-
Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!
Marturii de la cutremurele din 30 mai / 31 mai 1990
- Autor subiect Alex
- Dată creare
Alex
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 3.226
- Scor reacție
- 95
mai 1990 noaptea - (user forum: Dodo)
In linistea noptii suna telefonul.Tata raspunde somnoros si il aud vorbind cu o prietena din canada care aflase de cutremur si era ingrijorata. Il aud apoi soptind ceva mamei..si brusc totul incepe sa se legene…oh doamne iar? Ma duc tiptil in camera parintilor si ma asez incet pe pat..respirand incet… Tata ne linistete ca de fiecare data cu vocea lui calda…e o replica..imediat trece…si a trecut…dar nu era o replica…ci un cutremur.
In acele clipe..cand totul danseaza in jur..cand scrasnetul peretilor iti baga teama in suflet..cand totul vuieste.. iti dai seama ce mic esti.. ce neputincios… si ai un singur gand ..sa se termine.In acele secunde de cosmar… o voce tacuta striga din adancul sufletului tau, din toata fiinta ta… “ajuta-ma Doamne… ai grija de noi.. nu ne parasi…”..si El ne-a ajutat…
In linistea noptii suna telefonul.Tata raspunde somnoros si il aud vorbind cu o prietena din canada care aflase de cutremur si era ingrijorata. Il aud apoi soptind ceva mamei..si brusc totul incepe sa se legene…oh doamne iar? Ma duc tiptil in camera parintilor si ma asez incet pe pat..respirand incet… Tata ne linistete ca de fiecare data cu vocea lui calda…e o replica..imediat trece…si a trecut…dar nu era o replica…ci un cutremur.
In acele clipe..cand totul danseaza in jur..cand scrasnetul peretilor iti baga teama in suflet..cand totul vuieste.. iti dai seama ce mic esti.. ce neputincios… si ai un singur gand ..sa se termine.In acele secunde de cosmar… o voce tacuta striga din adancul sufletului tau, din toata fiinta ta… “ajuta-ma Doamne… ai grija de noi.. nu ne parasi…”..si El ne-a ajutat…
Alex
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 3.226
- Scor reacție
- 95
In 1990 eram tot acasa, in sufragerie, stateam pe un fotoliu si citeam niste ziare asteptand ceva emisiune sa inceapa la televizor. Am auzit ca vibreaza usa de la intrare, si in prima faza am crezut ca este frate-miu care a venit acasa si incearca sa descuie usa din exterior. M-am dus sa vad ce se intampla si m-am uitat pe vizor. Nimeni. Usa, si tocul usii pe care pusesem mana, continuau sa vibreze ceea ce m-a facut sa cred ca o fi cineva prin bloc care da gauri cu bormasina in pereti, sau care vrea sa darame vreun perete.
Chiar in momentul acela a iesit sora mea din camera ei si mi-a zis ca e cutremur. Am iesit afara si abia acolo a inceput distractia: miscari pe orizontala, ample, de abia ma mai tineam pe picioare. Mare lucru ce s-a intamplat dupa aia nu am mai tinut minte; cu toate astea in noaptea respectiva a mai fost inca unul, mai scurt si mai slab, dar care tot m-a trezit.
Interesant atunci a fost ca, cu exact o zi inainte aparuse un numar al ziarului “Dreptatea” (era al PNTCD-ului), care avea pe prima pagina o poza din piata Universitatii cu km liber de neocomunism si un titlu imens deasupra: “Ne vom cutremura si vom intelege”. Foarte inspirat ales titlul asta, cu doar o zi inainte de cutremur. La cateva luni dupa aceasta, tot in 1990, stateam intr-o duminica in pat in camera mea citind niste caiete si am simtit din nou ca se misca pamantul. Am iesit in hol sa ma duc la maica-mea in bucatarie, dar deja se terminase, iar mai tarziu am aflat de la stiri ca a fost un cutremur la bulgari, care s-a simtit si in Bucuresti.
(ax)
Chiar in momentul acela a iesit sora mea din camera ei si mi-a zis ca e cutremur. Am iesit afara si abia acolo a inceput distractia: miscari pe orizontala, ample, de abia ma mai tineam pe picioare. Mare lucru ce s-a intamplat dupa aia nu am mai tinut minte; cu toate astea in noaptea respectiva a mai fost inca unul, mai scurt si mai slab, dar care tot m-a trezit.
Interesant atunci a fost ca, cu exact o zi inainte aparuse un numar al ziarului “Dreptatea” (era al PNTCD-ului), care avea pe prima pagina o poza din piata Universitatii cu km liber de neocomunism si un titlu imens deasupra: “Ne vom cutremura si vom intelege”. Foarte inspirat ales titlul asta, cu doar o zi inainte de cutremur. La cateva luni dupa aceasta, tot in 1990, stateam intr-o duminica in pat in camera mea citind niste caiete si am simtit din nou ca se misca pamantul. Am iesit in hol sa ma duc la maica-mea in bucatarie, dar deja se terminase, iar mai tarziu am aflat de la stiri ca a fost un cutremur la bulgari, care s-a simtit si in Bucuresti.
(ax)
GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 4
GeoX:
Continui amintirile cu ceea ce imi aduc aminte de la seismele din 30 si 31 mai 1990. Stim ca atunci s-au produs 2 cutremure vrancene importante, la interval de 13 ore unul dupa celalalt. Primul ziua, la ora 13h40min timp local, de magnitudine 6,7 si la o adancime de circa 85 km, iar al doilea in noaptea imediat urmatoare, la 3h17min, cu magnitudinea 6,1 si la adancime de 79-82 km.
Aveam 13 ani si ceva atunci, mergeam pe 14. Eram in clasa a 7-a, la gimnaziu. Imi aduc aminte ca in dimineata zilei de 30 mai am avut o stare ciudata de neliniste, dar nu mi-o puteam explica. Mi-am inchipuit ca era vorba de emotia la o eventuala ascultare la una dintre disciplinele la care aveam ore in acea zi...cred ca era intr-o miercuri, daca nu ma insel. Tin minte ca fuseseram chemati la scoala un pic mai devreme; aveam program incepand de la 12:30, dar am fost chemati la 12 pentru un control medical sau o vaccinare, cred. Nelinistea mea a continuat, si imi dadeam seama doar de faptul ca nu ma temeam de controlul medical sau de intepatura... Era altceva, dar nu realizam ce. Ziua era relativ placuta, desi cerul nu era complet senin, era un fel de pacla care acoperea soarele, cel putin in jurul pranzului, pe la 12-1. Dupa ora 1 soarele a inceput sa straluceasca pe cer in toata splendoarea sa, pacla risipindu-se cu totul. In sfarsit, la 13:30 incepem ora de engleza. Era a doua ora din programul acelei zile, si la prima ora (fizica ? nu mai stiu sigur) nu venise profesorul si ne facusem de cap care prin clasa, care prin curtea interioara... Asadar, incepe ora de engleza. Profa noteaza absentii in catalog. Toti stateam cuminti, cu caietele de teme pregatite, asteptand sa fim ascultati... Resimteam o neliniste din ce in ce mai puternica, si mi se parea ca atmosfera in sala de clasa devenise extrem de apasatoare, ca si cum totul s-ar fi oprit in nemiscare, ca si cum aerul, moleculele, natura se blocasera cu totul si urma sa ne faca, metaforic vorbind, o comunicare foarte importanta ! Senzatia era extrem de ciudata ! Dar extrem de ciudata ! La un moment dat, una dintre fete incepe sa se agite si sa sopteasca ceva la vecina de banca, si apoi s-a adresat, pe un ton speriat, profei de engleza care tocmai rasfoia catalogul (pana sa ia decizia pe cine sa asculte ), afirmand:"E cutremur, doamna !!!" Abia atunci am realizat ca masa si podeaua incepusera sa trepideze, era o miscare vaga, destul de discreta, verticala, deci de jos in sus. Prima data am sesizat doar trepidatia bancii, si i-am dat una dupa ceafa colegului cerandu-i imperios sa nu mai miste banca !!! Cateva secunde mai tarziu, am sesizat si trepidatia podelei, care nu se mai oprea, nu se mai oprea ! Ca la un semn, ne-am ridicat in picioare mai multi colegi, dar nestiind ce sa facem, am ramas asa, in asteptare. Profa s-a sculat de la catedra, s-a asezat in fata clasei si statea si ea, palida la fata, asteptand. Oare ce asteptam cu totii ??? Pai ce sa astepta, asteptam unda S. Stim acum ca unda S soseste la Bucuresti dupa circa 18-19 secunde de la sosirea undei P. Deodata, am auzit cu totii un huruit surd, ca si cum un tanc ar fi trecut chiar prin fata noastra ! Bancile au luat-o brusc inainte, inapoi, iar inainte, si iar inapoi !!! Brrr ! Am vazut cum peretele s-a miscat in raport cu un pom de afara, care parea ca "o luase" in sens contrar. Tipete, racnete, fetele au fugit primele, nu le credeam capabile de asa un sprint ! Sigur, fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa ! In sala de clasa mai ramaseseram cativa, ulterior au fugit si restul. Eu am ramas ultimul, zic "Stau sa se termine si apoi ies in liniste" ! Stateam sub tocul de la usa, in stanga era cancelaria. Restul elevilor o zbughisera deja pe scara elevilor. Cand am vazut cum se crapa peretele de deasupra cancelariei si incep sa cada bucati de tencuiala, am tulit-o si eu pe scara, de data asta pe scara profesorilor ! A fost un noroc, era libera. Scara elevilor a fost arhiplina, si 2 elevi s-au accidentat, intrand cu capul, respectiv cu gura, in calorifer !!! Brrr ! Pe la mijlocul scarii, balansul infernal s-a oprit, asa ca atunci cand am ajuns jos, iesind pe la accesul profesorilor, seismul se terminase deja ! Afara, la iesirea profilor, elevii si profii stateau, unii incremeniti inca din cauza sperieturii, altii se miscau de colo-colo vociferand si comentand evenimentul ! Toata lumea se intreba, fireste, "cat de mare a fost" si "daca mai vine unul" !
Am pornit apoi cu totii spre curtea interioara a scolii, si la intrare unul dintre profesori statea si nu ne lasa sa intram. Lasaseram toate lucrurile inauntru, si vroiam sa mergem sa le luam. Pana la urma, au reusit unii sa se duca si au luat din lucruri, inclusiv ale colegilor. Pe la 2 dupa-amiaza apare si tatal meu, cu masina, sa ma ia acasa. Pe drum, lumea stransa ciopor in fata blocurilor, gospodine in capot si barbati in pijamale (la 2 ziua !!!!), comentau si isi dadeau cu parerea, clamand si melitzand din gros ! In sfarsit, ajungem acasa, dar nu intram inca in bloc, am mai stat in fata blocului pana pe la 2 jumate. Apare si mama, care a prins cutremurul la Palatul Telefoanelor, la ultimul etaj !!! A zis ca ametisera cu totii, cele 2 cladite adiacente se ciocnisera una de alta cu zgomote infricosatoare ! Sora mea era si ea acolo, lucra pentru un proiect de diploma. In fine, pe la 3 ne hotaram sa intram in casa. Pagubele in apartament nu au fost cine stie ce, ici-colo cate un mic element decorativ a mai cazut, dar totusi nu s-a spart nimic ! Seara stam cu totii la tv si ascultam anunturile oficiale. Specialistii ne asigurau ca vor fi replici, dar foarte slabe si ca nu trebuie sa fim ingrijorati ! Cu aceasta asigurare in minte, ne ducem la culcare. Nu pentru multa vreme ! In dimineata zilei de 31 mai, putin dupa 3 si un sfert, pamantul a inceput sa vuiasca din nou ! Ceva mai slab si cu o durata mai mica decat a primului cutremur, al doilea seism a facut totusi sa balanseze lampile si m-a facut sa scot un racnet de mama focului !!!! Am asteptat toti sa se termine si am iesit afara. Dar nu am stat prea mult. Am zis "Da-o incolo de treaba, au fost deja 2 seisme, nu mai are de unde inca unul!!!" asa ca pe la 4 fara ceva ne-am culcat linistiti. Cat priveste replicile, trebuie sa spun ca eu am simtit o replica pe 31 mai, la 8 fara 12 minute dimineata. Tocmai ma dadusem jos din pat, de fapt stateam pe marginea patului, cand sesizez cum podeaua incepe sa vibreze, geamul si usa au scartait si am simtit trepidatia timp de 4-5 secunde. Ulterior s-a anuntat ca replica din acea dimineata, de la ora 7h48min, a avut magnitudinea 4,6 si a fost resimtita in Bucuresti cu intensitatea de III-IV pe scara Mercalli. Alte replici nu am mai simtit, dar am inteles ca au mai fost destul de multe replici cu magnitudini intre 3,5-4,5 pe scara Richter. Una dintre ele ar fi fost chiar pe 30 mai, pe la 2 jumate, dar nu am simtit-o fiindca la momentul respectiv eram afara.
Da, cam astea sunt amintirile mele din 1990. Eram elev, cum spuneam, nici 14 ani nu implinisem. Clasa a 7-a, gimanziu, scoala nr. 96.
Continui amintirile cu ceea ce imi aduc aminte de la seismele din 30 si 31 mai 1990. Stim ca atunci s-au produs 2 cutremure vrancene importante, la interval de 13 ore unul dupa celalalt. Primul ziua, la ora 13h40min timp local, de magnitudine 6,7 si la o adancime de circa 85 km, iar al doilea in noaptea imediat urmatoare, la 3h17min, cu magnitudinea 6,1 si la adancime de 79-82 km.
Aveam 13 ani si ceva atunci, mergeam pe 14. Eram in clasa a 7-a, la gimnaziu. Imi aduc aminte ca in dimineata zilei de 30 mai am avut o stare ciudata de neliniste, dar nu mi-o puteam explica. Mi-am inchipuit ca era vorba de emotia la o eventuala ascultare la una dintre disciplinele la care aveam ore in acea zi...cred ca era intr-o miercuri, daca nu ma insel. Tin minte ca fuseseram chemati la scoala un pic mai devreme; aveam program incepand de la 12:30, dar am fost chemati la 12 pentru un control medical sau o vaccinare, cred. Nelinistea mea a continuat, si imi dadeam seama doar de faptul ca nu ma temeam de controlul medical sau de intepatura... Era altceva, dar nu realizam ce. Ziua era relativ placuta, desi cerul nu era complet senin, era un fel de pacla care acoperea soarele, cel putin in jurul pranzului, pe la 12-1. Dupa ora 1 soarele a inceput sa straluceasca pe cer in toata splendoarea sa, pacla risipindu-se cu totul. In sfarsit, la 13:30 incepem ora de engleza. Era a doua ora din programul acelei zile, si la prima ora (fizica ? nu mai stiu sigur) nu venise profesorul si ne facusem de cap care prin clasa, care prin curtea interioara... Asadar, incepe ora de engleza. Profa noteaza absentii in catalog. Toti stateam cuminti, cu caietele de teme pregatite, asteptand sa fim ascultati... Resimteam o neliniste din ce in ce mai puternica, si mi se parea ca atmosfera in sala de clasa devenise extrem de apasatoare, ca si cum totul s-ar fi oprit in nemiscare, ca si cum aerul, moleculele, natura se blocasera cu totul si urma sa ne faca, metaforic vorbind, o comunicare foarte importanta ! Senzatia era extrem de ciudata ! Dar extrem de ciudata ! La un moment dat, una dintre fete incepe sa se agite si sa sopteasca ceva la vecina de banca, si apoi s-a adresat, pe un ton speriat, profei de engleza care tocmai rasfoia catalogul (pana sa ia decizia pe cine sa asculte ), afirmand:"E cutremur, doamna !!!" Abia atunci am realizat ca masa si podeaua incepusera sa trepideze, era o miscare vaga, destul de discreta, verticala, deci de jos in sus. Prima data am sesizat doar trepidatia bancii, si i-am dat una dupa ceafa colegului cerandu-i imperios sa nu mai miste banca !!! Cateva secunde mai tarziu, am sesizat si trepidatia podelei, care nu se mai oprea, nu se mai oprea ! Ca la un semn, ne-am ridicat in picioare mai multi colegi, dar nestiind ce sa facem, am ramas asa, in asteptare. Profa s-a sculat de la catedra, s-a asezat in fata clasei si statea si ea, palida la fata, asteptand. Oare ce asteptam cu totii ??? Pai ce sa astepta, asteptam unda S. Stim acum ca unda S soseste la Bucuresti dupa circa 18-19 secunde de la sosirea undei P. Deodata, am auzit cu totii un huruit surd, ca si cum un tanc ar fi trecut chiar prin fata noastra ! Bancile au luat-o brusc inainte, inapoi, iar inainte, si iar inapoi !!! Brrr ! Am vazut cum peretele s-a miscat in raport cu un pom de afara, care parea ca "o luase" in sens contrar. Tipete, racnete, fetele au fugit primele, nu le credeam capabile de asa un sprint ! Sigur, fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa ! In sala de clasa mai ramaseseram cativa, ulterior au fugit si restul. Eu am ramas ultimul, zic "Stau sa se termine si apoi ies in liniste" ! Stateam sub tocul de la usa, in stanga era cancelaria. Restul elevilor o zbughisera deja pe scara elevilor. Cand am vazut cum se crapa peretele de deasupra cancelariei si incep sa cada bucati de tencuiala, am tulit-o si eu pe scara, de data asta pe scara profesorilor ! A fost un noroc, era libera. Scara elevilor a fost arhiplina, si 2 elevi s-au accidentat, intrand cu capul, respectiv cu gura, in calorifer !!! Brrr ! Pe la mijlocul scarii, balansul infernal s-a oprit, asa ca atunci cand am ajuns jos, iesind pe la accesul profesorilor, seismul se terminase deja ! Afara, la iesirea profilor, elevii si profii stateau, unii incremeniti inca din cauza sperieturii, altii se miscau de colo-colo vociferand si comentand evenimentul ! Toata lumea se intreba, fireste, "cat de mare a fost" si "daca mai vine unul" !
Am pornit apoi cu totii spre curtea interioara a scolii, si la intrare unul dintre profesori statea si nu ne lasa sa intram. Lasaseram toate lucrurile inauntru, si vroiam sa mergem sa le luam. Pana la urma, au reusit unii sa se duca si au luat din lucruri, inclusiv ale colegilor. Pe la 2 dupa-amiaza apare si tatal meu, cu masina, sa ma ia acasa. Pe drum, lumea stransa ciopor in fata blocurilor, gospodine in capot si barbati in pijamale (la 2 ziua !!!!), comentau si isi dadeau cu parerea, clamand si melitzand din gros ! In sfarsit, ajungem acasa, dar nu intram inca in bloc, am mai stat in fata blocului pana pe la 2 jumate. Apare si mama, care a prins cutremurul la Palatul Telefoanelor, la ultimul etaj !!! A zis ca ametisera cu totii, cele 2 cladite adiacente se ciocnisera una de alta cu zgomote infricosatoare ! Sora mea era si ea acolo, lucra pentru un proiect de diploma. In fine, pe la 3 ne hotaram sa intram in casa. Pagubele in apartament nu au fost cine stie ce, ici-colo cate un mic element decorativ a mai cazut, dar totusi nu s-a spart nimic ! Seara stam cu totii la tv si ascultam anunturile oficiale. Specialistii ne asigurau ca vor fi replici, dar foarte slabe si ca nu trebuie sa fim ingrijorati ! Cu aceasta asigurare in minte, ne ducem la culcare. Nu pentru multa vreme ! In dimineata zilei de 31 mai, putin dupa 3 si un sfert, pamantul a inceput sa vuiasca din nou ! Ceva mai slab si cu o durata mai mica decat a primului cutremur, al doilea seism a facut totusi sa balanseze lampile si m-a facut sa scot un racnet de mama focului !!!! Am asteptat toti sa se termine si am iesit afara. Dar nu am stat prea mult. Am zis "Da-o incolo de treaba, au fost deja 2 seisme, nu mai are de unde inca unul!!!" asa ca pe la 4 fara ceva ne-am culcat linistiti. Cat priveste replicile, trebuie sa spun ca eu am simtit o replica pe 31 mai, la 8 fara 12 minute dimineata. Tocmai ma dadusem jos din pat, de fapt stateam pe marginea patului, cand sesizez cum podeaua incepe sa vibreze, geamul si usa au scartait si am simtit trepidatia timp de 4-5 secunde. Ulterior s-a anuntat ca replica din acea dimineata, de la ora 7h48min, a avut magnitudinea 4,6 si a fost resimtita in Bucuresti cu intensitatea de III-IV pe scara Mercalli. Alte replici nu am mai simtit, dar am inteles ca au mai fost destul de multe replici cu magnitudini intre 3,5-4,5 pe scara Richter. Una dintre ele ar fi fost chiar pe 30 mai, pe la 2 jumate, dar nu am simtit-o fiindca la momentul respectiv eram afara.
Da, cam astea sunt amintirile mele din 1990. Eram elev, cum spuneam, nici 14 ani nu implinisem. Clasa a 7-a, gimanziu, scoala nr. 96.
Noctilucent
New member
- Înscris
- 16 Iul 2007
- Mesaje
- 515
- Scor reacție
- 0
Well, la cutremurul asta eram deja mare si mai citisem si eu cartea aia mentionata de GeoX, "Animalele si cutremurele de pamant".
Mi-aduc aminte ca in ziua aia trebuia sa terminam pe la doua orele, dar nu a venit un profesor si am rugat-o pe diriginta cu care aveam ultima ora sa vina in locul respectivului ca sa plecam si noi mai repede acasa.
Pe la ora unu coboram scarile liceului ca sa plec acasa si ma intalnesc cu o colega ce avea ore dupa-amiaza. Ne salutam, ii explic de ce plecam eu asa de repede, la care ea imi spune: "Esti fericita! Pleci acasa si eu am ore pana la opt." Eu ii raspund:"Las' ca se intampla sigur ceva si pleci si tu devreme acasa." Ceea ce s-a si intamplat.
Ma duc acasa (stateam la vreo cinci minute de mers in pas lejer de liceu) si cum mi-era cam somn decid sa ma intind un pic pe canapeaua din sufragerie aflata langa fereastra ca sa ma odihnesc.
La un moment dat, simt ceva ca un imbold ciudat, care ma impingea sa plec de langa fereastra. Derutata, ma ridic de pe canapea si ma asez pe jos aproape de mijlocul camerei, apucandu-ma sa aranjez ceva intr-un dulap.
Nu peste mult timp ma trezesc cu niste carti si caiete pe care le pusesem acolo ca imi pica la loc in brate. Prima reactie a fost "Ce dracu'?!". Moment in care simt ca ma trage ceva in jos ca si cum as fi stat pe o ventuza (probabil prima unda, aia despre care se spune ca o simti ca pe ceva care te arunca in sus, numai ca la mine a fost invers). Am sarit in picioare si am fugit sub tocul usii. Geamurile vibrau de ziceai ca or sa pice. N-au patit insa nimic.
Am coborat in fata blocului unde iesisera si alti vecini. Stiind deja ce stiam din cartea mentionata la inceput, m-am apropiat de un vecin care era afara cu cainele si l-am intrebat ce si cum. El iesise cu putin inainte de cutremur din casa, scos de caine (un boxer) care se agitase ca sa-l faca sa iasa.
Cainele prietenului meu de la acea vreme (brac german, in varsta de aprox un an) aflat la etajul noua al unui bloc de zece etaje manca linistit la ora producerii cutremurului si nu a dat niciun semn ca l-ar stresa ceva. Motanul (pursange maidanez) bunicii de la Iasi, pe de alta parte, disparuse de acasa cu o zi inainte de cutremur, si a revenit in ziua urmatoare.
Noaptea m-am trezit cu putin inainte de producerea cutremului, eram intr-o stare ciudata de amorteala, iar in momentul in care a venit mama speriata la mine zicandu-mi ca e cutremur m-am uitat la ea si i-am zis: "Si ce daca?" si am picat adormita la loc.
Mi-aduc aminte ca in ziua aia trebuia sa terminam pe la doua orele, dar nu a venit un profesor si am rugat-o pe diriginta cu care aveam ultima ora sa vina in locul respectivului ca sa plecam si noi mai repede acasa.
Pe la ora unu coboram scarile liceului ca sa plec acasa si ma intalnesc cu o colega ce avea ore dupa-amiaza. Ne salutam, ii explic de ce plecam eu asa de repede, la care ea imi spune: "Esti fericita! Pleci acasa si eu am ore pana la opt." Eu ii raspund:"Las' ca se intampla sigur ceva si pleci si tu devreme acasa." Ceea ce s-a si intamplat.
Ma duc acasa (stateam la vreo cinci minute de mers in pas lejer de liceu) si cum mi-era cam somn decid sa ma intind un pic pe canapeaua din sufragerie aflata langa fereastra ca sa ma odihnesc.
La un moment dat, simt ceva ca un imbold ciudat, care ma impingea sa plec de langa fereastra. Derutata, ma ridic de pe canapea si ma asez pe jos aproape de mijlocul camerei, apucandu-ma sa aranjez ceva intr-un dulap.
Nu peste mult timp ma trezesc cu niste carti si caiete pe care le pusesem acolo ca imi pica la loc in brate. Prima reactie a fost "Ce dracu'?!". Moment in care simt ca ma trage ceva in jos ca si cum as fi stat pe o ventuza (probabil prima unda, aia despre care se spune ca o simti ca pe ceva care te arunca in sus, numai ca la mine a fost invers). Am sarit in picioare si am fugit sub tocul usii. Geamurile vibrau de ziceai ca or sa pice. N-au patit insa nimic.
Am coborat in fata blocului unde iesisera si alti vecini. Stiind deja ce stiam din cartea mentionata la inceput, m-am apropiat de un vecin care era afara cu cainele si l-am intrebat ce si cum. El iesise cu putin inainte de cutremur din casa, scos de caine (un boxer) care se agitase ca sa-l faca sa iasa.
Cainele prietenului meu de la acea vreme (brac german, in varsta de aprox un an) aflat la etajul noua al unui bloc de zece etaje manca linistit la ora producerii cutremurului si nu a dat niciun semn ca l-ar stresa ceva. Motanul (pursange maidanez) bunicii de la Iasi, pe de alta parte, disparuse de acasa cu o zi inainte de cutremur, si a revenit in ziua urmatoare.
Noaptea m-am trezit cu putin inainte de producerea cutremului, eram intr-o stare ciudata de amorteala, iar in momentul in care a venit mama speriata la mine zicandu-mi ca e cutremur m-am uitat la ea si i-am zis: "Si ce daca?" si am picat adormita la loc.
Alex
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 3.226
- Scor reacție
- 95
Noctilucent, iti multumim pentru marturiile pe care le-ai relatat aici :hypocrite: Si oamenii pot in anumite conditii sa simta cu cateva secunde / minute / ore inainte de un cutremur puternic faptul ca ceva este in neregula. La fel cum ai simtit tu, sau cum inainte de cutremurul din 77 mai multe persoane au avut in ziua respectiva o stare inexplicabila de iritare si nervozitate.
G
Guest
Guest
In \'77 eram in clasa a 7-a...
Locuiesc in apropierea zonei Vrancea. Poate 80 de km.
Pe 30 Mai a venit Sorin sa ma ia \"la un tenis\". Vremea nu era tocmai buna. Batea vantul destul tare.
Din cele 15 terenuri,l-am ales pe primul. ...Pt ca nu ne ramanea decat o latura fara gard. N-aveam chef sa alergam dupa mingi date aiurea.
Ma deranja vantul la serviciu.. In dreapta mea,dincolo de gard,o parcare goala(cam cat un teren de handbal),iar la inca 30 m gardul Spitalului. De-a lungul gardului,vreo 25 de plopi batrani,de-aceia rotunzi,inalti cam cat 4-5 etaje.
Eram foarte atent la felul in care bate vantul cand eram la \"serviciu\". Uneori imi \"fura\" mingea. Pt ca vantul batea din directia plopilor,simteam intensitatea rafalelor dupa fosnetul frunzelor. Cum nu mai fosneau,stiam ca se apropie clipa cand pot servi.
Bateam mingea de bitum...La un moment dat,frunzele....., au inghetat!!! Nu se mai uzea nimic!!! Mi-am indreptat privirea spre plopi. Priveam frunzele,si nu intelegeam nemiscarea lor...Brusc guresele vrabiute au inceput sa faca un scandal monstru care s-a intrerupt la fel de brusc! Am avut senzatia ca nimic nu se ma misca. Era ciudat..
\"Hai ma,serveste odata!\" ... \"Sorine,cutremur...\" Sorin s-a indreptat,a privit,in jur,a privit pamantul...\"Ce cutremur ma? Hai,serveste!\"
Eh,poate mi s-o fi parut... Incep sa bat mingea... Si un ciudat sentiment de implozie in aer,a fost insotit de .... de instabilitatea pamantului pe care stateam. Priveam pamantul ce arata ca o mare agitata. O talpa era sus,una jos... Era aiurea! Nu ma puteam tine pe picioare,si am avut intentia sa ma intind pe burta!! ...Dar n-a mai fost necesar. Am ramas uluit de cat de instabil poate fi lucrul cel mai stabil din lume
amantul... In apropiere era si o cladire administrativa cu P+2. Am privit-o.. Extraordinar !!! Cladirea e din placi prefabricate sudate intre ele.. Am ramas uimit de elasticitatea si flexibilitatea ei! E imposibil ca asa ceva sa cada!! (ma gandesc la cutremurele de pe la noi)
De atunci, nu-mi mai este teama in cladirile construite pe vremea raposatului.
Pe parcursul zilei am fost atent,si am intuit ca va urma o replica mai serioasa..Asa mi-a trecut mie prin minte.. Noaptea,m-am trezit si mi-am dus sotia si copilul sub tocul usii pt a ne feri de eventualele obiecte ce ar putea sa cada.
...Era cutremurul ce-l asteptam,s-a terminat,si pt prima data in viata mea m-am culcat linistit dupa un cutremur. Nu am mai iesit in strada . Era inutil.... Am vazut ca blocurile nu sunt din carton.
Locuiesc in apropierea zonei Vrancea. Poate 80 de km.
Pe 30 Mai a venit Sorin sa ma ia \"la un tenis\". Vremea nu era tocmai buna. Batea vantul destul tare.
Din cele 15 terenuri,l-am ales pe primul. ...Pt ca nu ne ramanea decat o latura fara gard. N-aveam chef sa alergam dupa mingi date aiurea.
Ma deranja vantul la serviciu.. In dreapta mea,dincolo de gard,o parcare goala(cam cat un teren de handbal),iar la inca 30 m gardul Spitalului. De-a lungul gardului,vreo 25 de plopi batrani,de-aceia rotunzi,inalti cam cat 4-5 etaje.
Eram foarte atent la felul in care bate vantul cand eram la \"serviciu\". Uneori imi \"fura\" mingea. Pt ca vantul batea din directia plopilor,simteam intensitatea rafalelor dupa fosnetul frunzelor. Cum nu mai fosneau,stiam ca se apropie clipa cand pot servi.
Bateam mingea de bitum...La un moment dat,frunzele....., au inghetat!!! Nu se mai uzea nimic!!! Mi-am indreptat privirea spre plopi. Priveam frunzele,si nu intelegeam nemiscarea lor...Brusc guresele vrabiute au inceput sa faca un scandal monstru care s-a intrerupt la fel de brusc! Am avut senzatia ca nimic nu se ma misca. Era ciudat..
\"Hai ma,serveste odata!\" ... \"Sorine,cutremur...\" Sorin s-a indreptat,a privit,in jur,a privit pamantul...\"Ce cutremur ma? Hai,serveste!\"
Eh,poate mi s-o fi parut... Incep sa bat mingea... Si un ciudat sentiment de implozie in aer,a fost insotit de .... de instabilitatea pamantului pe care stateam. Priveam pamantul ce arata ca o mare agitata. O talpa era sus,una jos... Era aiurea! Nu ma puteam tine pe picioare,si am avut intentia sa ma intind pe burta!! ...Dar n-a mai fost necesar. Am ramas uluit de cat de instabil poate fi lucrul cel mai stabil din lume
amantul... In apropiere era si o cladire administrativa cu P+2. Am privit-o.. Extraordinar !!! Cladirea e din placi prefabricate sudate intre ele.. Am ramas uimit de elasticitatea si flexibilitatea ei! E imposibil ca asa ceva sa cada!! (ma gandesc la cutremurele de pe la noi)De atunci, nu-mi mai este teama in cladirile construite pe vremea raposatului.
Pe parcursul zilei am fost atent,si am intuit ca va urma o replica mai serioasa..Asa mi-a trecut mie prin minte.. Noaptea,m-am trezit si mi-am dus sotia si copilul sub tocul usii pt a ne feri de eventualele obiecte ce ar putea sa cada.
...Era cutremurul ce-l asteptam,s-a terminat,si pt prima data in viata mea m-am culcat linistit dupa un cutremur. Nu am mai iesit in strada . Era inutil.... Am vazut ca blocurile nu sunt din carton.
Nastase Mihail
New member
- Înscris
- 1 Mar 2009
- Mesaje
- 7
- Scor reacție
- 0
La asta eram intr-o cladire extraordinar de solida, noua, si cu toate astea m-am speriat destul de tare.
G
Guest
Guest
in 1990 aveam aproape 5 ani,tin minte ca tata ne facuse 2 leagane unde sa ne petrecem timpul eu eram in leagan cu sora mea mai mare iar mama era cu sora mai mica in casa incercand sa o adoarma.cand deodata il vad pe bunicu care statea pe un scaun afara ca a cazut in genunchi de pe scaun<el avea o problema la picioare si era nevoit sa folosesca carje>si mergea in 4 labe spre poarta incercand sa se indeparteze de casa,mama iesea fugind din casa cu sora mea in brate,iar eu nu stiam ce se intampla abia cand am ajuns langa bunicu mi-am dat seama ca ceva se intampla dar eu nu stiam ce.si acum am in minte chipul lui speriat incercand sa ajunga spre poarta.eu nu cred ca am realizat ce inseamna cutremur eram prea mica,dar chipul bunicului nu am sa-l uit niciodata..........:sad:
Pe mine, cel din Mai de la ora 13 si ceva,m-a prins la serviciu,eram in tura de dimineata, lucram la Tricorelon SA (fosta Tricotajul Rosu), si asteptam pe la 14:30 sa se termine tura sa plec acasa...
Mi-am terminat treaba pe acea zi pe la 13 (eram turnator de ace pentru masinile de tricotat), si am pus capul pe masa de tabla, sub un prosop, sa atipesc un pic.
Ramasesem singur in atelier si ascultam la postul de radio(difuzoarele de radioficare), o emisiune,in surdina, exact ce trebuia ca sa atipesc.
Ce-mi aduc aminte (ca deja atipisem) este ca la un moment dat, simtiind zgiltiala in sus si in jos, am zis: "Ba Puiule, lasa naiba masa ca vreau sa mai dorm nitel, mi-am terminat acele" ...
Eram in starea aia de proaspat adormit, insa parca de undeva din interior, m-am trezit instant si in mai putin de o secunda, am realizat ca atelierul era gol (colegii erau iesiti probabil in timp ce eu atipisem) si nu stiu cum, in citeva secunde cit a durat, am strabatut o distanta de cam 50 metri, sarind peste cutii (lazi) de lemn cu bobinele de la materialele textile (fire) ajungind pina in dreptul ghenei, de unde ma uitam pe strada vazind firele de 750 volti ale liniei de tramvai, balanganindu-se odata cu stilpii, neputincioase...
M-am speriat f tare, luat si din somn fiind, si revenindu-mi in memorie, clipele din 4 martie 1977, cind, urmatoarea zi, implineam (5 Martie 1971 fiind nascut),6 ani...
Este singura senzatie, care intradevar, demonstreaza cit de neputinciosi sintem in fata NATURII...
Mi-am terminat treaba pe acea zi pe la 13 (eram turnator de ace pentru masinile de tricotat), si am pus capul pe masa de tabla, sub un prosop, sa atipesc un pic.
Ramasesem singur in atelier si ascultam la postul de radio(difuzoarele de radioficare), o emisiune,in surdina, exact ce trebuia ca sa atipesc.
Ce-mi aduc aminte (ca deja atipisem) este ca la un moment dat, simtiind zgiltiala in sus si in jos, am zis: "Ba Puiule, lasa naiba masa ca vreau sa mai dorm nitel, mi-am terminat acele" ...
Eram in starea aia de proaspat adormit, insa parca de undeva din interior, m-am trezit instant si in mai putin de o secunda, am realizat ca atelierul era gol (colegii erau iesiti probabil in timp ce eu atipisem) si nu stiu cum, in citeva secunde cit a durat, am strabatut o distanta de cam 50 metri, sarind peste cutii (lazi) de lemn cu bobinele de la materialele textile (fire) ajungind pina in dreptul ghenei, de unde ma uitam pe strada vazind firele de 750 volti ale liniei de tramvai, balanganindu-se odata cu stilpii, neputincioase...
M-am speriat f tare, luat si din somn fiind, si revenindu-mi in memorie, clipele din 4 martie 1977, cind, urmatoarea zi, implineam (5 Martie 1971 fiind nascut),6 ani...
Este singura senzatie, care intradevar, demonstreaza cit de neputinciosi sintem in fata NATURII...
Inca de la inceput as dori sa precizez faptul ca interventia mea nu se va axa pe depanarea unor amintiri de la seismul din data de 30.05.1990, ci as dori sa punctez cateva greseli care s-au facut, si din pacate inca se mai fac, in timpul unui cutremur. In orimul rand, intr-un comentariu anterior, s-a facut referire la faptul ca elevii unei scoli, in panica produsa, s-au imbulzit pe scari, existand si doua accidentari datorate dezechilibrarii lor. Aici se pun mai multe greseli in discutie: 1. cladirea respectivei scoli nu se afla intr-o stare extraordinara (se arata in comentariu ca tavanul si tencuiala crapa sub ochii speriati ai celor ce se aflau in incinta scolii - fapt care i-a determinat sa fuga din calea unui posibil dezastru); 2. profesorul despre care povesteste nu incearca sa stapaneasca panica ce i-a cuprins pe elevi; 3. in cazul unui cutremur cea mai proasta solutie este de a iesi pe scari, indiferent de unde ar fi acestea (de la bloc sau de la scoala) - scarile prezint doua tipuri de pericole: pe de o parte sunt ancorate numai intr-o singura parte de peretele cladirii, iar pe de alta parte, in timpul cutremurului, chiar daca nu ar fi afectata structura de la casa scarii, datorita miscarilor seismice, accidentele pot fi cu greu evitate - fapt inca odata dovedit si prin accidentarea celor doi elevi, despre care se face vorbire in respectivul comentariu); in timpul cutremurului persoanele nu se vor adaposti sub tocul usii, ci sub o grinda de beton, in coltul unor pereti rezistenti, sub o masa rezistenta, cat mai departe de geamuri sau alte obiecte care prin cadere sau spargere ar putea provoca raniri. Adapostirea sub tocul usii este un mit caci sunt situatii in care, deasupra acelui toc de usa nu se afla o grinda de rezistenta, iar un toc de usa dintr-un lemn de brad nu confera niciun grad de siguranta.
In cazul cand un cutremur ne-ar prinde pe strada, atunci este bine sa evitam, pe cat posibil, apropierea de cladiri mai ales cladiri inalte si vechi.
Daca cutremurul ne prinde in casa, este important sa urmam, pe cat posibil, urmatorii pasi: 1. debransarea instalatiei de gaze naturale/inchiderea buteliei de aragaz (acolo unde este cazul), electricitate si apa din apartament; 2. adapostirea intr-un loc sigur; 3. este util sa avem in preajama acelui loc: o lanterna sau o alta sursa de lumina (atentie totusi la acele surse de lumina cu flacara deschisa, gen lumanari, candele, etc. - in cazul unor avarii la instalatia de gaz metan, exista riscul producerii unui incendiu!); telefonul mobil; o trusa medicala de prim ajutor; 4. sa nu ne panicam si sa asteptam incetarea cutremurului; 5. imediat dupa cutremur sa nu abuzam de telefoane, mai ales catre institutiile gen: Inspectorate pentru Situatii de Urgenta; 112; Institutul National de Fizica a Pamantului; etc. Se pot crea blocaje in activitatea acestor institutii; NU SUNAM DECAT DACA AVEM NEVOIE!; 6. mai ales in marile aglomerari urbane, vom evita, pe cat posibil, deplasarea cu autoturismul pentru a nu ingreuna si mai mult traficul rutier si a facilita posibila interventie a echipajelor de salvare, pompieri, descarcerare, etc. Deplasarea, daca este necesara, se va face, de preferinta, cu mijloace de transport in comun!
Daca avem nesansa sa ne prinda cutremurul pe casa scarii sau intr-un lift, situatia devine mult mai complicata, dar important este sa nu se intre in panica, deoarece panica poate genera mai multe pagube decat insusi seismul.
In cazul cand un cutremur ne-ar prinde pe strada, atunci este bine sa evitam, pe cat posibil, apropierea de cladiri mai ales cladiri inalte si vechi.
Daca cutremurul ne prinde in casa, este important sa urmam, pe cat posibil, urmatorii pasi: 1. debransarea instalatiei de gaze naturale/inchiderea buteliei de aragaz (acolo unde este cazul), electricitate si apa din apartament; 2. adapostirea intr-un loc sigur; 3. este util sa avem in preajama acelui loc: o lanterna sau o alta sursa de lumina (atentie totusi la acele surse de lumina cu flacara deschisa, gen lumanari, candele, etc. - in cazul unor avarii la instalatia de gaz metan, exista riscul producerii unui incendiu!); telefonul mobil; o trusa medicala de prim ajutor; 4. sa nu ne panicam si sa asteptam incetarea cutremurului; 5. imediat dupa cutremur sa nu abuzam de telefoane, mai ales catre institutiile gen: Inspectorate pentru Situatii de Urgenta; 112; Institutul National de Fizica a Pamantului; etc. Se pot crea blocaje in activitatea acestor institutii; NU SUNAM DECAT DACA AVEM NEVOIE!; 6. mai ales in marile aglomerari urbane, vom evita, pe cat posibil, deplasarea cu autoturismul pentru a nu ingreuna si mai mult traficul rutier si a facilita posibila interventie a echipajelor de salvare, pompieri, descarcerare, etc. Deplasarea, daca este necesara, se va face, de preferinta, cu mijloace de transport in comun!
Daca avem nesansa sa ne prinda cutremurul pe casa scarii sau intr-un lift, situatia devine mult mai complicata, dar important este sa nu se intre in panica, deoarece panica poate genera mai multe pagube decat insusi seismul.
localintruder
New member
- Înscris
- 20 Mai 2009
- Mesaje
- 74
- Scor reacție
- 0
Cutremurul din 30 mai 1990 a fost primul si cel mai mare cutremur pe care l am prins constient fiind de ceea ce se petrece. Aveam 5 ani iar pe cel din 1986 evident ca nu l am constientizat. Nu mi amintesc de ce nu eram la scoala, eram acasa cu mama, sora si cu bunica. Mama a insistat sa ma duc sa ma culc inaintea ei in dormitor ca vine si ea. Nemultumit am mers sa adorm singur fiindca banuiam ca nu va veni repede. La fel ca la cutremurul din 2004 eram in starea dintre somn si constienta cand, brusc m am trezit cu senzatia ca cineva impinge patul de dedesubt in mod neuniform dar cu multa putere. Cutremurul incepuse sa se manifeste. Fiind mic nu am constientizat in totalitate pericolul. Rapid am incercat sa ajung inapoi in sufragerie unde stiam ca era familia doar ca, banuiesc ca din cauza miscarilor puternice ale cladirii sau/si a sentimentului de nesiguranta care ma coplesise, nu reuseam sa deschid usa dormitorului ca sa pot iesi. Am insistat si am proptit mana dreapta de perete ca sa trag cu mai multa forta, am reusit sa ajung in sufragerie unde mama, bunica si cu sora mea stateau in picioare imbratisate si foarte speriate. Bunica se ruga la Dumnezeu si la Maica Domnului intr un mod disperat si creator de panica atitudine care a speriat o mai tare pe mama care uitase sa vina dupa mine in dormitor. M am reunit lor in acel cerc al spaimei si imi amintesc cu claritate balansul puternic al lustrei si miscarile televizorului care nu mai avea semnal ci se vedeau si auzeau doar parazitii lucru care dadea un plus de straniu trairilor mele. Toata incaperea se zguduia puternic fiind intr un bloc din prefabricate P+4 , elastic in care locuiesc si acum. Dupa finalul cutremurului bunica a plecat repede acasa spunand ca se duce si la ea acasa sa vada ce stricaciuni sunt.
Hai sa scriu si eu ce am simtit la cutremurul din mai 1990 (de acela imi amintesc). In 77 nu existam, in 86 aveam 4 ani si dormeam, imi amintesc ziua de dupa.
Mai 90 - Tocmai venisem de la scoala - clasa I. Eram acasa, la etajul 5, in cartierul Titan, cu o strabunica de 80 si ceva de ani, care era si bolnava - Alzheimer cred.
Am intrat in casa, am mancat ceva si m-am intins cateva minute in patul din camera mea. Tin minte ca era soare. Am zis sa ma odihnesc putin, apoi sa imi fac temele. In apartamentul respectiv, geamurile sunt foarte mari si se intind pe intreaga latime a peretelui care da in balcon. La un moment dat, au inceput sa vibreze. Presupun ca era acea miscare pe verticala, pe care nu am simtit-o stand in pat. Am zis ca trece o masina mare - se mai intampla. Dar vibratia geamurilor nu se mai oprea. Stiam ce este acela un cutremur si in acele secunde cat a durat vibratia geamurilor (mi s-a parut f mult) mi-am dat seama. Asa cum ma invatasera ai mei, m-am grabit spre tocul usii, unde stiam eu ca este grinda. N-am apucat sa ajung bine ca a inceput balansul pe orizontala. Pt mine timpul s-a scurs foarte lent - nu stiu exact cat a durat cutremurul, dar am facut o gramada de chestii intre timp. Ii spuneam strabunicii sa vina langa mine, dar ea spunea ca nu e nimic, ca e doar inceputul. I freaked out. M-am dus spre biblioteca sa prind o vaza mica. In acel moment am putut sa vad afara prin usa de la balcon. Am vazut blocul din fata mea balansandu-se f tare. M-am speriat si m-am dus iar in dreptul usii unde am stat pana s-a terminat. Pot spune ca am fost destul de calma. Nu a cazut nimic si nu s-a spart nimic.
Cam peste jumatate de ora am auzit pe scara blocului vocea mamei mele, care ma striga. Urca pe scari. O prinses cutremurul la metrou la Unirii.
Noaptea, cutremurul m-a trezit din somn, dar nu am simtit miscarea treaza fiind.
Cam atat! Va mai pot spune despre cel din 2004 care m-a prins la Predeal.
Mai 90 - Tocmai venisem de la scoala - clasa I. Eram acasa, la etajul 5, in cartierul Titan, cu o strabunica de 80 si ceva de ani, care era si bolnava - Alzheimer cred.
Am intrat in casa, am mancat ceva si m-am intins cateva minute in patul din camera mea. Tin minte ca era soare. Am zis sa ma odihnesc putin, apoi sa imi fac temele. In apartamentul respectiv, geamurile sunt foarte mari si se intind pe intreaga latime a peretelui care da in balcon. La un moment dat, au inceput sa vibreze. Presupun ca era acea miscare pe verticala, pe care nu am simtit-o stand in pat. Am zis ca trece o masina mare - se mai intampla. Dar vibratia geamurilor nu se mai oprea. Stiam ce este acela un cutremur si in acele secunde cat a durat vibratia geamurilor (mi s-a parut f mult) mi-am dat seama. Asa cum ma invatasera ai mei, m-am grabit spre tocul usii, unde stiam eu ca este grinda. N-am apucat sa ajung bine ca a inceput balansul pe orizontala. Pt mine timpul s-a scurs foarte lent - nu stiu exact cat a durat cutremurul, dar am facut o gramada de chestii intre timp. Ii spuneam strabunicii sa vina langa mine, dar ea spunea ca nu e nimic, ca e doar inceputul. I freaked out. M-am dus spre biblioteca sa prind o vaza mica. In acel moment am putut sa vad afara prin usa de la balcon. Am vazut blocul din fata mea balansandu-se f tare. M-am speriat si m-am dus iar in dreptul usii unde am stat pana s-a terminat. Pot spune ca am fost destul de calma. Nu a cazut nimic si nu s-a spart nimic.
Cam peste jumatate de ora am auzit pe scara blocului vocea mamei mele, care ma striga. Urca pe scari. O prinses cutremurul la metrou la Unirii.
Noaptea, cutremurul m-a trezit din somn, dar nu am simtit miscarea treaza fiind.
Cam atat! Va mai pot spune despre cel din 2004 care m-a prins la Predeal.
30 mai, ziua. imi amintesc ora f bine precum si faptul ca era ultimul laborator inainte de sesiune si trebuia sa fi iesit de 20 min pt ca se terminase modulul dar eram cu ochii in microscop sa mai invatam ceva goange inainte de examenul care urma in sesiune. Cladirea e una istorica; cind am iesit din clasa, pe hol, acesta era cuprins deja, de un nor de var care se scutura de peste tot iar corpurile de iluminat se clatinau sinistru - imagine ramasa si acum, pe \'retina memoriei\' (sau memoria retinei) ? )... . Nu-mi amintesc sa ne fi calcat pe picioare si nu-mi amintesc vocile colegilor, probabil nici nu am glasuit ceva, nu am auzit zgomotul dulapului dupa prabusire, desi era plin de sticle si borcane. Doar vuietul lugubru al zidurilor, pamintului. Au fost momente de intirziere si deruta. Ne-am adunat toti intr-un toc al usii de legatura dintre holuri... Mai apoi, am aflat despre un coleg din laboratorul alaturat care a fost tras de guler in ultimul moment de un alt coleg, inainte de a sari in plopul - inalt cu mult peste etajul 2 - care se apropia si se departa de cladire... .
Noaptea... . Am, si acum in memorie, senzatia din primele momente dupa incetarea miscarii, ca stau pe un plan inclinat. Fals, desigur. Familia si vecinii mei ne purtam ireprosabil, in caz de cutremur.
) ? )... . Nu-mi amintesc sa ne fi calcat pe picioare si nu-mi amintesc vocile colegilor, probabil nici nu am glasuit ceva, nu am auzit zgomotul dulapului dupa prabusire, desi era plin de sticle si borcane. Doar vuietul lugubru al zidurilor, pamintului. Au fost momente de intirziere si deruta. Ne-am adunat toti intr-un toc al usii de legatura dintre holuri... Mai apoi, am aflat despre un coleg din laboratorul alaturat care a fost tras de guler in ultimul moment de un alt coleg, inainte de a sari in plopul - inalt cu mult peste etajul 2 - care se apropia si se departa de cladire... .Noaptea... . Am, si acum in memorie, senzatia din primele momente dupa incetarea miscarii, ca stau pe un plan inclinat. Fals, desigur. Familia si vecinii mei ne purtam ireprosabil, in caz de cutremur
.30 Mai, in liceu... Pentru mine a avut si o latura comica :12: .... Am terminat orele si am plecat cu un coleg la frizer. Eram pe scaunul de frizerie si o doamna taia la pletele mele :12:
Prima impresie: cutremur!!! insa, linistea din frizerie m-a facut sa-mi reamintesc de cheful din seara precedenta si tonele de alcool consumate... Meditam: alcoolul in cantitati mari nu face bine. (probabil am simtit unda P!?)
A doua impresie: am auzit pe cineva tipand: \"Cutremur!!!\"
A treia imagine: eram PRIMUL care era afara, in fata frizeriei.... cu tot cu \"chestia aia\" in jurul gatului!!!
Afara, am simtit o senzatie foarte ciudata cand totul se invartea pe langa mine.
31 Mai: somn, prins finalul....
Prima impresie: cutremur!!! insa, linistea din frizerie m-a facut sa-mi reamintesc de cheful din seara precedenta si tonele de alcool consumate... Meditam: alcoolul in cantitati mari nu face bine. (probabil am simtit unda P!?)
A doua impresie: am auzit pe cineva tipand: \"Cutremur!!!\"
A treia imagine: eram PRIMUL care era afara, in fata frizeriei.... cu tot cu \"chestia aia\" in jurul gatului!!!
Afara, am simtit o senzatie foarte ciudata cand totul se invartea pe langa mine.
31 Mai: somn, prins finalul....
gigel_escu
New member
- Înscris
- 19 Mar 2010
- Mesaje
- 4
- Scor reacție
- 0
Pe acestea 2 mi le amintesc mai bine, deja aveam 12 ani. La cel din timpul zilei eram la scoala si la un moment dat am sesizat ca imi tremura picioarele, ma uit mai bine de fapt tremura banca, i-am intrebat pe colegii din fata mea daca au chef de glume si au zis ca nu ei, atunci ne-am prins ca bancile se miscau cu tot cu scoala si este cutremur, cand m-am uitat pe geam o bucata de BCA cadea dintre peretii a doua blocuri (blocurile separate aveau un interstitiu intre pereti), plopii se leganau destul de violent si blocurile se clatinau parca erau niste cutii de carton. Cateva fete au tipat dar profesoara ne-a zis sa stam calmi sa nu iesim pe hol si a trecut. Noi eram la etajul 2 din 2.
Cel din timpul noptii a fost tot la etajul 3/8 din blocul faurit de din prefabricate, a fost ciudat ca m-am trezit cu cateva secunde, taica-miu era treaz si el si am auzit biroul cum scartaie, cand m-am dezmeticit mai bine lustra ocila in tavan si biroul se misca stanga-dreapta. Am vrust sa sar din pat si m-a oprit taica-miu ca e replica si nu e la fel de puternica.
Cel din timpul noptii a fost tot la etajul 3/8 din blocul faurit de din prefabricate, a fost ciudat ca m-am trezit cu cateva secunde, taica-miu era treaz si el si am auzit biroul cum scartaie, cand m-am dezmeticit mai bine lustra ocila in tavan si biroul se misca stanga-dreapta. Am vrust sa sar din pat si m-a oprit taica-miu ca e replica si nu e la fel de puternica.
E asta este mai recent in minte si eram deja mare la liceu in a 12 a , plecasem de la ultimile ore de fizica 2 la numar aproape toti , nu stiu daca a mai ramas cineva la ore , nu prea aveam chef de fizica atunci si nici nu prea imi placea materia , era cu optica nucleara parca .
Asa ca alesesem sa plec acasa , am luat metroul de la Stefan cel Mare si am plecat spre casa , la Dristor un coleg ma invita sa merg pe la el , pina la urma ma hotarasc sa ii dau curs invitatiei si am iesit din statie (daca plecam spre casa ma prindea in tunel de la Dristor spre Nicolae Grigorescu) .
Si-a adus aminte ca nu mai avea tigari , hai sa luam si tigari , asa ca am pus jumate jumate si am trecut strada spre o tutungerie si me-am asezat la coada .
Prietenul la rind eu pe linga coada
Marturia mea :98: cum stateam eu asa incepe cutremurul cu o vibratie foarte usoara abia perceptibila , acum in mintea mea fiind la Dristor si stiind cum se simte deasupra cind trece metroul , am zi ca a uite trece metroul , in mod normal trepdatia inceteaza in 2-3 secunde si tot stateam eu asa si ma gindeam , ce plm nu se mai termina metroul asta ca lung mai este , in urmatoarele 3 sec (cam 6 in total) am zis ca asta nu mai este metrou este cutremur =)) si am strigat tare CUTREMUR nimeni nu si-a dat seama pina atunci prima a fost vinzatoarea apoi restul eu printre ultimii :98:
Cind am am ajuns in strada a inceput mai puternic ma uitam la placile liniilor de tramvai cum se ridicau , blocurile cum se aplecau , firele de contact cum balanganeau , si ma uitam sa vad daca nu cade vre-un bloc. Vibratia era puternica si cu frecventa destul de mare. Dupa ce s-a terminat (nu am mai luat tigari) am plecat spre apartamentul unde statea pe Fizicienilor , pe drum am vazut cum cei dintr-o frizerie iesisera jumatate tunsi , cu spuma pe fata si cam speriati.
Acum ne impartaseam impresiile si m-a intrebat cum m-am dat seama si am inteput sa ridem pe chestia ca eu sint un pic rrit si cum am strigat tare C..r.
Acum ce a povestit el , in fata avea un mos care si-a pierdut putin echilibrul , prietenul crezind ca vrea sa se bage in fata , apoi a auzit o alarma de masina incepind sa bipaie prietenul gindindu-se " ia uite a inceput sa mearga alarma aiurea" dupa care a urmat replica mea C.....
Am mai stat 2 ore (cit trebuia sa stau la scoala) pe la el apoi am plecat acasa.
Celalalt noaptea nu prea m-am sinchisit ca a fost scurt si dormeam m-am trezit am vazut ca s-a terminat si am adormit la loc dupa 5 minute :98: .
Asa ca alesesem sa plec acasa , am luat metroul de la Stefan cel Mare si am plecat spre casa , la Dristor un coleg ma invita sa merg pe la el , pina la urma ma hotarasc sa ii dau curs invitatiei si am iesit din statie (daca plecam spre casa ma prindea in tunel de la Dristor spre Nicolae Grigorescu) .
Si-a adus aminte ca nu mai avea tigari , hai sa luam si tigari , asa ca am pus jumate jumate si am trecut strada spre o tutungerie si me-am asezat la coada .
Prietenul la rind eu pe linga coada
Marturia mea :98: cum stateam eu asa incepe cutremurul cu o vibratie foarte usoara abia perceptibila , acum in mintea mea fiind la Dristor si stiind cum se simte deasupra cind trece metroul , am zi ca a uite trece metroul , in mod normal trepdatia inceteaza in 2-3 secunde si tot stateam eu asa si ma gindeam , ce plm nu se mai termina metroul asta ca lung mai este
, in urmatoarele 3 sec (cam 6 in total) am zis ca asta nu mai este metrou este cutremur =)) si am strigat tare CUTREMUR nimeni nu si-a dat seama pina atunci prima a fost vinzatoarea apoi restul eu printre ultimii :98: Cind am am ajuns in strada a inceput mai puternic ma uitam la placile liniilor de tramvai cum se ridicau , blocurile cum se aplecau , firele de contact cum balanganeau , si ma uitam sa vad daca nu cade vre-un bloc. Vibratia era puternica si cu frecventa destul de mare. Dupa ce s-a terminat (nu am mai luat tigari) am plecat spre apartamentul unde statea pe Fizicienilor , pe drum am vazut cum cei dintr-o frizerie iesisera jumatate tunsi , cu spuma pe fata si cam speriati.
Acum ne impartaseam impresiile si m-a intrebat cum m-am dat seama si am inteput sa ridem pe chestia ca eu sint un pic rrit si cum am strigat tare C..r.
Acum ce a povestit el , in fata avea un mos care si-a pierdut putin echilibrul , prietenul crezind ca vrea sa se bage in fata , apoi a auzit o alarma de masina incepind sa bipaie prietenul gindindu-se " ia uite a inceput sa mearga alarma aiurea" dupa care a urmat replica mea C.....
Am mai stat 2 ore (cit trebuia sa stau la scoala) pe la el apoi am plecat acasa.
Celalalt noaptea nu prea m-am sinchisit ca a fost scurt si dormeam m-am trezit am vazut ca s-a terminat si am adormit la loc dupa 5 minute :98: .
30 mai 1990. Imi amintesc o zi insorita de mai care nu prevestea nimic rau. Eram singur
acasa, parintii fiind plecati intr-o vizita. Locuiam la et7 intr-un bloc cu 10 nivele de pe
bd. Ghencea, foarte aproape de stadionul "Steaua". (Blocul era construit in '83, structura
din cadre de beton si pereti din BCA). Nu m-am dus la scoala in acea zi. Intrucat aveam
16 ani si rezultate bune la invatatura, imi permiteam din cand in cand sa-mi iau
"a day off" fara sa protesteze ai mei.
Pe la ora 11.00 in timp ce experimentam un montaj radio (pasiunea pentru electronica m-a
bantuit de mic) a sunat la usa o vecina, prietena a mamei, care m-a rugat sa stau cateva
ore cu baietelul ei (de 6 ani) pentru ca avea treaba si nu ar fi vrut sa-l plimbe inutil tot
orasul. Ok. I-am pus o caseta video cu desene animate si mi-am vazut de treburile mele.
Cu 15 minute inainte de cutremur m-am dus in bucatarie pentru a lua masa de pranz. Cand aproape
terminasem, am simtit ca ma ridica brusc scaunul! Am sarit de pe scaun parcurgand rapid holul
apartamentului, pentru a ajunge in dormitorul parintilor unde era o lustra foarte sensibila.
Am vazut clar ca fusese cutremur. Intrucat nu stiam ce va urma si pe moment nu mai simteam nimic
am plecat inapoi linistit pe acelasi traseu. Nu am ajuns bine la mijlocul holului ca au sosit
undele "S". Abia atunci mi-a venit brusc in minte episodul din '86 care a avut aceeasi
manifestare, desi nu stiam nimic despre undele "S" sau "P". Am ramas pe hol sub o grinda de
beton si l-am strigat pe cel mic "Marius, vino imediat aici!!" Copilul, desi NU stia ce este
un cutremur, a venit repede din sufragerie si m-a intrebat daca se darama blocul. I-am spus
ca nu se darama si sa stea linistit. Blocul avea insa un balans foarte puternic, se auzeau
deja cunoscutele tipete si zgomote de obiecte/sticle cazute plus zanganitul lustrei din
dormitor. La fel ca in '86, timpul parea ca se dilata si cutremurul nu avea de gand sa se
opreasca. Ma gandeam ca blocul nu va mai rezista mult. Il priveam pe cel mic si imi era mila
de el. Regretam ca nu am fugit de la inceput, acum era deja prea tarziu pentru fuga pe scari.
Instantaneu mi-a venit o idee : liftul! Casa liftului e foarte rezistenta! L-am apucat pe Marius
de o mana si am fugit pe palier sperand ca avem noroc si liftul e la etajul 7. Era pe aproape
pentru ca am apasat butonul si venit imediat. Inca se clatina blocul cand am intrat in cabina
si i-am dat comanda "parter". "Fie ce-o fi!" am zis. Cutremurul s-a terminat in timp ce noi
coboram si bine ca nu s-a intrerupt de loc curentul. In sfarsit, ajuns in fata blocului, am
rasuflat usurat. Nu ma asteptam la "bonusul" de 6.1 din seara ce a urmat pentru ca nu auzisem
de dublete vrancene. Am coborat din nou cu liftul (ca abia ma invatasem), ai mei au venit pe
scari. Dupa o ora-doua de discutii cu vecinii am urcat in apartament si ne-am culcat.
acasa, parintii fiind plecati intr-o vizita. Locuiam la et7 intr-un bloc cu 10 nivele de pe
bd. Ghencea, foarte aproape de stadionul "Steaua". (Blocul era construit in '83, structura
din cadre de beton si pereti din BCA). Nu m-am dus la scoala in acea zi. Intrucat aveam
16 ani si rezultate bune la invatatura, imi permiteam din cand in cand sa-mi iau
"a day off" fara sa protesteze ai mei.
Pe la ora 11.00 in timp ce experimentam un montaj radio (pasiunea pentru electronica m-a
bantuit de mic) a sunat la usa o vecina, prietena a mamei, care m-a rugat sa stau cateva
ore cu baietelul ei (de 6 ani) pentru ca avea treaba si nu ar fi vrut sa-l plimbe inutil tot
orasul. Ok. I-am pus o caseta video cu desene animate si mi-am vazut de treburile mele.
Cu 15 minute inainte de cutremur m-am dus in bucatarie pentru a lua masa de pranz. Cand aproape
terminasem, am simtit ca ma ridica brusc scaunul! Am sarit de pe scaun parcurgand rapid holul
apartamentului, pentru a ajunge in dormitorul parintilor unde era o lustra foarte sensibila.
Am vazut clar ca fusese cutremur. Intrucat nu stiam ce va urma si pe moment nu mai simteam nimic
am plecat inapoi linistit pe acelasi traseu. Nu am ajuns bine la mijlocul holului ca au sosit
undele "S". Abia atunci mi-a venit brusc in minte episodul din '86 care a avut aceeasi
manifestare, desi nu stiam nimic despre undele "S" sau "P". Am ramas pe hol sub o grinda de
beton si l-am strigat pe cel mic "Marius, vino imediat aici!!" Copilul, desi NU stia ce este
un cutremur, a venit repede din sufragerie si m-a intrebat daca se darama blocul. I-am spus
ca nu se darama si sa stea linistit. Blocul avea insa un balans foarte puternic, se auzeau
deja cunoscutele tipete si zgomote de obiecte/sticle cazute plus zanganitul lustrei din
dormitor. La fel ca in '86, timpul parea ca se dilata si cutremurul nu avea de gand sa se
opreasca. Ma gandeam ca blocul nu va mai rezista mult. Il priveam pe cel mic si imi era mila
de el. Regretam ca nu am fugit de la inceput, acum era deja prea tarziu pentru fuga pe scari.
Instantaneu mi-a venit o idee : liftul! Casa liftului e foarte rezistenta! L-am apucat pe Marius
de o mana si am fugit pe palier sperand ca avem noroc si liftul e la etajul 7. Era pe aproape
pentru ca am apasat butonul si venit imediat. Inca se clatina blocul cand am intrat in cabina
si i-am dat comanda "parter". "Fie ce-o fi!" am zis. Cutremurul s-a terminat in timp ce noi
coboram si bine ca nu s-a intrerupt de loc curentul. In sfarsit, ajuns in fata blocului, am
rasuflat usurat. Nu ma asteptam la "bonusul" de 6.1 din seara ce a urmat pentru ca nu auzisem
de dublete vrancene. Am coborat din nou cu liftul (ca abia ma invatasem), ai mei au venit pe
scari. Dupa o ora-doua de discutii cu vecinii am urcat in apartament si ne-am culcat.
G
Guest
Guest
interesante postari, multumim ca ne-ati impartasit din cele simtite
eu nu pot sa spun nimic pt ca m-am nascut pe 31 mai 1990 la 6:30. o sa imi intreb parintii daca isi mai amintesc
eu nu pot sa spun nimic pt ca m-am nascut pe 31 mai 1990 la 6:30. o sa imi intreb parintii daca isi mai amintesc
T
takanonanu
Guest
Aici a fost show-ul cel mai mare...parintii se retrasesera deja la tara. :98: Locuiam cu sora-mea si cumnatu-meu, nepoata doar ce se nascuse. Ei au iesit zbierand pe scari cu copilul in brate. De mine care dormeam in ultimul dormitor, ei... uitasera. :12: Am auzit ca prin vis galagia si m-am trezit, usa la intrare era deschisa ceea ce mi s-a parut foarte ciudat, auzeam pe scari coborand in graba niste pasi. Probabil vreun intarziat. Am intrat din nou in casa si am auzit harmalaie in fata blocului, am deschis fereastra si erau toti acolo.
Cel de peste zi l-am trait in Liceul Gheorghe Chitu (Economic) din Craiova si a stabilit un record de "'nesimtire'" in cutremure in ceea ce ma priveste. Eram la ora de informatica la unul dintre ultimele etaje.
Colega de banca a inceput sa-mi atraga atentia:
- Dane, nu mai misca banca !
Eu> Dar nu o misc ...
Deodata unul din alt colt bagand groaza in toti:
- Cuuutremuuuurrrrr !!!
S-au calcat unii pe altii spre iesire, eu am ramas in banca incercand sa-mi intind antenele. Nu simteam nimic, era atata pace. Bine ca au plecat mi-am zis si am ramas in liniste studiind in continuare tainele Cobol-ului...
Intr-un final am coborat si eu in curtea scolii, multa tigla sparta pe langa cladire cazuta de pe acoperis. Unii care sarisera pe fereastra la parter constientizau cat de norocosi fusesera ca nu primisera vreuna in cap.
Colega de banca imi reprosa cu un zambet pervertit in coltul gurii faptul ca isi rupsese ciorapii din cauza mea cel care am ramas tintuit in banca. Faptul ca ma placea, o cunosteam de mult timp. Incerca sa ma faca ""dator"" ... tertipuri femeiesti. :12: Dar eu eram prea prins in alte sfere ca sa ma simt vinovat.
Cel de peste zi l-am trait in Liceul Gheorghe Chitu (Economic) din Craiova si a stabilit un record de "'nesimtire'" in cutremure in ceea ce ma priveste. Eram la ora de informatica la unul dintre ultimele etaje.
Colega de banca a inceput sa-mi atraga atentia:
- Dane, nu mai misca banca !
Eu> Dar nu o misc ...
Deodata unul din alt colt bagand groaza in toti:
- Cuuutremuuuurrrrr !!!
S-au calcat unii pe altii spre iesire, eu am ramas in banca incercand sa-mi intind antenele. Nu simteam nimic, era atata pace. Bine ca au plecat mi-am zis si am ramas in liniste studiind in continuare tainele Cobol-ului...
Intr-un final am coborat si eu in curtea scolii, multa tigla sparta pe langa cladire cazuta de pe acoperis. Unii care sarisera pe fereastra la parter constientizau cat de norocosi fusesera ca nu primisera vreuna in cap.
Colega de banca imi reprosa cu un zambet pervertit in coltul gurii faptul ca isi rupsese ciorapii din cauza mea cel care am ramas tintuit in banca. Faptul ca ma placea, o cunosteam de mult timp. Incerca sa ma faca ""dator"" ... tertipuri femeiesti. :12: Dar eu eram prea prins in alte sfere ca sa ma simt vinovat.