GeoX:
Fiindca in 1977 (4 martie) nu eram decat un bebelus de 6 luni si o ziulica, e clar ca nu am amintiri proprii. Asa ca voi povesti aici doar ce imi amintesc de la cutremurele pe care le-am simtit. Si ma refer la seismele mai importante (31 august 1986, 30 si 31 mai 1990, 27 octombrie 2004), nu si la cele de magnitudine mai mica (sub 6).
Sa incep cu seismul din 31 august 1986. Aveam 10 ani fara 3 zile... Asa ca mai tin minte cate ceva. Imi amintesc ca dupa o zi de vara foarte calduroasa, seara pe la 9-10 a inceput, brusc, o vijelie cu rafale de vant care ridicau praful in aer, tunete si fulgere. Nu prea ploua, cred ca au fost doar cateva picaturi nesemnificative. Pe la 10 jumate-11 vijelia a slabit, daca nu ma insel. In acea vreme locuia la noi si bunica mea, care dormea in sufragerie. Asadar, vine noaptea, ne culcam toti. Brusc, la circa 30 de minute dupa miezul noptii, am fost trezit de un huruit puternic, tin minte ca patul se misca intr-o parte si in alta, am auzit tipete in bloc, am tipat si eu.....am incercat sa ma ridic din pat dar nu puteam; pana la urma reusesc sa ajung la usa, aprind lumina si vad lampa cum \"dansa\" intr-o parte si-n alta. Ai mei iesisera din camere, sora mea isi pusese deja un palton si se pregatea sa iasa afara. Bunica a simtit seismul de la inceput, deci inca din faza undei primare P. Zicea ca s-a trezit in plina noapte cu un sentiment de neliniste accentuata, i se parea ca atmosfera in casa devenise apasatoare si ca respira mai greu. La un moment dat, a auzit cum geamurile de la biblioteca incep sa zdrangane, a crezut ca umbla cineva si tranteste usile, dar apoi a sesizat si o usoara trepidatie, verticala, care se prelungea. Si-a dat seama ce inseamna asta, amintindu-si cutremurele mari pe care le-a trait, in 1940 si 1977. S-a sculat, si in acel moment a inceput un balans mai puternic care era sa o tranteasca. Atunci au iesit si ai mei din dormitoare, eu aprinsesem lumina si ieseam din camera tocmai cand seismul incetase. Am iesit cu totii afara, cu cate o haina peste pijamale. Tata a luat lanterna si aparatul de radio portabil, si mergem la masina. Am stat afara, de fapt in masina, pana pe la 3, dupa care, vazand ca nu se mai intampla nimic, am revenit in casa. Si vecinii au procedat similar, toti fiind destul de nauciti, buimaciti si speriati. Un singur vecin, cel de la ultimul etaj (4) nu a vrut sa iasa, statea si se uita la noi de la fereastra bucatariei... Imi aduc aminte ca, desi era senin, totusi se racorise bine dupa vijelia din seara precedenta. Stelele straluceau, si pe alocuri se auzeau cainii cum urlau in departare. Ulterior am inteles ca mai fusesera si niste replici mici, dar nu le-am simtit, cu exceptia celei din dimineata de 2 septembrie, de la ora 5, replica pe care am simtit-o fiindca ma trezisem de fapt cu cateva minute mai devreme.
Aparent, nu au fost pagube mari, totusi la niste magazine din zona s-au rasturnat rafturile, iar unul dintre blocurile de pe bdul Metalurgiei (unde a locuit si o colega de-a Cristinei) s-a crapat serios in interior.
Comunicatele oficiale ulterioare au fost scurte si zgarcite in informatii. S-a anuntat doar o magnitudine de 6,5 grade, desi in realitate magnitudinea seismului a fost mai mare (Ms=6,95). Nu s-a spus nimic despre stricaciunile de la Focsani si despre distrugerile din Basarabia, de la Chisinau cu deosebire.