• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

POVESTIRI CU TALC

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Mereu ramane loc...

Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
"Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile
importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip."

Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul.

MORALA:
Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere!
 
LACRIMILE

Cand au fost alungati din Rai, Adam si Eva au plecat plini de ciuda si suparare. Aveau fetele intunecate, gurile schimonosite de durere, iar inimile le erau pline de amaraciune.
Pe rand, se acuzasera, se insultasera, se amenintasera.
"Nenorocitule, nu esti decat neputincios ... ", striga Eva.
"E doar vina ta!", vocifera Adam pana ragusi. Mergeau cu pumnii inclestati, cu ochii scanteind de manie si impovarati foarte.
Toate acestea il intristau nespus pe Dumnezeu.
Se hotari deci sa adauge ceva Creatiei.
Ceva ce nu fusese prevazut in planul initial. Trecu usor pe langa barbat si femeie si le atinse inima si ochii.
Facu lacrimile.
Adam si Eva incepura sa planga. Povara si mania ce-o aveau in suflet se topi. O noua duiosie ii invalui si se imbratisara.

Poti plange, daca vrei.
Bruno Ferrero
 
Un maestru Zen i-a spus unuia dintre discipolii sai, care voia sa picteze bambusi: "Mai intai, devii un bambus" Era un pictor desavarsit, trecuse toate examenele artistice cu distinctie chiar. Numele sau incepuse deja sa devina celebru. Iar maestrul i-a spus:" Du-te in padure, traieste alaturi de bambusi cativa ani, devii bambus. Iar in ziua in care poti deveni bambus, intoarce-te si picteaza, da nu inainte. Cum poti sa pictezi un bambus, cand nu stii ce simte bambusul inlauntrul sau? Poti sa pictezi un bambus din afara insa , aceasta este doar fotografie."
Aceasta este diferenta dintre fotografie si pictura. Nici o camera de fotografiat nu poate sa patrunda in suflet.
Maestrul a spus: " Du-te in padure!"
Si discipolul s-a dus si timp de trei ani a ramas in padure alaturi de bambus, infruntand toate capriciile vremii.
Pentru ca atunci cand ploua bambusul traieste o anumita placere; iar cand bate vantul bambusul are alta stare de spirit si cand este soare totul se schimba in fiinta unui bambus.
Iar cand cucul, vine in crangul de bambusi si incepe sa-si cante chemarea, bambusii sunt tacuti si sensibili. Discipolul a trebuit sa ramana acolo vreme de trei ani.
Si pe urma s-a intamplat: stand alaturi de un bambus, a uitat cine era. Si vantul a inceput sa bata, iar el a inceput sa se legene asemenea bambusului. Abia mai tarziu si-a amintit ca el fusese un om. Intrase in sufletul bambusului si apoi a pictat bambusul.
Acea pictura era vie, pentru ca arata sufletul bambusului, in toate starile de spirit, in toata bogatia sa, sub toate capriciile vremii. Continea, tristetea, bucuria, extazul precum si tot ceea ce stie un bambus, intreaga biografie a bambusului era prezenta in pictura aceea...

OSHO
 
Viata ca o surpriza

Erau doua temple rivale. Ambii maestri-- asa-zisi maestri pentru ca erau de fapt preoti -- erau atat de porniti unul impotriva celuilalt, incat le spuneau credinciosilor lor, sa nu priveasca niciodata spre templul celalalt.
Fiecare preot avea un baiat care-l slujea si ii facea servicii. Preotul primului templu i-a spus baiatului care il slujea: Nu vorbi niciodata cu celalat baiat...oamenii aceia sunt periculosi.
Insa baietii sunt baieti. Intr-o zi s-au intalnit pe drum si baiatul de la primul templu, l-a intrebat: "Unde te duci?".
Celalat i-a raspuns: " Oriunde ma va duce vantul". Trebuie sa fi ascultat lucruri Zen mari in templu, pentru ca a rostit aceste vorbe. O mare afirmatie Tao, pur.
Insa primul baiat s-a simtit foarte jenat, ofensat, pentru ca nu gasea un raspuns sa i-l dea., frustrat furios, dar simtindu-se si vinovat pentru ca stapanul sau i-a spus sa nu vorbeasca niciodata cu oamenii acestia. Se gandea..."Oamenii acestia, chiar sunt periculosi. Ce fel de raspuns a fost aesta? Chiar m-a umilit. S-a dus la maestrul sau si i-a spus ce se petrecuse.
Maestrul i-a spus: " Te-am prevenit, dar nu m-ai ascultat. Acum uite ce ai sa faci, maine te asezi din nou in acelasi loc si cand vine, intreaba-l ...unde te duci? , iar el va raspunde: oriunde ma va duce vantul....atunci sa fii si tu mai filozofic...spune-i < Asta pentru ca nu ai picioare? Pentru ca sufletul nu are corp si nu-l poate duce vantul nicaieri!> Ce parere ai de asta?
Cat se poate de bucuros, intreaga noapte baiatul a tot repetat raspunsul. Iar a doua zi dimineata foarte devreme, s-a dus acolo, s-a asezat pe locul care trebuia si chiar la ora potrivita a venit si al doilea baiat. Primul baiat era foarte fericit, avea de gand sa-i arate el ce inseamna filozofia adevarat. Asa ca l-a intrebat: " Unde te duci>"... si a asteptat...
Insa cel de-al doilea baiat i-a rspuns: " Ma duc sa iau legume de la piata"...
...
Si acum ce sa faca baiatul cu filozofia pe care o invatase?

Asa este viata. Nu te poti pregati pentru ea, nu poti sa fii gata pentru ea. Aceasta este frumusetea ei, aceasta este minunea ei, ca te ia intotdeauna pe nepregatite...vine intotdeauna ca o surpriza.
Daca vei avea ochi, vei vedea ca fiecare moment e o surpriza si ca nici un raspuns pregatit dinainte, nu este aplicabil.
OSHO
 
TRAIESTE LIBER

Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este
viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati.
Ei nu traiesc decat la periferie.

Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile
sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati
de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti
realiza ca " Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice
s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci
constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum
incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place
ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta.
Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este
adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si
inradacinat in sine.

OSHO
 
Draga mea,


Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS
PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
 
Eu m-am nascut de doua ori

Mama e intotdeauna langa tine cand ai nevoie de ea. Ea te ajuta, te apara, te asculta, iti da sfaturi si te hraneste fizic si psihic.
Ea se asigura ca familia ei este iubita 24 de ore din 24, sapte zile din sapte, 52 de saptamani din 52 de saptamani... Sau cel putin asa mi-o amintesc eu pe mama din timpul celo cativa ani in care am avut norocul si fericirea sa o am...
Iar cuvintele sunt prea sarace pentru a putea descrie sacrificul pe care l-a facut din dragoste pentru mine, tanarul ei fiu...
Aveam nouasprezece ani si ma duceau, impreuna cu multi alti evrei intr-un lagar de concentrare. Era limpede ca eram destinati...mortii. Deodata, mama a intrat in grup si a schimbat locul cu mine... desi asta s-a intamplat acum mai bine de cincizeci de ani, nu voi uita niciodata ultimile ei cuvinte si privirea de adio...
- Eu am trait destul. Tu trebuie sa supravietuiesti, pentru ca esti asa de tanar...mi-a spus ea...

Majoritatea copiilor se nasc o singura data...eu m-am nascut de doua ori din aceeasi MAMA...
Joseph C Rosenbaum
 
Ziua mamei este in fiecare zi...


Cand aveai 1 an, ea te-a hranit si te-a imbaiat.Tu i-ai multumit, plangand intreaga noapte.
Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.
Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.
Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.
Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.
Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"
Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.
Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.
Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.
Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".
Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.
Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.
Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.
Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.
Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.
Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.
Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"
Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.
Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.
Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"
Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"
Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte de o zi de nastere.Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"
Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...

DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....
 
Biletele de dragoste

Din momentul in care fiecare din copiii mei a inceput sa mearga la scoala, eu le-am facut pachetelul cu mancare. Si in fiecare pachetel, puneam si un biletel. Scris de cele mai multe ori pe un servetel, biletelul putea fi un "multumesc", pentru un moment special, un "pour memoire" pentru ceva ce asteptam cu nerabdare, sau o incurajare pentru un test sau un eveniment sportiv.
In scoala primara le placeau tare mult biletelele mele -- le comentau cand veneau de la scoala, iar cand eu am inceput activitatea profesorala, imi puneau si ei biletele in pachetul de mancare. Dar cand copiii cresc, devin constienti de sine, si in anii de liceu, fiul cel mare Marc, m-a informat ca nu mai are nevoie de misivele mele zilnice. Informandu-l ca scriam biletelele nu numai pentru el, ci si pentru mine, si ca daca el nu mai trebuie sa le citeasca, eu simt inca nevoia sa le scriu, am continuat traditia pana in ziua absolvirii.
Dupa sase luni de la absolvire, Marc m-a sunat si m-a intrebat daca ar putea sa vina acasa pentru cateva luni. Anii aceia fusesera ani buni pentru el -- absolvise Phi Beta Kappa magna cum laude, terminase doua cursuri pentru Congres in Washington, castigase o bursa pentru Legislatia Statului California si devenise asistent in Sacramaneto. In afara unor mici vacante, locuise departe de casa pana acum. Cum sora mai mica a lui Marc urma sa plece la colegiu, am fost incantata sa-l am pe Marc din nou acasa.
Dupa vreo doua saptamani de odihna, reorganizare si putin scris Marc s-a intors la lucru, fusese angajat sa faca munca de campanie. Cum tot ii faceam pachetelul fratelui mic, i-am facut unul si lui Marc. Imaginati-va ce surprinsa am fost cand am primit un telefon de la fiul meu de 24 de ani, care s-a plans de pachetelul lui.
- Am gresit cu ceva? Nu mai sunt oare copilul tau? Nu ma mai iubesti oare mama? Sunt doar cateva din intrebarile cu care m-a bombardat in vreme ce eu il intrebam razand cu ce gresisem.
- Biletelul meu mama, raspunse el. Unde e?
Anul acesta mezinul meu va fi ultimul an de liceu. Si el m-a anuntat ca e prea mare pentru biletelele mele. Dar ca si fratele si sora lui, va primi si el biletelele pana in ziua absolvirii--si in oricare alte pachetele cu mancare pe care le voi pregati dupa aceea.
 
Adev?r sau minciun?"F?r? Dumnezeu nu este posibil a-L cunoa?te pe Dumnezeu. "
 
Alegerea caprioarei

"Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna." (Matei 11,28)

John K. Terres, un scriitor al naturii salbatice, se bucura de compania unor taietori de cherestea din padurile New York-ului. Era o zi rece de ianuarie, si zapada era de o jumatate de metru, cu movile pana la 1,5 metri de zapada. Oprindu-se pentru pauza de masa, oamenii stateau intr-un cerc lejer in jurul focului, mancand si vorbind.
Deodata unul dintre oameni a cerut sa fie liniste. Dupa sunetul latraturilor indepartate dar inconfundabile, oamenii si-au dat seama ca niste caini vanau o caprioara. In zapada mare, cainii pot obosi si omori cu usurinta o caprioara. Latraturile pareau ca vin in directia lor, si oamenii, cei mai multi dintre ei erau vanatori, au apucat in mana niste pari grosi si s-au plasat in jurul focului. In timp ce focul trosnea ei asteptau in tacere.
O caprioara a aparut dintre brazi in luminis. Respira greu si gemea. Cainii veneau chiar in spatele ei. Potrivit legilor padurii, sansele de scapare ale caprioarei pareau mici. Caprioara se chinuia cu fiecare pas prin zapada inalta. Si-a ridicat capul si pentru prima data s-a parut ca remarca prezenta oamenilor si a focului. Fara sa piarda nici un moment, ea a luat o decizie instinctiva: sa actioneze intr-un mod care sfida logica obisnuita. Apropiindu-se de oameni, ea s-a strecurat printre doi dintre ei si s-a oprit langa foc, in interiorul cercului. Ea a fost mai dispusa sa depinda de mila oamenilor decat pe cea a cainilor. A fost o alegere buna.
Oamenii si-au folosit batele ca sa alunge cainii, iar ei s-au intors schelalaind in padure.
Caprioara a asteptat un moment langa foc tragandu-si rasuflarea. Apoi, s-a intors incet in padure. John Terres referindu-se la comportamentul caprioarei la numit "probabil determinat de groaza".

Ce parere ai?
Un dusman real ne vaneaza pe fiecare, "cauta pe cine sa inghita" (1 Petru 5,8).
Si noi nu ne putem baza pe puterea noastra nici sa-l facem sa fuga nici sa-l pacalim. Singura noastra speranta este sa ne apropiem de Fiul lui Dumnezeu care se va lupta pentru noi cu acel caine batran, diavolul.
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Back
Sus