Old DG_mybb_import688
New member
- Înscris
- 22 Iun 2007
- Mesaje
- 669
- Scor reacție
- 0
O familie respectabila ajunsese la limita mizeriei. Sotul si sotia erau in somaj, ambii copii corijenti, restantele la intretinere erau insuportabile.
Sperante nu prea aveau, dar nici nu-si pierdusera verva. Sotul participa la sedintele de bloc si pregatea adunarea generala. Sotia umbla din etaj in etaj, pentru ca nu cumva sa se aleaga actualul presedinte de comitet, absolut incompetent.
In plus, copiii raspandisera zvonul ca administratorul a sustras zece kilograme de vopsea, cand cu zugravirea fatadei.
Mai plutea si zvonul ca presedintele a platit exacerbat gazonul din fata blocului, pe care altii il fac prin munca voluntara.
Intre timp, situatia familiei s-a ingreunat si mai tare, expirand perioada ajutorului de somaj. Familia a intrat in criza.
Sedintele de bloc nu aduc un venit, dar sunt o ocupatie. Se chiama ca, totusi, nu tai frunze la caini. Era o consolare, dar situatia familiei s-a ingreunat si mai tare cand copiii corijenti au devenit repetenti.
Singura nadejde a familiei este ca, in curand va fi ales un nou presedinte de bloc, care va numi un nou administrator, ceea ce ar reface mult moralul familiei.
Dar, cand refaci moralul, se schimba totul.
Daca sotul somer ar ajunge administrator, familia aproape ca ar iesi din criza. Daca sotia ar ajunge casiera blocului, iarasi ar mai fi o sfaraiala. Chiar si cu copiii s-ar putea aranja ceva, daca tinem seama ca trei dintre profesorii scolii sunt si ei locatari.
Ca urmare, familia nu se mai zbate nici pentru joburi, nici pentru reexaminarea copiilor. Se zbate pentru alegeri.
La nivelul blocului, s-a lansat lozinca : «Sa plece ei, sa venim noi».
Cam lozinca asta circula, de la o vreme, si la nivelul Tarii...
Sperante nu prea aveau, dar nici nu-si pierdusera verva. Sotul participa la sedintele de bloc si pregatea adunarea generala. Sotia umbla din etaj in etaj, pentru ca nu cumva sa se aleaga actualul presedinte de comitet, absolut incompetent.
In plus, copiii raspandisera zvonul ca administratorul a sustras zece kilograme de vopsea, cand cu zugravirea fatadei.
Mai plutea si zvonul ca presedintele a platit exacerbat gazonul din fata blocului, pe care altii il fac prin munca voluntara.
Intre timp, situatia familiei s-a ingreunat si mai tare, expirand perioada ajutorului de somaj. Familia a intrat in criza.
Sedintele de bloc nu aduc un venit, dar sunt o ocupatie. Se chiama ca, totusi, nu tai frunze la caini. Era o consolare, dar situatia familiei s-a ingreunat si mai tare cand copiii corijenti au devenit repetenti.
Singura nadejde a familiei este ca, in curand va fi ales un nou presedinte de bloc, care va numi un nou administrator, ceea ce ar reface mult moralul familiei.
Dar, cand refaci moralul, se schimba totul.
Daca sotul somer ar ajunge administrator, familia aproape ca ar iesi din criza. Daca sotia ar ajunge casiera blocului, iarasi ar mai fi o sfaraiala. Chiar si cu copiii s-ar putea aranja ceva, daca tinem seama ca trei dintre profesorii scolii sunt si ei locatari.
Ca urmare, familia nu se mai zbate nici pentru joburi, nici pentru reexaminarea copiilor. Se zbate pentru alegeri.
La nivelul blocului, s-a lansat lozinca : «Sa plece ei, sa venim noi».
Cam lozinca asta circula, de la o vreme, si la nivelul Tarii...