[media]
asta era melodia mea preferata de la Cenaclul Flacara. am si o poveste ciudata cu ea. imi placea tare mult, si la un moment dat am zis ca trebuie sa o inregistrez, de la radio, cind era cenaclul. am pregatit tot ce trebuia, dar nu am fost pe faza si am pierdut citeva secunde la inceput. m-am gindit ca nu-i problema, ca o sa o inregistrez din nou marti, cind era reluarea. culmea e ca reluarea nu a mai fost, nici cenaclul nu a mai fost, asa ca ani buni am avut ultima inregistrare a melodiei live. caseta am dat-o unui prieten, cind a plecat din tara, nu o mai am. azi, dupa exact 20 de ani, mi-am adus aminte de ea si am reusit sa o regasesc.
Adrian Păunescu - Iertările
tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi
văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock
ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând
ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi
şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv
ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi