-
Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!
- Stare
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
COMUNICARE...
O broasca a trait toata viata intr-o fantana. Intr-o zi, s-a trezit cu surprindere cu o broasca de alt soi.
- De unde ai venit? a intrebat-o ea.
- Din mare. Acolo traiesc eu.
- Cum este marea? Este la fel de mare ca si fantana mea?
Broasca cea noua a inceput sa rada:
- Nici nu incape comparatie.
Broasca-gazda s-a prefacut interesata de povestile noii venite, dar in sinea sa se gandea: "Dintre toate mincinoasele pe care le-am intalnit in viata mea, aceasta este cu siguranta cea mai mare - si cea mai nerusinata".
Cum ii poti vorbi despre ocean unei broaste care traieste intr-o fantana; Sau despre realitate unui teolog; Sau despre alte lumi unui om de stiinta ?
A cunoaste diferite lucruri inseamna a fi invatat.
A-i cunoaste pe ceilalti inseamna a fi intelept.
A te cunoaste pe tine insuti inseamna a fi Iluminat.
O broasca a trait toata viata intr-o fantana. Intr-o zi, s-a trezit cu surprindere cu o broasca de alt soi.
- De unde ai venit? a intrebat-o ea.
- Din mare. Acolo traiesc eu.
- Cum este marea? Este la fel de mare ca si fantana mea?
Broasca cea noua a inceput sa rada:
- Nici nu incape comparatie.
Broasca-gazda s-a prefacut interesata de povestile noii venite, dar in sinea sa se gandea: "Dintre toate mincinoasele pe care le-am intalnit in viata mea, aceasta este cu siguranta cea mai mare - si cea mai nerusinata".
Cum ii poti vorbi despre ocean unei broaste care traieste intr-o fantana; Sau despre realitate unui teolog; Sau despre alte lumi unui om de stiinta ?
A cunoaste diferite lucruri inseamna a fi invatat.
A-i cunoaste pe ceilalti inseamna a fi intelept.
A te cunoaste pe tine insuti inseamna a fi Iluminat.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
POVESTIOARARob m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Bobby: atunci cand nu poti fi destul de puternic
Ca medic pediatru, am norocul sa fiu martor zilnic, la puterea miraculoasa si credinta celor mai fragili dintre noi. Unul dintre cazurile cu care m-am confruntat a fost acela al lui Bobby, un baietel de cinci ani care a fost diagnosticat cu leucemie.Boala lui Bobby se atenuase--acum incepuse sa-si revina --si venise la spital pentru o serie de analize de rutina. Bobby avea ochisorii de un albastru intens si un zambet timid care, la prima vedere, nu dezvaluia intelepciunea acumulata in timpul luptei contra cancerului pe care o purtase, timp de un an.
Bobby isi pierduse tot perisorul din cauza chimioterapiei.Din pricina substantelor chimice, avea greturi si nu putea manca. Bobby, fusese supus multor tratamente dureroase, iar testul de azi, nu avea sa fie o exceptie.
Mai trecuse prin asta si stia la ce sa se astepte. I-am explicat ce urma sa facem si de ce si i-am spus ca era foarte important pentru el, sa stea nemiscat. Bobby, m-a asigurat ca nu se va misca deloc si le-a spus asistentelor, ca nu e nevoie sa-l tina.
Cand am inceput, Bobby m-a intrebat:
- Dr. Brown, pot sa recit Psalmul 23, cat ma intepi?
- Sigur ca da, i-am raspuns eu. Apoi am inceput.
Bobby l-a recitat frumos, fara sa planga si fara sa se miste. Procedura a decurs bine. Cu intelepciunea lui de copil, m-a linistit:
Dr. Brown, sa stiti ca nu m-a durut prea tare. Noi, insa, stiam ca fusese dureros. Apoi, Bobby, ma lua prin surprindere intrebandu-ma:
- Dr. Brown, dv. stiti psalmul 23?
- Ei bine, nu stiu...Cred ca da, i-am spus eu, dandu-mi seama ca nu-l stiam prea bine.
- Sa va aud, zise Bobby.
Asa ca eu am inceput sa ma balbai si sa ma incurc. Il recitasem prost, in comparatie cu Bobby, iar eu nu aveam un ac infipt in coloana...si nici cinci anisori...
Am observat ca medicii si asistentele dispareau unul cate unul, de teama sa nu fie rugati sa recite psalmul. Gandul acela ii speria mai tare decat sa recite la teatru in fata unui public numeros.
Apoi Bobby ne spuse:
- Ar trebui sa invatati psalmul 23 pe dinafara. Cand il recitati cu voce tare. Dumnezeu va aude si va arata ca el e puternic atunci cand voi nu puteti fi puternici.
...si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.
James C. Brown
Ca medic pediatru, am norocul sa fiu martor zilnic, la puterea miraculoasa si credinta celor mai fragili dintre noi. Unul dintre cazurile cu care m-am confruntat a fost acela al lui Bobby, un baietel de cinci ani care a fost diagnosticat cu leucemie.Boala lui Bobby se atenuase--acum incepuse sa-si revina --si venise la spital pentru o serie de analize de rutina. Bobby avea ochisorii de un albastru intens si un zambet timid care, la prima vedere, nu dezvaluia intelepciunea acumulata in timpul luptei contra cancerului pe care o purtase, timp de un an.
Bobby isi pierduse tot perisorul din cauza chimioterapiei.Din pricina substantelor chimice, avea greturi si nu putea manca. Bobby, fusese supus multor tratamente dureroase, iar testul de azi, nu avea sa fie o exceptie.
Mai trecuse prin asta si stia la ce sa se astepte. I-am explicat ce urma sa facem si de ce si i-am spus ca era foarte important pentru el, sa stea nemiscat. Bobby, m-a asigurat ca nu se va misca deloc si le-a spus asistentelor, ca nu e nevoie sa-l tina.
Cand am inceput, Bobby m-a intrebat:
- Dr. Brown, pot sa recit Psalmul 23, cat ma intepi?
- Sigur ca da, i-am raspuns eu. Apoi am inceput.
Bobby l-a recitat frumos, fara sa planga si fara sa se miste. Procedura a decurs bine. Cu intelepciunea lui de copil, m-a linistit:
Dr. Brown, sa stiti ca nu m-a durut prea tare. Noi, insa, stiam ca fusese dureros. Apoi, Bobby, ma lua prin surprindere intrebandu-ma:
- Dr. Brown, dv. stiti psalmul 23?
- Ei bine, nu stiu...Cred ca da, i-am spus eu, dandu-mi seama ca nu-l stiam prea bine.
- Sa va aud, zise Bobby.
Asa ca eu am inceput sa ma balbai si sa ma incurc. Il recitasem prost, in comparatie cu Bobby, iar eu nu aveam un ac infipt in coloana...si nici cinci anisori...
Am observat ca medicii si asistentele dispareau unul cate unul, de teama sa nu fie rugati sa recite psalmul. Gandul acela ii speria mai tare decat sa recite la teatru in fata unui public numeros.
Apoi Bobby ne spuse:
- Ar trebui sa invatati psalmul 23 pe dinafara. Cand il recitati cu voce tare. Dumnezeu va aude si va arata ca el e puternic atunci cand voi nu puteti fi puternici.
...si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.
James C. Brown
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Lupta mamei pentru un copil special
" Nici o limba din lume, nu poate da glas fortei, frumusetii si eroismului dragostei materne"
Edwin H. Chapin
Frank si Lee s-au casatorit de foarte tineri. Dupa ce au intemeiat o familie, Lee a hotarat ca ea isi doreste sase copii. In urmatorii 11 ani, au aparut rand pe rand cinci copilasi. Cand a venit pe lume al cincilea copil -- Tom-- Lee, ajunsese in momentul in care nu era sigura ca mai putea creste unul.
La sase luni Tom, nu putea inca sa manance din lingurita si nici sa-si tina capsorul sus. L-au dus la pediatru, care le-a spus ca fac din tantar, armasar.:
- Multi copii se adapteaza greu la mancatul din lingurita, i s-a spus, e firesc la varsta asta.
- Cred ca stiu ce e normal si ce nu, i-a spus ea medicului cu franchete. Mai am patru copiii. Ceva nu e in regula.
L-a mai dus la un doctor, care i-a spus sa mai astepte un an, sa vada daca lucrurile se vor indrepta. Lee, a asteptat si l-a vegheat.
In anul urmator, Tom, a reusit sa-si tina capul sus, dar in alte privinte situatia s-a inrautatit. Refuza, de multe ori sa manance. Sau manca totul pasat, pana cand pielea, a capatat o tenta portocalie.
Dar, ceea ce o ingrijora cel mai mult, erau accesele de furie. Ii batea, pe fratii lui, cand acestia se uitau la televizor, sau o lovea pe Lee, cand aceasta sofa. Lee, stia ca aceesele de furie de genul acesta sunt normale pentru copii, insa intensitatea lor o ingrijora.
Avea un an si jumatate cand Lee, a reinceput vizitele la medici si la specialisti. De data acesta nu i-a mai spus nimeni, ca Tom este un copil normal. Unul dintre medici, l-a diagnosticat cu PKU (fenilcetonurie), o tulburare de metabolism, care are drept rezultat retardarea. Un altul i-a spus ca nu e PKU, ci lezarea creierului la nastere din lipsa de oxigen. Dupa un an, consultand cand un medic, cand altul, i s-a spus ca Tom, n-o sa poata duce o viata normala, si ca trebuie institutionalizat.
Lee, a fost ingrozita. Cum putea sa-si trimita copilul, intr-o institutie unde posibilitatea de a creste sanatos, ar fi putut fi periclitata pentru totdeauna? Cand s-a dus impreuna cu Frank, sa viziteze institutia recomandata, a vazut ca toti copii de acolo, aveau deficiente mintale grave, multi fiind incapabili sa vorbeasca. Tom avea intr-adevar probleme, decise Lee, dar asta nu era un loc unde sa-l trimita.
Apoi, o asistenta medicala, i-a spus lui Lee despre un spital, care l-ar putea ajuta pe Tom. Medici si psihiatrii de acolo, au tras concluzia ca Tom e retardat, si nu va fi in stare sa termine un liceu.
O asistenta sociala din spital sugera ca le va fi greu sa creasca un copil cu capacitati mintale atat de limitate, ei fiind amandoi, absolventi de colegiu.
- Nu va putea fi nicodata altceva decat sapator, spuse ea.
- Si, ce-i cu asta? replica Lee, taios. Sa-ti spun ceva. Nu ma intereseaza cum o sa-si castige painea. Eu, imi iubesc toti copiii la fel. Nu-i iubesc in functie de cat sunt de inteligenti. Faptul ca nu e un geniu, nu ma face sa-l iubesc mai putin.
Dar Tom, intrecu asteptarile medicilor. Medicii s-au hotarat cu greu sa-l lase sa mearga la o scoala normala. Desi a cunoscut perioade grele, a absolvit nu numai liceul, ci si doi ani si jumatate de colegiu. Undeva pe drum, deficienta mintala de care suferea, s-a dovedit a avea o cauza emotionala, si a fost tratat in consecinta.
Ma bucur ca Lee, nu a renuntat la acel copil, pentru ca acel copil, cu un debut nefericit in viata, sunt eu. Astazi urmez, inca un tratament, care sa tina sub control, urcusurile si coborasurile mele emotionale. Iar cand privesc in urma la copilaria mea, ii multumesc lui Dumnezeu, ca am o mama asa de incapatanata, care n-a vrut sa asculte predictiile pesimiste ale medicilor, despre viitorul meu intunecat.
Mama, m-a iubit indeajuns, ca sa-si asculte inima -- care i-a spus ca arma cea mai buna in lupta pentru un copil-- este credinta si dragostea.
Tom MUlligan
" Nici o limba din lume, nu poate da glas fortei, frumusetii si eroismului dragostei materne"
Edwin H. Chapin
Frank si Lee s-au casatorit de foarte tineri. Dupa ce au intemeiat o familie, Lee a hotarat ca ea isi doreste sase copii. In urmatorii 11 ani, au aparut rand pe rand cinci copilasi. Cand a venit pe lume al cincilea copil -- Tom-- Lee, ajunsese in momentul in care nu era sigura ca mai putea creste unul.
La sase luni Tom, nu putea inca sa manance din lingurita si nici sa-si tina capsorul sus. L-au dus la pediatru, care le-a spus ca fac din tantar, armasar.:
- Multi copii se adapteaza greu la mancatul din lingurita, i s-a spus, e firesc la varsta asta.
- Cred ca stiu ce e normal si ce nu, i-a spus ea medicului cu franchete. Mai am patru copiii. Ceva nu e in regula.
L-a mai dus la un doctor, care i-a spus sa mai astepte un an, sa vada daca lucrurile se vor indrepta. Lee, a asteptat si l-a vegheat.
In anul urmator, Tom, a reusit sa-si tina capul sus, dar in alte privinte situatia s-a inrautatit. Refuza, de multe ori sa manance. Sau manca totul pasat, pana cand pielea, a capatat o tenta portocalie.
Dar, ceea ce o ingrijora cel mai mult, erau accesele de furie. Ii batea, pe fratii lui, cand acestia se uitau la televizor, sau o lovea pe Lee, cand aceasta sofa. Lee, stia ca aceesele de furie de genul acesta sunt normale pentru copii, insa intensitatea lor o ingrijora.
Avea un an si jumatate cand Lee, a reinceput vizitele la medici si la specialisti. De data acesta nu i-a mai spus nimeni, ca Tom este un copil normal. Unul dintre medici, l-a diagnosticat cu PKU (fenilcetonurie), o tulburare de metabolism, care are drept rezultat retardarea. Un altul i-a spus ca nu e PKU, ci lezarea creierului la nastere din lipsa de oxigen. Dupa un an, consultand cand un medic, cand altul, i s-a spus ca Tom, n-o sa poata duce o viata normala, si ca trebuie institutionalizat.
Lee, a fost ingrozita. Cum putea sa-si trimita copilul, intr-o institutie unde posibilitatea de a creste sanatos, ar fi putut fi periclitata pentru totdeauna? Cand s-a dus impreuna cu Frank, sa viziteze institutia recomandata, a vazut ca toti copii de acolo, aveau deficiente mintale grave, multi fiind incapabili sa vorbeasca. Tom avea intr-adevar probleme, decise Lee, dar asta nu era un loc unde sa-l trimita.
Apoi, o asistenta medicala, i-a spus lui Lee despre un spital, care l-ar putea ajuta pe Tom. Medici si psihiatrii de acolo, au tras concluzia ca Tom e retardat, si nu va fi in stare sa termine un liceu.
O asistenta sociala din spital sugera ca le va fi greu sa creasca un copil cu capacitati mintale atat de limitate, ei fiind amandoi, absolventi de colegiu.
- Nu va putea fi nicodata altceva decat sapator, spuse ea.
- Si, ce-i cu asta? replica Lee, taios. Sa-ti spun ceva. Nu ma intereseaza cum o sa-si castige painea. Eu, imi iubesc toti copiii la fel. Nu-i iubesc in functie de cat sunt de inteligenti. Faptul ca nu e un geniu, nu ma face sa-l iubesc mai putin.
Dar Tom, intrecu asteptarile medicilor. Medicii s-au hotarat cu greu sa-l lase sa mearga la o scoala normala. Desi a cunoscut perioade grele, a absolvit nu numai liceul, ci si doi ani si jumatate de colegiu. Undeva pe drum, deficienta mintala de care suferea, s-a dovedit a avea o cauza emotionala, si a fost tratat in consecinta.
Ma bucur ca Lee, nu a renuntat la acel copil, pentru ca acel copil, cu un debut nefericit in viata, sunt eu. Astazi urmez, inca un tratament, care sa tina sub control, urcusurile si coborasurile mele emotionale. Iar cand privesc in urma la copilaria mea, ii multumesc lui Dumnezeu, ca am o mama asa de incapatanata, care n-a vrut sa asculte predictiile pesimiste ale medicilor, despre viitorul meu intunecat.
Mama, m-a iubit indeajuns, ca sa-si asculte inima -- care i-a spus ca arma cea mai buna in lupta pentru un copil-- este credinta si dragostea.
Tom MUlligan
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Ispita fumatului
Siluan Athohonitul, s-a intamplat sa mearga in tren, langa un negustor, fumator pasionat. Acesta a aprins o tigara, si a simtit nevoia sa-si apere apucatura, zicand ca are unele avantaje, sau macar iluzia lor. I-a cerut parerea lui Siluan. Acesta i-a spus:
" Domnule, inainte de a va aprinde tigara, rugati-va. Spune-ti Tatal nostru."
Negustorul a raspuns cu mirare:
" Pai, nu prea merge sa te rogi inainte de fumat."
Parintele Siluan a zis:
" Orice lucru care nu merge cu rugaciunea netulburata, mai bine sa nu-l facem".
Siluan Athohonitul, s-a intamplat sa mearga in tren, langa un negustor, fumator pasionat. Acesta a aprins o tigara, si a simtit nevoia sa-si apere apucatura, zicand ca are unele avantaje, sau macar iluzia lor. I-a cerut parerea lui Siluan. Acesta i-a spus:
" Domnule, inainte de a va aprinde tigara, rugati-va. Spune-ti Tatal nostru."
Negustorul a raspuns cu mirare:
" Pai, nu prea merge sa te rogi inainte de fumat."
Parintele Siluan a zis:
" Orice lucru care nu merge cu rugaciunea netulburata, mai bine sa nu-l facem".
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
" De ce este atat de greu sa ierti, sa nu te mai agati de rani, care au trecut demult?"
Pentru simplul motiv, ca ele sunt tot ce ai. Si continui sa te joci cu ranile vechi ca sa le mentii proaspete in memorie. Nu le lasi sa se vindece.
Un om statea intr-un compartiment de tren. Peste drum de el, statea un preot care avea alaturi un cos de picnic. In lipsa de ocupatie, omul se uita la preot.
Dupa un timp, preotul a deschis cosul si a scos un servet pe care si l-a pus cu grija pe genunchi. Apoi, a scos un bol de sticla si l-a pus pe servet., dupa aceea a scos un cutit si un mar, a curatat marul de coaja, l-a taiat in bucatele si a pus bucatelele in bol.
Apoi a luat bolul si a rasturnat cuburile de mar pe fereastra.
Dupa aceea, a scos o banana, a decojit-o a taiat-o in bucatele, le-a pus in bol si le-a aruncat pe fereastra. A facut acelasi lucru cu o para, o conserva mica de visine, un ananas si un borcanel de frisca. Dupa ce le-a aruncat pe toate pe fereastra, a sters bolul, a impaturit servetul si le-a pus in cosul de picnic.
Omul, care il urmarea uimit pe preot, l-a intrebat in cele din urma:
- Iarta-ma parinte, dar ce faceai acolo?
La care preotul i-a raspuns cu detasare:
-Salata de fructe.
- Bine, dar ai aruncat totul pe fereastra, i-a spus omul.
- Da, nu pot sa sufar salata de fructe.
Oamenii cauta intr-una lucruri pe care nu pot sa le sufere, pe care le urasc.
Traiesc din ura. Zgandaresc mereu ranile, ca sa nu se vindece; nu le lasa sa se vindece -- toata viata lor, si se bazeaza pe trecut.
Daca nu incepi sa traiesti in prezent n-ai sa poti sa uiti si sa ierti trecutul.
Nu spun ca trebuie sa uiti si sa ierti trecutul; nu asta este metoda mea. Eu spun: Traieste in prezent. A trai in prezent este modul pozitiv de a aborda existenta. Acesta este un alt mod de a spune sa fii mai constient, mai atent, pentru ca atunci cand esti constient, atent, esti in prezent.
Constienta nu poate fi in trecut si nu poate fi in viitor. Constienta nu cunoaste decat prezentul; are numai un timp; prezentul.
Sa te eliberezi de trecut si de viitor, inseamna sa simti pentru prima data gustul libertatii. Iar in acea experienta, devii intreg, sanatos, toate ranile sunt vindecate. Dintr-o data nu mai exista nici o rana. Simti cum in tine apare sanatatea. Acea sanatate este inceputul transformarii.
OSHO
Pentru simplul motiv, ca ele sunt tot ce ai. Si continui sa te joci cu ranile vechi ca sa le mentii proaspete in memorie. Nu le lasi sa se vindece.
Un om statea intr-un compartiment de tren. Peste drum de el, statea un preot care avea alaturi un cos de picnic. In lipsa de ocupatie, omul se uita la preot.
Dupa un timp, preotul a deschis cosul si a scos un servet pe care si l-a pus cu grija pe genunchi. Apoi, a scos un bol de sticla si l-a pus pe servet., dupa aceea a scos un cutit si un mar, a curatat marul de coaja, l-a taiat in bucatele si a pus bucatelele in bol.
Apoi a luat bolul si a rasturnat cuburile de mar pe fereastra.
Dupa aceea, a scos o banana, a decojit-o a taiat-o in bucatele, le-a pus in bol si le-a aruncat pe fereastra. A facut acelasi lucru cu o para, o conserva mica de visine, un ananas si un borcanel de frisca. Dupa ce le-a aruncat pe toate pe fereastra, a sters bolul, a impaturit servetul si le-a pus in cosul de picnic.
Omul, care il urmarea uimit pe preot, l-a intrebat in cele din urma:
- Iarta-ma parinte, dar ce faceai acolo?
La care preotul i-a raspuns cu detasare:
-Salata de fructe.
- Bine, dar ai aruncat totul pe fereastra, i-a spus omul.
- Da, nu pot sa sufar salata de fructe.
Oamenii cauta intr-una lucruri pe care nu pot sa le sufere, pe care le urasc.
Traiesc din ura. Zgandaresc mereu ranile, ca sa nu se vindece; nu le lasa sa se vindece -- toata viata lor, si se bazeaza pe trecut.
Daca nu incepi sa traiesti in prezent n-ai sa poti sa uiti si sa ierti trecutul.
Nu spun ca trebuie sa uiti si sa ierti trecutul; nu asta este metoda mea. Eu spun: Traieste in prezent. A trai in prezent este modul pozitiv de a aborda existenta. Acesta este un alt mod de a spune sa fii mai constient, mai atent, pentru ca atunci cand esti constient, atent, esti in prezent.
Constienta nu poate fi in trecut si nu poate fi in viitor. Constienta nu cunoaste decat prezentul; are numai un timp; prezentul.
Sa te eliberezi de trecut si de viitor, inseamna sa simti pentru prima data gustul libertatii. Iar in acea experienta, devii intreg, sanatos, toate ranile sunt vindecate. Dintr-o data nu mai exista nici o rana. Simti cum in tine apare sanatatea. Acea sanatate este inceputul transformarii.
OSHO
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Copilul si stelutele de mare
O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla inghetat, brazdand apa si inaltand-o in valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti care patrundeau in adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.
Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trageau sa moara.
In multime, tinut de manuta de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase incaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea.
De pe parapet, un om striga spre el:
- Dar ce faci, baiete?
- Arunc in apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranta nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se intampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o in apa raspunse:
- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, isi scoase pantofii si sosetele si cobori si el pe plaja. Incepu sa adune stele de mare si sa le arunce in apa. O clipa mai tarziu coborara inca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine in apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare in apa. Astfel fura salvate toate.
Bruno Ferrero
Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - indrazneala de a incepe.
O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla inghetat, brazdand apa si inaltand-o in valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti care patrundeau in adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.
Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja parea ca devenise rozalie.
Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trageau sa moara.
In multime, tinut de manuta de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase incaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea.
De pe parapet, un om striga spre el:
- Dar ce faci, baiete?
- Arunc in apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranta nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se intampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o in apa raspunse:
- Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, isi scoase pantofii si sosetele si cobori si el pe plaja. Incepu sa adune stele de mare si sa le arunce in apa. O clipa mai tarziu coborara inca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine in apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare in apa. Astfel fura salvate toate.
Bruno Ferrero
Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - indrazneala de a incepe.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Exista sotia perfecta?
Mulla Nasrudin sedea in pravalia sa de ceai cand sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca. "Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat", ii spuse vecinul. "Tu nu te-ai gandit niciodata sa te casatoresti?"
Nasrudin ii raspunse: "Ba da, m-am gandit. Si cand eram tanar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am intalnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum indreptandu-ma spre Isphahan. Acolo am intalnit o femeie pe cat de spirituala pe atat de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, in largul ei atat in lume cat si in imperiile care o transcend. Simteam ca am gasit femeia perfecta."
"Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", il intreba prietenul.
"Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatinand din cap, "si ea cauta sotul ideal."
Un celibatar ii ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup."
"Casatoreste-te cu un pinguin", ii raspunse calculatorul.
A iubi inseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta.
(Bruno Ferrero)
Mulla Nasrudin sedea in pravalia sa de ceai cand sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca. "Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat", ii spuse vecinul. "Tu nu te-ai gandit niciodata sa te casatoresti?"
Nasrudin ii raspunse: "Ba da, m-am gandit. Si cand eram tanar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am intalnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum indreptandu-ma spre Isphahan. Acolo am intalnit o femeie pe cat de spirituala pe atat de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, in largul ei atat in lume cat si in imperiile care o transcend. Simteam ca am gasit femeia perfecta."
"Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", il intreba prietenul.
"Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatinand din cap, "si ea cauta sotul ideal."
Un celibatar ii ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup."
"Casatoreste-te cu un pinguin", ii raspunse calculatorul.
A iubi inseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta.
(Bruno Ferrero)
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Ispita
Intr-o zi foarte calduroasa de vara, un muncitor primise sarcina de a sapa gradina stapanului. Se apuca de lucru fara chef si incepu sa-l blesteme pe Adam, singurul vinovat, dupa parerea lui, pentru toate impovararile.
Blestemele si insultele sale ajunsera la urechile stapanului care, apropiindu-se ii spuse:
"Dar de ce il blestemi pe Adam??! Fac prinsoare ca si tu ai fi facut la fel in locul lui."
"Cu siguranta nu!", raspunse lucratorul. "Eu as fi rezistat ispitei!".
"Vom vedea!", spuse stapanul si il invita la masa de pranz.
La ora fixata, lucratorul se infatisa la casa stapanului, iar acesta il pofti intr-o sala unde se afla o masa incarcata cu tot felul de bunatati.
"Poti manca tot ce voiesti", ii spuse stapanul angajatului. "Doar de supiera din mijlocul mesei sa nu te atingi, pana ma voi intoarce."
Lucratorul nu se lasa rugat, se aseza la masa, si cu o pofta de lup incepu sa infulece una dupa alta delicatesele ce-i erau servite. La sfarsit, privirea-i fu atrasa irezistibil de supiera. Curiozitatea mai ca-l innebunea, nu mai rezista si pana la urma, cu mare grija de-abia apuca sa ridice putin capacul supierei, ca din ea sari un soarece. Lucratorul il apuca de ceafa, dar soarecele-i scapa din mana. Incepu vanatoarea. Zgomotul scaunelor si meselor rastunate il facu pe stapan sa se-ntoarca din drum.
"Ai vazut?", il intreba stapanul. Apoi il mustra razand: "Pe viitor, in locul tau, n-as mai blestema pe Adam si greseala lui cu voce tare!"
"Eu? Nu! Eu sunt altfel! Eu nu m-as fi comportat asa cu siguranta!
"Ce prost ai fost! Trebuia sa faci asa si asa ..."
Cate feluri de a-i acuza pe ceilalti. Cel care-l acuza insa pe celalalt, se acuza pe sine inca si mai mult.
Un novice vorbea cu dispret despre aviditatea si violenta oamenilor din lume". Maestrul ii spuse: "Imi aduci aminte de lupul care trecea printr-o perioada de bunatate si care, vazand o pisica fugind dupa un soarece, se intoarse spre lupul care-l insotea si-i spuse indignat: "N-ar fi oare timpul ca sa faca cineva ceva pentru a pune capat aceastei urmariri?"
(Bruno Ferrero)
Intr-o zi foarte calduroasa de vara, un muncitor primise sarcina de a sapa gradina stapanului. Se apuca de lucru fara chef si incepu sa-l blesteme pe Adam, singurul vinovat, dupa parerea lui, pentru toate impovararile.
Blestemele si insultele sale ajunsera la urechile stapanului care, apropiindu-se ii spuse:
"Dar de ce il blestemi pe Adam??! Fac prinsoare ca si tu ai fi facut la fel in locul lui."
"Cu siguranta nu!", raspunse lucratorul. "Eu as fi rezistat ispitei!".
"Vom vedea!", spuse stapanul si il invita la masa de pranz.
La ora fixata, lucratorul se infatisa la casa stapanului, iar acesta il pofti intr-o sala unde se afla o masa incarcata cu tot felul de bunatati.
"Poti manca tot ce voiesti", ii spuse stapanul angajatului. "Doar de supiera din mijlocul mesei sa nu te atingi, pana ma voi intoarce."
Lucratorul nu se lasa rugat, se aseza la masa, si cu o pofta de lup incepu sa infulece una dupa alta delicatesele ce-i erau servite. La sfarsit, privirea-i fu atrasa irezistibil de supiera. Curiozitatea mai ca-l innebunea, nu mai rezista si pana la urma, cu mare grija de-abia apuca sa ridice putin capacul supierei, ca din ea sari un soarece. Lucratorul il apuca de ceafa, dar soarecele-i scapa din mana. Incepu vanatoarea. Zgomotul scaunelor si meselor rastunate il facu pe stapan sa se-ntoarca din drum.
"Ai vazut?", il intreba stapanul. Apoi il mustra razand: "Pe viitor, in locul tau, n-as mai blestema pe Adam si greseala lui cu voce tare!"
"Eu? Nu! Eu sunt altfel! Eu nu m-as fi comportat asa cu siguranta!
"Ce prost ai fost! Trebuia sa faci asa si asa ..."
Cate feluri de a-i acuza pe ceilalti. Cel care-l acuza insa pe celalalt, se acuza pe sine inca si mai mult.
Un novice vorbea cu dispret despre aviditatea si violenta oamenilor din lume". Maestrul ii spuse: "Imi aduci aminte de lupul care trecea printr-o perioada de bunatate si care, vazand o pisica fugind dupa un soarece, se intoarse spre lupul care-l insotea si-i spuse indignat: "N-ar fi oare timpul ca sa faca cineva ceva pentru a pune capat aceastei urmariri?"
(Bruno Ferrero)
- Stare