• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

POVESTIRI CU TALC

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
A existat candva un om care era ocupat tot timpul cu constructia unei case. Isi dorea, cel mai frumos, cel mai intim si cel mai confortabil camin din lume.
Odata,cineva a venit la el, si i-a spus ca intreaga lume a luat foc.Dar, pe el nu-l interesa restul lumii, ci numai casa lui.
In cele din urma, el si-a terminat casa, dar a descoperit ca nu mai exista o planeta sa o sustina.

Majoritatea oamenilor, iubesc umanitatea, dar nu isi suporta vecinii.
 
Odata, Buddha a fost insultat in fel si chip de un vizitator, dar nu parea deloc afectat. Mai tarziu discipolii sai, l-au intrebat care era secretul seninatatii sale. El le-a raspuns:
- Imaginati-va ca cineva va daruieste o ofranda, dar voi nu o ridicati de jos, sau ca cineva va trimite o scrisoare, dar voi nu o deschideti. Este evident ca acestea nu va pot afecta in nici un fel. Procedati in acest fel atunci cand sunteti insultati si nu veti pierde seninatatea.

Singura demnitate autentica este cea care nu se simte injosita de lipsa de respect a celor din jur. Nimeni nu poate diminua maretia cascadei Niagara, scuipand in ea.
 
O fabula indiana straveche spune ca un soarece se temea atat de tare de pisici incat traia intr-o teroare continua. Unui magician i s-a facut mila de el si l-a transformat intr-o pisica. Dar animalul a continuat sa traiasca terorizat, caci se temea acum de caini. De aceea, magicianul l-a transformat intr-un caine. Cainele se temea insa de pantere, asa ca magicanul l-a transformat intr-o pantera. Pantera se temea insa de vanatori. Exasperat magicianul a renuntat si a transformat pantera din nou intr-un soarece:

- Nimic nu te poate ajuta, i-a spus el, caci in orice animal te-as transforma, tu ai aceeasi inima de soarece.
 
UMBRA SFANTULUI

A existat odata un om atat de sfant incat pana si ingerii se bucurau vazandu-l. Cu toate acestea , el nu avea nici cea mai mica idee de faptul ca este un sfant.
Isi vedea linistit de treburile zilnice impartind bunatatea la fel de inconstient cum isi raspandesc florile parfumul in jurul lor si felinarele de pe strada lumina lor.
Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata,. privind-o ca si cand ar fi avut-o in fata pentru prima oara. De aceea el vedea, dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati si mult prea ignoranti pentru a stii ca gresesc. De aceea el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa ii para nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci a felului in care el, ii privea pe oameni.
Intr-o zi un inger i-a spus:
- Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice vei dori, si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?
- Nu, a raspuns omul. As preferea sa-L las pe Dumnezeu sa vindece, El insusi.
- Vrei sa ai puterea de a-i aduce pe pacatosi inapoi pe drumul cel drept?
- Nu a spus el, nu am eu dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin, le este rezervat numai ingerilor.
- Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite?
- Nu, a spus sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei.
- Atunci, ce doresti? a insistat ingerul?
- Gratia lui Dumnezeu a spus omul. Daca voi dispune de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
- Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar o asemenea insusire ti se va distribui in mod obligatoriu.
- Bine, in acest caz, iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru.
De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului- dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou.
Sfantul nu stia nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur, era atat de centrata in jurul umbrei incat ei au uitat de omul care o raspandea.

In acest fel, dorinta lui de a face bine fara sa stie nimic de acest lucru s-a implinit cu prisosinta.
 
Un fost detinut intr-un lagar de concentrare nazist si-a vizitat un prieten, fost coleg de lagar cu el.
- Tu i-ai uitat pe nazisti? l-a intrebat el pe amicul sau.
- Da.
- Ei bine, eu nu i-am uitat. Sunt inca plin de ura fata de ei.
- In acest caz, i-a spus prietenul sau cu blandete, inseamna ca te afli inca in inchisoarea lor.

...adevaratii nostrii dusmani nu sunt cei care ne urasc...ci cei pe care ii uram noi...
 
Maestrul considera foarte obositor sa vorbeasca cu cei care nu oboseau sa apere existenta lui Dumnezeu si sa discute despre natura acestuia, desi nu faceau nimic pentru a-si dezvolta constiinta de sine, singura care poare aduce dupa sine, eliberarea si iubirea.
El s-a adresat astfel unui grup de persoane care l-au rugat sa le vorbeasca despre Dumnezeu.
- Voi nu doriti sa il vedeti pe Dumnezeu, ci doar sa vorbiti despre El. De aceea voi il vedeti asa cum credeti voi ca este, nu cum este in realitate. Caci Dumnezeu este manifestat, nu ascuns. Atunci de ce sa mai vorbim? Mai bine deschideti ochii si priviti-L.
Mai tarziu el a adaugat:

- Sa vezi este cel mai usor lucru din lume. Tot ce aveti de facut este sa ridicati storurile gandurilor voastre despre Dumnezeu.
 
Care este secretul seninatatii tale?
- Cooperarea de bunavoie cu tot ceea ce este inevitabil, a raspuns Maestrul.
_________________________________________________________________

Un preot a rugat diaconul sa adune zece oameni si sa cante impreuna imnuri pentru vindecarea unui om bolnav.
Cand cei zece s-au adunat, cineva i-a suflat la ureche preotului:
- Printre ei, exista si cativa hoti notorii.
- Cu atat mai bine, a raspuns preotul. Daca portile compasiunii vor fi inchise, vom apela la ei pentru a le deschide.
___________________________________________________________________

Legenda spune ca a existat odata o casa care a luat foc. In ea se afla un om, care dormea profund.
Salvatorii sositi la fata locului au incercat sa-l scoata pe fereastra , dar nu au reusit. Au incercat apoi sa-l transporte pana la usa, dar nici de data aceasta nu au reusit, intrucat omul era prea masiv si prea greu.
Disperati, au inceput sa se gandeasca. Atunci unuia dintre ei, i-a venit ideea salvatoare:
- Treziti-l! in acest fel, va putea sa iasa singur.

Numai cei adormiti si copiii trebuie ingrijiti.
Treziti-va! Sau Maturizati-va!
 
Cum arata Dumnezeu?

Un om care era orb din nastere a cerut odata un pahar cu lapte si a intrebat pe cel care i l-a adus:
"Cum arata laptele?" I s-a raspuns:"Laptele este un lichid alb". Orbul iar a intrebat:"Dar ce inseamna alb?" Omul i-a spus:"Albul este culoarea lebedei". Orbul iar a intrebat:"Ce este o lebada?" Celalalt i-a raspuns:"Lebada este o pasare cu un gat indoit". "Dar ce inseamna indoit?" l-a intrebat orbul.Omul i-a raspuns:"O sa imi indoiesc cotul si tu il vei atinge si vei intelege ce inseamna indoit". Orbul a atins cotul indoit al omului si a spus:"Acum stiu cum arata laptele!"

Intr-o carte, chiar in Biblie, numai cuvintele pot fi folosite ca sa ne vorbeasca despre Dumnezeu.S-ar putea sa ni se para ridicole, asa cum este ridicol pentru un orb sa cunoasca infatisarea laptelui dintr-un cot indoit.Dar noi suntem foarte marginiti si orbi de la natura fata de Dumnezeul omniprezent, atotputernic si atotstiutor.Il cunoastem cu aproximatie.

Citeste cuvintele, uita de ele, uita-te la ureche, la papadie, la bondar si crezi ca este Dumnezeu!
 
Drumetul:
- Cum va fi vremea azi?
Ciobanul:
- Va fi exact pe gustul meu.
Drumetul:
- De unde stii ca va fi exact pe gustul tau?
Ciobanul:
- Simplu domnule: dupa ce mi-am dat seama ca nu pot avea parte de tot ce-mi doresc, m-am invatat sa fiu intotdeauna satisfacut cu ceea ce primesc. De aceea sunt absolut convins ca vremea va fi exact pe gustul meu.

Fericirea si nefericirea, nu depind de evenimentele propriu-zise, ci de felul in care le privim noi.
_______________________________________________________________________________

A fost odata ca niciodata, o perioada in care membrele trupului s-au certat cu stomacul. Membrele erau furioase ca ele sunt cele care procura toata hrana, dandu-i-o apoi stomacului, care nu face altceva toata ziua decat sa o devoreze.
De aceea, s-au decis sa nu-i mai dea stomacului de mancare. De pilda, mainile, au refuzat sa mai duca mancarea la gura. Dintii au refuzat sa o mai mestece, iar gatul s-o inghita. In acest fel, se gandeau ele, vor determina stomacul sa faca si el ceva.
Unicul lucru pe care au reusit sa-l faca a fost sa slabeasca intr-o asemenea masura trupul, incat si-au dat seama ca sunt ele insele, amenintate cu moartea.
In final, membrele si-au invatat lectia si au inceput sa se ajute unele pe celelalte, constiente ca in acest fel nu fac decat sa isi amplifice propria bunastare.

Este imposibil sa ajuti pe altcineva, fara sa te ajuti pe tine insuti, dar si sa faci rau, fara sa-ti faci rau tie insuti.
 
In timpul celui de-al doilea razboi mondial un barbat naufragiat a plutit izolat intr-o barca timp de 21 de zile fara nici un fel de provizii. In cele din urma pe langa el, a trecut o nava care l-a salvat.Intrebat daca a invatat ceva din acea experienta omul a raspuns:
- Da, Daca voi avea ce sa mananc si ce sa beau voi fi profund fericit pana la sfarsitul vietii.
________________________________________________________________________________

Un batran a povestit ca el nu s-a plans decat o singura data in viata, intr-o perioada in care era nevoit sa mearga in picioarele goale, pentru ca nu avea bani sa-si cumpere pantofi.A vazut apoi in om fara picioare.
De atunci nu s-a mai plans niciodata.
________________________________________________________________________________

Un tanar savant a laudat odata realizarile stiintei moderne in prezenta unui guru.
- Am ajuns sa putem zbura la fel ca pasarile cerului.Practic putem face tot ce fac ele.
- Da, dar nu puteti sta pe un gard de sarma ghimpata.
 
Un batran chinez cara apa de la un izvor indepartat zi de zi, de dimineata pana seara. Ducea pe umeri doua galeti, mergea la izvor, le umplea cu apa si se intorcea in sat.
Una dintre galeti era gaurita. Pana ce batranul ajungea in sat, galeata era doar pe jumatate plina.
Galeata gaurita era trista. Vroia sa fie perfecta ca si cealata. Dupa un timp ea decide sa-i vorbeasca batranului:
-Stapane, de ce nu ma repari?
Batranul ii raspunde:

-N-ai observat ca pe o parte a cararii am plantat flori? Cat de frumoase sunt! Cu ce mi-as mai infrumuseta casa daca te-as repara?
 
Un frate a venit catre Avva Victor, cel ce petrecea intru tacere in lavra lui, zicand : ce sa fac parinte, pentru ca ma biruieste lenevirea ? Zis-a lui batranul : aceasta boala, fiule, este sufleteasca. Ca precum celui bolnav de ochi, din cumplita durere, i se pare ca vede lumina, iar celui sanatos i se pare ca vede putin, asa si cel slab la suflet, din putintica trandavie se slaveste, parandu-i ca este mare lenevirea, iar cel sanatos cu sufletul, intru ispite se bucura mai mult.
 
Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.

Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste.
 
Avva Theodor al Fermei dobandise trei carti bune si s-a dus la avva Macarie si i-a zis lui : am trei carti bune si ma folosesc dintr-insele si le intrebuintez si fratii si se folosesc. Spune-mi dar, ce trebuie sa fac ? Oare sa le tin pe ele spre folosul meu si al fratilor, sau sa le vand si banii sa-i dau saracilor ? Si raspunzand batranul, a zis : bune sunt faptele cu adevarat, dar mai buna decat toate este neaverea.

Si aceasta auzind, ducandu-se, le-a vandut si banii i-a dat saracilor.
 
Un frate l-a intrebat pe Avva Ruf : ce este linistea ? Si care este folosul ei ? Iar batranul i-a zis : linistea este a sta in chilie cu frica si cunostinta lui Dumnezeu, ferindu-te de pomenirea de rau si de cugetarea inalta. Acest fel de liniste fiind nascator de toate faptele bune, pazeste pe calugar de sagetile vrajmasului cele infocate, nelasandu-l si se raneasca de ele. Asa, frate, pe aceasta castig-o, aducandu-ti aminte de clipa mortii tale, caci nu stii in ce ceas vine, furul; deci dar, trezeste-te pentru sufletul tau !
 
Zis-a Avva Olimpie : s-a pogorit odata un preot al elinilor la Schit si a venit la chilia mea si a adormit. Si vazand vietuirea calugarilor, mi-a zis : asa vietuind, nimic nu vedeti la Dumnezeui vostru ? Si i-am zis lui : nu. Si mi-a zis mie preotul : dar noi cand slujim dumnezeului nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Si voi atatea osteneli facand, privegheri, linistiri si nevointe, zici ca nimic nu vedeti. Negresit dar, daca nimic nu vedeti, cugete rele aveti in inimile voastre, care va despart pe voi de Dumnezeu si pentru aceasta nu va descopere voua tainele. Si m-am dus si am vestit batranilor cuvintele lui si s-au minunat, zicand ca asa este, caci cugetele cele necunoscute il despart pe Dumnezeu de om.
 
A existat odata un cofetar care facea bomboane in forma de animale si de pasari de diferite culori si marimi. Cei mici se dadeau in vant dupa ele, dupa care se certau intre ei asa cum fac copiii: " Iepurele meu este mai bun decat tigrul tau...O fi mai mica veverita mea decat elefantul tau, dar este mai gustoasa..."
Cofetarul radea cu gura pana la urechi, gandindu-se amuzant la adultii care nu erau cu nimic mai putin ignoranti decat copiii atunci cand considerau ca un om este mai bun decat altul.

Omul iluminat stie ca nu natura umana ii divide pe oameni, ci cultura si conditionarile ei.
 
O familie alcatuita din cinci persoane se bucura de o zi de vacanta pe plaja. Copiii faceau baie in ocean si construiau castele de nisip. Subit de ei, s-a apropiat o batrana de statura mica. Parul ei alb, era fluturat de vant, iar hainele ii erau rupte. Femeia vorbea singura si aduna lucruri aruncate pe plaja, pe care le strangea intr-un sac.
Parintii si-au chemat copiii si le-au spus sa se fereasca de batrana.
Cand aceasta a ajuns in dreptul lor, aplecandu-se din cand in cand ca sa culeaga obiecte, ea le-a zambit copiilor, dar nimeni nu i-a raspuns la salut.
Peste cateva saptamani, familia respectiva, a aflat din ziare, ca femeia respectiva a dus intreaga viata o adevarata cruciada, adunand cioburile de sticla de pe plaja pentru ca cei mici sa nu se taie in ele.
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Back
Sus