GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 6
De-a lungul timpului, diversi autori (seismologi, geofizicieni) au prezentat, in studiile lor, idei privind regularitatile care ar exista in producerea seismelor vrancene puternice (cu magnitudinea strict mai mare decat 6,7 grade pe scara Richter). Ei se refera, atentie, la REGULARITATI, nu neaparat la ciclicitate. Fiindca ciclicitate ar insemna ca 2 seisme de acelasi ordin de marime sa se produca aproximativ la acelasi interval de timp, de fiecare data. Or, acest lucru nu pare a fi chiar exact.
Pentru inceput, in ceea ce priveste regularitatile, nu m-as referi la regularitatea cu care se repeta, cam la 36-38 ani, un anumit tip de mecanism de focar al seismelor vrancene, mecanism care a fost observat in cazul seismelor mari. Practic, aceasta regularitate consta in alternanta unor perioade in care stressul de compresiune e generat de placa Africana cu perioade de influenta predominanta a placii Euro-Asiatice.
As insista, deocamdata, pe factorul ADANCIME !!!! Fiindca mi se pare important si foarte interesant. O constatare notabila este aceea ca 2 seisme vrancene puternice (M= 6,7+) consecutive nu se produc la aceeasi adancime, la fiecare seism consecutiv se rupe o alta asperitate majora (mai corect spus). Unii specialisti au vehiculat, chiar, ipoteza unui transfer de stress de la o asperitate la alta, ceea ce ar face ca un cutremur produs la o anumita adancime sa declanseze o anumita \"reactie\" la o alta adancime ! In acest sens, unii autori au emis ipoteza ca seismul din 1940 l-a declansat pe cel din 1977, ca cel din 1986 l-ar fi declansat pe cel din 30 mai 1990...Interesanta ipoteza, dar, cum spuneam, e doar o idee.
In orice caz, este remarcabila alternanta diferitelor adancimi focale, de la un eveniment seismic la altul. Aceasta este o regularitate demna de interes.
Se stie ca volumul litosferic in care se genereaza cutremurele vrancene, ma refer la volumul activ (zona in care se pot produce cutremure importante) este limitat ca extindere spatiala orizontala, iar in plan vertical, acest volum este cuprins intre adancimile de circa 70 la 160 km (pentru seismele medii si puternice). In partea superioara a acestui volum litosferic (70-110 km adancime), s-ar fi identificat ca asperitati (zone de minima rezistenta) mai predispuse la rupere cea de la circa 95-100 km plus/minus 3-4 km, si una situata deasupra acesteia, la circa 80 km adancime (dar care nu poate genera seisme mai mari de 6,5-6,7 grade). In partea inferioara a blocului litosferic subdus (120-170 km), ar fi mai multe asperitati a caror rupere poate genera seisme majore. Ar fi asperitatea de la circa 145-150 km adancime, plus/minus cativa km (rupta in 1940), o alta asperitate la circa 132-135 km plus/minus cativa km (zona rupta in 1986) si, in fine, o a treia zona de minima rezistenta cam pe la 120-125 km !!!! Respectivii autori au emis ipoteza unei succesiuni, a unei regularitati cu care aceste asperitati acumuleaza si cedeaza tensiunea din blocul litosferic subdus. Intr-un studiu recent, Radulian sugera ca la fiecare interval secular, se \"respecta\" o anumita \"ordine\" intre asperitatile care se rup, de la inceputul pana la sfarsitul secolului. Sa fie oare aceasta regularitate reala ??? Greu de dovedit, dat fiindca inregistrarile instrumentale dateaza doar din secolul XX, secol pentru ale carui evenimente s-au putut calcula adancimile focale, in speta s-a putut stabili, cat de cat, localizarea zonei hipocentrale si s-a determinat asperitatea din care s-a initiat ruptura majora, pentru fiecare eveniment seismic puternic (1908, 1940, 1977, 1986). Conform acestei regularitati, cutremurul din 6 octombrie 1908 ar fi fost generat de aceesi asperitate ca cea rupta la seismul devastator din 1802 !!!!! Mai mult decat atat, in baza acestei regularitati, se sugereaza ipoteza ca la fiecare inceput de secol, cedeaza aceeasi si aceeasi asperitate cu cea rupta in 1802, respectiv 1908 !!! Asa sa fie, oare ???
Pentru inceput, in ceea ce priveste regularitatile, nu m-as referi la regularitatea cu care se repeta, cam la 36-38 ani, un anumit tip de mecanism de focar al seismelor vrancene, mecanism care a fost observat in cazul seismelor mari. Practic, aceasta regularitate consta in alternanta unor perioade in care stressul de compresiune e generat de placa Africana cu perioade de influenta predominanta a placii Euro-Asiatice.
As insista, deocamdata, pe factorul ADANCIME !!!! Fiindca mi se pare important si foarte interesant. O constatare notabila este aceea ca 2 seisme vrancene puternice (M= 6,7+) consecutive nu se produc la aceeasi adancime, la fiecare seism consecutiv se rupe o alta asperitate majora (mai corect spus). Unii specialisti au vehiculat, chiar, ipoteza unui transfer de stress de la o asperitate la alta, ceea ce ar face ca un cutremur produs la o anumita adancime sa declanseze o anumita \"reactie\" la o alta adancime ! In acest sens, unii autori au emis ipoteza ca seismul din 1940 l-a declansat pe cel din 1977, ca cel din 1986 l-ar fi declansat pe cel din 30 mai 1990...Interesanta ipoteza, dar, cum spuneam, e doar o idee.
In orice caz, este remarcabila alternanta diferitelor adancimi focale, de la un eveniment seismic la altul. Aceasta este o regularitate demna de interes.
Se stie ca volumul litosferic in care se genereaza cutremurele vrancene, ma refer la volumul activ (zona in care se pot produce cutremure importante) este limitat ca extindere spatiala orizontala, iar in plan vertical, acest volum este cuprins intre adancimile de circa 70 la 160 km (pentru seismele medii si puternice). In partea superioara a acestui volum litosferic (70-110 km adancime), s-ar fi identificat ca asperitati (zone de minima rezistenta) mai predispuse la rupere cea de la circa 95-100 km plus/minus 3-4 km, si una situata deasupra acesteia, la circa 80 km adancime (dar care nu poate genera seisme mai mari de 6,5-6,7 grade). In partea inferioara a blocului litosferic subdus (120-170 km), ar fi mai multe asperitati a caror rupere poate genera seisme majore. Ar fi asperitatea de la circa 145-150 km adancime, plus/minus cativa km (rupta in 1940), o alta asperitate la circa 132-135 km plus/minus cativa km (zona rupta in 1986) si, in fine, o a treia zona de minima rezistenta cam pe la 120-125 km !!!! Respectivii autori au emis ipoteza unei succesiuni, a unei regularitati cu care aceste asperitati acumuleaza si cedeaza tensiunea din blocul litosferic subdus. Intr-un studiu recent, Radulian sugera ca la fiecare interval secular, se \"respecta\" o anumita \"ordine\" intre asperitatile care se rup, de la inceputul pana la sfarsitul secolului. Sa fie oare aceasta regularitate reala ??? Greu de dovedit, dat fiindca inregistrarile instrumentale dateaza doar din secolul XX, secol pentru ale carui evenimente s-au putut calcula adancimile focale, in speta s-a putut stabili, cat de cat, localizarea zonei hipocentrale si s-a determinat asperitatea din care s-a initiat ruptura majora, pentru fiecare eveniment seismic puternic (1908, 1940, 1977, 1986). Conform acestei regularitati, cutremurul din 6 octombrie 1908 ar fi fost generat de aceesi asperitate ca cea rupta la seismul devastator din 1802 !!!!! Mai mult decat atat, in baza acestei regularitati, se sugereaza ipoteza ca la fiecare inceput de secol, cedeaza aceeasi si aceeasi asperitate cu cea rupta in 1802, respectiv 1908 !!! Asa sa fie, oare ???