-
Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!
- Stare
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Pretuieste momentul
O secunda, un minut, o ora, o zi; si inca un an s-a scurs in fata ochilor mei. Privesc cu disperare si le las in mod constient sa treaca, dorindu-mi totusi sa le opresc cu orice pret.
Fiecare moment pretios pierdut imi macina constiinta. De ce nu am incerca mai mult sa le fac sa dureze in loc sa le irosesc prin activitati nedorite?
Cei mai multi dintre noi isi petrec viata cu lucruri monotone, de rutina, doar pentru a supravietui in aceasta jungla avida de bani.
Ne dorim wekenduri si vacante, renuntand la orice altceva.
Nu este pacat sa nu apreciem fiecare secunda pretioasa care este a noastra?
Cum indraznim sa gonim acest dar al vietii, mai pretios decat orice altceva din ceea ce poate avea un om?
Traieste pentru ziua de astazi si nu conta pe ziua de maine. Zilele de maine se aduna, devenind castele goale, pierdute, formate din zilele de ieri, lasand sa treaca perioade uitate si sterile de timp.
Pretuieste-ti fiecare moment pentru ca poate fi ultimul!
Sally EICHHORST
O secunda, un minut, o ora, o zi; si inca un an s-a scurs in fata ochilor mei. Privesc cu disperare si le las in mod constient sa treaca, dorindu-mi totusi sa le opresc cu orice pret.
Fiecare moment pretios pierdut imi macina constiinta. De ce nu am incerca mai mult sa le fac sa dureze in loc sa le irosesc prin activitati nedorite?
Cei mai multi dintre noi isi petrec viata cu lucruri monotone, de rutina, doar pentru a supravietui in aceasta jungla avida de bani.
Ne dorim wekenduri si vacante, renuntand la orice altceva.
Nu este pacat sa nu apreciem fiecare secunda pretioasa care este a noastra?
Cum indraznim sa gonim acest dar al vietii, mai pretios decat orice altceva din ceea ce poate avea un om?
Traieste pentru ziua de astazi si nu conta pe ziua de maine. Zilele de maine se aduna, devenind castele goale, pierdute, formate din zilele de ieri, lasand sa treaca perioade uitate si sterile de timp.
Pretuieste-ti fiecare moment pentru ca poate fi ultimul!
Sally EICHHORST
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Papirusul si legenda pietrei fermecateMorala povestirii:
Ca si batranul bibliotecar, suntem toti rodul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul bibliotecarului de a arunca pietricelele fara valoare ajunsese atat de bine inradacinat, incat atunci cand a gasit in cele din urma nepretuita piatra fermecata pe care o cauta, a aruncat-o pe negandite in mare.
Asa stau lucrurile si cu ocaziile. Daca nu suntem atenti, ignoram cu usurinta o ocazie, mai ales daca e ceva familiar si aflat chiar sub nasul nostru!
Sursa:
Ca si batranul bibliotecar, suntem toti rodul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul bibliotecarului de a arunca pietricelele fara valoare ajunsese atat de bine inradacinat, incat atunci cand a gasit in cele din urma nepretuita piatra fermecata pe care o cauta, a aruncat-o pe negandite in mare.
Asa stau lucrurile si cu ocaziile. Daca nu suntem atenti, ignoram cu usurinta o ocazie, mai ales daca e ceva familiar si aflat chiar sub nasul nostru!
Sursa:
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Nu te da batut!
Cand totul merge prost, asa cum cateodata pare,
Cand te tarasti pe drumul ce nu-i decat urcare,
Cand fondurile-s mici si datoriile-ti par spini,
Si sa zambesti ai vrea, si-n loc tu doar suspini,
Cand grijile te-apasa si-n colb tu ai cazut,
Te odihnesti, daca vrei, dar NU TE DA BATUT!
Viata-i bizara, cu hopuri si schimbari pe data,
Asa cum, mai vrem, mai nu, aflam noi cateodata.
Esecuri multe-apar atunci cand esti credul
Si zici ca ai invins si ai rabdat destul.
Nu renunta cand tot ce-ai vrut iti pare-o amintire,
Caci reusita vine cu-o alta opintire.
Succesul e-o infrangere pe dos,
Ca tenta argintie a unui nor de indoieli, ploios.
Si nu stii niciodata cat de departe e,
E-acum, aici, si-ti pare ca nu e.
Asa ca lupta atunci cand din picioare esti cazut,
De merge totul rau, tu NU TE DA BATUT!
Anonim
Cand totul merge prost, asa cum cateodata pare,
Cand te tarasti pe drumul ce nu-i decat urcare,
Cand fondurile-s mici si datoriile-ti par spini,
Si sa zambesti ai vrea, si-n loc tu doar suspini,
Cand grijile te-apasa si-n colb tu ai cazut,
Te odihnesti, daca vrei, dar NU TE DA BATUT!
Viata-i bizara, cu hopuri si schimbari pe data,
Asa cum, mai vrem, mai nu, aflam noi cateodata.
Esecuri multe-apar atunci cand esti credul
Si zici ca ai invins si ai rabdat destul.
Nu renunta cand tot ce-ai vrut iti pare-o amintire,
Caci reusita vine cu-o alta opintire.
Succesul e-o infrangere pe dos,
Ca tenta argintie a unui nor de indoieli, ploios.
Si nu stii niciodata cat de departe e,
E-acum, aici, si-ti pare ca nu e.
Asa ca lupta atunci cand din picioare esti cazut,
De merge totul rau, tu NU TE DA BATUT!
Anonim
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Vultur sau gaina ?
Un taran a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a asezat sub closca , langa ouale de gaina. Atunci cand a iesit din gaoace , micutul vultur a ramas impreuna cu puii de gaina si a crescut alaturi de ei.
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile , adica a ciugulit boabele aruncate de taran , a smuls firele de iarba imprastiate prin ograda , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat , a incercat si cate un zbor stangaci , la fel ca si suratele lui.
Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile , el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer , batand alene din aripile-i mari si vanjoase.
Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat : "Ce este asta ?"
"Acesta este vulturul , regele pasarilor ", i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului".In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina , intrucat o gaina se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
Un taran a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a asezat sub closca , langa ouale de gaina. Atunci cand a iesit din gaoace , micutul vultur a ramas impreuna cu puii de gaina si a crescut alaturi de ei.
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile , adica a ciugulit boabele aruncate de taran , a smuls firele de iarba imprastiate prin ograda , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat , a incercat si cate un zbor stangaci , la fel ca si suratele lui.
Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile , el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer , batand alene din aripile-i mari si vanjoase.
Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat : "Ce este asta ?"
"Acesta este vulturul , regele pasarilor ", i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului".In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina , intrucat o gaina se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Povestea unui inger
De fiecare data cobora la pacatosi in iad si-i ruga sa-si aduca aminte cel putin de o fapta buna, pentru ca apoi el sa pledeze pentru ei inaintea lui Dumnezeu si sa obtina iertarea pacatelor. Dar acestia nu facusera nici o fapta buna.
Intr-un tarziu, o doamna si-a amintit: "Eu am dat unui cersetor o coaja de ceapa. Aceasta nu e fapta buna?" "Bineinteles ca este!" a spus ingerul. A fugit la arhivele cerului si a gasit acolo coaja de ceapa.
A adus-o femeii in iad, spunandu-i: "Tine-te bine de ea. Eu mai voi tine de celalalt capat si vom zbura in sus. Asa vei ajunge in cer". Asa au facut.
Coaja de ceapa a tinut bine si nu s-a rupt de greutatea femeii. Cand au vazut ceilalti din iad lucrul acesta, s-au tinut si ei de fusta femeii, de mainile si picioarele ei. Altii se tineau de picioarele celor ce se tineau de femeie. O multime de oameni atarnau de poala ei, iar coaja de ceapa rezista si nu se rupea deloc. Toti zburau spre cer.
Dar, cand femeia s-a uitat in jos si a vazut atat de multi oameni care zburau impreuna cu ea, a inceput sa se teama ca se va rupe coaja de ceapa si ea va cadea. Asa ca i-a impins pe ceilalti cu coatele spunandu-le: "Voi ramaneti acolo in iad, pacatosilor, ca voi n-ati facut nici un bine".
In acea clipa coaja de ceapa s-a rupt si ea a recazut in iad.
Ea pacatoasa a judecat pe altii.Acesta a fost sfarsitul tuturor sperantelor ei.
F.M.Dostoyevsky
De fiecare data cobora la pacatosi in iad si-i ruga sa-si aduca aminte cel putin de o fapta buna, pentru ca apoi el sa pledeze pentru ei inaintea lui Dumnezeu si sa obtina iertarea pacatelor. Dar acestia nu facusera nici o fapta buna.
Intr-un tarziu, o doamna si-a amintit: "Eu am dat unui cersetor o coaja de ceapa. Aceasta nu e fapta buna?" "Bineinteles ca este!" a spus ingerul. A fugit la arhivele cerului si a gasit acolo coaja de ceapa.
A adus-o femeii in iad, spunandu-i: "Tine-te bine de ea. Eu mai voi tine de celalalt capat si vom zbura in sus. Asa vei ajunge in cer". Asa au facut.
Coaja de ceapa a tinut bine si nu s-a rupt de greutatea femeii. Cand au vazut ceilalti din iad lucrul acesta, s-au tinut si ei de fusta femeii, de mainile si picioarele ei. Altii se tineau de picioarele celor ce se tineau de femeie. O multime de oameni atarnau de poala ei, iar coaja de ceapa rezista si nu se rupea deloc. Toti zburau spre cer.
Dar, cand femeia s-a uitat in jos si a vazut atat de multi oameni care zburau impreuna cu ea, a inceput sa se teama ca se va rupe coaja de ceapa si ea va cadea. Asa ca i-a impins pe ceilalti cu coatele spunandu-le: "Voi ramaneti acolo in iad, pacatosilor, ca voi n-ati facut nici un bine".
In acea clipa coaja de ceapa s-a rupt si ea a recazut in iad.
Ea pacatoasa a judecat pe altii.Acesta a fost sfarsitul tuturor sperantelor ei.
F.M.Dostoyevsky
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
IUBIRE FARA CONDITII
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti. Da, eu sunt unul din ei.
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti. Da, eu sunt unul din ei.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
O poveste din pateric
A fost de mult, tare de mult, un imparat foarte zgarcit.
Odata, la o vanatoare, i-a venit chef de cartofi copti in camp. Slugile au facut foc acolo si i-au copt cartofi. A venit la foc si un oarecare ins flamand si imparatul i-a aruncat si lui niste cartofi copti.
Cu timpul, imparatul a imbatranit si i-a venit randul sa moara. Inainte de a muri si-a adus aminte ca nu a facut milostenie toata viata si i-a lasat cu limba de moarte fiului sau sa-i faca 40 de praznice cu mese pentru cei saraci. Fiul de imparat, fiind foarte credincios, a facut cum i s-a spus.
Dupa aceea, a cazut intr-o stare asemanatoare cu somnul si a venit un inger si l-a dus la un palat unde erau 40 de sali luminate si frumos impodobite si in fiecare sala cate o masa lunga plina de tot felul de bucate, dar nu statea nimenil la mese. Ingerul i-a zis ca acele mese erau praznicele facute de el si ca il astepta pe el! Tanarul a zis ca el le-a facut pt tatal lui. Atunci, ingerul l-a dus pe un maidan si tanarul l-a vazut pe imparat mancand niste cartofi copti, serviti de un tanar frumos!
Morala:
A fost de mult, tare de mult, un imparat foarte zgarcit.
Odata, la o vanatoare, i-a venit chef de cartofi copti in camp. Slugile au facut foc acolo si i-au copt cartofi. A venit la foc si un oarecare ins flamand si imparatul i-a aruncat si lui niste cartofi copti.
Cu timpul, imparatul a imbatranit si i-a venit randul sa moara. Inainte de a muri si-a adus aminte ca nu a facut milostenie toata viata si i-a lasat cu limba de moarte fiului sau sa-i faca 40 de praznice cu mese pentru cei saraci. Fiul de imparat, fiind foarte credincios, a facut cum i s-a spus.
Dupa aceea, a cazut intr-o stare asemanatoare cu somnul si a venit un inger si l-a dus la un palat unde erau 40 de sali luminate si frumos impodobite si in fiecare sala cate o masa lunga plina de tot felul de bucate, dar nu statea nimenil la mese. Ingerul i-a zis ca acele mese erau praznicele facute de el si ca il astepta pe el! Tanarul a zis ca el le-a facut pt tatal lui. Atunci, ingerul l-a dus pe un maidan si tanarul l-a vazut pe imparat mancand niste cartofi copti, serviti de un tanar frumos!
Morala:
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Drumul eternitatii
Toti ne punem intrebari despre ce va fi dincolo si ne intrebam daca suntem pregatiti... Nu, niciodata nu suntem pregatiti si, indiferent de varsta, intotdeauna e prea devreme. Mi-a placut eseul de mai jos si cred ca multi dintre noi ar avea ceva de adaugat...
De multe ori, omul isi pune multe intrebari despre eternitate, despre lumea de dincolo, si se teme de moarte. Ar putea fi existenta pe pamant numai un vis lung, in timp ce sfarsitul nostru, o trezire intr-o lume mai buna?
Sub anumite aspecte, existenta noastra este o viziune onirica. Chiar daca evanescenta in structura ei, ne face constienti in privinta lumii de dincolo, a eternitatii. Cu puterea imaginatiei creative, omul crede ca a construit mecanisme stiintifice splendite. Inventiile nu sunt altceva decat materializari ale gandului. In timpul acestei calatorii terestre, omul trebuie sa descopere sensul vietii, care este acela de a-L servi pe Dumnezeu, de a crede in EL, in mila Lui, in marea Lui dragoste. Noi suntem fiii Lui, suntem parte din El. Perspectiva mortii, suferinta, neplacerile trezesc mari temeri in om. Acestea pot fi invinse numai daca ne refugiem in bratele Lui invizibile. Trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu si sa ne ancoram in El. Cand va veni momentul sa lasam acest pamant, El va fi acolo sa ne astepte, pentru a ne indruma pe drumul eternitatii, tinandu-ne de mana. Nimeni nu s-a intors vreodata de pe lumea cealalta. Sufletele noastre, spiritele noastre sunt nemuritoare, valuresc precum un fir de-a lungul broderiei vietii pentru a se raspandi in eternitate, in spatiul fara timp, fara durere, fara mahnire, unde totul este liniste si pace.
Sursa:
Toti ne punem intrebari despre ce va fi dincolo si ne intrebam daca suntem pregatiti... Nu, niciodata nu suntem pregatiti si, indiferent de varsta, intotdeauna e prea devreme. Mi-a placut eseul de mai jos si cred ca multi dintre noi ar avea ceva de adaugat...
De multe ori, omul isi pune multe intrebari despre eternitate, despre lumea de dincolo, si se teme de moarte. Ar putea fi existenta pe pamant numai un vis lung, in timp ce sfarsitul nostru, o trezire intr-o lume mai buna?
Sub anumite aspecte, existenta noastra este o viziune onirica. Chiar daca evanescenta in structura ei, ne face constienti in privinta lumii de dincolo, a eternitatii. Cu puterea imaginatiei creative, omul crede ca a construit mecanisme stiintifice splendite. Inventiile nu sunt altceva decat materializari ale gandului. In timpul acestei calatorii terestre, omul trebuie sa descopere sensul vietii, care este acela de a-L servi pe Dumnezeu, de a crede in EL, in mila Lui, in marea Lui dragoste. Noi suntem fiii Lui, suntem parte din El. Perspectiva mortii, suferinta, neplacerile trezesc mari temeri in om. Acestea pot fi invinse numai daca ne refugiem in bratele Lui invizibile. Trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu si sa ne ancoram in El. Cand va veni momentul sa lasam acest pamant, El va fi acolo sa ne astepte, pentru a ne indruma pe drumul eternitatii, tinandu-ne de mana. Nimeni nu s-a intors vreodata de pe lumea cealalta. Sufletele noastre, spiritele noastre sunt nemuritoare, valuresc precum un fir de-a lungul broderiei vietii pentru a se raspandi in eternitate, in spatiul fara timp, fara durere, fara mahnire, unde totul este liniste si pace.
Sursa:
- Stare