4 martie 1977
O zi de primavera, relativ calda din cate imi aduc eu aminte.
Inseara zilei de 4martie, imi facusem temele, fiind elev la acea data, si ca de obicei ,cam ora 9 era ora de somn.
Mama mea viziona acel film bulgaresc, a carui denumire imi scapa in acest moment.
Nu am apucat sa adorm bine, eram putin atipit, si la un moment dat am simtit cum totul in jur incepe sa se legene, sa se miste.
Mama s-a aruncat asupra mea , stand in maini si in genunghi si-mi soptea mereu este cutremur, se termina acum,nu este nici o problema, stai linistit;
Aceleasi cuvinte le-am auzit pana in momentul in care cutremurul a incetat..
In acel haos, in timpul seismului , am observat si eu la un moment dat ca apartamentul , de fapt blocul se apleca atat de tare, incat atingea plopii din fata lui (la cativa metri de bloc , aprox. 2-3m erau niste plopi care erau aproape cat inaltimea blocului la acea vreme ) de fapt de cateva ori au si lovit cu crengile lor in geam..
In cateva clipe(care mie mi s-a parut totusi destul de mult) totul s-a terminat.
Toata lumea a iesit afara, bineinteles si noi , si am discutat despre grozavia care ne lovise.
Era primul seism major dupa cel din 1940, pe care de altfel multa lume nu-l cunostea.
Am stat afar aprox 3-4 ore, dupa care incet incet am inceput toti sa mergem in casa, si numai somn nu s-a numit in acea noapte, in care toata lumea de afara discutate ca va mai fi cel putin o replica la seismul care deja avusese loc.
A doua zi dimineata am mers la scoala, si acolo stupoare, nu ne primeau la cursuri!
Am fost imediat directionati spre casele noastre , si ajungand acasa am realizat grazavia dezastrului!!!
Blocul era crapat pe afara bine de tot la etajul 1-2 , pe casa scarii era aceeasi situatie, se vedeau armaturile scarilor la toate imbinarile, iar cei de la etajele 1-2 au avut peretii crapati foarte rau, se putea vedea la vecini; erau crapaturi si la etajele superioare, dar nu asa dramatice.
Ajungand acasa, am ascultat stirile radio, tv-ul nu functiona datorita dezastrului si a ‘’regulilor’’.
Am vizualizat la tv totusi grozaviile seismului din 04.03.2007, televiziunea a fost monotona si plina de dezinformare in acele momente, avand instructiuni probabil din partea partidului’’ care se afla la putere, dar datorita dezastrului care a avut loc, a trebuit sa prezinte situatia reala.
In ziua de 06.03.1977 , la orele 08.30 aveam vizitatori pe bunicii mei care erau din giurgiu, iar la momentl cutremurului se aflau acasa, la giurgiu.
In ziua imediat urmatoare cutremurului , au plecat spre ploiesti, dar a durat ff mult ptr ca ei sa ajunga la noi, pe de o parte din cauza lipsei mijloacelor de transport , care erau insuficiente la acea data+afectate de seismul devastator, pe de alta parte datorita comunistilor care indrumau pe toti cei ce tranzitau bucurestiul sa nu spuna ce au vazut.
Ajungand in ploiesti, in fata blocului unde locuiam bunici imei, vazand blocul asa de avariat, au avut indoieli in privinta rezistentei lui si cu greu au urcat la noi in apartament.
Bineinteles ca ne-au solicitat tot timpul sa parasim acel bloc si sa venim la giurgiu unde ei aveau o foarte frumoasa casa, si foarte bune conditii de locuit, lucru care nu s-a intamplat.
In scurt timp totul a inceput sa reintre in normal, datorita celor din conducerea de partid care incercau pe diverse cai sa musamalizeze urmarile acestui mare dezastru.
Aveam 8ani, dar evenimentele mi s-au intiparit in minte asa cum au fost, si am ramas marcat pe viata ,cuteama de seisme !
Aceasta grozavie care avea sa fie seismul din 1977 a facut multe victime, deopotriva barbati,femei si copii.
A fost cel mai mare dezastru (dupa parerea mea) a ultimului secol.
Am prins apoi o teama teribila de seisme.
Anul acesta se implinesc 30 de ani de la dezastru
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA PE TOTI IN PACE
