Alex
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 3.226
- Scor reacție
- 95
ArchiTect
Deci:
1. Cateva secunde a existat o miscare aproape imperceptibila, ca un zornait fin produs de trecerea unui vehicul pe strada. Fiind in picioare, nu am simtit miscarea cladirii, insa m-am tot intrebat vreo doua-trei secunde de ce zangane prin casa lucrurile fara motiv...
2. A urmat o foarte scurta pauza, dupa care a avut loc un soc unic, ca o framantare de aluat imensa, deci cu componenta verticala absolut stupefianta, combinata cu miscare orizontala pe doua directii, ca de rotatie. A fost momentul in care puteai fi trantit la pamant daca nu te sprijineai de ceva. Parea ca mai rau de atat nu se poate, dar a incetat tot atat de brusc cum incepuse. Si in 1990 a existat acel prim soc vertical, dar mult, mult mai slab.
3. Dupa o noua pauza, a inceput dansul adevarat: miscare continua, dar cu mari variatii de intensitate (spre deosebire de 1986 cand miscarea a fost ritmica si monotona de la inceput la sfarsit). A atins la un moment dat ceva ce credeam a fi apogeul si parca incepea sa se linisteasca.
4. Dar m-am inselat. Partea cea mai urata abia incepea. Acum leganarea era combinata cu zgaltairea, deci frecvente lungi si frecvente scurte deopotriva, si la un moment dat ceva atat de rau incat parea a fi totul fara de speranta. Nu as putea descrie exact acel moment, eram complet depasit de situatie. Sa nu uitam zgomotul peretilor care se indoaie.
5. A mai urmat apoi inca un pachet lung de oscilatii bune, dar in descrestere evidenta de intensitate, cu unele reveniri.
6. Inca multa vreme miscarile au continuat tot mai amortizate, ca om leganare usoara de vapor, adica faza de incetare si de sosire a ultimelor unde reflectate.
Desi de la inceput mi-am zis ca asa ceva trebuie sa fie un cutremur puternic, recunosc ca dupa ce s-a terminat am luat foarte in serios si ipoteza de a fi inceput un razboi atomic in lume. Nimic din experienta anterioara a simturilor nu te poate pregati pentru asa ceva. Doar credinta poate sa-ti fie de folos in astfel de momente.
Referitor la "momentele fatale" pentru cladiri, ele au fost diferite de la caz la caz, incepand chiar cu pct. 2. Ba chiar a existat se pare si o prabusire petrecuta la catva timp dupa incetarea seismului (parte din blocul lui Caragiu). Ca sa nu mai vorbim de riscul de incendiu sau explozie, care ramane iminent ore intregi dupa cutremur. Din cauza asta, niciodata nu voi lauda ideea de a ramane in cladire, asa cum cere ISU. Organele de interventie vor cat mai putina aglomeratie pe strazi si ii inteleg perfect. Dar cu ce pret? Oricum, interventiile apar doar dupa 20-30 de minute in cel mai bun caz, iar telefoanele nu vor functiona deloc ore in sir sau chiar zile in sir. Singurul lucru de evitat este sa pleci cu masina. N-ai avea nici o sansa sa te indepartezi prea mult intr-un oras dens construit.
Da, dau marturie ca intr-adevar pare o eternitate sa fi zgaltait in halul ala chiar si zece secunde, darmite 50 sau mai mult. Am simtit foarte clar in 1977 mai multe faze absolut delimitabile in timp. Aud ca unii spun chiar ca ar fi putut fi vorba de fapt de mai multe cutremure consecutive. Certific ca asta a fost si impresia mea, ca a fost intai un mic cutremur declansator, apoi unul principal si apoi o replica imediata. De asta poate ca nici nu au mai urmat alte replici comparabile.
Deci:
1. Cateva secunde a existat o miscare aproape imperceptibila, ca un zornait fin produs de trecerea unui vehicul pe strada. Fiind in picioare, nu am simtit miscarea cladirii, insa m-am tot intrebat vreo doua-trei secunde de ce zangane prin casa lucrurile fara motiv...
2. A urmat o foarte scurta pauza, dupa care a avut loc un soc unic, ca o framantare de aluat imensa, deci cu componenta verticala absolut stupefianta, combinata cu miscare orizontala pe doua directii, ca de rotatie. A fost momentul in care puteai fi trantit la pamant daca nu te sprijineai de ceva. Parea ca mai rau de atat nu se poate, dar a incetat tot atat de brusc cum incepuse. Si in 1990 a existat acel prim soc vertical, dar mult, mult mai slab.
3. Dupa o noua pauza, a inceput dansul adevarat: miscare continua, dar cu mari variatii de intensitate (spre deosebire de 1986 cand miscarea a fost ritmica si monotona de la inceput la sfarsit). A atins la un moment dat ceva ce credeam a fi apogeul si parca incepea sa se linisteasca.
4. Dar m-am inselat. Partea cea mai urata abia incepea. Acum leganarea era combinata cu zgaltairea, deci frecvente lungi si frecvente scurte deopotriva, si la un moment dat ceva atat de rau incat parea a fi totul fara de speranta. Nu as putea descrie exact acel moment, eram complet depasit de situatie. Sa nu uitam zgomotul peretilor care se indoaie.
5. A mai urmat apoi inca un pachet lung de oscilatii bune, dar in descrestere evidenta de intensitate, cu unele reveniri.
6. Inca multa vreme miscarile au continuat tot mai amortizate, ca om leganare usoara de vapor, adica faza de incetare si de sosire a ultimelor unde reflectate.
Desi de la inceput mi-am zis ca asa ceva trebuie sa fie un cutremur puternic, recunosc ca dupa ce s-a terminat am luat foarte in serios si ipoteza de a fi inceput un razboi atomic in lume. Nimic din experienta anterioara a simturilor nu te poate pregati pentru asa ceva. Doar credinta poate sa-ti fie de folos in astfel de momente.
Referitor la "momentele fatale" pentru cladiri, ele au fost diferite de la caz la caz, incepand chiar cu pct. 2. Ba chiar a existat se pare si o prabusire petrecuta la catva timp dupa incetarea seismului (parte din blocul lui Caragiu). Ca sa nu mai vorbim de riscul de incendiu sau explozie, care ramane iminent ore intregi dupa cutremur. Din cauza asta, niciodata nu voi lauda ideea de a ramane in cladire, asa cum cere ISU. Organele de interventie vor cat mai putina aglomeratie pe strazi si ii inteleg perfect. Dar cu ce pret? Oricum, interventiile apar doar dupa 20-30 de minute in cel mai bun caz, iar telefoanele nu vor functiona deloc ore in sir sau chiar zile in sir. Singurul lucru de evitat este sa pleci cu masina. N-ai avea nici o sansa sa te indepartezi prea mult intr-un oras dens construit.
