In penultima zi a vietii, familia Ceausescu si cei doi ofiteri ai armatei care-i pazeau au fost supusi momentelor de maxima panica.
Telefoanele de intoxicare anuntau iminenta unor atacuri cu arme de foc si chimice. Cuplul dictatorial a purtat ore in sir masti de gaze pe fata, fapt care l-a facut pe Nicolae Ceausescu sa ofere ofiterilor un milion de dolari si orice grad militar in schimbul salvarii.
Ofiterii care i-au pazit pe Nicolae si Elena Ceausescu au povestit zilele si noptile de groaza prin care au trecut, cand asupra lor se tragea, iar zvonurile anuntau atacuri aeriene si chimice. In ultima noapte de viata a cuplului Ceausescu, militarii, carora li se spusese ca trebuie sa ajunga cu TAB-ul si cei doi la Bucuresti, nu mai credeau ca apuca zorii zilei. Documentul audio este de o inestimabila valoare istorica, prezentand exact atmosfera de pana la executia dictatorilor din unitatea militara de la Targoviste. (Gabriel Burlacu, Eugen Ciufu)
# Lt.-col. Ion Mares: Daca imi permiteti sa continuu eu. Deci in urma acestor telefoane, cu masurile pe care le-am luat, comandantul a hotarat sa-i scoatem din nou in camp si mi-a dat ordin sa merg sa pregatesc un punct de comanda. Noi aveam puncte de comanda fixe. Am luat un transportor blindat, mi-era frica efectiv sa plec din curte (ne era frica la toti, nu numai mie, putea sa se traga din orice apartament, blocurile erau puse in linie la distanta de patru metri de cazarma) m-am oprit la postul de echipament, am luat niste cazarmament pentru ca nu puteam sa-i pun sa doarma in paturile in care dormisera soldatii cinci zile cu bocancii, pentru ca se facusera negre. Era un subofiter, comandantul TAB-ului, nu mai retin cum il cheama, m-am deplasat la punctul de comanda respectiv, l-am evacuat. Am pregatit punctul de comanda, am executat ordinul, dar inapoiat in cazarma i-am raportat comandantului, colonelul Chemenici ca este foarte periculos sa-i ducem acolo, era 9, eu am executat, ii pot duce acolo, dar se deconspira in totalitate. A acceptat ideea si au ramas in ziua aceea, pe data de 24, tot in acel birou. Eu ajunsesem la o stare de surescitare iesita din comun.
LUPTELE. Si mi s-a ivit ocazia sa plec in oras, de fapt m-am oferit eu. Un act pe care acum mi-l pun sub semnul intrebarii. Am fost informat ca in Micro 11 (n.r. numele unui cartier targovistean), dintr-un bloc, dintr-un apartament se trage direct, in plina multime. Am luat tancul (am uitat sa spun aveam tancuri inclusiv in cazarma, era un tanc la poarta principala) si m-am deplasat in cartierul respectiv. Deplasandu-ma spre cartierul respectiv, treceam si pe la mine pe la poarta. Mi-am salutat familia foarte lejer, mergeam afara, puteam sa fiu in orice moment tinta, am ajuns in cartierul respectiv, acolo se mai gaseau doua tancuri si foarte multa lume de ordinul a doua-trei mii de oameni. Tot somau de la un apartament din care se mai trasese sa iasa afara. Am pus tancul in pozitie de tragere, aveam cartuse incendiare, am tras pe geamurile care deja erau tandari, a luat foc apartamentul. In sfarsit, au intrat niste voluntari in bloc. Erau si niste ofiteri de la garzile patriotice. Cand au intrat acolo, eu nu am intrat, s-au gasit niste urme de sange in apartament, apartament ce era al unor cetateni care erau plecati din oras. Au gasit numai niste urme de sange. Am plecat de acolo am ajuns la cazarma. Ajuns la cazarma, domnul Chemenici imi spune: