Era vara, in 2000, cam spre sfarsitul lunii iulie, in jur de 4 dupa amiaza. Deodata, in cateva clipe doar, s-a intunecat ca atunci, dupa apusul soarelui , s-a pornit un vant extrem de puternic si a inceput sa pice gheata. Am apucat sa inchid doar ferestrele de la dormitor. De usa de la balcon nu m-am putut apropia pentru ca gheata batea cu o violenta inimaginabila si-mi era teama. S-a intrerupt curentul. Stiu, pentru ca am aprins becul de pe hol si eu m-am asezat pe un fotoliu intr-un colt al holului si priveam la stratul de gheata care se formase pe covor si care se ingrosa vazand cu ochii.
Nu a tinut mult... 10 minute, poate mai putin, poate mai mult... Nu stiu, dar mie mi s-a parut o vesnicie. Momente de groaza am trait in clipa in care acoperisul (sarpanta) unui turn a fost smulsa si aruncata in curtea scolii cu care ma invecinez. Pocnitura, zgomotul a fost infernal. Atunci mi-am spus ca e sfarsitul...Dar, n-a fost. Totul s-a potolit la fel de repede cum a inceput.
Am iesit in fata blocului. Copaci smulsi din radacina, masini rasturnate, scaune si mese de la terasa din fata imprastiate peste tot, fire electrice cazute, panica...
A doua zi aveam sa aflu din ziarul local si de la TV local ca furtuna, asa au numit-o si asa sopun si eu, s-a intamplat de la Insula pana la Letea. Pe o distanta de 3, 4 km, nu mai mult, dar ca a rascolit totul pe unde a trecut. Nu a facut victime, asta e principalul.
Cam la 5 km. de unde locuiesc eu, o cumnata de a mea, vecina cu mine, statea cu mama de vorba, in curte, netrecandu-i prin cap ca la venirea acasa avea sa gaseasca sarpanta pe care tocmai o montase, in spatele blocului. :harhar: