• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

Ciudanovita - fostele exploatari de uraniu

Un documentar avand ca subiect exploatarile de uraniu de la Ciudanovita a inceput sa fie turnat la 25 de ani de la deschiderea minelor, dorindu-se a fi un film aniversar.

Cu toate acestea, documentarul nu a mai fost terminat din motive financiare si politice. Ce s-a mai salvat din el a fost comentat de unul din cei care au lucrat la film si a fost facut public anul acesta.

Filmul poate fi vizionat in 4 parti, aici:

Partea intai:
Partea a doua:
Partea a treia:
Partea a patra:
 
vad si eu cum se faceau prospectiunile...
calculau cu rigla de calcul!!!
pt mine, e foarte interesanta prelucrarea esantioanelor. ce laborator aveau, nici vorba de aparatura!
numai miner acolo sa nu fi fost...cred ca era iadul pe pamint
nici vorba de echipament de protectie...
 
uzina R de la feldioara, un alt secret...
 
vad si eu cum se faceau prospectiunile...
calculau cu rigla de calcul!!!
pt mine, e foarte interesanta prelucrarea esantioanelor. ce laborator aveau, nici vorba de aparatura!
numai miner acolo sa nu fi fost...cred ca era iadul pe pamint
nici vorba de echipament de protectie...

ai vazut cum puneau mana pe praful ala de uraniu? nu imi dau seama: nu existau norme de protectie fiindca nu se stia cat de nociv este sau fiindca nu le pasa de repercursiuni?
 
PRO TV:
La Ciudanovita, in Caras Severin, radioactivitatea este atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar cei ce se nasc vin pe lume cu malformatii.

Pana in anul 2000 aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a deranjat sa masoare pana la ce nivel au ajuns radiatiile in zona. S-au cheltuit insa sute de miliarde de lei pentru ecologizarea zonei.

In cimitirul Ciudanovita anii trecuti pe crucile de metal arata ca multi dintre cei care s-au prapadit nu aveau mai mult de 50 de ani. Toti au lucrat in minele de uraniu din muntii Banatului.

Cancerul, leucemia, imbatranirea timpurie, copii cu malformatii - sunt boli frecvente la Ciudanovita.

La Ciudanovita, peste doua sute de suflete traiesc uitate de lume, in suferinta si saracie. Nu au unde sa plece. Raman intr-un loc contaminat care ii omoara in fiecare zi cate putin.
 
stiau destule despre radioactivitate. oamenii aia nu purtau echipament pt ca autoritatile cred ca nu voiau sa creeze panica. voiau sa para o exploatare ca cele de carbune, fara nici un risc. in reportajul de la protv se spune ca nu fusesera raportate nici un fel de malformatii, desi ele existau. se pastra bine secretul...
si cred ca mai e un motiv: autoritatilor nu le pasa, aveau cu cine-i inlocui pe cei care se imbolnaveau
 
Parerea mea este ca ProTv-ul a exagerat cu afirmatia \"In Romania sunt zone pe langa care centrala de la Cernobil ar parea un sanatoriu.\" Nu putem compara Cernobalul la care nivelul victimelor a ajuns undeva la ordinul zecilor de mii si kilometri intregi de zone iradiate care nu vor mai fi niciodata locuite cu ce este la Ciudanovita.:)
 
Cu ocazia comemorarii a 24 de ani de la accidentul de la Cernobil, Fundatia TERRA Mileniul III atrage atentia asupra riscului sectorului nuclear printr-o serie de reportaje realizate de studenti in anul al II-lea ai Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Bucuresti, in locurile din tara afectate de exploatarea uraniului. Green Report sprijina proiectul "UNDER_mine" prin publicarea acestor materiale semnate de Adina Zeldea, Aurelian Timoftescu, Madalina Tichie si Teodora Stefan si coordonate de Madalina Balasescu, cadru didactir FJSC, si Ioana Ciuta, director executiv al Fundatiei TERRA Mileniul III.

„Fostele exploatari de uraniu de la Ciudanovita-Maidan-Lisava pun in pericol viata locuitorilor din zona” – este laitmotivul articolelor din presa referitoare la radioctivitatea zonelor din care s-a exploatat odata uraniu. Pe principiul „nu credem pana nu vedem cu ochii nostri”, ne-am adunat trei fete si un taximetrist insetat de aventura si-am plecat sa exploram „bomba radioactiva din Banat”.

restul aici
 
am fost la Pestera Ursilor si am intrat in discutie cu o doamna care vindea cristale. am intrebat-o de unde sint si mi-a raspunsca de la minerii din Baita. acum m-am uitat pe net si la prima incercare aflu ceva ce nu stiam: MINA BAITA
s-a exploatat în mod deosebit argintul (Valea-Seacă), mai puţin aurul, cuprul, de unde provine denumirea localităţii în limba maghiară (\"Rézbánya\") menţionată în anul 1585. Mai târziu s-a trecut la exploatare de molibden şi bismut. În anii 50 s-a început o exploatare masivă de uraniu, numărul minerilor a crescut la circa 20.000, iar numărul soldaţilor care au lucrat în mină circa 10.000 potrivit sursei de informaţie într-o perioadă de 10 ani s-a transportat în Uniunea Sovietică numai de la mina \"Avram Iancu\" peste 300.000 de tone de minereu de uraniu de calitate superioară[1]. Această cantitate de uraniu era suficientă pe o perioadă de 300 de ani pentru reactorul atomic de la Cernavodă, sau 30 de ani acoperea necesarul de curent electric al ţării. În această perioadă de expoatare intensivă a crescut numărul locuitorilor şi au apărut două oraşe noi pe harta României, Ştei (Petru Groza) la 15 km şi oraşul Nucet (1952) la 2 km de Băiţa. Reziduurile radioactive rămase sunt o problemă serioasă pentru această regiune
daca mai stiti voi cite ceva, spuneti-mi si mie. o sa mai scotocesc si eu netul
 
Am niste prieteni in zona.
Prin 95-96 au trecut unii cu contoare Geiger si le-au verificat casele. Au scos la prietenii mei cam 10% din pietrele puse la fundatia casei din cauza ca erau radioactive.
 
bogda, ai dreptate.
Mineritul uranifer in Romania

Mineritul uranifer in Romania a inceput in 1952, in Muntii Apuseni (Baita Bihorului). Aici, fusese depistata, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, din avion, o anomalie emanometrica. Germanii au conturat destul de bine zacamintul insa n-au mai apucat sa-l cerceteze in detaliu pentru ca au fost nevoiti sa se retraga. Exista afirmatii conform carora rusii au preluat planurile de cercetare si exploatare ale germanilor si n-au facut decat sa le dezvolte.

Cercetarea s-a facut, intr-adevar, extrem de rapid, zacamantul intrand in exploatare dupa un an, prin Societatea “Sovrom Kvartit”. S-a exploatat in cariera deschisa, intr-un ritm “ametitor”, probabil pe vremea aceea aparand si expresia “oricand din munti el face-o vale”. Intr-adevar, incepand de la 3 km de Baita Plai, e vizibila “ilustrarea materiala ” a acestei expresii.

S-a lucrat cu soldati si detinuti politici si cu taranii din Apuseni, uluiti de salariile (pentru ei imense) oferite. In ce masura stiau ei cu ce substanta periculoasa lucreaza? E greu de spus… Dat fiind ca, dupa ani si ani, au fost gasite in fundatiile caselor lor pietre cu un continut ridicat de uraniu, e de presupus ca nu li s-a spus nimic!

restul aici fnme.ro/_files/Mineritul%20uranifer%20in%20Romania.doc


si tot cautind, am mai gasit ceva interesant http://hcjv.8k.ro/raport_cetati_dacice.htm
 
exista si un documentar pe tema asta, Copiii Uraniului, realizat de Iulian Manuel Ghervas și Adina Popescu. filmul a cîștigat premiul Cea mai bună cercetare într-un film românesc la ASTRA Film Sibiu 2009 și a fost nominalizat la Premiile GOPO 2010 - secțiunea Cel mai bun film documentar.
il gasim pe undeva?

Filmul surprinde cîteva fragmente din viaţa unei mici comunităţi care trăieşte în vecinătatea unei foste mine de uraniu din munţii Apuseni. La începutul anilor ’50, sovieticii au început aici exploatarea unui bogat zăcămînt uranifer. Aproape opt mii de mineri români munceau zi şi noapte, fără oprire, în patru schimburi. Nu exista nici cea mai mică preocupare pentru protecţia muncii sau a mediului. Cei mai mulţi dintre angajaţii minei nici nu ştiau că extrag uraniu, ci quarţ sau plumb. Astfel, sovieticii au reuşit să mute în zece ani, un munte întreg de minereu de uraniu în U.R.S.S., în contul datoriilor de război. Dupa plecarea lor, exploatarea a continuat administrată de către Statul român. Dar pentru oamenii locului nimic nu a mai fost la fel ca înainte...

În aşezarea Băiţa Plai mai trăiesc în prezent în jur de 90 de oameni care şi-au întemeiat un cămin între haldele de steril. O comunitate mică şi săracă, într-un loc ce acum pare devastat de un bombardament atomic. E tot ce a mai rămas din “paradisul” minier al anilor '50. Oamenii care locuiesc astăzi în fosta “tabara” sovietică şi-ar dori să plece. Dar nu au unde şi nici cum. În plus, cei care au reuşit, totuşi, să părăsească zona, au devenit victimile unui fenomen bizar - au murit la scurt timp sau s-au îmbolnăvit, aproape fără excepţie, de afecţiuni pulmonare.

Studii recente demonstrează că radiaţiile din zona depăşesc de cel puţin trei ori limita admisă, dar şi că oamenii s-au adaptat concentraţiilor mari de radon din aer şi că trăiesc sub un “scut radioactiv”. Cu toate că, mina a fost oficial închisă, iar zona a intrat într-un proces de ecologizare, ca o ironie a sorţii, după zeci de ani de exploatare, uraniul se întoarce acasă sub forma de deşeuri radioactive. Printr-o hotărîre de Guvern, cîteva galerii ale fostei mine de uraniu de la Băiţa-Plai au fost transformate în Depozitul Naţional pentru Deşeuri Radioactive.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/copiii-uraniului
 
Coincidenta face ca sa-l cunosc foarte bine pe Domnul Mircea Golosie, cel care s-a ocupat de cercetarea d.p.d.v. al radioactivitatii si al specificului turistic al zonei. Dansul si-a riscat chiar viata in acest demers (anii trecuti fiind internat la spital, suspect de cancer); noroc ca si-a revenit.
Are la Buzias un club numit Jules Verne, cu specific turistic, feroviar, radioamatoristic,...
Dansul e foarte cooperant, o sa-l rog sa scrie aici, sau sa-mi permita mie sa scriu, pe baza unei documentatii detaliate.
 
ar fi tare bine. il rugam si noi :98:
 
Mie mi se pare interesant numele satului. Nu sunt mare experta in originea numelor satelor dar Ciudanovita s-ar cam traduce prin Ciudatica. Deci cei care au numit satul asa stiau ei ce stiau.
 
Crucea - ultimul bastion al uraniului

 
Back
Sus