• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

POVESTIRI CU TALC

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Deciziile corecte sunt balamalele destinului

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si. era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine,
sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Motto: " Deciziile corecte sunt balamalele destinului" Edwin Markham
 
Semintele imparatului


Un imparat din Orientul indepartat , impovarat de ani , s-a hotarat in cele din urma sa isi numeasca succesorul. In loc de a alege insa pe unul din curtenii sai intelepti sau din nobilii lui fii, el s-a hotarat sa faca cu totul altceva. A chemat la el toti baietii din imparatie la palat si le-a spus : " Este timpul sa fac un pas inapoi si las locul de pe tron altcuiva , asa ca am hotarat sa aleg pe unul dintre voi ."
Baietii au ramas muti de uimire ! Imparatul a continuat insa imperturbabil : " Va voi da fiecaruia dintre voi cate o samanta , o samanta foarte deosebita. Vreau sa o plantati , sa o udati si sa reveniti aici peste un an cu ceea ce va rasari din ea. In functie de cum vor arata plantele voastre , voi alege cine va fi urmatorul imparat."

Unul dintre baietii prezenti la acest anunt , pe nume Ling , si-a luat in primire samanta , asemeni celorlalti , si s-a intors acasa in graba , unde i-a povestit emotionat mamei lui tot ce se intamplase. Ea l-a ajutat sa gaseasca un ghiveci , a pus pamant reavan in el , iar baiatul si-a sadit samanta. In fiecare zi , Ling uda cu grija pamantul din vas si cerceta cu atentie sa vada daca nu incoltise ceva. Dupa 3 saptamani , unii din baietii din vecini incepusera deja sa vorbeasca despre mladitele verzi rasarite din semintele lor , care cresteau pe zi ce trecea. Ling s-a uitat din nou , cu ochii mijiti , in ghiveciul sau de flori dar nu a reusit sa desluseasca nimic. Au trecut , una dupa alta 3 , 4 , 5 saptamani , si nici un firicel de verdeata nu si-a facut aparitia. Ceilalti vorbeau de-acum cu mandrie despre felul in care cresteau plantele lor , asa ca Ling se simtea din ce in ce mai amarat si lipsit de speranta. Dupa inca 6 luni , ghiveciul lui ramasese la fel de sterp , in ciuda faptului ca era stropit zilnic cu apa. Ling era aproape sigur ca era vina lui, ca , printr-o intamplare nefericita , distrusese intr-un fel sau altul samanta lui.
Toti baietii din imprejurimi se laudau cu mici arbori sau flori cu lujerii inalti , dar Ling nu putea sa spuna nimic.Se inchisese in el , se indepartase de prietenii lui si astepta , cu un ultim graunte de speranta , ca ceva sa rasara si in ghiveciul sau.

S-a implinit un an si toti baietii s-au indreptat catre palat, purtandu-si cu grija in maini plantele care mai falnice si mai frumoase. Ling ii marturisise mamei lui ca nu vrea sa se duca in fata imparatului , cu ghiveciul lui sterp. Mama i-a zis ca era , totusi, datoria lui sa se prezinte la palat, iar baiatul , cu sufletul impovarat de rusine , a trebuit sa ii dea dreptate. Atunci cand a ajuns in marea sala a curtii imperiale , el a lasat jos vasul sau cu pamant , dand nastere la hohote de ras si la tot felul de comentarii rautacioase. Unora le-a fost , insa, mila de el si i-au spus " Ai avut ghinion , cel putin ai incercat."
Atunci cand imparatul si-a facut aparitia , a dat roata cu privirea in toata incaperea. Ling se ascunsese rusinat in spatele altor baieti. "Hei , ce plante frumoase, ce copacei minunati ati adus cu voi " , a spus imparatul. "Astazi unul dintre voi va fi numit drept viitor imparat !" Dintr-o data , imparatul l-a zarit pe Ling intr-un cotlon al salii , langa ghiveciul sau golas . Fara sa mai stea pe ganduri , le-a poruncit garzilor sa il aduca pe baiat in fata lui. Ling era cu sufletul la gura : " Imparatul si-a dat seama ca nu sunt in stare de nimic ! Poate ca are de gand sa ma dea pe mana calaului !"
Imediat ce a ajuns in fata lui, imparatul i-a cerut sa isi spuna numele. "Ma numesc Ling" , a rostit el cu sfiiciune. Toti baietii din jurul lui au inceput sa rada zgomotos si sa il faca de ocara. Imparatul i-a aruncat lui Ling o privire scrutatoare si apoi s-a adresat multimii : " Iata-l pe noul imparat ! Numele lui este Ling !" Bietului baiat nu ii venea sa isi creada urechilor. Doar nu fusese in stare sa isi cultive planta. Poate ca era numai o gluma. Cum putea ajunge el imparat ? Batranul suveran a rostit urmatoarele cuvinte : " Cu un an in urma , v-am dat la toti cate o samanta. V-am spus sa luati samanta acasa , sa o plantati , sa o udati si sa reveniti cu ce va rasari din ea in aceasta zi. Ce nu stia nici unul dintre voi este ca v-am dat niste seminte fierte in apa , care nu aveau cum sa rodeasca. Cu totii, in afara de Ling , mi-ati adus flori, arbori si diferite alte plante. Cand ati vazut ca semintele voastre nu dau nastere la nimic , ati inlocuit samanta data de mine cu o alta. Ling a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce in fata mea un ghiveci cu o samanta stearpa. Din aceasta cauza, el va fi urmatorul imparat !"

Daca sadesti cinste , vei culege incredere. Daca insamantezi bunatate , vei culege prietenie.Daca plantezi modestie, vei culege maretie. Daca sadesti perseverenta , vei culege armonie.Daca insamantezi munca , vei culege succes.Daca plantezi iertare , vei culege impacare. Daca sadesti sinceritate, vei culege afectiune. Daca insamantezi rabdare, vei culege evolutie. Daca plantezi credinta , vei culege miracole.

Dar ...
Daca sadesti necinste , vei culege suspiciune. Daca insamantezi egoism , vei culege saracie.Daca plantezi aroganta, vei culege distrugere.Daca sadesti invidie, vei culege necazuri.Daca insemintezi dispret, vei culege singuratate.Daca plantezi lene , vei culege saracie.Daca sadesti lacomie, vei culege pierdere.Daca insemintezi barfa, vei culege dusmani.Daca plantezi temeri,vei culege riduri.Daca sadesti pacat,vei culege vina.
 
Necazurile si bucuriile vietii

Intr-o zi , calul unui taran a fugit din batatura .Catre seara , toti vecinii s-au adunat in fata casei lui si i-au spus : " Vai , ce mare ghinion !"
Taranul a stat putin pe ganduri si le-a raspuns : "Poate".

A doua zi , calul s-a intors inapoi si a adus impreuna cu el alti sapte cai salbatici. Oamenii din sat s-au minunat si au zis : "Vai , ce norocos poti sa fii !"
Taranul nu a parut fericit nevoie mare , ci a spus : "Poate".

In ziua urmatoare , fiul taranului a incalecat pe unul din caii salbatici , incercand sa il imblanzeasca , dar a fost aruncat la pamant si si-a rupt un picior. Oamenii din vecini l-au cainat pe taran : " Vai , ce nenorocire pe capul tau !".
Taranul , le-a multumit pentru grija lor si le-a raspuns : "Poate".

In a patra zi , mai multi ofiteri au venit in sat si i-au adunat cu arcanul , pentru oaste , pe toti tinerii barbati , dar nu l-au luat si pe feciorul taranului , datorita piciorului lui rupt. Prietenii si cunostiintele taranului au venit la el acasa si l-au felicitat : " Hei ! Nu e nemaipomenit ? Fiul tau a scapat de armata !"
Taranul a dat din cap si le-a spus : "Poate".
 
In cautarea lui Dumnezeu

L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci.
Frica mea era : "Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.

O poveste de Rabindranath Tagore
 
Molia indragostita de o stea

A fost odata o molie careia i-a picat cu tronc o stea. Toti prietenii si rudele ei o luau o ras , ii spuneau cu emfaza ca nu este realista si o indemnau sa faca un efort pentru a gasi pe cineva mai apropiat de conditia ei , precum o lampa de pe strada , una de la intrarea unei case , un felinar sau macar o lumanare. Ei bine, chiar si un candelabru , daca gasea de cuvinta.

Molia noastra era insa indragostita nebuneste de steaua ei si nu avea de gand sa renunte la ea. Asa s-a facut ca prietenii , parintii , fratii , surorile , matusile si verisorii ei au sfarsit curand prin a fi arsi de flacarile luminilor reale , pamantesti , si au luat forma unor mici pete de cenusa pe trotuarele , verandele , podelele si mesele orasului , in timp ce molia a dus o viata lunga si fericita iubind fara incetare steaua ei intangibila.
 
Fiecare om isi poarta propria-i cruce

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : "Ai curaj , intra si schimba-ti povara " . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.
In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo
 
ESENTA CUNOASTERII

In vremuri stravechi, de mult uitate , un imparat a chemat in fata lui un invatat despre care se spunea ca ar fi cel mai intelept om de pe intreg cuprinsul lumii , si i-a cerut sa ii scrie o carte despre esenta cunoasterii.
Inteleptul s-a pus pe treaba si , dupa 12 ani , i-a inmanat imparatului mai multe volume groase, legate in piele.
"Este prea mult " , a exclamat suveranul , "aduna-mi toata cunoasterea intr-o singura carte".
Invatatul s-a supus si s-a intors la munca vreme de inca 4 ani.
Atunci cand a asezat in fata imparatului cartea cuprinzand toata cunoasterea umana , acesta dat nemultumit din cap : " Nu , este prea mult de citit.Eu trebuie sa guvernez o imparatie si nu am timp de pierdut .Scrie-mi cateva pagini cu lucrurile care crezi ca sunt cu adevarat importante si intoarce-te la mine".
Din nou , inteleptul s-a asternut pe treaba si , dupa 2 ani, a reusit sa rezume toata cunoasterea lui pe cateva foi de hartie. El i le-a daruit , plin de speranta , imparatului, dar acestea era prea ocupat in acea zi , asa ca i-a poruncit invatatului sa concentreze toata intelepciunea lui pe o singura pagina.
Omului i-ai mai trebuit cativa ani pentru a duce la capat aceasta dificila sarcina.
Atunci cand a ajuns din nou la curtea imperiala , suveranul i-a spus plictisit : " Nu , nu , nu pot sa citesc atat.Este si asa prea mult.Vreau sa-ti fac o sugestie : nu mai scrie nimic.Incearca sa concentrezi toata esenta cunoasterii tale intr-un singur cuvant , apoi vino sa mi-l impartasesti si te voi rasplati asa cum nici nu visezi."
Invatatul s-a retras intr-un loc izolat, la mare departare de orice faptura omeneasca , si s-a lasat intru totul in voia meditatiei. In cele din urma , a reusit sa gaseasca cuvantul , unicul cuvant in care se aduna imensa lui cunoastere , intelepciune si experienta , si s-a dus neintarziat la palat, cerand o audienta.
Imparatul , devenit batran si garbovit odata cu trecerea anilor , l-a intrebat : " Ei , ai gasit cuvantul?"
"Da, maiestate, l-am descoperit !"
"Atunci, vino sa mi-l soptesti la ureche".
Invatatul s-a apropiat de suveran , s-a aplecat catre el si i-a soptit ceva la ureche .
"Hei, dar stiam deja lucrul asta !" , a exclamat imparatul.
 
Cum a facut Dumnezeu mamele

Cand Dumnezeu le creea pe mame, s-a surprins lucrand in plus in cea de-a sasea zi. In acel moment a aparut un inger si l-a intrebat:
"Doamne, nu crezi ca pui prea multe la lucrarea aceasta?"
"Dar tu nu ai vazut de cate are nevoie? Trebuie sa fie perfect lavabila, dar nu poate fi din plastic, sa aiba 180 de parti mobile...toate inlocuibile; sa aiba o poala care sa dispara atunci cand se ridica in picioare, sa aiba un sarut capabil sa vindece orice, de la un picior rupt la o deziluzie din dragoste si bineinteles, sa aiba trei randuri de maini."
"Trei randuri de maini? zise ingerul. Sub nici o forma..."
Nu mainile imi creeaza probleme, ci mai degraba cele trei randuri de ochi pe care trebuie sa le aiba. O pereche de ochi care sa vada prin usa inchisa atinci cand intreaba -Ce faceti acolo copii?-, ea deja sa stie. A doua pereche sa fie la ceafa ca sa vada ce nu vrea, dar ce trebuie sa stie. Si bineinteles, cei normali cu care sa vada copilul nazdravan si sa-i spuna din priviri -Inteleg si te iubesc.- Sunt atat de aproape de a crea ceva asemanator mie...Hmmm... I-am facut si un dispozitiv ca sa se poata vindeca singura cand este bolnava, sa poata hrani o familie de sase persoane din doar o jumatate de kilogram de carne si sa poata avea si un copil de trei ani in grija."
"Mi se pare un model delicat Doamne..."
"E foarte rezistenta, gandeste si mai mult decat atat, are intuitie..."
Ingerul atinse obrazul mamei: "Aici e o scapare Doamne..."
"Nu e o scapare, e o lacrima..."
"Pentru ce?"
"Pentru a exprima bucuria, tristetea, durerea, deceptia, singuratatea si mandria...Totusi, nu am pus-o Eu acolo...
 
Sa mori ca un inger

Intr-o seara , am iesit cu mai multe surori pe strazi pentru a mai salva cativa oameni sarmani. Printre ei era o femeie doborata aproape cu totul de boala si saracie. Le-am spus surorilor : " Aveti grija de ceilalti. Eu ma voi ingriji de aceasta femeie."
Am facut pentru ea tot ceea ce a putut sa faca dragostea mea. Am asezat-o in pat si am vazut cum un zambet frumos ii lumina fata. Mi-a strans mana si mi-a spus numai doua cuvinte : " Iti multumesc". Apoi si-a inchis ochii.
Asezata langa trupul ei , nu m-am putut stapani sa nu ma intreb :" Ce as fi spus daca as fi fost in locul ei ?" Raspunsul meu era foarte simplu. I-as fi zis ca imi este foame , ca sunt pe moarte , ca imi este frig. I-as fi spus care parte a corpului ma doare sau m-as fi plans in alte feluri. Ea mi-a dat insa mult mai mult.
Ea mi-a daruit dragostea ei recunoscatoare. Si a murit cu un zambet pe fata.

O poveste de Maica Tereza
 
LOGICA SPIRITULUI

Un ucenic si-a intrebat odata maestrul Zen : " Poti sa ne spui ce este logica inalta , spirituala , despre care ne-ai vorbit atat de des , spunandu-ne ca trebuie sa o intelegem pentru a putea pasi pe calea spirituala ? "
Maestrul a zambit : " Bine.Va voi explica printr-un exemplu concret .Doi oameni cad printr-un cos de fum intr-un camin murdar .Unul ramane curat, dar celalalt este manjit de cenusa .Care dintre ei se duce sa se spele ?"
"Cel murdar de cenusa , desigur ", a raspuns unul din ucenici.
"Din contra " , a zis maestrul , "cel care ramane curat se duce sa se curete , intrucat il vede pe celalalt murdar si crede ca este si el la fel. In schimb, cel acoperit de cenusa gandeste ca el este curat , pentru ca asa il vede pe partenerul sau."
"Sa spunem ca cei doi oameni cad din nou prin cos ", a continuat maestrul. "Cine va merge sa se spele de aceasta data ?"
"Cel curat" , a exclamat un ucenic.
"Din contra" , a zis maestrul ."Va merge sa se curete omul murdar de cenusa. Intrucat el a inteles acum de ce celalalt s-a dus sa se curete si s-a intors apoi constatand ca este curat. "
"Ei bine, sa zicem ca cei doi cad a treia oara prin cos.Cine se va duce sa se curete de asta data ?"
"Cu aceasta ocazie, va pleca se spele oamul murdar , fara indoiala !" , a raspuns unul dintre ucenici , cu mandrie.
"Din contra" , a spus maestrul. "Ati auzit vreodata despre doi oameni care sa cada prin acelasi cos de fum , iar unul din ei sa fie curat , si celalalt murdar ? Vedeti voi, aceasta este inalta logica"
 
Picioarele scurte ale adevarului

Intr-o zi , Mara , un stravechi zeu buddhist al ignorantei si raului , a pornit intr-o calatorie prin satele din India , insotit de aghiotantii sai. In timp ce isi urma drumul , a observat , la un moment dat , un om cufundat intr-o plimbare de meditatie. Fata barbatului parea sa fie luminata de uimire. Potrivit aparentelor , el tocmai descoperise un lucru nemaipomenit aflat chiar in fata lui.
Tovarasii lui Mara , uimiti la vederea aurei stralucitoare care emana din trupul barbatului , l-au intrebat pe zeu ce se intamplase cu acel muritor .Mara le-a raspuns sec : " Omului asta tocmai i s-a relevat un mare adevar".
"Intunecimea ta " , a rostit unul din slujitori , " nu te deranjeaza oare sa vezi pe cineva care descopera un adevar ?"
"Nu ", a spus Mara , " asa ceva nu ma mai scoate deloc din sarite".
"De ce stapane ? " , a insistat slujitorul ?
"Pentru ca " , a replicat Mara , chicotind , " indata ce descopera un mare adevar , oamenii au obiceiul de a nu mai crede in el."
 
Cum descoperi cu adevarat ce este frica

Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni - care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om."
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele " , a raspuns curteanul."Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale".
 
Cum se da un sfat?

O femeie batrana si-a calcat pe inima si s-a dus la un om intelept pentru a-i vorbi despre fiul ei , care isi cheltuia totii banii pe petreceri si femei , si nu o ajuta nici cu un banut desi abia avea din ce trai. Inteleptul i-a promis femeii ca va sta de vorba cu fiul ei, dar numai dupa scurgerea a sapte saptamani.
Dupa ce au trecut cele sapte saptamani , baiatul femeii a fost adus in fata omului intelept , care l-a intampinat cu caldura si l-a povatuit : " Esti putenic tinere, si esti inzestrat cu bun simt si inteligenta. Gandeste-te la cat de mult a facut mama ta pentru tine .Si-a cheltuit totii banii pentru a te tine la scoala , pentru a te ajuta sa reusesti si sa te implinesti in viata. Acum ea este batrana , tu ai o slujba buna si o poti sprijini . In loc sa faci asta , tu iti cheltuiesti toata simbria pe femei si petreceri. Este bine ceea ce faci ? In numele constiintei care iti stapaneste inca sufletul , iti cer sa renunti la aceste proaste obiceiuri. "
Tanarul a ascultat cu atentie si respect , iar vorbele inteleptului i-au ajuns pana in strafundul inimii , l-au induiosat si l-au convins sa isi schimbe purtarea.
Batrana mama i-a multumit cu lacrimi in ochi omului cel intelept , dar nu s-a putut opri sa nu il intrebe de ce i-au trebuit sapte saptamani inainte de a-i vorbi baiatului ei.
Inteleptul i-a spus : " Vezi tu , si mie imi plac petrecerile si femeile , si am simtit ca nu am dreptul si puterea de a-i cere socoteala pentru felul sau de a se purta atata timp cat nu renuntam si eu la aceste proaste obiceiuri macar sapte saptamani. Este imposibil sa ajuti pe cineva sa scape de o slabiciune daca nu ai scapat tu insuti mai intai de ea."
 
Vaca si nonsensurile mintii

Inteleptul Junaid mergea intr-o zi prin piata , insotit de discipolii lui. cautand , ca de obicei, un lucru marunt din care sa extraga o invatatura pentru ucenicii sai .La un moment dat , Junaid a observat un om tragand , cu o funie dupa el , o vaca .Inteleptul i-a strigat omului sa se opreasca si le-a spus discipolilor :" Veniti langa acest barbat si vaca lui, caci am de gand sa va impartasesc o noua lectie."
Omul cu vaca s-a oprit , intrucat il cunostea din auzite pe intelept si era curios sa afle ce fel de invatatura va da despre el invataceilor . Junaid si-a intrebat discipolii : " Va intreb un singur lucru ... Cine credeti ca este legat de cine ? Omul de vaca lui, sau vaca lui de el ?" "Desigur", au raspuns ucenicii , "vaca este legata de om.Barbatul este stapanul , el tine franghia , iar vaca il urmeaza oriunde merge el. El este stapanul , iar vaca ii este sclava".
Junaid le-a zis :" Priviti cu atentie !" , apoi a taiat cu un cutit franghia, iar vaca a rupt-o la fuga unde vedea cu ochii.
Barbatul a luat-o la goana dupa vaca , iar Junaid a spus :"Uitati-va ce se intampla ! Abia acum va dati seama cine este stapanul : vaca nu este deloc interesata de om ; de fapt, a zbughit-o de langa el imediat cum s-a vazut libera".
Junaid s-a adresat in continuare discipolilor sai :" Mintea voastra este in aceeasi situatie.Toate nonsensurile pe care le purtati in ea nu sunt interesate de voi.Voi sunteti interesate de ele , le tineti cumva adunate gramada in minte si , in acest fel , deveniti cu vremea nebuni. In momentul in care va pierdeti interesul fata de nonsensuri , in clipa cand va dati seama de desertaciunea lor , ele vor incepe sa dispara la fel cum a incercat sa evadeze vaca".

O povestire Sufi istorisita de Osho
 
Podul bunatatii Feng Shui

Intr-o zi fierbinte de vara , un maestru Feng Shui urca pe muntele Chang Nong , un loc respectat si ravnit de toti credinciosii daoisti. Ascensiunea era dificila si soarele necrutator ii storsese aproape toata vlaga , dar maestrul se incapatana sa mearga , in speranta ca va descoperi o fantana care sa ii aline setea coplesitoare. Dupa o vreme , a zarit o femeie in varsta , stand in pragul usii unei casute aflate la marginea orasului spre care se indrepta. Cu limba poticnita din cauza uscaciunii gurii, barbatul i-a cerut sa ii dea o inghititura de apa. Femeia l-a poftit in casa si i-a spus ca va fierbe de indata niste apa , cerandu-i sa aiba putina rabdare pana va lua vasul de pe foc. Maestrul Feng Shui era insa atat de insetat , incat i-a spus femeii : "Voi bea niste apa din ulciorul cu apa rece de langa usa."Acestea fiind spuse , s-a repezit de indata catre ulcior .Vazand ce are de gand sa faca , femeia i-a luat-o inainte si aruncat apa rece in oala care fierbea sub foc. Maestru Feng Shui nu a fost deloc multumit de acest gest , dar si-a spus ca nu este potrivit sa se piarda cu firea .Dupa ce a primit o cana cu apa fiarta , el a suflat rabdator peste ea si a baut-o cu inghitituri rare. Dupa aceea , a inceput sa discute cu gazda lui despre felul de aplicare a artei Feng Shui in viata de zi cu zi , iar batrana femeie , profitand de ocazie , l-a intrebat care loc ar fi putut fi cel mai potrivit pentru a construi o noua casa .Purtandu-i inca ranchiuna femeii , pentru ca ii luase de sub nas ulciorul cu apa , el a sfatuit-o in mod voit sa aleaga un loc care , potrivit principiilor Feng Shui , putea aiba efecte negative asupra oamenilor , schitandu-i in amanunt felul si orientarea in care sa pozitioneze casa.

La cativa dupa aceea , maestru Feng Shui s-a reintors pe muntele Chang Nong si a vazut o casa frumoasa in locul in care o sfatuise pe batrana femeie sa construiasca. Nu avea cum sa stie cine locuia acolo , dar chiar in acel moment aceeasi femeie a iesit din casa .Ea l-a recunoscut imediat pe maestru Feng Shui si l-a invitat cu caldura inauntru. Dupa ce s-a asezat, barbatul a fost potopit de cuvintele de multumire ale femeii :" A fost o binecuvantare sa te intalnesc si sa imi dai niste sfaturi atat de bune despre locul si felul in care sa construiesc noua casa a familiei mele. De cand ne-am mutat in ea, toate lucrurile ne-au mers bine si toti membrii familiei mele sunt fericiti . Viata noastra este implinita si sigura. Am vrut mereu sa te reintalnim si sa iti multumim din inima pentru tot ce ai facut pentru noi. Si iata , ca prin minune , ai aparut din nou la usa mea ." Apoi, batrana femeie a pregatit o mare petrecere in cinstea maestrului si le-a cerut tuturor celor din familie sa ii multumeasca invatatului Feng Shui. Maestrul devenea insa mereu mai posomarat si mai tacut .II parea rau pentru ce facuse in urma cu cativa ani, cand o indusese voit in eroare pe batrana .Femeia a vrut sa ii ia apasarea de pe suflet si i-a spus "Prin partile noastre , obisnuim sa ne cinstim musafirii cu bunatate si sinceritate. Imi aduc aminte bine ca , ultima data cand ne-am intalnit , pusesem la fiert niste apa, dar tu ai vrut sa bei pe neinghitite apa rece dintr-un ulcior .Erai atat de infierbantat si transpirat incat mi-am zis ca daca ai face asa ceva te-ai putea imbolnavi in mod sigur, asa ca am aruncat apa din ulcior peste cea de pe soba. Dupa aceea , ai baut de indelete apa fiarta si fost la adapost de raceala. Atunci nu ti-am zis de ce am procedat in felul acela, dar am facut-o pentru ca nu am vrut sa te simti jignit. " Explicatia femeii l-a facut pe maestrul Feng Shui sa se simta si mai rusinat .Regreta ca rasplatise bunatatea cu ganduri si fapte rautacioase , asa ca i-a marturisit femeii ce facuse el cu adevarat cu ocazia ultimei lor intalniri. Totodata , a remarcat ca principiile Feng Shui nu aduc intotdeuna rezultatele asteptate , din mai multe motive, dar mai ales pentru ca binele este intotdeuna rasplatit cu bine , iar straduintele sunt mereu recunoscute si apreciate de soarta. Apoi maestrul Feng Shui s-a uitat drept in ochii batranei si i-a spus, plin de modestie : "Din aceasta zi, datorita tie, am ales sa imi schimb modul de a gandi si a ma purta, pentru a deveni un om cu adevarat bun si sincer , asa cum esti tu".Cu acea ocazie , maestrul Feng Shui a daruit locuitorilor de pe muntele Chang Nong indeajuns de multi bani pentru ca acestia sa construiasca un punte peste o rapa prapastioasa, punte cunoscuta pana astazi sub numele de "Podul omului bun" ".
 
Cat valoreaza o perla?

Un cocos se plimba tantos printr-o gradina , sapand cu ciocul , pe alocuri , in cautarea unor seminte mai de soi. La un moment dat , privirile i-au fost atrase de o perla stralucitoare , ingropata pe jumatate in pamant.
Fara nici o ezitare , cocosul a tasnit catre ceea ce parea o boaba cu un gust nemaicunoscut, a scurmat in tarana cu ghearele-i ascutite si a prins hulpav in cioc micuta sfera. Abia atunci si-a dat seama ca acel bob nu era unul de orez , asa ca l-a scuipat degraba pe pamant.
Chiar in momentul cand voia sa se indeparteze, plin de dezamagire, perla a strigat dupa el :" Eu sunt o piatra nepretuita , scapata din greseala dintr-un colier minunat .Nicaieri nu ai putea gasi o perla asemeni mie , caci nu pot fi intalnita in orice ocean din lumea asta.In lume exista miliarde de fire de nisip pentru fiecare seaman al meu .Mare noroc ai avut ca m-am aflat in calea ta. Daca m-ai privi cu atentie si cu pricepere , ai putea descoperi cat de frumoasa si valoroasa sunt." Cocosul i-a mai aruncat o privire inainte de a pleca si a carait cu dispret : ' Asa nepretuita cum te crezi, te-as schimba intr-o clipita pe o boaba de orez."

Povestire dupa Parvin E'tesami , poet persan din Iran (1907 - 1941)
 
Soarele, Mohamed si capriciile dragostei

Un credincios invatat mergea in fiecare zi sa il intalneasca pe Mahomed. In cele din urma , profetul l-a luat deoparte si i-a spus : " Ca dragostea dintre noi sa fie si mai mare , ar fi bine sa iti mai iti mai raresti vizitele ." Pentru a se face si mai bine inteles , Mahomed a apelat la o pilda : " Un om intelept a fost interpelat intr-o zi : " Soarele este atat de frumos si binefacator, dar nu auzim pe nimeni declarand-si dragostea nepretuita pentru el.De ce se intampla lucrul asta ? ". Inteleptul a raspuns :"Soarele isi trimite razele stralucitoare asupra noastra in fiecare zi , dar noi il pretuim numai iarna , intrucat atunci se ascunde adesea in spatele norilor." "
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Back
Sus