• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

Personalitati ale stiintei

macar pe departe, are. radonul :D
 
Da si radonul care apare la dezintegrarea radiului, elementul descoperit de Becquerel, Marie Curie si Pierre Curie, din seria uraniului 238 care are o perioada de injumatatire de 2.47 de miliarde de ani si se gasea impreuna cu oxizii altor elemente in mineralul respectiv - pehblenda - sub forma de UO2.

Imaginea cu crucea malteza care apare pe placa fotografica a lui Becquerel, expusa "din intamplare" la radiatiile emise de pehblenda:

Becquerel_plate.jpg


Dar nu numai atat. Sunt foarte multe aspecte care ar merita discutate, poate intr-un topic separat despre cei cinci Curie: Jacques Curie, fratele lui Pierre Curie, Marie Curie sotia lui Pierre, Irene Joliot - Curie fiica lor si Frederic Joliot - Curie sotul lui Irene. Poate ar mai trebui amintit si Paul Langevin, elevul lui Pierre Curie, cel care foloseste efectul piezoelectric la construirea sonarului, dar este cunoscut si pentru formularea paradoxului gemenilor din teoria relativitatii sau functia Langevin folosita in studiul magnetizarii materialelor paramagnetice.
 
Cei cinci Curie care au contributii esentiale in fizica si chimie sunt:

Jacques Curie (1856 -1941) profesor la Universitatea din Montpellier, fratele mai mare al mult mai cunoscutului Pierre Curie.
Pierre Curie (1859 – 1906) premiul Nobel petru Fizica in 1903 pentru descoperirea radioactivitatii naturale
Maria Skłodowska-Curie (1867 – 1934) premiul Nobel pentru Fizica impreuna cu Pierre Curie si Henri Becquerel pentru descoperirea radioactivitatii naturale si premiul Nobel pentru Chimie in 1911 pentru descoperirea radiului si a poloniului.
Irene Joliot - Curie (1897 - 1956) premiul Nobel pentru Chimie in 1935 pentru descoperirea radioactivitatii artificiale, fiica lui Pierre si Marie Curie.
Frederic Joliot - Curie (1900 - 1958) premiul Nobel pentru Chimie in 1935 pentru descoperirea radioactivitatii artificiale, sotul lui Irene.

Bine si ce legatura sa aiba aceste descoperiri cu fenomenele seismice?
Sa facem o mica analiza si vom vedea ca descoperirile respective sunt esentiale pentru seismologie si geofizica.

Cei doi frati Curie Jacques si Pierre - pe vremea cand lucrau la Sorbona - descopera in 1880 efectul piezoelectric produs de cristalele de cuart sau de sarea Rochelle (sarea Seignette). Ei studiau efectul piroelectric, explicat de Lord Kelvin produs de cristalele de turmalina si au ajuns la concluzia ca aparitia sarcinilor electrice se datoreaza fenomenului de dilatare prin incalzire si au presupus ca un efect similar se poate obtine prin aplicarea unei forte care sa deformeze cristalul. Si asa au descoperit efectul piezoelectric. Cuartul (SiO2) este un mineral care este al doilea ca abundenta in scoarta terestra (circa 16%). Cristalizeaza in sistemul trigonal. Sectiunea prin celula elementara este un hexagon. Simetria celulei elementare conduce la trei tipuri de axe:
-axa optica (axa z), in lungul prismei hexagonale, genereaza efectele optice (rotirea planului de polarizare)
-axele electrice (axele x) care sunt diagonalele hexagonului
-axele mecanice (axele y), perpendiculare pe laturile hexagonului.

O placuta piezoelectrica cu taietura in "x", adica perpendiculara pe axa electrica, va putea genera (daca se aplica o tensiune alternativa) si receptiona unde mecanice longitudinale. Frecventa de oscilatie este foarte bine definita in functie de grosimea placutei (d) : f{kHz]=2880/d[mm]

Descoperirea cuartului a condus la dezvoltarea teoriei sonicitatii ( in special in domeniul ultrasunetelor ). Se pot obtine uzual unde mecanice cu frecvente de zeci de MHz. Se pot aplica cunostintele de difractie si interferenta din optica. Spre exemplu difractia pe o apertura circulara este similara cu undele mecanice generate de un oscilator piezoelectric circular. Apar cele doua zone distincte, campul apropiat (camp Fresnel) unde fenomenele sunt descrise de cunoscutele integrale Fresnel (sin x[sup]2[/sup], cos x[sup]2[/sup] ) care pot fi evaluate cu ajutorul spiralei Cornu si campul indepartat (camp Fraunhofer) unde presiunea scade cu distanta. Divergenta fascicului in campul indepartat este data de cunoscuta relatie cu funtia Bessel: FI(gama)=2J[sub]1[/sub](x)/x, unde x=PI*D*sin(gama)/lambda care genereaza o figura de tip disc Airy.

near-field.jpg

Campul ultrasonic al unui oscilator circular

airy00.jpg

Divergenta fascicului ultrasonor - discul Airy

fresnel_delmotte.jpg

Sectiune a campului ultrasonic. Se observa campul Fresnel cu multe maxime si minime si inceputul campului Fraunhofer

Sunt studiate fenomenele complexe de refelxie, refractie si conversie a undelor suprafata de separatie dintre doua medii. Problema este mai complicata decat rezolvarea ecuatiilor Fresnel din optica deoarece acum apar si fenomenele de transformare (P>S sau S>P). Din teoria elasticitatii, plecand de la legea lui Hooke generalizata (cu 36 de coeficienti) se ajunge in aproximatia mediului omogen si izotrop la ecuatia Lame cu doar doi coeficienti (coeficientii Lame), care are doua solutii independente, solutia divergentei pentru viteza undei longitudinale si solutia rotorului pentru viteza undelor transversale. Legile acustice au condus la multe aplicatii interesante in stiinta, in tehnica, in medicina. Una din primele aplicatii aparute este sonarul. In 15 aprilie 1912 se producea catastrofa scufundarii Titanicului datorita ciocnirii cu un aisberg. Aceasta a impulsionat studiile de acustica pentru punerea la punct a unui dispozitiv capabil sa detecteze de la o anumita distanta (de ordinul kilometrilor) a diverselor obstacole (submarine, aisberguri, etc). Inginerul Chilowski s-a implicat in rezolvarea problemei respective si a colaborat cu Paul Langevin, elevul lui Pierre Curie. Ei reusesc sa foloseasca diferite dispozitive - electrostatice, piezoelectice - pentru a genera unde ultrasonore, pe care reusesc sa le si receptioneze dupa reflexie. Folosirea ultrasunetelor era necesara deoarece trebuieau emise unde directionale, care sa fie dirijate direct spre tinta reflectatoare. Directivitatea este mai buna cu cresterea frecventei undelor si cu cresterea diametrului emitatorului. Si asa apare sonarul in 1916-1917.

La inceput placutele piezoelectrice piezoelectrice se taiau din cristale naturale de cuart dar si din cristale crescute artificial. In epoca moderna se folosesc mai mult ceramicile piezoelectrice - sulfat de litiu, metaniobat de plumb, zircotitanat de plumb (PZT), dar mai ales titanatul de bariu. Pulberea de ceramica piezoelectrica se preseaza in diverse forme si se introduce intr-un camp electric intens pentru a capata proprietatile respective.

http://www.scritube....ICE31451624.php

Pentru descoperirea efectului piezoelectric invers este creditat profesorul - tot de la Sorbona - Gabriel Lippmann, in 1881. Cred ca Lippmann este profesorul Poirot din film care conduce lucrarea Mariei Sklodowska - Curie. Lucrarile sale de piezoelectricitate sunt legate de cele ale fratilor Curie. In 1908 primeste premiul Nobel pentru metoda sa de reproducere fotografica a culorilor pe baza fenomenului de interferenta.

http://lippmann.nobmer.com/1.htm

Dar studiile lui Pierre Curie sunt mult mai ample. El studiaza proprietatile magnetice ale materialelor -feromagnetism, diamagnetism si paramagnetism - in lucrarile sale doctorale si descopera influenta temperaturii in paramagnetism, cunoscuta astazi ca legea Curie-Weiss a susceptibilitatii magnetice. In aceasta lege apar constanta Curie si temperatura Curie, proprietati de material. La temperaturi mai mari decat temperatura Curie - datorita miscarii de agitatie termica - materialele feromagnetice devin paramagnetice, disparand domeniile Weiss de magnetizare spontana. Sa vedem cateva valori pentru temperatura Curie T[sub]c[/sub] a catorva materiale:
-Fier 768 grade Cesius
-Cobalt in jur de 1130 grade Celsius
-Nichel 358 grade celsius
-Gadoliniu 16 grade Celsius

Acestea sunt metalele feromagnetice, metale cu paturi interioare incomplete si raport intre distanta interatomica si raza paturii incomplete intre 3.2 si 6.2. Apar domenii de magnetizare spontana - domenii Weiss - cu momentele magnetice orientate dupa anumite directii, separate prin pereti Bloch. Domeniile respective pot fi vazute la microscop sub forma de benzi Bitter. La aplicarea unui camp magnetic exterior mai intai se modifica volumul domeniilor Weiss prin deplasarea peretilor Bloch astfel ca domeniile orientate paralel cu campul magnetic isi maresc volumul. La campuri mai puternice apar "salturi" ale directiei de magnetizare (prin rotatie ) care tind sa alinieze directia de magnetizare cu campul magnetic exterior. Fenomenul este numit efect Barkhausen si poate fi pus in evidenta atat magnetic (spre exemplu curba de histerezis de prima magnetizare nu este o curba neteda ci fragmentata) dar si acustic. Efectul Barkhausen poate da anumite informatii despre gradul de deteriorare a proprietatilor mecanice ale unui material, fiind influentat de numarul de impuritati si dislocatii din materialul respectiv.

Dar mai sunt si diferite aliaje, minerale sau materiale mai "exotice" obtinute in laborator in urma unor studii avansate.
-alferul (13%Al +87%Fe) T[sub]c[/sub]=500 grade Celsius
-hipernicul (50% Fe +50% Ni)
-permendurul (49%Fe+49%Co+2%V) T[sub]c[/sub]=980 grade Celsius
-magnetitul Fe[sub]3[/sub]O[sub]4[/sub] T[sub]c[/sub]=578 grade Celsius, singurul minereu de fier feromagnetic, care conserva magnetizarea terestra a rocilor vulcanice si indica directia de magnetizare intr-o anumita perioada istorica. Banuiesc ca poate fi implicat in efectul magnetostrictiv invers (Villari) care produce perturbatii magnetice.
-terfenolul -D Tb[sub]x[/sub]Dy[sub]1-x[/sub]Fe[sub]2[/sub] (x ~ 0.3) , un aliaj de terbiu, disprosiu si fier cu proprietati execeptionale, folosit ca material magnetostrictiv in diferiti senzori, actuatori, traductori ultrasonici, etc

Dar temperatura Curie apare si in cazul materialelor piezoelectrice, care isi pierd proprietatile peste o anumita T[sub]c[/sub] si devin dielectrici simpli.
-cuart 573 grade Celsius
-titanat de bariu 120 grade Celsius
-PZT 386 grade Celsius
 
a murit Neil Armstrong, primul om care a pus piciorul pe Luna :98:
 
Va rog sa ma ajutati sa fac cunoscut masterul "Controlul Analitic al Calitatii Mediului si Tehnici de Depoluare" organizat de Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor - UPB. Locurile la acest master sunt fara taxa si, in plus, pentru acest master s-a depus un proiect POSDRU prin care studentii inscrisi sa primeasca burse de studiu sub forma de premieri semestriale.

Va rog sa distribuiti informatia colegilor/prietenilor care ar putea fi interesati.
Multumesc
Detaliile despre perioada de inscriere (pana pe 18 septembrie), interviul de admitere (19-20 septembrie) si actele necesare, la adresa http://www.upb.ro/admitere-master.html
 
Poate ca nu e locul potrivit, dar va anunt in premiera ca cei 4 elevi care ne-au reprezentat la Olimpiada Internationala de Stiintele Paminitului din India au luat o medalie de aur - Marius Posa si 3 de argint - Ionut Voinicu, Andrei Iliescu si Dan Mirea. E cea mai buna performanta de pina acum.
 
Scari de magnitudine

Si acum sa revenim la cutremurele noastre ... Seismologia se ocupa cu studiul stiintific al cutremurelor, a consecintelor si efectelor acestora, a propagarii undelor elastice (mecanice) si a proprietatilor care pot fi deduse din aceasta propagare. Dar include si cunostinte temeinice de geologie, geofizica, studiul materialelor sau teoria elasticitatii.

Sa incepem cu scarile de magnitudine. Elaborarea scarilor de magnitudine necesita cunostinte avansate asupra mecanicii undelor elastice (propagare, energie, atenuare, dispersie, etc ).

Prima scara de magnitudine - si cea mai cunoscuta - este magnitudinea introdusa de Charles Richter de la California Institute of Technology in 1935 numita magnitudine locala ML. A fost introdusa pentru evaluarea cutremurelor din sudul Californiei si era valabila pentru cutremure cu adancimi de focar mai mici de 18 km, cu epicentre aflate la mai putin de 600 de km si inregistrate pe seismografe Wood - Anderson. Beno Gutenberg, Hugo Benioff si Charles Richter la California Institute of Technology (Caltech).

M[sub]L[/sub] = log A - log Ao

Pentru cutremure crustale cu mecanisme de focar similare, produse la distante nu prea mari formula de calcul da rezultate satisfacatoare. Dar se stie ca energia undelor este proportionala cu patratul amplitudinii dar si cu patratul frecventei. Cutremurele crustale produc pachete de unda cu frecvente mult mai ridicata decat cutremurele intermediare sau adanci. Fenomenul este explicat si de cresterea coeficientului de atenuare cu frecventa oscilatiei dar si de mecanismul de rupere. Astfel cutremure de tipul celor din Vrancea au in componenta spectrala frecvente mult mai joase decat cutremurele crustale, caracteristica ce afecteaza mai mult cladirile inalte. Cutremurele crustale, in special cele produse pe falii de decrosare sunt extrem de periculoase in apropierea epicentrului. Astfel cutremure de magnitudini nu foarte mari cum a fost cel de la L'Aquila din 2009 - 5.8 pe Richter sau Mw 6.3 - pot produce pagube serioase in timp ce cutremurele vrancene sunt considerate periculoase doar pentru magnitudini mai mari de 7 grade. Multumita domnului Dr. ing. Emil-Sever Georgescu de la INCERC Bucuresti avem acces la un material de exceptie referitor la acest cutremur - aici. Determinarea magnitudinii Richter (ML) din inregistrarea seismica este relativ simpla cu ajutorul unei nomograme in care se determina distanta din diferenta de timp intre momentele sosirilor undelor longitudinale si transversale iar amplitudinea maxima a undei transversale se masoara pe inregistrare.

http://tasaclips.com...r_Magnitude.jpg

In 1936 Gutenberg si Richter introduc magnitudinea undelor de suprafata Ms pentru a putea evalua evenimentele seismice produse la distante considerabile. Este valabila pentru cutremure cu adancimea focarului pana la 70 de km si pentru distante foarte mari - teleseismice - intre 15[sup]o[/sup] si 130[sup]o[/sup] (distantele se masoara in grade).

M[sub]S[/sub] = log A + 1.656 log D + 1.818

A este amplitudinea maxima exprimata in microni pentru pachetul de unde de suprafata cu perioada centrata pe 20 de secunde (intre 18 si 22 de secunde) iar D este distanta dintre epicentru si seismometru exprimata in grade (un grad ~ 111 km)

In 1962 apare o noua versiune care ia in consideratie si perioada T a undelor de suprafata Rayleigh propusa de Vanek:

Ms = log (A/T) + 1.66 log D + 3.3

unde D poate lua valori intre 20[sup]o[/sup] 160[sup]o[/sup]. Nu se aplica corectii de adancime si nu se aplica pentru cutremure cu adancimea de focar mai mare de 50 de km.

Pentru cutremure cu adancimea de focar mai mare se foloseste magnitudinea undelor de volum m[sub]b[/sub] introdusa de Gutenberg in 1945. Se aplica pentru distante teleseismice, intre 16[sup]o[/sup] si 100[sup]o[/sup].

m[sub]B[/sub]=log(A/T) + Q(D,h)

unde A este amplitudinea undei longitudinale P in microni, T este perioada undei longitudinale P (intre 4 si 20 de secunde) iar Q(D,h) este o functie de corectie care depinde de distanta epicentrala D - in grade - si de adancimea focarului h - in km. Este de remarcat ca inregistrarile se fac cu seismografe de banda lata. In 1956 Gutenberg si Richter introduc o noua varianta a magnitudinii undelor de volum

mb = log (A/T) +Q(D,h)

unde T este acum intre 0.1 si 3 secunde, iar distanta D este mai mare de 5 grade. Se observa diferenta componenelor spectrale intre m[sub]B[/sub] si m[sub]b[/sub]. Pentru determinarea m[sub]b[/sub] se folosesc seismografe cu banda ingusta.

Cum m[sub]B[/sub] , m[sub]b[/sub] si m[sub]S[/sub] folosesc componente spectrale diferite ale pachetului de unde Gutenberg si Richter introduc in 1956 magnitudinea denumita - cum altfel - Gutenberg-Richter M[sub]G-R[/sub], utilizata pentru a unifica cumva valorile obtinute.

M[sub]G-R[/sub]=M[sub]S[/sub] pentru cutremure de suprafata si
M[sub]G-R[/sub]=1.1*m[sub]B[/sub]-0.6 pentru cutremure intermediare si adanci.

Megaseismele din Chile 1960 - Valdivia Mw 9.5- si Alaska 1964 - Prince William Mw 9.2 - aduc o nou si dificila problema. Scarile de magnitudine utilizate pana atunci nu sunt adecvate pentru cutremure atat de puternice deoarece se produce "o saturatie", adica o subestimare a cutremurelor puternice. Fenomenul este mai pronuntat pentru M[sub]L[/sub], M[sub]B[/sub], M[sub]b[/sub] dar se produce si pentru M[sub]S[/sub]. Din acest motiv in 1977 Tom Hanks si Hiroo Kanamori introduc magnitudnea moment M[sub]w[/sub], in prezent mult utilizata de seismologi.

Mw = (2/3) log Mo - 10.7

unde M[sub]o[/sub] este momentul seismic masurat in dyn*cm, M[sub]o[/sub]=G*A*d. G este modulul de elasticitate transversal - shear modulus [dynes/cm[sup]2[/sup]] -, A este aria suprafetei rupte - in centimetri patrati -, iar d este deplasarea provocata de ruperea seismica - in centimetri. Cum se foloseste vechiul sistem de unitati de masura CGS (1 dina = 10[sup]-5[/sup] newtoni, 1 centimetru patrat = 10[sup]-4[/sup] metri patrati, 1 centimetru = 10[sup]-2[/sup] metri ) valoarea obtinuta pentru momentul seismic este foarte mare, spre exemplu pentru cutremurul din 1960 din Chile valoarea este de 2.7*10[sup]30[/sup] dyn*cm, cu o arie a ruperii estimata la 1.6*10[sup]5[/sup] km[sup]2[/sup] si o deplasare de 22 de metri (kanamori & cipar 1974). Efectele distructive ale cutremurului din Chile si ale tsunamiului care a urmat.

Desi magnitudinea moment este cea mai utilizata pentru seismele puternice, dupa 1977 s-au introdus o multime de alte moduri de evaluare pentru astfel de cutremure. In 1978, Purcaru (da, seismologul roman George Purcaru profesor la Universitatea J.W. Goethe din Frankfurt) si Berckhemer introduc magnitudiniea energiei de deformare "strain energy magnitude", notata cu M[sub]E[/sub][sub]. In 1979 Abe introduce magnitudinea tsunami M[sub]t[/sub]. In 1985, Okal and Talandier introduc magnitudinea mantei "mantle magnitude" M[sub]m[/sub][/sub]. In 1995, Choy and Boatwright introduc o noua magnitudine de tip energie, magnitudinea energiei seismice, "seismic energy magnitude" M[sub]e[/sub].

M[sub]e[/sub] = 2/3 log[sub]10[/sub]E - 2.9

Aceste aspecte sunt analizate in articolul domnului Purcaru "The Magnitude and Energy of Large Earthquakes".

Sa nu uitam de magnitudinea durata sau magnitudinea coada "coda duration magnitude" introdusa de Bistricsany in 1958, folosind doar unde de suprafata (unde L), obtinand urmatoarele relatii pentru seismografe Wiechert:
-pentru cutremure crustale
M[sub]d[/sub] = 2.12 log (F - eL) + 0.0065 Delta + 2.66

-pentru cutremure adanci
M[sub]d[/sub] = 1.58 log (F - eL) + 0.0020 Delta + 0.0007 h + 4.02

F-eL este perioada de timp (in minute) intre sosirea si sfarsitul undelor de suprafata
Delta este distanta epicentrala
h adancimea de focar

In 1965 Solovev a propus sa se ia in considerare durata intregului pachet de unde, nu doar a undelor de suprafata, iar in 1972 Lee si colaboratorii sai au folosit magnitudinea durata pentru a estima magnitudinea Richter a cutremureleor locale din California.
Magnitudinea durata se foloseste pentru cutremure locale (cu distante epicentrale mai mici de 400 de km) mici si medii. Dar durata inregistrarii seismice depinde de multi factori printre care structura geologica prin care se propaga undele sau chiar unele anizotropii, astfel ca respectivii coeficienti trebuiesc calculati pentru fiecare statie seismica. O formula generala este prezentala aici:

M[sub]d[/sub] = C[sub]1[/sub] + C[sub]2[/sub]log[sub]10[/sub]( F *c) + C[sub]3[/sub]D + C[sub]4[/sub]Z + C[sub]5[/sub](log[sub]10[/sub] ( F*C ))[sup]2[/sup]

unde sunt prezentati si coeficientii pentru statii seismice din California si Alaska.
F = intervalul de timp in secunde intre momentul sosirii undei P si sfarsitul (dupa anumite conventii) undelor de suprafata
D = distanta epicentrala in kilometri
Z = adancimea hipocentrului in kilometri

O scara de magnitudine care se aplica pe plan local in Japonia este magnitudinea agentiei japoneze de meteorologie M[sub]JMA[/sub] (Japanese Meteorological Agency), care se doreste un echivalent al scarii Richter.

M[sub]JMA[/sub] = log[sub]10[/sub]A[sub]D[/sub] + 1.73 * log[sub]10[/sub]D - 0.83 formula Tsuboi (1954) pentru cutremure crustale - valabila pentru cutremure cu adacimea hipocentrului mai mica de 60 de kilometri si distanta epicentrala mai mica de 2000 de kilometri.
A[sub]D[/sub] - amplitudinea deplasarii masurata in microni
D - distanta epicentrala masurata in kilometri

A[sub]D[/sub]= SQRT(A[sub]N[/sub][sup]2[/sup]+A[sub]E[/sub][sup]2[/sup]) unde A[sub]N[/sub] este maximul componentei N-S si A[sub]E[/sub] este maximul componentei E-V.

Pentru cutremurele adanci JMA introduce magnitudinea deplasament

MjD =log[sub]10[/sub]A[sub]D[/sub] +beta[sub]D[/sub](D,H) + C[sub]D[/sub] formula Katsumata (2004)

A[sub]D[/sub] deplasarea orizontala maxima
beta[sub]D[/sub] termenul care descrie dependenta de D -distanta epicentrala- si de H - adancimea hipocentrului. Uzual MjD se foloseste pentru D<700 km si H>30km.
C[sub]D[/sub] (= 0.2) corectia folosita pentru seismometre de tip D93

Pentru distante epicentrale mai mici de 400 de kilometri si pentru adancimi hipocentrale mai mari de 5 kilometri JMA foloseste si magnitudinea viteza:

MjV =alfa*log[sub]10[/sub]A[sub]Z[/sub] +beta[sub]V[/sub](D,H) + C[sub]V[/sub] formula Funasaki et al. (2004)

alfa=1/0.85
A[sub]Z[/sub] - valoarea maxima a componentei verticale a vitezei (10[sup]-5[/sup]m/s)
beta[sub]V[/sub] termenul care descrie dependenta de D -distanta epicentrala- si de H - adancimea hipocentrului.
C[sub]V[/sub] (= 0.2) corectia folosita pentru seismometre de tip D93
Detaliile nu sunt deloc simple.

Din pacate fiecare metoda are anumite limitari si poate produce rezultate destul de diferite:

Peru, August 18, 2007
ML = 7.0 (Peruvian Geophysical Institute), Mw = 8.0 (USGS)

Indian Ocean, December 26, 2004
M = 8.2 (reported as “Richter” magnitude without further reference)
Mw = 9.1 to 9.3 (USGS reports as 9.1, CalTech as 9.2, others as 9.3)

Alaska, March 27, 1964
Ms = 8.3, Mw = 9.2

Chile, May 22, 1960
Ms = 8.5, Mw = 9.5

Mai multe informatii gasim la USGS, INFP, INCERC, NOAA, cursuri, USGS, articole CALTECH, articole NASA, alte articole, etc

Sigur ca mai sunt si alte scari de magnitudine,cum ar fi aceea care exprima magnitudinea cutremurelor istorice doar pe baza intensitatii seismice (M[sub]GR[/sub] = 0,56 I[sub]max[/sub] + 2,18 (I[sub]max[/sub] ≥ VI; Radu, 1979)
, acestea ar fi cele mai cunoscute.

va urma...
 
Astazi 19 martie se implinesc 115 ani de la nasterea fizicianului francez Frederic Joliot Curie, cel care impreuna cu sotia sa Irene Joliot Curie au descoperit radioactivitatea artificiala (1934) pentru care au primit Premiul Nobel pentru chimie in 1935. Pe vremea aceea radioactivitatea parea sa fie un secret de familie, cei patru Curie (Marie, Pierre, Irene si Frederic Joliot) primind nu mai putin de trei premii Nobel in acest domeniu.

Sotii Joliot-Curie au deasemenea contributii importante la descoperirea neutronului (1932) si a reactiei (de fisiune) in lant (1938).

Bombardand cu radiatii alfa ale poloniului o foaie subtire de aluminiu, ei au observat, in acelasi timp cu o emisie de neutroni, formarea electronilor pozitivi sau pozitroni. Suprimand dupa un timp oarecare de iradiere, sursa de radiatii alfa, sotii Joliot-Curie constata ca aluminiul continua sa emita electroni pozitivi si intensitatea acestei emisii scadea dupa o lege exponentiala: ei creasera artificial radioactivitatea.

Eugenie Cotton - Cei patru Curie si radioactivitatea

Au obtinut astfel primul izotop radioactiv artificial pe care l-au denumit radiofosfor.



[video=youtube]
 
220px-WalterGilbert2.jpg

Astazi 21 martie este ziua fizicianului american Walter Gilbert, laureat al Premiului Nobel pentru chimie in 1980 impreuna cu Frederick Sanger si Paul Berg, pentru munca sa de pionierat in domeniul secventializarii ADN-ului (metoda ce permite determinarea secventei nucleotidice a unor fragmente de ADN).
 
180px-Robert_Andrews_Millikan.jpg

Astazi 22 martie se implinesc 147 de ani de la nasterea lui Robert Andrews Millikan fizician american, laureat al Premiului Nobel in 1923 pentru masurarea sarcinii electrice elementare (sarcina electronului) si pentru lucrarile din domeniul efectului fotoelectric extern.

200px-Burton_Richter_NSF_crop.jpg

Tot astazi este si ziua fizicianului american Burton Richter laureat al Premiului Nobel (1976) impreuna cu Samuel Ting (Brookhaven National Laboratory) pentru descoperirea mezonului J/Psi sau psion la acceleratorul liniar de la Stanford.
The J/? (J/Psi) meson or psion is a subatomic particle, a flavor-neutral meson consisting of a charm quark and a charm antiquark. Mesons formed by a bound state of a charm quark and a charm anti-quark are generally known as "charmonium". The J/? is the first excited state of charmonium.
 
220px-Hermann_Staudinger.jpg

Astazi 23 martie se implinesc 134 de ani de la nasterea chimistului german Hermann Staudinger, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie in 1953, cel care a demonstrat existenta macromoleculelor, pe care le-a caracterizat ca polimeri.

220px-Wernher_von_Braun.jpg

Tot astazi se implinesc 103 ani de la nasterea inginerului germano-american Wernher von Braun, un pionier al tehnologiei zborurilor rachetelor.
Braun worked on the United States Army's intermediate-range ballistic missile (IRBM) program before his group was assimilated by NASA. Under NASA, he served as director of the newly formed Marshall Space Flight Center and as the chief architect of the Saturn V launch vehicle, the superbooster that propelled the Apollo spacecraft to the Moon.[2] According to one NASA source, he is "without doubt, the greatest rocket scientist in history".[3] In 1975 he received the National Medal of Science.
Wikipedia
 
250px-Jozef_Stefan.jpg

Astazi 24 martie se implinesc 180 de ani de la nasterea fizicianului austriac de origine slovena Joseph Stefan
220px-Debije-boerhaave.jpg

Tot astazi se implinesc 131 de ani de la nasterea fizicianului olandezo-american Peter Debye laureat al Premiului Nobel pentru Chimie in anul 1936 pentru contributiile la studiul structurii moleculare (momentele dipolare si difractia razelor X). Mai este cunoscut pentru modelul Debye care explica teoretic variatia caldurii specifice la temperaturi joase (legea T^3)si pentru temperatura Debye care caracterizeaza cea mai inalta frecventa de oscilatie a moleculelor unui corp cristalin.
 
180px-Christian_B._Anfinsen%2C_NIH_portrait%2C_1969.jpg

Astazi se implinesc 99 de ani de la nasterea biochimistului american Christian Boehmer Anfinsen
250px-Nobel_Laureate_Sir_Anthony_James_Leggett_in_2007.jpg

Tot astazi este si ziua lui Sir Anthony James Leggett perofesor de fizica la Universitatea din Illinois, laureat al Premiului Nobel (2003) pentru lucrarile sale din domeniul fizicii temperaturilor joase

225px-WiemanandCornell.jpg

si a lui Carl Edwin Wieman (cel din stanga), fizician american, laureat al Premiului Nobel (2001) impreun? cu Wolfgang Ketterle si Eric Cornell pentru realizarea condensarii Bose-Einstein in atomi alcalini.
 
220px-Roentgen2.jpg

Astazi 27 martie se implinesc 170 de ani de la nasterea lui Wilhelm Conrad R?ntgen laureat al premiului Nobel pentru Fizica in 1901, cel care a descoperit radiatiile X in 1895.
100px-X-ray_by_Wilhelm_R%C3%B6ntgen_of_Albert_von_K%C3%B6lliker%27s_hand_-_18960123-02.jpg

Prima radiografie a fost cea a mainii sotiei sale.


220px-James_A_Ewing_1855-1835.jpg

Se mai implinesc si 160 de ani de la nasterea lui Sir James Alfred Ewing, cunoscut pentru lucrarile sale in domeniul proprietatilor magnetice ale metalelor si pentru descoperirea fenomenului de histerezis.


tn-hartree.jpg

Iar de la nasterea lui Douglas Hartree, matematician si fizician englez cunoscut pentru dezvoltarea metodelor analizei numerice si aplicarea lor in domeniul fizicii atomice se implinesc 118 ani. Metoda Hartree-Fock este utilizata pentru solutionarea ecuatiilor mecanicii cuantice in cazul atomilor cu mai multi electroni.


225px-%C5%9Eerban_%C5%A2i%C5%A3eica_600x800.jpg

Tot astazi se implinesc 108 ani de la nasterea fizicianului Serban Titeica, vicepresedinte al Academiei Romane, considerat fondatorul scolii romane de fizica teoretica. A facut cercetari in termodinamica, in fizica statistica, in mecanica cuantica, in fizica atomica si in fizica particulelor elementare.
 
jerome-isaac-friedman-4.jpg

Ieri 28 martie a fost ziua fizicianului american Jerome Isaac Friedman laureat al Premiului Nobel pentru Fizica (1990) impreuna cu Henry Way Kendall si Richard Taylor pentru cercetarile privind imprastierea inelastica a electronilor pe protoni si electroni legati punand astfel in evidenta structura lor interna, lucrari esentiale pentru dezvoltarea modelului quarcurilor din fizica particulelor.


200px-Caius_Iacob.jpg

Astazi 29 martie se implinesc 103 ani de la nasterea matematicianului Caius Iacob membru al Academiei Romane avand contributii importante in analiza matematica si mecanica fluidelor.

220px-John_Robert_Vane.jpg

Tot astazi se implinesc 88 de ani de la nasterea lui Sir John Robert Vane laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea mecanismului de actiune al aspirinei prin inhibarea sintezei de prostaglandine si tromboxani.

180px-2008JosephTaylor.jpg

Astazi este si ziua fizicianului american Joseph Hooton Taylor Jr. laureat al premiului Nobel (1993) impreuna cu Russell Alan Hulse pentru descoperirea unui nou tip de pulsar, descoperire ce a deschis noi perspective in studiul gravitatiei.
 
220px-Wl-bragg.jpg

Astazi 31 martie se implinesc 125 de ani de la nasterea fizicianului britanic de origine australiana Sir William Lawrence Bragg laureat al Premiului Nobel (1915) impreuna cu tatal sau pentru descoperirea legii difractiei razelor X pe retele cristaline (imprastiere elastica de tip Rayleigh), descoperire esentiala pentru studiul structurii cristalelor.

227px-Tomonaga.jpg

Tot astazi se implinesc 106 ani de la nasterea fizicianului japonez Sin-Itiro Tomonaga laureat al premiului Nobel (1965) impreuna cu Richard Feynman si Julian Schwinger pentru dezvoltarea teoriei electrodinamicii cuantice (QED)

Un scurt istoric al mecanicii cuantice:
- 1925-1927 Heisenberg, Born si Jordan pun bazele mecanicii cuantice cuantice matriceale, bazate pe marimi fizice observabile
- 1926 Schrodinger descopera ecuatia de propagare a functiei de unda dezvoltand mecanica cuantica ondulatorie
- 1926 Schrodinger arata echivalenta celor doua formulari, matriceala si ondulatorie
- 1927-1930 Dirac elaboreaza formalismul general al mecanicii cuantice obtinand teoria nerelativista a particulelor materiale
- 1927-1928 Dirac, Jordan si Pauli elaboreaza teoria cuantica a campului electromagnetic in aproximatia nerelativista
- 1928 Dirac introduce teoria cuantica relativista a electronului
- 1947-1950 Feynman pe de o parte si Schwinger si Tomonaga pe de alta parte dezvolta electrodinamica cuantica care descrie particulele materiale relativiste in interactiune cu campul electromagnetic. Echivalenta celor doua formulari a fost demonstrata de catre Dyson.

250px-Carlo_Rubbia_2012.jpg

Astazi este si ziua fizicianului italian Carlo Rubbia laureat al premiului Nobel (1984) impreuna cu Simon van der Meer pentru descoperirea la CERN a bosonilor W si Z.
 
220px-Ivar_Giaever.jpg

Astazi este ziua fizicianului norvegian Ivar Giaever laureat al premiului Nobel (1973) impreuna cu Leo Esaki si Brian Josephson pentru descoperirea fenomenelor de tunelare in solide.


THE KAVLI PRIZE
Tot astazi este si ziua astrofizicianului englez Donald Lynden-Bell cunoscut pentru teoriile sale care sustin existenta unor gauri negre in centrul galaxiilor.
 
220px-Feodor_Lynen_with_pipette.jpg

Astazi 6 aprilie se implinesc 104 ani de la nasterea biochimistului german Feodor Felix Konrad Lynen laureat al premiului Nobel (1964) impreuna cu Konrad Bloch pentru descoperirea mecanismului colesterolului si a metabolismului acizilor grasi.


Nobelprize.org
Tot astazi este si ziua biochimistului Edmond Henri Fischer laureat al premiului Nobel (1992) impreuna cu Edwin G. Krebs pentru descrierea mecanismului fosforilarii reversibile.

200px-James_Watson.jpg

Astazi mai este si ziua americanului James Dewey Watson biolog si genetician, laureat al premiului Nobel (1962) impreuna cu Francis Crick pentru descoperirea structurii moleculare a acizilor nucleici si a semnificatiei acestei structuri in transferul informatiei in materia vie.

200px-Horst_St%C3%B6rmer.jpg

Mai este si ziua fizicianului american de origine germana Horst Ludwig Stormer laureat al Premiului Nobel (1998) impreuna cu Robert B. Laughlin si Daniel Tsui pentru descoperirea unei noi forme de fluid cuantic ale carui stari excitate au sarcina fractionara.
 
180px-Melvin_Calvin.jpg

Astazi se implinesc 104 ani de la nasterea chimistului american Melvin Ellis Calvin laureat al premiului Nobel (1961) impreuna cu Andrew Benson si James Bassham pentru descoprerirea ciclului care ii poarta numele (ciclul Calvin legat de faza de intuneric a fotosintezei).

 
Back
Sus