Old DG_mybb_import688
New member
- Înscris
- 22 Iun 2007
- Mesaje
- 669
- Scor reacție
- 0
Medicamentul
O familie suparata, a carei fetita era grav bolnava si necesita un medicament urgent dupa care a plecat un tata ingrijorat la culme.
Dupa treizeci de ani, fata s-a facut mare, s-a maritat si avea un baietel care era si el la randul lui tare bolnav pentru care tatal pleca dupa un medicament si sotia nu-l lasa, motivand ca asa a plecat si tatal ei acum treizeci de ani si nu s-a mai intors.
Atunci a sunat soneria si la deschiderea usii bunicul din prag a zis:
-V-am adus medicamentul!!!
Alta
O mana i se aseza pe umar;
-Nu te intoarce! Nu-ti fie teama!Ai sa ma privesti indata!
-Cine esti? spuse el.
-Ma tem ca o sa ai o surpriza.Sunt chiar tu.
-Esti nebun?Esti cumva din viitorul meu? Am citit una sau doua povesti tampite pe tema asta.
-Nu, sunt tu, chiar acum, in locul acesta, dar intr-o lume putin decalata, ceea ce tu ai numi o lume paralela.
Si acum, intoarce-te!
Se inspectara din talpi pana in crestet.
-Merge!Mai ales ca eu nu-i cunosc pe toti, dar sunt intr-o situatie speciala, care imi ingaduie sa fac din cand in cand o plimbare aiurea.
-Oamenii au sa ne ia drept gemeni.
-Sotia ta este foarte frumosa, spuse dublura, ai dus-o in calatoriile care i le-ai promis?
-Nu, raspune unicatul.
Departindu-se unicatul ajunse acasa.
-Nevasta ce faci? Si o saruta pe gura.
-Ce-i cu tine? De ani de zile nu te-ai mai purtat asa!
-In seara asta am invatat cate ceva si maine ma duc sa cumpar biletele pentru calatoriile promise la nunta.
A doua zi pe seara se intoarse acasa, cu bratele pline de pachete si biletele promise.
-Nevasta, unde esti?
-Aici, spuse ea posac.
Avea un glas oarecare, ochii nu-i mai luceau, pletele rare pareau unsuroase, colturile buzelor erau incremenite si lasate si avea pungi sub ochi.
Se apuca sa rupa in nestire biletele si se apropie de ea pana o atinse, apoi, imbratisand-o fara placere, stiu ca era schimbata, intr-un fel ce nu putea fi precizat, ca era ALTA.
Antitacere
Nimeni n-a stiut sa explice vreodata de ce aud gandurile oamenilor. Dar maine ii voi pierde. In inima spatiului n-am sa mai aud nimic. Am sa fiu singur. Va trebui sa-mi amintesc mereu de larma ca sa rezist.
Toate acestea se petrecusera cu treizeci de ani in urma, treizeci de ani de tacere.
Pana cand a venit o alta astronava cu telepati ca si el.
Si au incercat sa comunice cu el, dar....
''Treizeci de ani de tacere si de singuratate, si iata-ma surd si mut.''
Si se gandi la ploaie, la incantatoarea ploaie de timp care-l izolase, picatura cu picatura, brodand, secunda dupa secunda, o perdea minutioasa definitiva si opaca.
Sisif
Perpetuu, cara bolovanul pana in varful muntelui, apoi il scapa si bolovanul venea rostogol pana la vale, de unde ii incepea iar calvarul la urcus.
Si asa mereu pe lunga carare a timpului necrutator...
Dar nimeni nu-i spusese sa fie atent ca la 1000 de ani, un simplu branci pe varful muntelui ar fi facut ca bolovanul sa cada pe partea cealalta....
O familie suparata, a carei fetita era grav bolnava si necesita un medicament urgent dupa care a plecat un tata ingrijorat la culme.
Dupa treizeci de ani, fata s-a facut mare, s-a maritat si avea un baietel care era si el la randul lui tare bolnav pentru care tatal pleca dupa un medicament si sotia nu-l lasa, motivand ca asa a plecat si tatal ei acum treizeci de ani si nu s-a mai intors.
Atunci a sunat soneria si la deschiderea usii bunicul din prag a zis:
-V-am adus medicamentul!!!
Alta
O mana i se aseza pe umar;
-Nu te intoarce! Nu-ti fie teama!Ai sa ma privesti indata!
-Cine esti? spuse el.
-Ma tem ca o sa ai o surpriza.Sunt chiar tu.
-Esti nebun?Esti cumva din viitorul meu? Am citit una sau doua povesti tampite pe tema asta.
-Nu, sunt tu, chiar acum, in locul acesta, dar intr-o lume putin decalata, ceea ce tu ai numi o lume paralela.
Si acum, intoarce-te!
Se inspectara din talpi pana in crestet.
-Merge!Mai ales ca eu nu-i cunosc pe toti, dar sunt intr-o situatie speciala, care imi ingaduie sa fac din cand in cand o plimbare aiurea.
-Oamenii au sa ne ia drept gemeni.
-Sotia ta este foarte frumosa, spuse dublura, ai dus-o in calatoriile care i le-ai promis?
-Nu, raspune unicatul.
Departindu-se unicatul ajunse acasa.
-Nevasta ce faci? Si o saruta pe gura.
-Ce-i cu tine? De ani de zile nu te-ai mai purtat asa!
-In seara asta am invatat cate ceva si maine ma duc sa cumpar biletele pentru calatoriile promise la nunta.
A doua zi pe seara se intoarse acasa, cu bratele pline de pachete si biletele promise.
-Nevasta, unde esti?
-Aici, spuse ea posac.
Avea un glas oarecare, ochii nu-i mai luceau, pletele rare pareau unsuroase, colturile buzelor erau incremenite si lasate si avea pungi sub ochi.
Se apuca sa rupa in nestire biletele si se apropie de ea pana o atinse, apoi, imbratisand-o fara placere, stiu ca era schimbata, intr-un fel ce nu putea fi precizat, ca era ALTA.
Antitacere
Nimeni n-a stiut sa explice vreodata de ce aud gandurile oamenilor. Dar maine ii voi pierde. In inima spatiului n-am sa mai aud nimic. Am sa fiu singur. Va trebui sa-mi amintesc mereu de larma ca sa rezist.
Toate acestea se petrecusera cu treizeci de ani in urma, treizeci de ani de tacere.
Pana cand a venit o alta astronava cu telepati ca si el.
Si au incercat sa comunice cu el, dar....
''Treizeci de ani de tacere si de singuratate, si iata-ma surd si mut.''
Si se gandi la ploaie, la incantatoarea ploaie de timp care-l izolase, picatura cu picatura, brodand, secunda dupa secunda, o perdea minutioasa definitiva si opaca.
Sisif
Perpetuu, cara bolovanul pana in varful muntelui, apoi il scapa si bolovanul venea rostogol pana la vale, de unde ii incepea iar calvarul la urcus.
Si asa mereu pe lunga carare a timpului necrutator...
Dar nimeni nu-i spusese sa fie atent ca la 1000 de ani, un simplu branci pe varful muntelui ar fi facut ca bolovanul sa cada pe partea cealalta....