De obicei chiar si scarile unui bloc se construiesc separate intre ele, cu un spatiu denumit"rost", impartindu-se blocul in tronsoane. Acest rost are rolul de a permite miscarea independenta a tronsoanelor atunci cand are loc un seism, evitandu-se aparitia unor tensiuni in structura daca un bloc ar fi construit dintr-o singura bucata. Poti sa compari cu un tren facut din vagoane separate unul de celalalt. Daca trenul ar fi construit dintr-un vagon si ar trebui curbat, in structura lui ar apare tensiuni care ar duce la rupere. Fiind facut din bucati care se pot misca independent aceste tensiuni sunt evitate.
Nu este risc de ciocnire fiindca diferenta de miscare intre doua tronsoane alaturate este totusi mica. In cel mai rau caz se poate ajunge la avarierea unor pereti de umplutura, dar nu mai mult, cel putin asta s-a observat la cladirile care au trecut prin seismul din 1977.
Deci intre cladiri se lasa un spatiu liber chiar daca acestea par lipite. Ca doua cladiri sa se loveasca foarte puternic una de cealalta trebuie sa suporte o miscare a pamantului complet diferita ceea ce este imposibil avand in vedere ca solul se misca oarecum uniform in timpul unui seism. Singurele diferente de miscare apar de la balansul diferit in cazul unor structuri complet diferite (sa zicem un bloc construit din beton armat monolit si unul din cadre de beton armat) dar efecte de genul asta se observa la cladiri de 10 etaje sau peste 10 etaje, nu la cele de 4 etaje. Mansardarea este totusi facuta din materiale usoare care nu influenteaza decat foarte putin comportarea cladirii la un seism.