Buna seara
Dupa cum spuneam ieri, sejurul meu turistic din Tara Vrancei a continuat astazi cu o drumetie prin rezervatia naturala Cheile Tisitei, parte a Parcului Natural Putna-Vrancea. O regiune foarte pitoreasca, si destul de salbatica, aflata in partea central-nordica a Muntilor Vrancei.
Am parcurs toata rezervatia, de fapt traseul de 7 km de la intrare pana la tunelul care strabate muntele. Acest tunel, lung de 267 de metri, e cam plin cu apa, cel putin in prima jumatate cine merge prin el trebuie sa treaca prin apa adunata in timp, din cauza infiltratiilor de apa prin roca friabila din care e constituita baza versantului care duce spre Saua Geamana (traseu care s-ar parcurge in 5 ore, incepand de la tunelul respectiv). Eu nu am intrat in tunel, de fapt am ramas la intrare, dar cativa curajosi s-au aventurat sa parcurga ceva din el. Inca de la intrare se vedea si luminita de la capatul (celalalt al) tunelului =)) :clapping:
Traseul de 7 km de la intrarea in rezervatie si pana la tunel este foarte pitoresc, din pacate drumul principal prin rezervatie a fost grav afectat de inundatiile din 2008, care au afectat zona Lepsa si imprejurimile. Parte din drum a fost dislocat, de aceea traseul actual spre tunel include zone mai accidentate, destul de dificile pe alocuri, de asemenea in cateva locuri este aproape inevitabila trecerea directa prin apele raului Putna. Am trecut si eu prin rau, din fericire apa Putnei nu era foarte rece. E adevarat, la un moment dat am incercat sa evit trecerea prin rau urcand la o podisca paradita din lemn (veti vedea in poza) si trecand pe acea punte prapadita. Din pacate, lumea s-a pacalit, trecerea puntii din lemn (o punte cam subreda, miscatoare asa) nu ne-a scutit de trecerea prin rau, doar ca a scurtat-o; de "scaldatoare" nu am scapat. "Scaldatoare" este numele pe care turistii l-au dat portiunii pe unde am traversat raul Putna pentru a ne continua traseul. In sfarsit, dupa ce am trecut, mai cu chiu, mai cu vai, de "scaldatoare" :huh: :blink:, am continuat drumetia prin rezervatie, admirand salbaticia peisajelor inconjuratoare, asprimea coastelor stancoase care margineau cararea noastra. Doar parcurgeam Cheile Tisitei, nu ? Numele de Tisita este un fel de diminutiv de la Tisa, o specie de arbust de la care a fost numit muntele Tisei, situat langa Lepsa. Drumul a fost cand mai lin, dar a inclus si cateva rape si zone in care am mers lipiti de peretele stancos. Nu ca ar fi fost cine stie ce prapastie, dar jos erau apele raului, si preferam sa nu ne udam tot drumul. In sfarsit, ajungem la tunel, dar si aici trebuie sa trecem prin apa, deci iar ne-am descaltat. Unii au incercat sa paseasca peste pietroaiele care impanzeau albia raului, dar erau cam alunecoase, si riscai sa te trezesti cu incaltarile ude. =)) Am riscat, si cu chiu cu vai am pasit peste pietre. Ceea ce era incomod la trecerea prin rau e faptul ca bolovanii mai maricei de pe fundul apei sunt foarte alunecosi, iar cei mici te cam inteapa la talpa =)) Veti vedea, in cateva poze, ce manevre faceau unii turisti pentru a incerca sa incropeasca un fel de punte din bolovani, pentru a putea ajunge la intrarea in tunel. Cum spuneam, unii au mers mai departe traversand tunelul, altii (intre care si subsemnatul) s-au limitat la a ramane la intrarea in tunel. Nu vroiam sa trec prin apa adunata in tunel. Am stat ceva acolo, pe urma am pornit inapoi, admirand in continuare frumusetea locurilor din aceasta rezervatie naturala.
Nu am vazut animale salbatice, am inteles ca ursii sunt mai frecvent intalniti catre Soveja. Oricum, zona e pitoreasca, pacat ca traseul prin rezervatie e marcat de acele zone accidentate. O sa va pun niste poze, dupa ce le descarc, si va veti face o idee despre Cheile Tisitei si traseul pe care l-am facut azi. Inchei aici impresiile de azi de turist in Tara Vrancei.