• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

Nu mergeti la scoala sa va cautati copii...

Aschiuta

New member
Înscris
16 Feb 2008
Mesaje
227
Scor reacție
0
Azi am cumparat o revista care, surprinzator, avea un pliant cu un scurt rezumat al instructiunilor de urmat in caz de dezastru.

In caz de cutremur, inundatie si rupere de baraj (nu si in caz de alunecari de teren si incendiu de padure) se recomanda: \"nu va duceti la scoala sa va cautati copii, scoala se ocupa de ei\". Oare? Chiar asa sa fie? Din experienta proprie profesorii au excelat prin lipsa totala a atitudinii si in caz de cutremur si in caz de mineriada.

Voi ati urma sfatul lor? Ce altceva ati face? Cat succes credeti ca ati avea in acel \"altceva\" care l-ati intreprinde?

Pliantul a fost realizat de Petrom impreuna cu Crucea Rosie. I-as intreba pe cei de la Crucea Rosie, dar am incercat sa o contactez pe D-na Cristina Popa (responsabila de program) in legatura cu un alt thread deschis aici, dar si dansa lipseste cu desavarsire.
 
A, si nu ar fi o problema daca dezastrul s-ar petrece noaptea sau in afara orelor de scoala, ca nu l-as cauta acolo, dar daca se intampla in timpul orelor?
 
Culmea ca in 1990, la primul cutremur din 30 mai, un profesor din Focsani si-a indemnat elevii sa sara pe fereastra !!!!
 
Am inteles ca erau la etajul 1. Nu stiu insa daca i-au si urmat indemnul, dar faptul in sine, acest indemn, este \"edificator\"...:hypocrite:
 
Mi-aduc aminte că după cutremurul din nouăzeci întrebam cunoscuţii despre experienţele lor. Dintre cei surprinşi la şcoală numai într-un caz mi s-a întâmplat să mi se relateze că profesorul le-a zis să se bage sub bănci, în celelalte profii se pierduseră cu firea, mai mult sau mai puţin. O profesoară chiar a trântit catalogul pe catedră şi a zbughit-o afară din clasă, lăsând copiii în plata Domnului.

Aşadar, nu prea cred că şcoala s-ar ocupa chiar atât de bine de copiii mei.
 
Bina, ca pana in 1990 nu prea s-a vorbit in public despre seisme, era tabu impus de conditiile politice. Nu ca acum s-ar fi schimbat foarte mult in ceea ce priveste informarea si educarea publicului, dar totusi avem diverse surse la dispozitie, avem netul...Nu mai suntem in situatia de atunci...:hypocrite:
Am inteles ca s-au mai distribuit prin scoli diverse pliante, s-ar fi realizat unele exercitii de instruire, simularea unor seisme...
 
Azi am cumparat o revista care, surprinzator, avea un pliant cu un scurt

Aschiuta, poti sa scanezi sau sa faci niste poze la pliantul acela si sa le pui aici? ar fi foarte interesant de vazut...:hypocrite:
 
7 ani am fost şi eu profesoară şi dirigintă, la o şcoală micuţă. dar pot să vă spun că făceam exerciţii de alarmare trimestrial şi le făceam o zi întreagă, pînă cînd totul ieşea bine, pînă cînd fiecare copil ştia ce să facă în caz de dezastru. totuşi şcolile care au asemenea programe sînt puţine, copiii sînt mulţi şi hai să fim serioşi, cine nu s-ar speria la un cutremur sau la un incendiu? se mai pune şi problema evacuării ; cînd pe două uşi trebuie să iasă sute de elevi, nu ştiu ce mai contează dacă ai sînge rece sau nu. cu toate exerciţiile, tot se vor produce panică, busculade şi va fi care pe care. aşa că nu vă sfătuiesc să staţi acasă aşteptînd ca profesorii să va salveze copiii!
 
Le pun in week end. Astept specialistul sa ma ajute :hypocrite:
Bravo andardx! Daca ar fi mai multi ca tine, ce bine ar fi.
Cei mai multi sunt refractari insasi ideii de simulare. Discutam la un interviu despre riscul cutremurului in Romania si cum se protejeaza romanul, la care tipa zice:
- vai, dar in fiecare firma prin lege exista astfel de pregatiri!
- si va bazati pe ele?
- da, avem si responsabil.
- da? si de cate ori exersati?
- nu exersam.
- dar teorie stiti?
- a, doar semnam
Deci exista, DOAR pe hartie si culmea e ca le creaza un confort atat de mare incat se culca pe o ureche si nu fac nimic practic.

Eu una ma gandesc serios sa ma duc la birou cu bicicleta. Pe langa faptul ca salvez o groaza de timp zilnic, in caz de producere a riscului cred ca ar fi singura solutie viabila.
 
Completez: ...in caz de producere a riscului cred ca ar fi singura solutie viabila de a ajunge cat mai repede.
Apoi urmatoarele 3:
 
Am trait destule cutremure si imi amintesc ca in 1990 multe femei au vrut sa fuga pe scari ca sa ajunga la copii. Este o reactie normala pentru o mamica dar total dezastruoasa. Un cutremur dureaza cateva secunde..hai sa punem 2 minute(desi este putin probabil) si nu poti face nimic in timp asa de scurt. Te poti lovi, te pot calca altii in picioare, se pot rupe scarile(erau destul de subrede in acea cladire si facute la o zona de imbinare ciudata) asa ca in loc sa ajungi la copil...ajungi sub moloz sau la spital.
Cateva secunde in plus sau in minus nu rezolva nimic si ca sa poti ajuta pe cineva trebuie sa ai grija de tine inainte de toate.
 
Back
Sus