• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

Marturii de la cutremurul din 4 martie 1977

ArchiTect
Ana BM Wrote: Am citit ca in '77, cutremurul a durat cam 56 de secunde, corect? Mi se pare o eternitate sa fii zgaltait timp de 1 minut, indiferent unde te-ai afla. Intrebarea mea este, din cele 56 de secunde, cate au fost cele de maxima intensitate, sau cele fatale...?​
Da, dau marturie ca intr-adevar pare o eternitate sa fi zgaltait in halul ala chiar si zece secunde, darmite 50 sau mai mult. Am simtit foarte clar in 1977 mai multe faze absolut delimitabile in timp. Aud ca unii spun chiar ca ar fi putut fi vorba de fapt de mai multe cutremure consecutive. Certific ca asta a fost si impresia mea, ca a fost intai un mic cutremur declansator, apoi unul principal si apoi o replica imediata. De asta poate ca nici nu au mai urmat alte replici comparabile.

Deci:

1. Cateva secunde a existat o miscare aproape imperceptibila, ca un zornait fin produs de trecerea unui vehicul pe strada. Fiind in picioare, nu am simtit miscarea cladirii, insa m-am tot intrebat vreo doua-trei secunde de ce zangane prin casa lucrurile fara motiv...

2. A urmat o foarte scurta pauza, dupa care a avut loc un soc unic, ca o framantare de aluat imensa, deci cu componenta verticala absolut stupefianta, combinata cu miscare orizontala pe doua directii, ca de rotatie. A fost momentul in care puteai fi trantit la pamant daca nu te sprijineai de ceva. Parea ca mai rau de atat nu se poate, dar a incetat tot atat de brusc cum incepuse. Si in 1990 a existat acel prim soc vertical, dar mult, mult mai slab.

3. Dupa o noua pauza, a inceput dansul adevarat: miscare continua, dar cu mari variatii de intensitate (spre deosebire de 1986 cand miscarea a fost ritmica si monotona de la inceput la sfarsit). A atins la un moment dat ceva ce credeam a fi apogeul si parca incepea sa se linisteasca.

4. Dar m-am inselat. Partea cea mai urata abia incepea. Acum leganarea era combinata cu zgaltairea, deci frecvente lungi si frecvente scurte deopotriva, si la un moment dat ceva atat de rau incat parea a fi totul fara de speranta. Nu as putea descrie exact acel moment, eram complet depasit de situatie. Sa nu uitam zgomotul peretilor care se indoaie.

5. A mai urmat apoi inca un pachet lung de oscilatii bune, dar in descrestere evidenta de intensitate, cu unele reveniri.

6. Inca multa vreme miscarile au continuat tot mai amortizate, ca om leganare usoara de vapor, adica faza de incetare si de sosire a ultimelor unde reflectate.

Desi de la inceput mi-am zis ca asa ceva trebuie sa fie un cutremur puternic, recunosc ca dupa ce s-a terminat am luat foarte in serios si ipoteza de a fi inceput un razboi atomic in lume. Nimic din experienta anterioara a simturilor nu te poate pregati pentru asa ceva. Doar credinta poate sa-ti fie de folos in astfel de momente.

Referitor la "momentele fatale" pentru cladiri, ele au fost diferite de la caz la caz, incepand chiar cu pct. 2. Ba chiar a existat se pare si o prabusire petrecuta la catva timp dupa incetarea seismului (parte din blocul lui Caragiu). Ca sa nu mai vorbim de riscul de incendiu sau explozie, care ramane iminent ore intregi dupa cutremur. Din cauza asta, niciodata nu voi lauda ideea de a ramane in cladire, asa cum cere ISU. Organele de interventie vor cat mai putina aglomeratie pe strazi si ii inteleg perfect. Dar cu ce pret? Oricum, interventiile apar doar dupa 20-30 de minute in cel mai bun caz, iar telefoanele nu vor functiona deloc ore in sir sau chiar zile in sir. Singurul lucru de evitat este sa pleci cu masina. N-ai avea nici o sansa sa te indepartezi prea mult intr-un oras dens construit.
 
Marcela:

Aveam 17 ani si nu stiam mare lucru despre cutremure. Primul cutremur pe care mi-l amintesc , este cel din 1976, seara tarziu sau noaptea, ai mei dormeau iar eu citeam in sufragerie. Imi amintesc de o leganare usoara, de scurta durata. Priveam linistita lustra care se balansa si nu am avut nicio reactie. A doua zi le-am spus parintilor ca a fost cutremur iar mama mea a spus: sa ne fereasca Dumnezeu de unul mare ! Atunci mi-au povestit despre cutremurul din 1940, despre blocul Carlton si despre reactia animalelor (mama locuia intr-o comuna aproape de Bucuresti). In seara de 4 martie, priveam, impreuna cu tatal meu filmul bulgaresc "Dulce si amar". Eram pe canapea si am simtit o usoara leganare, moment in care l-am privit pe tata si am zis calma : e cutremur. Dupa cateva secunde o miscare violenta si tata mi-a zis : e puternic, iesi afara , in timp ce el s-a repezit in dormitor s-o scoata pe mama. Ajunsa la usa, pe un hol ingust, eram aruncata din un perete in altul si nu reuseam sa deschid iala, am reusit intr-un final, am iesit in holul blocului (locuiam la parter) si in momentul in care am iesit din bloc am vazut pamantul unduindu-se. Cerul era rosu ! Dupa ce s-a terminat totul, tata a intrat in casa si ne-a adus imbracaminte (eram in camasa de noapte si desculta) si am ramas cateva ore afara de frica replicilor! Spre dimineata am intrat in casa cu toti vecinii de la etajele superioare (toti inspaimantati ) la lumina lumanarilor. Telefon, curent, gaz oprit, doar la radio se dadeau comunicate. Spre dimineata a ajuns acasa un var, care fusese surprins de cutremur la universitate, inspaimantat de ceea ce vazuse. Facuse un soc, in acele momente i-a crescut barba si avea pete albe pe fata(era unul care se barbierea in fiecare dimineata ). Oricum, a fost inspaimantator si nu imi doresc sa mai retraiesc asa ceva, cum nu doresc nimanui.Aceasta experienta m-a marcat pe viata si mult timp dupa aceea imi era teama sa dorm.
 
ArchiTect

Referitor la roiul de sute de microseisme precursoare din zilele de 1-4 martie 1977 (amintite in alt topic), este interesanta relatarea pe care mi-a facut-o la vremea respectiva o persoana foarte credibila si avand pasiune pentru gradinarit. Cu doua-trei zile inainte de marele cutremur, aceasta a observat cu stupefactie cum toate ramele au iesit din pamant, desi in zona respectiva vremea era inca destul de rece si chiar persista zapada in strat de cativa cm la umbra. Alte persoane au relatat ca, inainte cu vreun minut-doua, au inceput cainii de peste tot sa latre foarte puternic in cor.

O coincidenta bizara face ca la cutremurele din 1940 si 1977, Romania sa se fi aflat exact dupa cele mai prospere economic perioade din istoria ei. In 1938-39 s-a inregistrat un varf proeminent in dezvoltare, iar in 1975-76 a fost urmatorul varf, nedepasit nici pana astazi. Seismele respective au gasit Romania tare pe picioarele ei si efectele au putut fi relativ usor inlaturate. Dupa ambele evenimente, Romania a avut parte de perioade sumbre, respectiv razboiul mondial in primul caz si recesiunea de dupa 1978 in cel de-al doilea caz.
 
Medicul F?lticeni Popescu era de gard? la Spitalul de Urgen?? Floreasca ?n seara de 4 martie 1977 ?i chiar ?i dup? 35 de ani ??i aminte?te pas cu pas acea gard?."A fost un co?mar pe care nu a? vrea s?-l mai tr?iesc sau s?-l mai tr?iasc? cineva vreodat?. La Urgen?e erau cinci medici de gard? ?i dou? s?li ?n care se opera: un ulcer perforat la un t?n?r ?i o hernie omblical? la o femeie. Eu eram ?n sala ?n care preg?team femeia ?i, c?nd am introdus acul ?n coloan? pentru anestezie, a ?nceput s? se zguduie cl?direa. Am realizat imediat c? e cutremur. Lumina s-a stins, au ?nceput s? se sparg? geamuri, s-a auzit un vuiet ?ngrozitor ?i se sim?ea un praf puternic de c?r?mid? ro?ie. Am ajuns sub tocul u?ii, unde erau ?i ceilal?i doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinar?, cl?direa se mi?ca ?i zgomotul era infernal", poveste?te, dup? 35 de ani de la dezastru, medicul stabilit ?n Statele Unite.

F?lticeni Popescu spune c?, atunci c?nd s-a terminat cutremurul, a ?ncercat s? se ?ntoarc? pe ?ntuneric la pacienta abandonat? pe masa de opera?ie, lucru imposibil deoarece ?n podea se f?cuse o gaur? prin care credea c? vede ceva de la etajul inferior.

"Nu ?tiam ce v?d prin gaura aceea, dar de fapt vedeam buc?t?ria care era cu trei etaje mai jos", a declarat medicul, preciz?nd c? adev?ratul co?mar a ?nceput abia dup? ce a p?r?sit sala de opera?ie.

Potrivit acestuia, oamenii s-au n?pustit de spaim? pe sc?ri.

"Erau oameni bolnavi, unii erau opera?i ?i se d?deau de-a dura pe sc?ri. Pl?cile de marmur? c?deau peste bolnavi. T?r?? s-a ajuns p?n? la parter. Am ajuns ?n fa?a spitalului ?i se auzeau sirenele ambulan?elor care aduceau pacien?i. ?n aproximativ cinci minute, intersec?ia Calea Floreasca cu ?tefan cel Mare era complet blocat?. Era un infern! Cei s?n?to?i c?rau pe bra?e r?ni?ii. Era un val de bra?e pe care se purtau corpuri umane. R?ni?ii ?ipau ?i pl?ngeau ?i erau depu?i ?n fa?a spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ie?iser? cu p?turi ?n cap", mai poveste?te doctorul Popescu.

?n toat? nebunia, medicul ?i-a amintit de pacienta pe care a l?sat-o ?n sala de opera?ie ?i la care nu a mai reu?it s? ajung? din cauza beznei.

"M-am dus pe br?nci p?n? acolo. Nu mai era acolo, iar t?n?rul cu opera?ia de ulcer era pe ventilator, cu abdomenul deschis ?i plin de moloz. A fost sp?lat cu ap? nesteril? ?i a plecat ?n ?apte zile s?n?tos. Cealalt? pacient? am g?sit-o mai t?rziu ?n curtea spitalului. Din cauza efortului, hernia disp?ruse. A urmat o noapte de co?mar ?n care am triat r?ni?ii de cei mor?i", poveste?te medicul.

?nspre diminea??, a pornit spre prim?rie pentru a cere ajutorul Armatei ?i a trecut pe l?ng? ceea ce mai r?m?sese din blocul Scala.

"Erau mormane de moloz ?i oameni care scormoneau s? scoat? oameni", poveste?te F?lticeni Popescu.

?n opinia sa, ceea ce au f?cut medicii ?n acele zile, dar ?i oamenii simpli, a fost "un act eroic".

Din Statele Unite, doctorul Popescu face apel c?tre autorit??ile de la Bucure?ti s? ia m?suri pentru a preveni noi astfel de dezastre.

"C?nd mai vin la Bucure?ti, v?d cl?diri cu buline ro?ii ?i g?sesc c? este criminal s? se permit? locuirea acolo. ?i ?ntr-un cort, pe strad?, ar fi mai sigur dac? ar veni un alt cutremur", crede F?lticeni Popescu.

Directorul de atunci al Spitalului de Urgen??, doctorul Andrei Firic?, a declarat c? ?n momentul producerii cutremurului era ?n Libia, dar a revenit ?n c?teva ore ?n ?ar?.

"Era un dezastru pentru c? erau vreo 20 de coloane de sus?inere rupte ?i a trebuit evacuat tot spitalul. Au fost trei probleme grele: nu aveam loc pentru mor?i pentru c? se dep??ise capacitatea pe care o avea morga, pacien?ii care fuseser? opera?i la urgen?? trebuiau transporta?i mult mai repede dec?t ar fi fost cazul ?i a treia problem? era rela?ia cu familiile pacien?ilor. (...) Au venit 100 - 200 de pacien?i ?n c?teva minute, iar camera de gard? era dep??it?", ??i aminte?te medicul Andrei Firic?.

El a precizat c? bolnavii fuseser? pu?i pe holuri ?i ?n amfiteatre, "perierea" cazurilor fiind f?cut? foarte rapid.

Mormanele de moloz ?i oamenii care ??i c?utau cu disperare semenii sunt cele mai puternice amintiri din acele zile ?i pentru un fost lucr?tor din Armat?, pe vremea aceea elev la ?coala Militar? B?neasa.

Cutremurul l-a prins ?ntr-o tab?r? de prim?var? la V?lenii de Munte ?i, imediat dup?, s-a f?cut apelul ?i plutoanele au fost trimise ?n teren.

"Din ce se ?tia atunci, Hotelul din V?lenii de Munte se d?r?mase, o arip? a Spitalalului TBC Drajna se d?r?mase de asemenea. Am ajuns la hotel la ora 21.45 ?i am r?mas p?n? la ?apte s? c?ut?m persoane. Am g?sit ?apte mor?i acolo", poveste?te acesta.

Ajun?i ?n Bucure?ti, elevii de atunci ai ?colii Militare au fost trimi?i la blocurile Casata, Scala, Wilson pentru a c?uta r?ni?i sau mor?i, dar ?i pentru a asigura zonele respective ?mpotriva ho?ilor.

"?n cinci martie, p?n? seara am stat ?n dispozitiv ?n diverse locuri. Seara, c?nd ne-am ?ntors ?n ?coal?, s-a pus problema voluntariatului ?i nimeni nu a renun?at. Aproape 72 de ore am muncit continuu", ??i mai aminte?te fostul elev de ?coal? militar?.

El spune c? civilii ?ncercau s? ajute, dar atunci c?nd ap?rea Armata toat? lumea se retr?gea.

"Veneau buldozere s? ia moloz ?i mai vedeai o m?n?, un picior. La Scala a fost prins? o persoan? de zid ?i medicii nu aveau voie s? intre pentru c? se putea d?r?ma blocul, iar medicii erau foarte de pre? atunci. Un coleg al meu, caporal, s-a oferit s? intre s?-i taie piciorul prins sub o plac? de beton pentru c? altfel nu putea fi scoas? de acolo. A t?iat piciorul cu ni?te scule destul de rudimentare, iar seara a fost f?cut sergent", ??i aminte?te fostul angajat al Armatei.

Un pensionar de 76 de ani, care locuie?te ?n zona Blocului Scala, a povestit c? ?n 1977 lucra ?n Ministerul de Externe, institu?ie care func?iona ?n actualul sediu al Guvernului.

"Trebuia s? plec acas? la ora 10 ?i, din cauza cutremurului, am plecat la 12. Toat? lumea era ?nnebunit? pentru c? Ceau?escu trebuia s? plece ?n Spania. (...) Am preg?tit o telegram? ?i, c?nd s? plec cu ea s? o trimit, a ?nceput cutremurul. ?i c?nd am ie?it din camera de serviciu mi-a c?zut o plac? ?n cap. Ne-am oprit apoi ?i ne-am prins de st?lpi, de coloanele mari ?i eram ca ni?te oameni be?i care se ?ineau de c?te un st?lp", poveste?te func?ionarul de la Ministerul de Externe.

El ??i aminte?te c? pe vremea aceea locuia l?ng? Sala Polivalent? ?i a fost dificil s? ajung? acas? din cauza drumurilor blocate de cl?dirile c?zute.

"?mi era ?i fric? s? merg acas?. Nu am putut s? dau telefon pentru c? nimic nu func?iona. C?nd am plecat nu am putut s? ies pe Ana Ip?tescu, am venit pe Doroban?i, eram cu ma?ina ?i am vrut s? ies ?n bulevard pe la Lahovari. Nu am putut pentru c? erau deja miliatari, lucrau. Erau cl?diri d?r?mate ?i am venit pe la Maria Rosetti. Nici pe aici nu am putut pentru c? ?i aici era c?zut blocul Scala. ?i abia am ajuns la Inter ?i, de emo?ii ce aveam, nu am v?zut c? ?i Dun?rea era c?zut?. Am ajuns acas? tremur?nd. Cl?direa mea cu 10 etaje de la Polivalent? nu avea nimic, dar toat? lumea din blocuri fugise ?n Parcul Tineretului. C?nd am intrat ?n cas?, ?n sufragerie televizorul era dus, s-au spart ni?te vitrine ?i ?n buc?t?rie oala cu m?ncare se ?mpr??tiase pe jos", mai poveste?te b?rbatul de 76 de ani.

Cu to?ii ??i amintesc c? interven?ia autorit??ilor a fost foarte prompt?, dar la fel de bine ??i amintesc dezastrul r?mas dup? cutremur. Orice poveste despre cutremurul din 4 martie 1977 se ?ncheie identic: A fost un co?mar care nu poate fi descris ?n cuvinte!

http://www.gandul.info/news/marturii-din...i%2Bgandul
 
Din cate stiu de la radio Ana Blandiana se afla in spital si era vorba sa se externeze in preajma acelei zile. Blocul ei s-a prabusit. Si sotul ei a supravietuit dar nu stiu daca era acasa sau nu.
 
Back
Sus