce fac eu. Cred ca atunci s-a oprit si cutremurul fiindca balansul blocului se oprise aproape complet. Nu prea stiam ce a fost, nu intelegeam daca o sa mai continue, daca o sa mai fie vreun cutremur, cam in ce fel ar trebui sa ma comport in astfel de situatii.

A doua zi am vazut ca globul meu pamantesc, facut din carton, se infundase acolo unde se lovise de podea. Nu am reusit sa-l mai fac la fel de rotund pe cat a fost la inceput. In afara de glob si de alte cateva vase sparte prin bucatarie nu am mai avut nici un fel de problema in casa.

 

[Alex]

Apol***

Tot in Pantelimon, tot la etajul 8 din 10, tot la televizor, in aceeasi camera.

Dar ce a fost ciudat a fost alt lucru. Vorbeam la telefon cu o fosta iubita, care intr-un an de cand nu ne mai vazuseram incepuse sa creada in Dumnezeu. Io, pe atunci, nu, ca deh... vremurile. Si discutam vreo ora pe tema asta, eu tot zicand ca daca Dumnezeu mi-ar da un semn - fie bun, fie rau; fie sa castig la Loto, fie un cutremur in clipa aia, ca sunt ingrozit de cutremur - as crede.

Nici nu inchid bine telefonul... si, da... ati ghicit... Blocul incepe sa se miste in toate directiile... Nu mai stiu multe amanunte... Intrasem in panica, totusi gandeam in acelasi timp. Desigur, gandeam prost :hypocrite:. Pentru ca am iesit din casa si intentionam sa cobor pe la casa scarilor (era periculos, mai ales cu blocul dansand, dar era foarte posibil). Pana la urma s-a oprit. Am coborat cu totii in parc (nu stiu de ce, dar in seara aia nimeni nu s-a dat in leagane!). Era insa racoare, ne era sete si foame... Asa ca tatl meu a urcat din nou la 8 (supertare!) si a coborat senin cu rucsacul meu - tocmai venisem de cateva ore de la munte si nu apucasem sa despachetez :harhar:. De acolo am luat haine, nu cred ca mai aveam mancare, iar PET-urile inca nu aparusera.

Inutil sa mai zic ca a doua zi fosta iubita m-a sunat si m-a facut cu ou si cu otet si a zis ca daca mai zic asa ceva vreodata, ma ucide

 

[Alex]

Guest

in timpul cutremurului din 31 august 1986 am observat ca partea dinspre SV se ridica si partea de NE parca se scufundae ram in galati in bloc cu 4 etaje, eu eram la etajul 2, blocul avand 4 scari si e amplasat in lungime in directia SV-NE

au cazut cateva obiecte din dulapuri , nimic important
dar la cei de la et 4 au cazut televizoarele, etc
vuietul am auzit la cutremurul din 1990 noaptea, ma trezisem cu 1-2 minute inainte de cutremur (cred ca vuietul acela m-a trezit din somn

)
cutremurul a inceput mai intai cu o miscare pe verticala si apoi pe orizontala

 

[Alex]

31 august 1986

Ma uitam cu familia la televizor la un film vechi .
Tot auzeam sunete , ma uitam pe geam , nimic.
Ma duc linistit la televizor , iar am auzit un sunet ca o crapatura in perete sau asa ceva .. cand sa ma duc spre geam sa ma uit din nou totul in jurul meu a inceput sa danseze farfurii , pahare , ghiveciuri sparte , dulapuri deschindu-se.
Deodata sa lasat o liniste adanca.
Eu cu familia si cu toti vecini am iesit afara si ne-am indreptat intr-un loc sigur .
Am stat acolo in jur de 2 ore iar apoi ne-am intors cu toti si am inceput sa reasezam lucrurile prin casa.
Eu tot ramasesem uimit la o crapatura in perete , din tavan pana la podea .


Cam att imi amintesc de la cel din 1986 ..
Iar la cel din 77 nici atat eram foarte mic si din ce mi-a spus vecini si rudele a fost ingrozitor .

 

[Alex]

Guest:

in 86 aveam 12 ani asa ca imi pot aminti cit de cit , fusese o zi placuta cam calduroasa dar nu era nimic anormal, seara ca din senin a inceput o furtuna , eram doar noi si tata in casa.Motanul nostru, de altfel foarte blind si dragastos incepuse sa fie agitat parca inebunise, fugea intr-una la usa si tipa , se arunca pe perdele ,am incercat sa il i-au in brate si m-a zgiriat.Am vrut sa il dau afara pe scari dar nu a vrut sa plece fara noi.Mai tirziu a venit si mama de la serviciu.Ai mei au inceput sa vorbeasca cit de ciudata e vremea, tata a spus ca nui place aceasta furtuna ca a pornit imediat dupa ce soarele a apus , si chiar a spus ca nu poate fi ceva bun.Mai tirziu ne-am dus la culcare .Dupa miezul noptii am fost trezita de o fulgerare, o scintie, ceva care a luminat tot geamul, motanul dormea linistit la picioarele mele si ale saramii.Brusc a inceput totul sa se clatine am fugit catre usa camerei dar am dat peste tata care mi-a spus sa nu tip sa stau linistita si sa il astept , el sa repezit sa o ia pe sora mea din pat fapt care a durat o vesnicie .Am iesit apoi afara , in fata blocului si am inghetat cumplit .Era extrem de rece sau doar eu tremuram, cert este ca mi-a fost extrem de frica

 

[Alex]

in 90 aveam 15-16 ani asa ca imi amintesc perfect.Eram la liceu , din pacate sau fericire urmam un liceu de baieti, clasa era compusa din 30 de elevi din care doar 6 eram fete , asa ca era o totala catastrofa , dar a fost ceea mai frumoasa perioada din liceeu era minunat sa fii fata intr-o clasa de baieti.Era mai si sincer nu prea fusese o primavara calduroasa, baietii obisnuiau sa chiuleasca si sa umble hoinari prin parcuri intr-una din zile cu vreo saptamina inainte de cutremur au adus in clasa un sarpe aproape inghetat pe care lau tot schingiuit in fel si chip.Cind am spus acasa ca au gasit un sarpe , ai mei nu m-au crezut spuninndu-mi ca e prea devreme pentru sarpi.La citeva zile inainte de cutremur au fost o gramada de guzgani, soareci , in spatele liceului pe care colegii mei au avut grija sa ii bata cu pietre.Cutremurul cred ca a fost intr-o luni, abia iesisem din operatie si m-am intors acasa cu mama , stateam amindoua in pat la televizor si ne uitam la un teatru ,, Otello,,cind de o data sau tras jaluzele singure si a inceput tot blocul sa se zgiltie a fost mare balamuc.Am simtit si replica de la ora 5 , apoi stiu ca am adormit si cind m-am trezit am stat nemiscata pe pat si ma pipaiam sa vad daca sint intreaga sau daca am murit.In 2004 stateam de vorba cu un bun amic pe net si dintr-o data a inceput.Oricum in 2004 au fost cam dese cutremurele de mica intensitate asa ca nu l-am prea luat in serios, plus ca nu m-ai locuiam la bloc ci la casa asa ca am luat-o mai incet, oricum trecusem si printr-o inundatie , asa ca nu am reactionat prea mult.

In 2006 eram departe de tara si pe la 1 noapte m-am trezit cu o apasare imensa pe piept ceva care ma infrigura, i-am spus sotului meu ca ceva nu e in regula si ca vreau sa verific pe net sa vad daca a fost un cutremur , fusese un cutremur de peste 3 grade exact la ora la care eu m-am trezit si am simtit acea apasare

 

[Alex]

In \'86 aveam 13 ani... Eram in tabara (langa Pitesti) si cu cateva ore inainte de soc a inceput o furtuna violenta afara, dar fara ploaie... Doar vant si praf. Stateam intins in pat, cu burta in sus si aveam o senzatie super stranie, simteam ceva, nu stiam ce. Am luat lanterna si priveam tavanul... Dupa aprox 1-2 ore a inceput si am fugit afara; eram cazati in ceva de genul baraci....Era si un mic conac, unde stateau fetele si acolo s-au daramat turnuri, pereti, fete ranite...Groaznic!!! A fost primul cutremur pe care l-am simtit cu adevarat. In \'77 aveam aproape 4 ani, deci, nu se "pune".

Am avut un sentiment la fel de straniu, in \'94, cand am avut un accident urat cu un TIR, coincidenta!?, ltot anga Pitesti (12km). La celelalte cutremure n-am "presimitit" nimic, daca pot spune asa...

 

[Alex]

Guest:

Asta m-a prins la Sarata Monteoru intr-o casa veche de vreo 500 ani a familiei, aveam 6 ani, eram in concediu.Dormeam toti, se auzea pamantul cum se rupe, eram chiar la poalele muntelui, a 2 zi cand am iesit am vazut fundatia de beton a bucatariei crapata, crapatura mare de vreo 20 cm.

Casele de caramizi erau cam crapate la tigle, usi, geamuri, alea de chirpici nu aveau nimic.

La vreo sapt erau aduse betoniere si masini cu nisip de la Buzau sa repare hotelurile.

 

[Alex]

User: Gig**

Bine v-am gasit dragii mei, era de la autentificare de aia nu puteam scrie eu cum m-am cutremurat.

La cutremurul din 1986 dormeam, aveam 8 ani, tot ce imi amintesc e ca taica-miu mi-a zis ca e cutremur si sa ma duc la maica-mea (care dormea in alta camera). Eu i-am zis ca bine si ca o sa ma duc, mi s-a parut ceva straniu ca se misca lustra, m-am dus pana in hol (vreo 10 pasi), dar din perete in perete, ajuns in hol abia tinandu-ma pe picioare am concluzionat ca sunt prea obosit ca sa merg si m-am culcat la loc:lol:. De trezit m-au trezit ai mei vreo cateva minute mai tarziu, afara era vanzoleala mare, lume coborata din blocuri agitatie mare. Ai mei au fost calmi nu s-au agitat au zis ca daca a fost altul dupa 10 minute nu mai vine si ne-am culcat. Stateasm la etajul 3 din 8 etaje cate are blocul.

 

[Alex]

Flo******

A fost o zi frumoasa de august, care mi-am petrecut-o cu unchiul meu la padurea Baneasa. Dupa-amiaza ne-am intors acasa la el, unde venise si mama, urmand sa ramanem in vizita pana a doua zi. Unchiul si matusa locuiau la etajul 6 intr-ul bloc cu 10 etaje din prefabricate, la intersectia Prelungirea Ghencea cu Raul Doamnei. Am discutat diverse, am ras si ne-am distrat pana seara. Pe la 22.30 am luat masa, dupa care am ramas in continuare in bucatarie. Geamurile erau deschise si am inceput sa comentam despre furtuna ce se pornise afara, mama spunea ca i se pare "foarte sinistra" si ii creeaza o stare proasta. Noi ceilalti am ras, intreband-o ce vede asa sinistru la o furtuna obisnuita de vara. Dupa putin timp de la aceasta discutie (poate un sfert sau o jumatate de ora), eu si unchiul meu ne-am ridicat de la masa pentru a merge la tv in sufragerie. Eram in picioare pe hol, cand am simtit o miscare verticala puternica (pe atunci aveam 12 ani si nu stiam nimic despre unda P si ce va urma). Mama si matusa au venit repede pe hol: "Ati simtit? A fost cutremur!!" Exprimarea potrivita ar fi fost " pregatiti-va ca abia acum va incepe cutremurul" :clapping: dar nici ele nu cunosteau la acea vreme comportamentul unui seism de Vrancea.

Ma uitam la lustra din sufragerie (o lustra mare, cu sute de margelute de cristal) si ma miram ca se misca prea usor acele margelute, raportat la miscarea destul de puternica care fusese. Nu am apucat sa ma mir prea mult, ca au inceput miscarile orizontale. Imediat au inceput sa se auda tipete si urlete prin bloc, zgomot de sticlarie sparta si parca un huruit care venea de afara. La inceput am facut pe curajosul spunandu-le alor mei (care nu mai ziceau nimic) in mod repetat "stati linistiti ca se termina imediat!". Dupa ceva vreme, cand am vazut ca nu are de gand sa se termine si secundele mi se pareau minute am intrat intr-o mare panica si m-am repezit la usa cu gandul sa fug pe scari. Nu am putut sa deschid usa, era blocata din cauza deformarii tocurilor. Cand in sfarsit am prins un moment in care am reusit sa o deschid (mai mult am smuls-o) m-a prins unchiul de mana si nu m-a lasat sa fug. Pana la sfarsitul cutremurului m-am luptat si m-am certat cu el ca sa-mi dea drumul. Cand in sfarsit s-a terminat m-a "eliberat" si am reusit sa cobor in fata blocului, apoi am fugit direct in parcare la masina. Dupa cateva minute au aparut si ai mei. Am mers bineinteles la curte, ca si in '77. Drumul prin oras a fost un cosmar, se formase un blocaj general, toata lumea incerca evident sa ajunga la cei apropiati. Dimineata a aparut si tata - lucrase de noapte - stia deja unde ne gaseste.
Si asa a trecut inca un episod seismic ...

 

[Alex]

Pcri***

In seara aia, parca era ora 0 si jumatate, ma uitasem la filmul de pe bulgari si ma pregateam sa ma culc. Imi amintisem de o poveste ciudata pe care mi-o relatase cineva cu cateva zile inainte, in care spunea ca se trezise cu o femeie noaptea langa pat si ii aprinsese veioza dupa care a disparut. Ma gandeam ca probabil visase si cand s-a trezit... visul disparuse.

Eu sunt rational si incerc sa gasesc explicatii logice lucrurilor.

Tocmai stinsesem lumina peste tot dar inainte de a merge in dormitor, si cu explicatia in cap la fenomenul tare ciudat de care v-am zis, am pus mana pe clanta de la bucatarie, ca sa beau un pahar de apa. In acel moment am avut impresia ca se aprinde neonul din bucatarie ! (usa avea un geam mat in partea de sus) Culmea ca eu nu apasasem inca stecherul!! Pe langa asta peretii pareau ca incep sa emane o lumina albastruie! Simt ca incep sa inlemnesc. Pe naiba imi zic! Am luat-o si eu razna!!? Cu tot corpul nu numai cu urechile simt un fel de... vuiet. Inlemnesc cu mana pe clanta fara sa ma mai pot misca. Nu se poate imi zic! Cineva trebuie sa imi dea un sut zdravan sa ma trezesc!! Cred ca totul a durat 2-3 secunde, care mie mi-au parut o vesnicie, pana sa ma pot misca si sa alerg in camera parintilor ca sa imi confirme ei daca nu am innebunit...

. Ajuns in camera parintilor am deschis usa si cred ca incepusera primele miscari. Cand am aprins lumina mama deja se trezise si primul ei cuvant a fost, "Cutremur"! Credeti-ma ca am simtit ca am scapat instantaneu de groaza prin care am trecut pentru ca aveam confirmarea ca nu am innebunit. Ciudat este ca desi am trait cu groaza si cutremurul din 77 cand eram elev, asta m-a speriat mult mai tare pentru ca nu mi-am dat seama ca este un fenomen real.

Am trait apoi miscarile foarte puternice laterale eliberat de groaza initiala din primele secunde.

Lumina aia ce apare inainte de a sesiza miscarea cred ca este reala, dar culoarea forforescenta albastruie ce aparuse si pe hol oare o fi datorata ionozarii aerului din interior sau reflezii venite pe geamul de la bucatarie din exterior?

Ma aflam in Bucuresti la etajul 1 al unui bloc de 10 etaje.
Daca ma gandesc mai bine lumina parea verzui albastruie si imi parea ca pereti devin fosforescentii. Fiind in intuneric pe holul apartamentului, iar in fata geamurilor avand copaci mari multi si doar un stalp de iluminat mascat dupa acestia la circa 50 de metrii, incercam sa imi ofer repede o explicatie pentru lumina si probabil infrasunetul ce inunda apartamentul in crescendo, m-am gandit prima oara ca se prabuseste un avion mare cu farurile aprinse peste bloc. Cea mai mare parte a luminii parea ca vine dn afara intradevar. Nu sesizam inca miscarea pamantului in acest timp ci doar un... sunet extrem de ciudat toate astea facandu-ma sa simt ca groaza imi urca pe sira spinari

pentru ca nu mai mi se intamplase asa ceva.

La putin timp dupa cutremur, un coleg de facultate imi spunea ca era in balcon la un etaj superior si fuma o tigare, iar primul lucru ce l-a observat a fost o lumina puternica ce se riduca dinspre orizont, impresia lui fiind ca rasare brusc soarele. De asemeni o persoana mi-a relatat ca era la geam in 4 martie 77 si in momentul cutremurului din pamant se ridicau spre cer fascicule de lumina... Deci fenomenul exista. Nu stiu insa daca exista si explicatia exacta a cauzei ce produce aceasta lumina.

 

[Alex]

TMD***

Este primul cutrenur puternic pe care l-am simtit din plin.

Terminasem clasa a 11-a pe vremea aceea. Nu mai stiu exact cum a fost ziua dar sigur catelul pe care-l aveam atunci nu a dat nici un semn. Cert este ca ascultam muzica sau citeam ceva la ora respectiva si m-am trezit cu mama in camera care imi spune ca este cutremur.

Aici am de facut o paranteza mai larga legata de modul in care se simt cutremurele in zona in care stau. Primul aspect este cel al cladirii. Este o vila interbelica cu demisol, parter si doua etaje. Al doilea etaj a fost construit dupa nationalizare si cred ca si dupa ureche. In consecinta vila are o suprasarcina nedorita. Structura este pe caramizi iar planseele sunt pe barne de lemn cu exceptia zonei utilitatilor unde sunt grinzi metalice. Inaltimile camerelor pt etaj si parter sunt de 3,5 metri iar in zona utilitatilor de 4 metri. In '77 a trebuit cosolidata dupa cutremur si acest lucru s-a facut prin camasuire si proptirea unei console a fatadei sud cu doua blocuri de beton puse pe o placa tot de beton. Oricum ideea este ca este foarte elastica toata structura. Daca sareai intr-o camera zdranganeau toate geamurile. Cu cat camera era mai mare cu atat era mai elastica. In consecinta orice seism oricat de mic se resimtea cumva. In consecinta ceea ce am remarcat in '86 prima oara a fost ca au inceput sa zangane geamurile, vitrinele si tot ce putea face zgomot in casa la o vibratie verticala. Un zanganit care se tot amplifica pana in momentul in care a ajuns unda S. Nu exista o pauza intre vibratiile verticale si socul orizontal. Cu cat tinea mai mult vibratia pe verticala cu atat mai puternica era deplasarea pe orizontala. Ciudat este ca dupa primul soc orizontal urma o pauza de cateva secunde pana incepea totul sa se repete. Iar vibratie pe verticala si iar soc orizontal dar de o intensitate usor mai scazute ca primele. Cum stau la parter intotdeuna in intervalul de acalmie am iesit din casa. Nu poti sa iesi pe scari cand simti primele vibratii verticale din simplu motiv ca nu stii cat dureaza pana ajunge unda S. Si asa scarile sunt fisurate ca naiba.

Revenind la povestire am spus ca m-am trezit cu mama in camera ca este cutremur. Ea statea intr-o camera mai mare ca a mea si a sesizat vibratiile prima. Am asteptat sa treaca unda S dupa care am tasnit in strada direct pe mijloc ca sa nu ma trezesc cu vre-un cos in cap. A urmat a doua repriza si gata. Evident ca in 30 de secunde toata lumea era pe strada. Nu s-au produs avarii de nici un fel iar prin casa nu mi-a cazut nimic. In schimb la niste prieteni care stau pe aceiasi strada dar la etajul 5 intr-un bloc vechi (echivalent cam cu 6 la bloc) tot ce era pe peretele de sud a ajund pe jos in camera (biblioteci, vitrine, carti, televizorul, etc.). In rest pe la toti prietenii din cartier pe la care am fost in seara respectiva n-am vazut nici un fel de urmare a seismului cum nici in oras cand am iesit in zilele urmatoare nu am vazut nimic.

Cum o parte din prieteni urmau sa plece in armata am dat in sambata care a urmat un mare baieram ca sa uitam de toate problemele.

 

[Alex]

Cris***

Eu aveam aproape 5 ani cand s-a produs cutremurul asta.

Imi amintesc relativ putine lucruri si acelea destul de vag. Citind relatarile celorlalti, da, acum imi aduc aminte de o furtuna cu fulgere si fara ploaie (ciudata mi s-a parut mie). Imi aduc aminte ca era undeva pe la miezul noptii si imi aduc aminte ca m-a scos tata pe hol si mi-a spus sa nu ma sperii. Avand in vedere ca nu m-am temut niciodata de furtuni si mai aveam si ochii carpiti de somn, nici nu ma speriasem foarte tare.

Un singur lucru imi aduc aminte clar. Pe holul lung aveam o aplica pe unul din pereti - un soi de abajur din sticla nisipie (protocaliu inchis) cu un ornament ruginiu din fier - groaznica! care a inceput sa se loveasca puternic de perete si sa se ciobeasca putin. Dupa cutremurul din 1990 am scapat definitiv de aceasta piesa oribila. Totusi...poate ca eram prea mica si proaspat trezita din somn...nu-mi aduc aminte zguduielile...deloc. Parintii mei erau panicati, lumina s-a intrerupt, dar nu s-a oprit de tot.

Comic e ca eu tot ii intrebam pe ai mei.."hai, s-a terminat odata? Hai, cand se termina, mi-e somn..." .

Nu imi aduc aminte sa fi iesit din casa dupa ce s-a terminat, insa parintii mei au ramas de paza in noaptea aceea si cateva nopti dupa...

In legatura cu ceea ce au povestit ceilalti - cu luminile din pereti si de la orizont care apar cu cateva fractiuni de secunda inainte de cutremure...banuiesc ca intotdeauna la asemenea miscari de pamant exista un transfer de electricitate intre pamant si aer (forte de frecare in interior) cred ca este ceva normal si totodata ...oarecum..spectaculos.
E o stare pe care aproape oricine cred ca o poate percepe cu putin inainte. Eu una am observat cel mai bine acest lucru inainte de cutremurul din 1990. Era ceva in aer, nu stiu cum sa o spun mai bine... ceva electric...Ca sa nu mai zic ca, ascultand tot timpul "Radio Contact" in acea vreme, am observat ca semnalul era bruiat cu zeci de secunde inainte. Atunci, desigur, nu am priceput si ma deranja, insa acum incep sa inteleg.

 

[Alex]

pchr*******

dupa socul psihic din '77 a inceput si partea amuzanta. adica un set de cutremure pe care pe mine m-au prins in chiloti (la propiu spus), lecturand.

'86, vacanta inainte de clasa a XII-a, proaspat revenit din concediul petrecut cu ai mei parinti. "un veac de singuratate", ultimile 100 (sau asa ceva) de pagini. Bacau, Energiei 33, parter. 4 etaje, bloc de cadre... tigle ceramice la balcoanele ornamentale de la et. 4.

am prins sfarsitul cutremurului in strada impreuna cu familia (tata, mama, bunica), cu o mana tineam o bluza de training peste "dos" si cu cealalta adaugam un al treilea punct de sprijin celor 2 picioare.

stalpii de iluminat se clatinau si ma gandeam ca ar trebui sa se rupa. am vazut clar ondulatii ale strazii (Energiei in Bacau), si memoria imi spune ca erau mai mult pe verticala...
chiar cand s-a terminat incepusem sa ma gandesc ca ar cam trebui sa se termine, a fost suficient, gata...

aceeasi lipsa de informare post seism. si cred acum ca insotite de aceleasi proaste decizii in timpul scuturaturii.
noroc cu un vecin care lucra la 2 pasi (gara orasului) si care a putut sa faca cateva curse pedestru sa ne aduca informatii pe canalul radio al CFR.

imi amintesc ca toti am trecut peste eveniment destul de usor. cam prea usor si fara sa ne gandim la dracului am facut in timpul...

 

[Alex]

Dili

in 86 aveam 12 ani. In sambata cu pricina, ai mei planificasera o scurta excursie la tara, la bunicii din partea mamei, undeva langa Ploiesti. Maica-mea a intarziat de la servici, m-a luat de o aripa si a zis 'trebuie sa mergem la tara'. Taica-miu nu a mai vrut, a zis ca el ramane acasa. De precizat ca pe vremea aia locuiam intr-un bloc la etajul 9/10. Am ajuns la tara cu peripetii: tramvaiul a luat foc si a trebuit sa o luam pe alt traseu spre gara, la Ploiesti unde trebuia sa schimbam trenul am ajuns foarte tarziu si am sarit in celalalt tren din mers, cand am ajuns acolo era o ploaie mocaneasca de ziceai ca e noiembrie, etc. Am plecat la culcare si m-am trezit la un moment dat, se auzea un vuiet teribil de afara, un bec atarnat la intrarea in casa se misca ingrozitor, mi se parea ca si cerul e rosu. Am intrebat-o pe maica-mea 'mama, e furtuna?'. Maica-mea nu zicea nimic, dar la un moment dat m-a luat din pat si m-a dat afara din casa. In fata casei am vazut cum se unduia pamantul (nu glumesc, am vazut valuri) si pe bunica-mea in genunchi care facea matanii. Atunci mi-au spus ca a fost cutremur. Eu m-am speriat foarte tare si am refuzat sa intru in casa. Mi-au adus niste haine, m-au imbracat si bunica-miu a zis 'hai, nepoate, pana la fantana din capu' strazii'. Am plecat, pe drum ne-am intalnit cu diversi care spuneau ca au cazut blocuri in Ploiesti, ca a sarit trenul de pe sine, ca a sarit lumea din tren si si-au rupt unii picioarele, etc. Am stat ce am stat la fantana, apoi ne-am intors. Pentru ca mie nu imi era somn si bunica-miu vroia sa scape de mine, m-a dus in spatele casei, unde avea el 'rezerva strategica' de tuica si mi-a dat sa trag o dusca. Foarte buna tuica. Atat de buna, incat am vrut iar la fantana. Si inapoi in spatele casei, 'tataie, nu mai mergem pana in spate?'. Si iar la fantana. Si inapoi la tuica. Toate astea pana pe la 4 cand bunica-miu cred ca se pilise (eu nu aveam nici pe dracu) si m-a tarat in casa la culcare. Am reusit sa adorm abia cand s-a luminat afara... A dracu' tuica, si acum imi aduc aminte de ea....

 

[Alex]

Andrei

Acesta a fost primul cutremur mare de care imi amintesc. Fusesem la o nunta si ajunsem acasa ( eu, parintii si niste rude). Era o atmosfera tare ciudata ( de fapt, toata seara fusese asa, era parca ceva electric, o luminozitate ciudata). M-au trezit vocile speriate ale parintilor mei , scrasnetul fiarelor din structura de rezistenta a blocului si balansul... Stateam intr-un bloc P+11 cu stalpi si grinzi... si cand m-am trezit aveam impresia ca peretele din fata mea si apropie si se departeaza de mine cu cativa metri.. am stat sub tocul usii pana cand a trecut.

 

[Alex]

Archi****

Daca cutremurul din 1977 poate fi asemanat cu experienta traita cand incerci sa te mentii pe un taur mecanic de agrement (cu smucituri in toate directiile, pana cand esti coplesit literalmente), cel din 1986 ar fi atunci echivalent cu mersul indelung pe tampoanele unui tren de marfa.

A inceput brusc, cel putin eu nu am sesizat nici un presoc, poate din cauza ca eram in acel moment chiar pe punctul de a adormi. Nu numai brusc, ci si direct la intensitatea "nominala". A fost un sir - care mi s-a parut extrem de lung - de zgaltairi repetate monoton, fara a parea ca se va sfarsi vreodata si fara vreo variatie semnificativa de intensitate pe parcurs. Dar la un moment dat chiar s-a sfarsit, tot atat de brusc precum incepuse.

Ca sa vedeti ce inseamna sa fii subiectiv. Eu personal, care traisem si cutremurul din 77, am fost ferm convins pentru moment ca acesta din 86 fusese mai lung si mai puternic. Ma asteptam la devastari substantiale si am ramas surprins a doua zi sa aflu ca nimic nu s-a prabusit. E drept si ca directivitatea n-a fost spre Bucuresti ca in 77, probabil ca altfel ar fi stat lucrurile daca ar fi fost asa. Sau daca era putin mai lung, ori avea componenta verticala mai substantiala.

Fiind un cutremur de tip "zgaltait" si nu "leganat", adica cu perioade de vibratie mai scurte, blocurile inalte si flexibile nu au avut atat de mult de suferit, in schimb multe cladiri relativ putin inalte din caramida si-au adancit problemele deja existente, cu aceasta ocazie.