-
Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!
- Stare
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
CRESTINAREA
Cica era un ateu si se plimba prin padure. Mirandu-se el asa de frumusetile naturii de ce a putut sa faca evolutia, deodata un urs apare de nicaieri si incepu sa urle fioros la ateu vadit cu gandul de al manca.
Ateul speriat incepu sa fuga, si ursul bineinteles dupa el. Cand se uita ateul in spate sa vada daca mai e ursul, de fiecare data ingheta sangele in el. Ursul nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Era din ce in ce mai aproape de ateu. Pana cand ateul intr-o ultima incercare se intoarse spre urs stiind ca nu mai are nici o sansa sa scape. Ursul se ridica in doua labe si cu ghearele pregatite vroia sa-i dea lovitura de gratie ateului.Ateul intr-un moment de disperare rostise : "Doamne te rog ajuta-ma."
Atunci timpul se orpi pur si simplu.Cipacii se oprira din fosnitul frumzelor, vietatile se orpira din drumul lor prin padure, si ursul ingheta parca cu gheara la numai catva centimetri de fata ateului. Ateul privi mirat si nu stia ce se intampla. O voce puternica se auzi:
- "Cujm iti permiti sa-mi ceri mie ajutorul dupa ce toata viata nu ai crezut in mine?!!!"
Ateul recunoscu ipocrizia in care se afla si raspunse si el
-"Asa e doamne. Nu am crezut in tine.Ar fi imposibil ca acum sa spun ca voi crede in tine si sa-ti cer sa ma scapi de urs.Dar daca pe mine nu ma poti transforma intr-un crestin te rog daca vrei macar pe urs sa-l faci crestin ."
Ateul smecher se gandea ca astefel va scapa pentru ca nici un crestin nu are voie sa ucida.Si ursul nu-l va ucide.
Dumnezeu raspunse :" Bine primesc dorinta ta.Asa sa fie cum spui tu.Ursul va deveni crestin."
Apoi timpul isi reveni la cursul normal.Ursul isi retrage ghearelele din apropierea ateului le impreuneaza pentru rugaciune si rosteste: "Multumesc doamne pentru masa aceasta imbelsugata."
Dupa care il mananca pe ateu.
Cica era un ateu si se plimba prin padure. Mirandu-se el asa de frumusetile naturii de ce a putut sa faca evolutia, deodata un urs apare de nicaieri si incepu sa urle fioros la ateu vadit cu gandul de al manca.
Ateul speriat incepu sa fuga, si ursul bineinteles dupa el. Cand se uita ateul in spate sa vada daca mai e ursul, de fiecare data ingheta sangele in el. Ursul nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Era din ce in ce mai aproape de ateu. Pana cand ateul intr-o ultima incercare se intoarse spre urs stiind ca nu mai are nici o sansa sa scape. Ursul se ridica in doua labe si cu ghearele pregatite vroia sa-i dea lovitura de gratie ateului.Ateul intr-un moment de disperare rostise : "Doamne te rog ajuta-ma."
Atunci timpul se orpi pur si simplu.Cipacii se oprira din fosnitul frumzelor, vietatile se orpira din drumul lor prin padure, si ursul ingheta parca cu gheara la numai catva centimetri de fata ateului. Ateul privi mirat si nu stia ce se intampla. O voce puternica se auzi:
- "Cujm iti permiti sa-mi ceri mie ajutorul dupa ce toata viata nu ai crezut in mine?!!!"
Ateul recunoscu ipocrizia in care se afla si raspunse si el
-"Asa e doamne. Nu am crezut in tine.Ar fi imposibil ca acum sa spun ca voi crede in tine si sa-ti cer sa ma scapi de urs.Dar daca pe mine nu ma poti transforma intr-un crestin te rog daca vrei macar pe urs sa-l faci crestin ."
Ateul smecher se gandea ca astefel va scapa pentru ca nici un crestin nu are voie sa ucida.Si ursul nu-l va ucide.
Dumnezeu raspunse :" Bine primesc dorinta ta.Asa sa fie cum spui tu.Ursul va deveni crestin."
Apoi timpul isi reveni la cursul normal.Ursul isi retrage ghearelele din apropierea ateului le impreuneaza pentru rugaciune si rosteste: "Multumesc doamne pentru masa aceasta imbelsugata."
Dupa care il mananca pe ateu.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
CLOWNUL
Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!"
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati!
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul!
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.
Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor Evanghelia, ei nu ne cred. Le spunem: "Acum!" insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibiliatea in fata lor?
MATEI 12:36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!"
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati!
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul!
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.
Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor Evanghelia, ei nu ne cred. Le spunem: "Acum!" insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibiliatea in fata lor?
MATEI 12:36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Lucruri de-ale Mamei
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Un ateu a cazut de pe o stanca. In timp ce cadea, el, s-a prins de o mica radacinuta. A ramas astfel atarnat intre cer si prapastia de sub el, stiind ca nu va mai rezista multa vreme.
Atunci, i-a venit o idee.
- Dumnezeule! a strigat cat il tinea gura.
Tacere! Nu i-a raspuns nimeni.
- Dumnezeule!, a strigat din nou. Daca existi, salveaza-ma, si iti promit ca voi crede in Tine si ca ii voi invata si pe altii sa creada.
Din nou tacere! Subit, s-a auzit o Voce ca de tunet, care l-a facut aproape sa dea drumul la radacina de care se tinea:
- Asa spun toti cand se afla la greu!
- Nu, Doamne, nu! a strigat el, cu ceva mai multa speranta. Eu nu sunt la fel ca altii. Nu vezi, am inceput deja sa cred, acum, cand ti-am auzit si vocea. Nu mai trebuie decat sa ma salvezi si voi proclama pretutindeni numele Tau, pana la capatul pamantului.
- Foarte bine, a raspuns Vocea. Te voi salva. Da drumul la radacina aceea.
- Sa dau drumul la radacina?, a strigat omul, nevenindu-i sa-si creada urechilor. Ma crezi nebun?
Se spune ca atunci cand Moise a izbit cu bastonul in Marea Rosie, miracolul mult asteptat nu s-a produs.
Abia cand primii oameni s-au aruncat in apele marii, acestea s-au dat la o parte, creand o cale, prin care evreii au putut trece.
Atunci, i-a venit o idee.
- Dumnezeule! a strigat cat il tinea gura.
Tacere! Nu i-a raspuns nimeni.
- Dumnezeule!, a strigat din nou. Daca existi, salveaza-ma, si iti promit ca voi crede in Tine si ca ii voi invata si pe altii sa creada.
Din nou tacere! Subit, s-a auzit o Voce ca de tunet, care l-a facut aproape sa dea drumul la radacina de care se tinea:
- Asa spun toti cand se afla la greu!
- Nu, Doamne, nu! a strigat el, cu ceva mai multa speranta. Eu nu sunt la fel ca altii. Nu vezi, am inceput deja sa cred, acum, cand ti-am auzit si vocea. Nu mai trebuie decat sa ma salvezi si voi proclama pretutindeni numele Tau, pana la capatul pamantului.
- Foarte bine, a raspuns Vocea. Te voi salva. Da drumul la radacina aceea.
- Sa dau drumul la radacina?, a strigat omul, nevenindu-i sa-si creada urechilor. Ma crezi nebun?
Se spune ca atunci cand Moise a izbit cu bastonul in Marea Rosie, miracolul mult asteptat nu s-a produs.
Abia cand primii oameni s-au aruncat in apele marii, acestea s-au dat la o parte, creand o cale, prin care evreii au putut trece.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Domnul Dogood( fa bine, in traducere) astepta cu nerabdare in timp ce ingerii cerului ii examinau dosarul. In sfarsit Ingerul Sef a spus:
- Dar, e de-a dreptul fabulos! E ceva ce n-am mai intalnit! In toata viata ta, nu ai comis nici un singur pacat, cat de mic! Nici macar unul singur, intr-o viata de om... Nu ai facut decat fapte de caritate. Nici nu stiu in ce categorie te-as putea incadra. In cea a ingerilor, nu pot, caci nu esti un inger. Nici in cea a oamenilor nu pot, caci nu ai dat dovada de nici o slabiciune. Cel mai bine, ar fi sa te trimitem inapoi pe pamant, ca sa comiti macar un pacat- si sa revii astfel, ca o fiinta umana adevarata!
Bietul domn Dogood, cel fara de pacat...s-a trezit din nou la coltul strazii din orasul sau, nefericit si uimit la culme...si hotarat sa faca macar un pas gresit, pe langa calea cea dreapta si stramta pe care a urmat-o intotdeauna. Au trecut o ora, doua, trei...si bietul domn Dogood continua sa stea in coltul strazii nestiind ce sa faca. De aceea, cand o femeie solida i-a facut cu ochiul, el i-a raspuns fericit. Femeia, nu era deloc tanara, nici prea frumoasa...dar era pasaportul lui spre Cer, sa asa s-a dus sa-si petreaca noaptea cu ea. Cand s-au ivit zorile, domnul Dogood si-a privit ceasul. Trebuia sa se grabeasca caci mai avea, doar o jumatate de ora, pana la reprimirea sa in Cer. pe cand isi punea hainele a inghetat subit, caci femeia i-a spus:
-Vai domnule Dogood, nici nu-ti dai seama ce fapta de caritate ai facut in noaptea aceasta!
- Dar, e de-a dreptul fabulos! E ceva ce n-am mai intalnit! In toata viata ta, nu ai comis nici un singur pacat, cat de mic! Nici macar unul singur, intr-o viata de om... Nu ai facut decat fapte de caritate. Nici nu stiu in ce categorie te-as putea incadra. In cea a ingerilor, nu pot, caci nu esti un inger. Nici in cea a oamenilor nu pot, caci nu ai dat dovada de nici o slabiciune. Cel mai bine, ar fi sa te trimitem inapoi pe pamant, ca sa comiti macar un pacat- si sa revii astfel, ca o fiinta umana adevarata!
Bietul domn Dogood, cel fara de pacat...s-a trezit din nou la coltul strazii din orasul sau, nefericit si uimit la culme...si hotarat sa faca macar un pas gresit, pe langa calea cea dreapta si stramta pe care a urmat-o intotdeauna. Au trecut o ora, doua, trei...si bietul domn Dogood continua sa stea in coltul strazii nestiind ce sa faca. De aceea, cand o femeie solida i-a facut cu ochiul, el i-a raspuns fericit. Femeia, nu era deloc tanara, nici prea frumoasa...dar era pasaportul lui spre Cer, sa asa s-a dus sa-si petreaca noaptea cu ea. Cand s-au ivit zorile, domnul Dogood si-a privit ceasul. Trebuia sa se grabeasca caci mai avea, doar o jumatate de ora, pana la reprimirea sa in Cer. pe cand isi punea hainele a inghetat subit, caci femeia i-a spus:
-Vai domnule Dogood, nici nu-ti dai seama ce fapta de caritate ai facut in noaptea aceasta!
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Avva Isaac Tebanul, s-a dus odata la chinovie, a vazut un frate gresind...si l-a osandit. Cand a plecat in pustie, un inger al Domnului a venit la el, s-a pus in fata usii de la chilie si cand acesta s-a intors, i-a zis: " Nu te las sa intri!". Batranul intreaba atunci: " Ce inseamna aceasta?" Ingerul a zis: " Dumnezeu m-a trimis sa te intreb: Unde-mi poruncesti sa-l arunc pe fratele acesta pe care l-ai osandit?" Batranul a inteles, si s-a pocait pe data si a zis: " Am gresit, iarta-ma!" Ingerul i-a zis: " Ridica-te! Dumnezeu te-a iertat. Dar...pazeste-te de acum sa mai judeci pe cineva, inainte de a-l judeca Dumnezeu."
Un discipol a venit calare pe camila sa la cortul maestrului sufit. Aici a descalecat si a intrat direct in cort, si-a inclinat superficial capul si a spus:
- Credinta mea in Dumnezeu este atat de mare incat mi-am lasat camila afara, fara sa o leg, convins ca Dumnezeu ii protejeaza pe cei care-L iubesc sincer.
- Du-te si leaga-ti camila, omule! l-a repezit Maestrul. Nimeni nu are dreptul sa-L plictiseasca pe Dumnezeu asteptand ca El sa faca ceea ce ar putea face el insusi , fara nici un efort.
- Viata mea, este alcatuita din cioburi, s-a plans vizitatorul... sufletul meu este patat de pacate. Mai exista vreo speranta pentru mine?
- Da, i-a raspuns Maestrul. Exista ceva care uneste toate cioburile si curata orice pata.
- Ce anume?
- Iertarea!
- Pe cine trebuie sa iert?
- Pe toata lumea: viata, pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar mai presus de orice, pe tine.
- Cum pot sa fac acest lucru?
- Intelegand, ca nimeni nu este vinovat, i-a raspuns Maestrul. Nimeni.
In timpuri imemoriale, Dumnezeu a dat o petrecere, in care a invitat toate virtutile, mari si mici, umile sau eroice.
Virtutile s-au adunat impreuna in holul superb decorat al raiului si au inceput sa converseze cu placere una cu cealalta, intrucat se cunosteau bine; unele dintre ele erau chiar inrudite.
Dumnezeu si-a dat insa seama, ca exista doua virtuti care nu se cunosc, ba chiar se simt oarecum stanjenite una in preajma celeilalte. De aceea el, le-a luat de mana si le-a facut cunostiinta:
- Recunostinta, i-a spus El uneia dintre ele, ti-o prezint pe Caritate.
De-abia si-a intors insa Dumnezeu privirea de la ele, ca cele doua virtuti s-au privit din nou cu ostilitate, indepartandu-se in graba. Legenda spune astfel, ca nici macar Dumnezeu nu a reusit sa apropie Recunostinta de Caritate.
Un discipol a venit calare pe camila sa la cortul maestrului sufit. Aici a descalecat si a intrat direct in cort, si-a inclinat superficial capul si a spus:
- Credinta mea in Dumnezeu este atat de mare incat mi-am lasat camila afara, fara sa o leg, convins ca Dumnezeu ii protejeaza pe cei care-L iubesc sincer.
- Du-te si leaga-ti camila, omule! l-a repezit Maestrul. Nimeni nu are dreptul sa-L plictiseasca pe Dumnezeu asteptand ca El sa faca ceea ce ar putea face el insusi , fara nici un efort.
- Viata mea, este alcatuita din cioburi, s-a plans vizitatorul... sufletul meu este patat de pacate. Mai exista vreo speranta pentru mine?
- Da, i-a raspuns Maestrul. Exista ceva care uneste toate cioburile si curata orice pata.
- Ce anume?
- Iertarea!
- Pe cine trebuie sa iert?
- Pe toata lumea: viata, pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar mai presus de orice, pe tine.
- Cum pot sa fac acest lucru?
- Intelegand, ca nimeni nu este vinovat, i-a raspuns Maestrul. Nimeni.
In timpuri imemoriale, Dumnezeu a dat o petrecere, in care a invitat toate virtutile, mari si mici, umile sau eroice.
Virtutile s-au adunat impreuna in holul superb decorat al raiului si au inceput sa converseze cu placere una cu cealalta, intrucat se cunosteau bine; unele dintre ele erau chiar inrudite.
Dumnezeu si-a dat insa seama, ca exista doua virtuti care nu se cunosc, ba chiar se simt oarecum stanjenite una in preajma celeilalte. De aceea el, le-a luat de mana si le-a facut cunostiinta:
- Recunostinta, i-a spus El uneia dintre ele, ti-o prezint pe Caritate.
De-abia si-a intors insa Dumnezeu privirea de la ele, ca cele doua virtuti s-au privit din nou cu ostilitate, indepartandu-se in graba. Legenda spune astfel, ca nici macar Dumnezeu nu a reusit sa apropie Recunostinta de Caritate.
- Stare