• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

POVESTIRI CU TALC

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Prieten sau dusman?Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare .
 
Intr-o zi Maestrul a spus:
- Nu veti fi gata sa luptati cu raul pana cand nu veti intelege tot binele pe care acesta il genereaza.
Discipolii au ramas perplecsi, dar Maestrul nu a venit de data aceasta cu nici o explicatie suplimentara.
A doua zi, el le-a citit o rugaciune care fusese mazgalita pe o bucata de hartie in lagarul de concentrare de la Ravensbruck:

" Doamne, nu-ti aduce aminte numai de oamenii de buna-credinta, ci si de cei de rea-credinta. Nu-ti aminti numai de suferinta la care ne-au supus. Adu-ti aminte inclusiv de fructele pe care le-a generat aceasta suferinta- prietenia care s-a nascut intre noi, loialitatea, umilinta, curajul si generozitatea noastra, de maretia sufleteasca pe care aceasta suferinta a inspirat-o. Iar cand va veni ziua judecatii pentru tortionarii nostrii, ingaduie ca aceste fructe sa fie rasplata si iertarea lor."
 
Doi prieteni se reintalnira dupa o indelungata despartire. Unul dintre ei se imbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa impreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
Prietenul sau, coplesit de mila, inainte de a pleca, ii strecura in buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se insa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca inainte. Dupa un an, se intampla ca prietenii nostri se intalneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o in buzunar? il intreba cel bogat pe prietenul sau, vazand ca inca traia in mizerie.

Fiecare intalnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de langa noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea insa nu ne dam seama de acest lucru .
(Bruno Ferrero)
 
Un cersetor, a vazut un bancher iesind din biroul sau si l-a rugat:
- Domnule, imi puteti da cativa bani, pentru o ceasca de cafea?
Bancherul l-a privit cu mila pe cersetor, care arata intr-adevar foarte oropsit, asa ca i-a spus:
- Uite, ia un dolar, ca sa-ti poti cumapara zece cesti de cafea...
A doua zi, cersetorul s-a prezentat din nou, in fata bancii. Cand a vazut ca apare bancherul, el s-a repezit la acesta si i-a tras un pumn in fata.
- Hei, ce-ti veni, nebunule? l-a admonestat bancherul.
Tu si nenorocitele tale de cesti de cafea. Din cauza lor, n-am putut dormi toata noaptea!

Bine, marturisesc ca te-am ajutat. Poti gasi in inima ta putina iertare, lasand-ma sa plec?
 
S-a intrebat Avva Longhin : care fapta buna este mai mare decat toate, celelalte ? Si a zis : socotesc ca precum mandria este mai mare decat toate patimile, incat a putut sa surpe pe unii si din cer, asa si smerita cugetare este mai mare decat toate faptele bune, pentru ca poate sa scoata pe om din insasi adancuri, macar de ar fi pacatos ca un drac.

Pentru aceea si Domnul mai inainte de toti fericeste pe cei saraci cu duhul.
 
Trip, viermisorul calatorIn sfarsit gasira viermisorul si se pusera foarte fericiti a canta si a dansa. Totul fue gratie petelor de culoare a lui Trip, care atat de ciudate le-au parut l-a inceput.
 
Vioara lui Paganini...

Era odata un mare violonist pe nume Paganini. Unii spuneau despre el ca era foarte ciudat, altii ca era supranatural. Notele magice pe care le scotea vioara sa erau dumnezeiesti, de aceea nimeni nu voia sa piarda sansa de a-i vedea spectacolele.

Intr-una din seri asistenta astepta cu nerabdare inceperea reprezentatiei. Cand Paganini aseza vioara la umar si se auzira primele note, publicul era in extaz. Sunetele pareau sa aiba aripi si sa zboare la atingerea degetelor sale incantatoare.

Deodata, se auzi ceva straniu. Una dintre corzile viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul, orchestra, publicul inlemnisera, dar nu si Paganini. Uitandu-se la partitura, continua sa scoata sunete frumoase dintr-o vioara cu probleme. Dirijorul si orchestra, exaltati, reluara bucata muzicala.

Inainte ca publicul sa se insenineze, un alt sunet perturbator distrase atentia spectatorilor. Se rupse o alta coarda a viorii lui Paganini. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel. Dar nu si Paganini! Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, el continua concertul, scotand sunete dintre cele mai imposibile. Dirijorul si orchestra, impresionati, se intoarsera la cantat.

Dar, nefericirea se intampla din nou! O a treia coarda a viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul se bloca, orchestra se opri, respiratia spectatorilor se taie. Insa Paganini continua. Scoase toate sunetele de la coarda unica ce ramase din vioara sa distrusa, ca si cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nicio nota muzicala nu a fost uitata. Dirijorul se incuraja, orchestra se motiva, iar publicul trecu de la liniste la euforie, de la inertie la delir. Paganini a atins gloria! Numele sau strabate timpul. Nu a fost un violonist genial, dar este simbolul profesionistului care continua sa mearga inainte in ciuda imposibilului.

Cand veti fi descurajati, nu renuntati niciodata. Treziti-l pe Paganini care se afla in voi si avansati pentru a invinge! Victoria este arta de a continua. Cand totul pare sa se prabuseasca, dati-va sanse si mergeti mai departe. Niciodata nu vi se vor rupe in viata toate corzile. Insa daca, din intamplare, veti fi la fundul prapastiei, aceasta va fi sansa de a atinge cea mai buna coarda din univers: increderea in voi insiva!
 
De ce nu distruge Dumnezeu lumea?

Erau timpurile cand Bunul Dumnezeu impreuna cu Sfantul Petru se coborau pe pamant, ca sa vada cum o mai duc oamenii. Izbit de multimea rautatilor intalnite in lume, Sfantul Petru zise catre Domnul Atottiitorul:
- Doamne, pentru ce mai tii lumea aceasta cu atatea ticalosii si nu o prefaci deodata in praf si pulbere?!
- Cum sa o pierd Petre, zise Dumnezeu. Mai sunt atatia oameni buni si atatia copilasi nevinovati pe pamant. Cu ce sunt ei vinovati ca sa piara?!
- Pai, pierde-i numai pe cei rai Doamne, caci s-au inmultit si fac atatea rele.
Deodata, Sfantul Petru calcand intr-un musuroi de furnici, icepu sa dea cu mainile de sus pana jos, omorand furnicile care il intepau.
- Ce faci Petre, zise Domnul?
- Omor furnicile, Doamne, caci ma ciupesc.
- Mare pacat faci cu ele Petre! De ce nu le omori decat pe cele care te inteapa. Celelalte vezi bine ca sunt nevinovate!

Si Sfantul Petru a inteles atunci taina oamenilor, care nu e departe de cea a furnicilor. Iata de ce nu pierde Dumnezeu lumea: pentru ca mai sunt oameni buni!
 
Cel ce vrea sa insele, singur se inseala

Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar si in loc de 1 kg cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame. Suparat foc, brutarul s-a dus imediat la judecatorie, reclamand ca taranul inseala lumea si cerand, bineinteles, pedepsirea lui.
N-a trecut mult timp si taranul a fost adus in fata judecatorului, care l-a avertizat:
- Daca este adevarat ce spune brutarul, ca ii inseli pe oameni la cantar, te bag la inchisoare.
- Sa-mi fie iertat - zise taranul - dar sunt nevinovat.
- Cum indraznesti sa minti? - sari brutarul. Chiar astazi am cumparat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, trebuie sa-l inchideti pe acest sarlatan, care a incercat sa ma pacaleasca!
- Asa este, omule? - intreba judecatorul. Este untul acesta al tau?
- Al meu este, insa, vedeti dumneavoastra, eu nu am prea multi bani. Mi-am cumprat un cantar, dar nu am avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cantarului, iar pe celalalt pun o paine de-a brutarului, care - zice el -are 1 kg. Acum, daca painea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am?
Auzind una ca asta, judecatorul a cantarit imediat o paine si, intradevar, aceasta nu avea decat 800 de grame. In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul vinovat, brutarul, care nu doar ca insela oamenii, dar mai dorea si sa fie pedepsit cel care ar fi facut exact ca el.
Cel ce vrea sa insele, singur se inseala. Chiar daca nu vede nici un om inselatoria sa, Dumnezeu ii vede pacatul, iar atunci cand il mai descopera si oamenii, rusinea este cu atat mai mare.

Cu castigul nemuncit, niciodata nu te-ai pricopsit.
 
O fetita a facut de rusine pe invatatiInvatatii ramasera rusinati de acest minunat raspuns si pricepura si ei ca Dumnezeu nu se poate afla prin socoteli omenesti, ci numai prin credinta.
 
Hotul de incredere...

Un om l-a rugat pe un calator prin desert sa-i dea voie sa stea pe spatele camilei sale.
Cererea sa a fost indeplinita. Odata urcat, omul l-a aruncat pe proprietarul camilei in nisip si a fugit cu tot cu camila.
Proprietarul a strigat dupa el: "Nu sunt necajit ca mi-ai luat camila! Mai am altele. Dar ai distrus credinta in oameni. Pe viitor, proprietarii de camile nu-i vor mai ajuta pe calatorii singuratici. Nimeni nu va mai fi lasat sa stea pe spatele camilei..."
 
Fericirea de a da altora o parte din noi insine

La targul de sambata din orasul meu, era un taran care vindea fructe la coltul strazii. Le tinea in cosuri mari, si nu avea balanta pentru a le cantari. Era cel mai sarac dintre vanzatorii ambulanti, nu avea nici taraba, nici cort pentru a se apara de soare si ploaie.
I se adresau numai persoanele modeste, convinse fiind ca fructele lui aveau un pret mai mic fata de cel de la alte tarabe.
Omul acela, asezat pe jos la coltul strazii, era multumit ca veneau la el mai ales oamenii saraci, pentru ca le daruia fructele.
Atunci cand i-au cerut o explicatie pentru comportamentul sau neobisnuit, a raspuns ca, pentru el, sambata era ziua lui fericita fiindca putea darui ceva altora.
Morala omului cu fructele este aceea ca fericirea este ca o samanta: acolo se poate cultiva pentru a o face sa creasca.
Adevaratul secret al fericirii sta in a cere mult de la noi insine si putin de la altii, in a cunoaste propriile limite si a le iubi.

Si noi putem fi fericiti cand suntem in stare sa dam altora o parte din noi insine.
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Back
Sus