GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 4
De la bun inceput trebuie spus ca Vrancea este considerata a fi drept un stadiu final al unei foste zone de subductie. Modelul ilustrat in figura pe care a pus-o Alex explica cele mai multe dintre caracteristicile seismelor vrancene; nu pe toate, evident, dar pe cele mai multe dintre ele.
De ce Vrancea nu mai poate fi considerata ca o zona tipica de subductie, asa cum este de pilda in Pacific (coasta de vest a Americii de Sud, de exemplu) ? Sunt mai multe argumente in acest sens.
Primul argument este de-a dreptul ochiometric, vorba lui EarthQuake..:harhar: Mai bine zis, sare in ochi. Cand privim o harta cu distributia seismicitatii la nivel global, vedem ca Vrancea apare ca un PUNCT IZOLAT, spre deosebire de ce se intampla pe coasta de vest a Americii de Sud, unde epicentrele apar distribuite sub forma unei lungi fasii sau centuri, pe sute si mii de kilometri. Deci din start rezulta ca procesele geodinamice care actioneaza in prezent in profunzimile zonei Vrancea sunt strict localizate si persistente intr-un areal geografic foarte restrans, foarte limitat.
In al doilea rand, in prezent in Romania nu mai exista vulcanism activ; activitatea vulcanica s-a stins de foarte multe milioane de ani, spre deosebire de ceea ce se intampla in zonele active de subductie, in care avem atat eruptii vulcanice cat si cutremure.
In al treilea rand, observand distributia pe verticala a hipocentrelor cutremurelor vrancene, remarcam faptul ca aceasta este aproximativ verticala, intr-o "coloana" destul de ingusta, fapt care nu se regaseste in zonele de subductie activa, in care hipocentrele sunt distribuite la suprafata de separare dintre placile aflate in subductie, si in lungul unui plan inclinat Wadati-Benioff, cu inclinare de 55-60 de grade fata de verticala !!! :ack: In Vrancea focarele sunt distribuite intr-un volum cvasi-vertical, destul de ingust.
In al patrulea rand, in zonele de subductie se produc cutremure puternice si in scoarta terestra, nu doar in manta, deci avem seismicitate intensa atat intre 10-60 km adancime, cat si intre 60-300,300-700 km adancime. In zona Vrancea, activitatea seismica cea mai intensa se manifesta aproximativ intre 70 si 180 km adancime, in timp ce in crusta terestra activitatea seismica este moderata ca numar de evenimente si ca energie eliberata. De asemenea, este straniu pentru o zona de subductie sa existe un segment aproape complet aseismic, intre 40-60 km adancime, aproximativ in zona discontinuitatii Mohorovici de separare intre crusta terestra si manta.
Practic, cutremurele majore vrancene iau nastere in interiorul unui fragment dintr-o veche placa tectonica aflata in subductie pana acum 10 milioane de ani. Fragmentul s-a desprins, se pare, total sau partial din vechea placa si, in prezent, pare a fi supus unor compresiuni, la mare adancime, din mai multe directii.
Alte argumente in favoarea acestui model sunt de ordin geologic, legate de tipurile de roci intalnite in lungul Carpatilor Orientali, al modului in care acestea sunt distribuite.
Un lucru este cert, totusi: a existat un proces de subductie si coliziune intre placi continentale; subductia a determinat la un moment dat eruptiile vulcanice de pe ramura vestica a Carpatilor Orientali. In prezent, subductia nu mai este activa la suprafata, placile s-au sudat partial, dar procesele geodinamice continua in adancime in zona Curburii Carpatilor, sub forma unor compresiuni care se exercita din diferite directii asupra unui bloc litosferic cvasivertical, bloc ce sufera si un proces lent de digerare in mantaua terestra (astenosfera), in conditii de temperatura si presiune extrem de ridicata. Se pare ca in procesele de acumulare a energiei si de generare a cutremurelor intervin totusi nu doar compresiuni (mecanice), ci si transformari fizico-chimice etc.
De ce Vrancea nu mai poate fi considerata ca o zona tipica de subductie, asa cum este de pilda in Pacific (coasta de vest a Americii de Sud, de exemplu) ? Sunt mai multe argumente in acest sens.
Primul argument este de-a dreptul ochiometric, vorba lui EarthQuake..:harhar: Mai bine zis, sare in ochi. Cand privim o harta cu distributia seismicitatii la nivel global, vedem ca Vrancea apare ca un PUNCT IZOLAT, spre deosebire de ce se intampla pe coasta de vest a Americii de Sud, unde epicentrele apar distribuite sub forma unei lungi fasii sau centuri, pe sute si mii de kilometri. Deci din start rezulta ca procesele geodinamice care actioneaza in prezent in profunzimile zonei Vrancea sunt strict localizate si persistente intr-un areal geografic foarte restrans, foarte limitat.
In al doilea rand, in prezent in Romania nu mai exista vulcanism activ; activitatea vulcanica s-a stins de foarte multe milioane de ani, spre deosebire de ceea ce se intampla in zonele active de subductie, in care avem atat eruptii vulcanice cat si cutremure.
In al treilea rand, observand distributia pe verticala a hipocentrelor cutremurelor vrancene, remarcam faptul ca aceasta este aproximativ verticala, intr-o "coloana" destul de ingusta, fapt care nu se regaseste in zonele de subductie activa, in care hipocentrele sunt distribuite la suprafata de separare dintre placile aflate in subductie, si in lungul unui plan inclinat Wadati-Benioff, cu inclinare de 55-60 de grade fata de verticala !!! :ack: In Vrancea focarele sunt distribuite intr-un volum cvasi-vertical, destul de ingust.
In al patrulea rand, in zonele de subductie se produc cutremure puternice si in scoarta terestra, nu doar in manta, deci avem seismicitate intensa atat intre 10-60 km adancime, cat si intre 60-300,300-700 km adancime. In zona Vrancea, activitatea seismica cea mai intensa se manifesta aproximativ intre 70 si 180 km adancime, in timp ce in crusta terestra activitatea seismica este moderata ca numar de evenimente si ca energie eliberata. De asemenea, este straniu pentru o zona de subductie sa existe un segment aproape complet aseismic, intre 40-60 km adancime, aproximativ in zona discontinuitatii Mohorovici de separare intre crusta terestra si manta.
Practic, cutremurele majore vrancene iau nastere in interiorul unui fragment dintr-o veche placa tectonica aflata in subductie pana acum 10 milioane de ani. Fragmentul s-a desprins, se pare, total sau partial din vechea placa si, in prezent, pare a fi supus unor compresiuni, la mare adancime, din mai multe directii.
Alte argumente in favoarea acestui model sunt de ordin geologic, legate de tipurile de roci intalnite in lungul Carpatilor Orientali, al modului in care acestea sunt distribuite.
Un lucru este cert, totusi: a existat un proces de subductie si coliziune intre placi continentale; subductia a determinat la un moment dat eruptiile vulcanice de pe ramura vestica a Carpatilor Orientali. In prezent, subductia nu mai este activa la suprafata, placile s-au sudat partial, dar procesele geodinamice continua in adancime in zona Curburii Carpatilor, sub forma unor compresiuni care se exercita din diferite directii asupra unui bloc litosferic cvasivertical, bloc ce sufera si un proces lent de digerare in mantaua terestra (astenosfera), in conditii de temperatura si presiune extrem de ridicata. Se pare ca in procesele de acumulare a energiei si de generare a cutremurelor intervin totusi nu doar compresiuni (mecanice), ci si transformari fizico-chimice etc.
(