• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

Marturii de la cutremurul din 31 august 1986

Alex

Administrator
Înscris
8 Dec 2012
Mesaje
3.226
Scor reacție
95
Aici puteti descrie experientele dumneavoastra pe care le-ati trait in timpul cutremurului din 1986. Nu este necesara inregistrarea pentru a publica mesaje. Apasati butonul Add Reply pentru a povesti experienta dvs.
 
31 august 1986 (user forum: Dodo)

Impreuna cu o prietena am plecat intr-o vizita la o amica a carei mama era in delegatie in alt oras. Era seara si o vijelie ciudata indoia pomii iar cerul era brazdat cand si cand de fulgere. Ambianta era linistita pana cand a venit un prieten al gazdei.El a inceput sa povesteasca cum pe lacul din apropiere sunt valuri dar toate trei l-am luat in bascalie intrebandu-l cate beri a baut in acea zi fierbinte de august. Catelul gazdei dormea linistit sub o masa si nu parea deloc deranjat de glumele noastre. Se facuse tarziu asa ca am plecat spre casa in jurul orei 22.Apucasem sa ma schimb cand cu un vuiet puternic a sosit cutremurul.

Blocul se balansa nebun ca o trestie in vant si si-a continuat aplecarile secunde in sir dupa ce seismul se oprise. Peretii scrisneau si ma intrebam tacuta…cand se va termina cosmarul.
Acest cutremur parea sa nu se mai termine… era ca o agonie… si a durat 137 de secunde…

mai 1990 ziua

Eram intr-o cladire de 3 etaje din centru si motaiam linistita mangaiata de lumina calda a soarelui ce patrundea prin ferestre. “Un sut” puternic mi-a dat senzatia ca incaperea va zbura cu totul in curtea din apropiere.

Voci speriate,oameni coborand grabiti pe scari,balans de pereti si scasnet slab de beton compuneau atmosfera.Cand si cand cineva striga.. nu fugiti pe scari… dar toti erau surzi..nimic nu putea opri panica…

Impreuna cu alti cativa am stat linistiti sub un prag solid de usa.. asteptand ca totul sa se linisteasca… Aveam incredere ca Dumnezeu ne va proteja si ca totul va trece … In centru era o adevarata nebunie..bulevarde pe care se circula bara la bara,soferi nervosi si speriati,pietoni grabiti ce sfidau orice reguli de circulatie..toti se indreptau catre cei dragi..toti vroiau sa ajunga cit mai repede acasa…
 
In august 1986, eram cu tata, mama, fratele meu si sora mea in sufragerie, si ne uitam la bulgari, la Studio X. Asta era un generic-emisiune sub care rulau filme clasice, gen TNT, sau seriale. Chiar in seara aceea stiu ca ne-am uitat la “Linda”, asa se numea serialul acela unguresc. In plus, cand erau filme in limba engleza, la aceasta emisiune nu erau dublate ci titrate, si era foarte usor sa le urmaresti.

Imediat dupa ce s-a terminat filmul, fratele meu s-a ridicat de pe fotoliu, a aprins lumina si s-a indreptat inspre televizor sa il stinga. Imediat cand l-a stins mama a spus sa iesim cu totii din casa. Eu nu simtisem nimic, stateam in pat, dar oricum, fiind prima oara cand aveam de-a face cu un cutremur oricum nu mi-as fi dat seama ce se intampla. Taica-miu a deschis usa de la apartament si am inceput sa iesim: mama, sor-mea, eu, apoi urmau sa iasa frate-miu si taica-meu. Cand ma indreptam spre usa am trecut prin dreptul bucatariei. Atunci am simtit o miscare mai puternica si lumina s-a stins pentru vreo 2 secunde.

Din cativa pasi am fost pe palier, iar atunci am avut senzatia ca nu mai am nimic sub picioare si sunt in cadere libera. Miscarea verticala fusese atat de puternica incat lumina s-a intrerupt din nou pentru cateva secunde. Am coborat scarile si am ajuns afara. Mama a ramas in fata blocului sa astepte sa iasa si taica-meu cu frate-miu iar sor-mea m-a dus mai departe de bloc, unde eram in siguranta. Incercam sa ma tin pe picioare, incepusera miscarile orizontale, foarte puternice, iar eu imi pierdusem orice stabilitate.

Am intrebat-o pe sor-mea daca mai dureaza mult si ea mi-a raspuns ca se va termina imediat. Dar clipele se scurgeau ingrozitor de greu iar eu priveam cerul, era plin de stele si extraordinar de curat in noaptea aceea. Toti copacii se aplecau de parca era furtuna, iar zgomotul infundat pe care mai mult il simteamdecat il auzeam ma speria si mai tare.

Intr-un final miscarile s-au oprit, taica-miu a urcat in apartament sa ia actele si ce bani mai aveam si am hotarat sa mergem pana la bunica-mea care statea la vreo 4 statii de autobuz distanta. Am luat-o pe jos, am observat ca lumina in locuinte a fost oprita, dar strazile erau luminate. Fabricile de pe platforma industriala incepusera sa evacueze probabil diverse substante chimice pentru a nu risca vreo explozie, iar vuietul pe care il faceau iti patrundea pana in oase. Lumea incepuse sa iasa din blocuri, dar nu auzise nimeni nici un comunicat oficial referitor la cutremurul care avusese loc. Ne apropiam de blocul bunica-mii, care era chiar la bulevard. Fiindca pe ambele partile bulevardului sunt numai blocuri de 10 etaje iar toata lumea iesise afara, abia reuseai sa treci sau sa vezi in departare din cauza aglomeratiei.

Am ajuns la blocul bunica-mii, nu se intamplase nimic, dar nu mai era curent electric. Am urcat la ea in garsoniera ea isi pregatise deja un bagaj de mana cu acte, bani si medicamente si am vorbit cu ea sa vina sa stea la noi pana a doua zi. In acea saptamana, cu cateva zile in urma, frate-miu ii cumparase un aparat de radio Gloria, protabil, care inca mai avea bateriile cu care fusese livrat. L-am luat si pe acela si am pornit cu totii inapoi spre casa. Pe drum, frate-miu a incercat sa prinda la radio Programul 1. Cand a reusit era heterodina, acel tiuit care se aude si la televizor atunci cand este mira. Dupa cateva secunde a inceput sa se auda semnalul care anunta ca urmeaza un buletin de stiri. Timp de cateva minute, mai mult de 5 minute semnalul s-a tot repetat, fara ca buletinul de stiri sa inceapa. In cele din urma a intrat vocea unui crainic care aanuntat ca a avut loc un cutremur, nu mai tin minte exact cate grade a spus ca a avut, ca nu s-au inregistrat nicaieri in tara pagube materiale, ca sunt cativa raniti si (parca asa mi-aduc aminte) 5 morti.

Din nou semnalul acela al buletinului de stiri a inceput sa se repete, si apoi iar crainicul care anunta acelasi lucru. Altceva nu am mai aflat in seara aceea. Am ajuns acasa, curentul a pornit imediat cum am ajuns, si am dormit cu totii in sufragerie, unii pe canapea, altii pe jos, altii in pat.

(ax)
 
GeoX:

Fiindca in 1977 (4 martie) nu eram decat un bebelus de 6 luni si o ziulica, e clar ca nu am amintiri proprii. Asa ca voi povesti aici doar ce imi amintesc de la cutremurele pe care le-am simtit. Si ma refer la seismele mai importante (31 august 1986, 30 si 31 mai 1990, 27 octombrie 2004), nu si la cele de magnitudine mai mica (sub 6).
Sa incep cu seismul din 31 august 1986. Aveam 10 ani fara 3 zile... Asa ca mai tin minte cate ceva. Imi amintesc ca dupa o zi de vara foarte calduroasa, seara pe la 9-10 a inceput, brusc, o vijelie cu rafale de vant care ridicau praful in aer, tunete si fulgere. Nu prea ploua, cred ca au fost doar cateva picaturi nesemnificative. Pe la 10 jumate-11 vijelia a slabit, daca nu ma insel. In acea vreme locuia la noi si bunica mea, care dormea in sufragerie. Asadar, vine noaptea, ne culcam toti. Brusc, la circa 30 de minute dupa miezul noptii, am fost trezit de un huruit puternic, tin minte ca patul se misca intr-o parte si in alta, am auzit tipete in bloc, am tipat si eu.....am incercat sa ma ridic din pat dar nu puteam; pana la urma reusesc sa ajung la usa, aprind lumina si vad lampa cum \"dansa\" intr-o parte si-n alta. Ai mei iesisera din camere, sora mea isi pusese deja un palton si se pregatea sa iasa afara. Bunica a simtit seismul de la inceput, deci inca din faza undei primare P. Zicea ca s-a trezit in plina noapte cu un sentiment de neliniste accentuata, i se parea ca atmosfera in casa devenise apasatoare si ca respira mai greu. La un moment dat, a auzit cum geamurile de la biblioteca incep sa zdrangane, a crezut ca umbla cineva si tranteste usile, dar apoi a sesizat si o usoara trepidatie, verticala, care se prelungea. Si-a dat seama ce inseamna asta, amintindu-si cutremurele mari pe care le-a trait, in 1940 si 1977. S-a sculat, si in acel moment a inceput un balans mai puternic care era sa o tranteasca. Atunci au iesit si ai mei din dormitoare, eu aprinsesem lumina si ieseam din camera tocmai cand seismul incetase. Am iesit cu totii afara, cu cate o haina peste pijamale. Tata a luat lanterna si aparatul de radio portabil, si mergem la masina. Am stat afara, de fapt in masina, pana pe la 3, dupa care, vazand ca nu se mai intampla nimic, am revenit in casa. Si vecinii au procedat similar, toti fiind destul de nauciti, buimaciti si speriati. Un singur vecin, cel de la ultimul etaj (4) nu a vrut sa iasa, statea si se uita la noi de la fereastra bucatariei... Imi aduc aminte ca, desi era senin, totusi se racorise bine dupa vijelia din seara precedenta. Stelele straluceau, si pe alocuri se auzeau cainii cum urlau in departare. Ulterior am inteles ca mai fusesera si niste replici mici, dar nu le-am simtit, cu exceptia celei din dimineata de 2 septembrie, de la ora 5, replica pe care am simtit-o fiindca ma trezisem de fapt cu cateva minute mai devreme.
Aparent, nu au fost pagube mari, totusi la niste magazine din zona s-au rasturnat rafturile, iar unul dintre blocurile de pe bdul Metalurgiei (unde a locuit si o colega de-a Cristinei) s-a crapat serios in interior.
Comunicatele oficiale ulterioare au fost scurte si zgarcite in informatii. S-a anuntat doar o magnitudine de 6,5 grade, desi in realitate magnitudinea seismului a fost mai mare (Ms=6,95). Nu s-a spus nimic despre stricaciunile de la Focsani si despre distrugerile din Basarabia, de la Chisinau cu deosebire.
 
Apollo:

Aveam 10 ani atunci cand a avut loc cutremurul din 1986 dar inca am vie in memorie amintirea acelei nopti.

Ma culcasem pe la 10 seara, era vara si eram in vacanta. A doua zi trebuia sa plecam, eu si parintii, la tara. Eu urma sa stau acolo o saptamana iar parintii sa se intoarca in Bucuresti duminica seara.

Dormeam deja de 2 ore cand, printre vise, am simtit ca ceva este in neregula. De afara se auzea un zgomot ciudat, care se rostogolea parca din ce in ce mai aproape de noi. Parca o masinarie imensa s-ar fi pornit pe strazile orasului de la un capat la celalalt. Si apoi a fost miscarea: intai o smucitura care m-a rostogolit in pat. Apoi inca una si inca una, balansul blocului si incercarile mele de a ma ridica din pat. In casa si probabil si din celelalte apartamente se auzeau vase de sticla care se faceau tandari de pardoseala. Si un scrasnet al blocului care se apleca dintr-o parte intr-alta.

Stateam pe marginea patului si mi-era teama sa ma misc prin casa fiindca nu credeam ca voi putea sta in picioare. Mai mult decat de cutremurul in sine, mi-era teama ca nu cumva, daca merg prin casa, sa nu cad si sa ma lovesc de tocurile de la usi sau de alte obiecte din casa. Lumina s-a stins, si vedeam afara ca niste fulgere pe cer, desi nu ploua si nici nu parea sa fie innorat, fiindca se vedeau stelele pe cer. In biblioteca aveam un glob pamantesc, asezat pe unul din rafturile de sus. L-am auzit cum s-a rasturnat si a cazut cu un zgomot sec.

In momentul acela s-a deschis usa de la camera mea si i-am vazut pe ai mei care venisera sa vada ce fac eu. Cred ca atunci s-a oprit si cutremurul fiindca balansul blocului se oprise aproape complet. Nu prea stiam ce a fost, nu intelegeam daca o sa mai continue, daca o sa mai fie vreun cutremur, cam in ce fel ar trebui sa ma comport in astfel de situatii.

A doua zi am vazut ca globul meu pamantesc, facut din carton, se infundase acolo unde se lovise de podea. Nu am reusit sa-l mai fac la fel de rotund pe cat a fost la inceput. In afara de glob si de alte cateva vase sparte prin bucatarie nu am mai avut nici un fel de problema in casa.
 
autor: sorinsov

Sa incep cu seismul din 31 august 1986. Aveam 10 ani fara 3 zile... :ack: :crybaby: Asa ca mai tin minte cate ceva. Imi amintesc ca dupa o zi de vara foarte calduroasa, seara pe la 9-10 a inceput, brusc, o vijelie cu rafale de vant care ridicau praful in aer, tunete si fulgere. Nu prea ploua, cred ca au fost doar cateva picaturi nesemnificative. Pe la 10 jumate-11 vijelia a slabit, daca nu ma insel. In acea vreme locuia la noi si bunica mea, care dormea in sufragerie. Asadar, vine noaptea, ne culcam toti. Brusc, la circa 30 de minute dupa miezul noptii, am fost trezit de un huruit puternic, tin minte ca patul se misca intr-o parte si in alta, am auzit tipete in bloc, am tipat si eu...:57: :57: :3:..am incercat sa ma ridic din pat dar nu puteam; pana la urma reusesc sa ajung la usa, aprind lumina si vad lampa cum \"dansa\" intr-o parte si-n alta. Ai mei iesisera din camere, sora mea isi pusese deja un palton si se pregatea sa iasa afara. Bunica a simtit seismul de la inceput, deci inca din faza undei primare P. Zicea ca s-a trezit in plina noapte cu un sentiment de neliniste accentuata, i se parea ca atmosfera in casa devenise apasatoare si ca respira mai greu. La un moment dat, a auzit cum geamurile de la biblioteca incep sa zdrangane, a crezut ca umbla cineva si tranteste usile, dar apoi a sesizat si o usoara trepidatie, verticala, care se prelungea. Si-a dat seama ce inseamna asta, amintindu-si cutremurele mari pe care le-a trait, in 1940 si 1977. S-a sculat, si in acel moment a inceput un balans mai puternic care era sa o tranteasca. Atunci au iesit si ai mei din dormitoare, eu aprinsesem lumina si ieseam din camera tocmai cand seismul incetase. Am iesit cu totii afara, cu cate o haina peste pijamale. Tata a luat lanterna si aparatul de radio portabil, si mergem la masina. Am stat afara, de fapt in masina, pana pe la 3, dupa care, vazand ca nu se mai intampla nimic, am revenit in casa. Si vecinii au procedat similar, toti fiind destul de nauciti, buimaciti si speriati. Un singur vecin, cel de la ultimul etaj (4) nu a vrut sa iasa, statea si se uita la noi de la fereastra bucatariei...:crybaby::harhar::biggrin: Imi aduc aminte ca, desi era senin, totusi se racorise bine dupa vijelia din seara precedenta. Stelele straluceau, si pe alocuri se auzeau cainii cum urlau in departare. Ulterior am inteles ca mai fusesera si niste replici mici, dar nu le-am simtit, cu exceptia celei din dimineata de 2 septembrie, de la ora 5, replica pe care am simtit-o fiindca ma trezisem de fapt cu cateva minute mai devreme.
Aparent, nu au fost pagube mari, totusi la niste magazine din zona s-au rasturnat rafturile, iar unul dintre blocurile de pe bdul Metalurgiei (unde a locuit si o colega de-a Cristinei) s-a crapat serios in interior.
Comunicatele oficiale ulterioare au fost scurte si zgarcite in informatii. S-a anuntat doar o magnitudine de 6,5 grade, desi in realitate magnitudinea seismului a fost mai mare (Ms=6,95). Nu s-a spus nimic despre stricaciunile de la Focsani si despre distrugerile din Basarabia, de la Chisinau cu deosebire.
 
autor: Apollo

Aveam 10 ani atunci cand a avut loc cutremurul din 1986 dar inca am vie in memorie amintirea acelei nopti.

Ma culcasem pe la 10 seara, era vara si eram in vacanta. A doua zi trebuia sa plecam, eu si parintii, la tara. Eu urma sa stau acolo o saptamana iar parintii sa se intoarca in Bucuresti duminica seara.

Dormeam deja de 2 ore cand, printre vise, am simtit ca ceva este in neregula. De afara se auzea un zgomot ciudat, care se rostogolea parca din ce in ce mai aproape de noi. Parca o masinarie imensa s-ar fi pornit pe strazile orasului de la un capat la celalalt. Si apoi a fost miscarea: intai o smucitura care m-a rostogolit in pat. Apoi inca una si inca una, balansul blocului si incercarile mele de a ma ridica din pat. In casa si probabil si din celelalte apartamente se auzeau vase de sticla care se faceau tandari de pardoseala. Si un scrasnet al blocului care se apleca dintr-o parte intr-alta.

Stateam pe marginea patului si mi-era teama sa ma misc prin casa fiindca nu credeam ca voi putea sta in picioare. Mai mult decat de cutremurul in sine, mi-era teama ca nu cumva, daca merg prin casa, sa nu cad si sa ma lovesc de tocurile de la usi sau de alte obiecte din casa. Lumina s-a stins, si vedeam afara ca niste fulgere pe cer, desi nu ploua si nici nu parea sa fie innorat, fiindca se vedeau stelele pe cer. In biblioteca aveam un glob pamantesc, asezat pe unul din rafturile de sus. L-am auzit cum s-a rasturnat si a cazut cu un zgomot sec.

In momentul acela s-a deschis usa de la camera mea si i-am vazut pe ai mei care venisera sa vada ce fac eu. Cred ca atunci s-a oprit si cutremurul fiindca balansul blocului se oprise aproape complet. Nu prea stiam ce a fost, nu intelegeam daca o sa mai continue, daca o sa mai fie vreun cutremur, cam in ce fel ar trebui sa ma comport in astfel de situatii.

A doua zi am vazut ca globul meu pamantesc, facut din carton, se infundase acolo unde se lovise de podea. Nu am reusit sa-l mai fac la fel de rotund pe cat a fost la inceput. In afara de glob si de alte cateva vase sparte prin bucatarie nu am mai avut nici un fel de problema in casa.
 
La cutremurul din 31 august 1986 ma aflam in aceeasi casa de la Iasi mentionata in postul de la subiectul cu amintiri despre cutremurul din 1977.

Dormeam dusa la ora cutremului si m-a trezit bunica. (Ea mi-a zis ulterior ca daca nu s-ar fi temut sa nu-mi cada ceva in cap - patul in care dormeam facand parte dintr-o piesa de mobila cu rafturi de carti si geamuri, nu m-ar fi trezit, pentru ca nu-si facea probleme ca s-ar putea darama ceva). In momentul in care m-am dat jos din pat, fara sa ma fi trezit bine inca, am simtit cum imi fugea pamantul de sub picioare, ceea ce n-a durat prea mult. Am iesit afara din casa si ne-am asezat pe o banca de langa usa, eu cu bunica si cu o vecina. Imediat dupa ce am ajuns afara am lesinat. De speriat nu tin minte sa ma fi speriat.

Stricaciuni la casa nu prea au fost, doar o crapatura intr-un perete subtire construit ca sa compartimenteze o bucata de hol, care fusese alocata bucatariei si care nu facea parte din peretii originali ai casei. Pe o strada alaturata o vecina se speriase cumplit, deoarece i se crapasera rau peretii casei.

Ca sa inchei intr-o nota amuzanta, trebuie sa povestesc ca a doua zi aveam bilete la teatru, se juca la matineu piesa \"Incurca lume\" cu care venisera niste actori de la Bucuresti. In aceasta piesa, sotul, interpretat de Emil Hossu, incearca sa-i explice sotiei (Cristina Stamate parca), de ce nu a venit el in noaptea precedenta acasa. Si-i zice ceva de genul: \"A fost vant, a fost furtuna....\" (cam pe aici se termina replica originala din piesa) la care Hossu continua dupa o scurta pauza cantarita pentru efect: \"... a fost si cutremur...\" Moment in care sala era in delir si toata lumea radea sa se strice.
 
Tot in Pantelimon, tot la etajul 8 din 10, tot la televizor, in aceeasi camera. :harhar:
Dar ce a fost ciudat a fost alt lucru. Vorbeam la telefon cu o fosta iubita, care intr-un an de cand nu ne mai vazuseram incepuse sa creada in Dumnezeu. Io, pe atunci, nu, ca deh... vremurile. Si discutam vreo ora pe tema asta, eu tot zicand ca daca Dumnezeu mi-ar da un semn - fie bun, fie rau; fie sa castig la Loto, fie un cutremur in clipa aia, ca sunt ingrozit de cutremur - as crede.
Nici nu inchid bine telefonul... si, da... ati ghicit... Blocul incepe sa se miste in toate directiile... Nu mai stiu multe amanunte... Intrasem in panica, totusi gandeam in acelasi timp. Desigur, gandeam prost :hypocrite:. Pentru ca am iesit din casa si intentionam sa cobor pe la casa scarilor (era periculos, mai ales cu blocul dansand, dar era foarte posibil). Pana la urma s-a oprit. Am coborat cu totii in parc (nu stiu de ce, dar in seara aia nimeni nu s-a dat in leagane!). Era insa racoare, ne era sete si foame... Asa ca tatl meu a urcat din nou la 8 (supertare!) si a coborat senin cu rucsacul meu - tocmai venisem de cateva ore de la munte si nu apucasem sa despachetez :harhar:. De acolo am luat haine, nu cred ca mai aveam mancare, iar PET-urile inca nu aparusera.
Inutil sa mai zic ca a doua zi fosta iubita m-a sunat si m-a facut cu ou si cu otet si a zis ca daca mai zic asa ceva vreodata, ma ucide :biggrin:)
 
Veo, multumim pentru amintirile pe care ni le-ai impartasit :hypocrite: Bine ai venit pe forum :biggrin:
 
Bun venit, veo, si multumim mult. F. interesante amintirile tale, pline de detalii pe care le-am citit cu nerabdare...:harhar::harhar:
Adevarul este ca senzatiile pe care le avem in timpul unui cutremur sunt, intr-adevar, marcante. Ni se pare ca nu se mai termina, si ulterior aflam, ca, de fapt, fenomenul nu a durat decat 50 de secunde, sau 70 de secunde...:hypocrite::harhar::biggrin:
 
in timpul cutremurului din 31 august 1986 am observat ca partea dinspre SV se ridica si partea de NE parca se scufunda
eram in galati in bloc cu 4 etaje, eu eram la etajul 2, blocul avand 4 scari si e amplasat in lungime in directia SV-NE
 
:ack: nu s-a spart nimic in casa? era vuiet?
 
au cazut cateva obiecte din dulapuri , nimic important
dar la cei de la et 4 au cazut televizoarele, etc
vuietul am auzit la cutremurul din 1990 noaptea, ma trezisem cu 1-2 minute inainte de cutremur (cred ca vuietul acela m-a trezit din somn:ack:)
cutremurul a inceput mai intai cu o miscare pe verticala si apoi pe orizontala
 
nu mai stiu cum a inceput..de obicei ratez startul..ma trezesc in zguduiri...
 
31 august 1986

Ma uitam cu familia la televizor la un film vechi .
Tot auzeam sunete , ma uitam pe geam , nimic.
Ma duc linistit la televizor , iar am auzit un sunet ca o crapatura in perete sau asa ceva .. cand sa ma duc spre geam sa ma uit din nou totul in jurul meu a inceput sa danseze farfurii , pahare , ghiveciuri sparte , dulapuri deschindu-se.
Deodata sa lasat o liniste adanca.
Eu cu familia si cu toti vecini am iesit afara si ne-am indreptat intr-un loc sigur .
Am stat acolo in jur de 2 ore iar apoi ne-am intors cu toti si am inceput sa reasezam lucrurile prin casa.
Eu tot ramasesem uimit la o crapatura in perete , din tavan pana la podea .


Cam att imi amintesc de la cel din 1986 ..
Iar la cel din 77 nici atat eram foarte mic si din ce mi-a spus vecini si rudele a fost ingrozitor ..
 
in 86 aveam 12 ani asa ca imi pot aminti cit de cit , fusese o zi placuta cam calduroasa dar nu era nimic anormal, seara ca din senin a inceput o furtuna , eram doar noi si tata in casa.Motanul nostru, de altfel foarte blind si dragastos incepuse sa fie agitat parca inebunise, fugea intr-una la usa si tipa , se arunca pe perdele ,am incercat sa il i-au in brate si m-a zgiriat.Am vrut sa il dau afara pe scari dar nu a vrut sa plece fara noi.Mai tirziu a venit si mama de la serviciu.Ai mei au inceput sa vorbeasca cit de ciudata e vremea, tata a spus ca nui place aceasta furtuna ca a pornit imediat dupa ce soarele a apus , si chiar a spus ca nu poate fi ceva bun.Mai tirziu ne-am dus la culcare .Dupa miezul noptii am fost trezita de o fulgerare, o scintie, ceva care a luminat tot geamul, motanul dormea linistit la picioarele mele si ale saramii.Brusc a inceput totul sa se clatine am fugit catre usa camerei dar am dat peste tata care mi-a spus sa nu tip sa stau linistita si sa il astept , el sa repezit sa o ia pe sora mea din pat fapt care a durat o vesnicie .Am iesit apoi afara , in fata blocului si am inghetat cumplit .Era extrem de rece sau doar eu tremuram, cert este ca mi-a fost extrem de frica
 
in 90 aveam 15-16 ani asa ca imi amintesc perfect.Eram la liceu , din pacate sau fericire urmam un liceu de baieti, clasa era compusa din 30 de elevi din care doar 6 eram fete , asa ca era o totala catastrofa , dar a fost ceea mai frumoasa perioada din liceeu era minunat sa fii fata intr-o clasa de baieti.Era mai si sincer nu prea fusese o primavara calduroasa, baietii obisnuiau sa chiuleasca si sa umble hoinari prin parcuri intr-una din zile cu vreo saptamina inainte de cutremur au adus in clasa un sarpe aproape inghetat pe care lau tot schingiuit in fel si chip.Cind am spus acasa ca au gasit un sarpe , ai mei nu m-au crezut spuninndu-mi ca e prea devreme pentru sarpi.La citeva zile inainte de cutremur au fost o gramada de guzgani, soareci , in spatele liceului pe care colegii mei au avut grija sa ii bata cu pietre.Cutremurul cred ca a fost intr-o luni, abia iesisem din operatie si m-am intors acasa cu mama , stateam amindoua in pat la televizor si ne uitam la un teatru ,, Otello,,cind de o data sau tras jaluzele singure si a inceput tot blocul sa se zgiltie a fost mare balamuc.Am simtit si replica de la ora 5 , apoi stiu ca am adormit si cind m-am trezit am stat nemiscata pe pat si ma pipaiam sa vad daca sint intreaga sau daca am murit.In 2004 stateam de vorba cu un bun amic pe net si dintr-o data a inceput.Oricum in 2004 au fost cam dese cutremurele de mica intensitate asa ca nu l-am prea luat in serios, plus ca nu m-ai locuiam la bloc ci la casa asa ca am luat-o mai incet, oricum trecusem si printr-o inundatie , asa ca nu am reactionat prea mult.
In 2006 eram departe de tara si pe la 1 noapte m-am trezit cu o apasare imensa pe piept ceva care ma infrigura, i-am spus sotului meu ca ceva nu e in regula si ca vreau sa verific pe net sa vad daca a fost un cutremur , fusese un cutremur de peste 3 grade exact la ora la care eu m-am trezit si am simtit acea apasare
 
In \'86 aveam 13 ani... Eram in tabara (langa Pitesti) si cu cateva ore inainte de soc a inceput o furtuna violenta afara, dar fara ploaie... Doar vant si praf. Stateam intins in pat, cu burta in sus si aveam o senzatie super stranie, simteam ceva, nu stiam ce. Am luat lanterna si priveam tavanul... Dupa aprox 1-2 ore a inceput si am fugit afara; eram cazati in ceva de genul baraci....Era si un mic conac, unde stateau fetele si acolo s-au daramat turnuri, pereti, fete ranite...Groaznic!!! A fost primul cutremur pe care l-am simtit cu adevarat. In \'77 aveam aproape 4 ani, deci, nu se \"pune\".
Am avut un sentiment la fel de straniu, in \'94, cand am avut un accident urat cu un TIR, coincidenta!?, ltot anga Pitesti (12km). La celelalte cutremure n-am \"presimitit\" nimic, daca pot spune asa... :)
 
Back
Sus