-
Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!
- Stare
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Fereste-te de diavol !
O poveste cu talc
In timpul exilului fratilor Pandava , cei insurati cu una si aceeasi femeie pe nume Draupadi , Krishna i-a vizitat pentru a se asigura ca au o viata buna si s-a hotarat sa ramana o noapte impreuna cu ei. Pentru a-si proteja femeia, cei cinci frati faceau de veghe noapte de noapte, cate unul in fiece ora.Krishna s-a oferit sa ramana si el de paza vreme de o ora.
Unul dintre frati , Dharmaja , s-a minunat peste masura :"Tu esti protectorul intregului univers , asa ca de ce ai sta sa pazesti asupra noastra ?' .Cu toate acestea , el l-a avertizat pe Krishna : " Fereste-te de diavol ! Eu si cu fratii mei l-am intalnit in fiecare noapte .De multe ori a incercat sa ne atace .De aceea , te rugam sa nu mai stai de paza.Ai venit sa vezi daca traim bine si nu ar trebui sa te punem in primejdie.Te rog sa mergi sa te odihnesti." Krishna i-a raspuns : " Dharmaja, asta ai inteles tu din divinitatea mea ? Pe de o parte , imi acorzi rolul de protector al universului si , pe de alta parte , crezi ca nu ma pot apara pe mine insumi ? Esti speriat ca demonul imi va face rau ? Fii sigur ca nici un demon nu ma poate atinge .De aceea , lasa-ma sa ma alatur veghei voastre ."
Dupa ce si-a terminat straja de o ora , Krishna s-a asezat pe o stanca si a inceput sa zambeasca in sinea lui. Cel ce urma sa faca de veghe era un alt frate Pandava , pe nume Arjuna. Acesta s-a repezit spre Krishna , temator ca diavolul i-ar fi putut face vreun rau.Atunci cand l-a zarit, insa, surazand , Arjuna s-a aruncat la picioarele lui Krishna si l-a intrebat daca nu cumva l-a infrant pe demon.Krisna i-a spus : " Arjuna , eu nu am creat niciodata diavoli si spirite rele. Atunci, cum sa face ca aceste creaturi isi fac aparitia in aceasta padure ? Demonul despre care vorbesti tu nu este deloc un demon .Este doar o reflectie a trasaturilor diavolesti precum ura , mania si invidia.Mania din tine se manifesta ca un diavol.Puterea lui se mareste in aceeasi masura ca si mania din tine."
Tendintele rele ale omului sunt adevaratii demoni care il tulbura.Omul are credinta gresita ca diavolii exista si ca ei sunt de vina pentru suferintele lui. Totul nu este , de fapt, decat imaginatie si frica a sufletului. Numai omul face sa sufere un alt om si nu exista nimic care sa se asemene cu demonii. In acesta creatie nu exista diavoli si spirite rele. Arjuna si-a dat seama de adevarul spuselor lui Krishna si, din acel moment , nu a mai intalnit nici un diavol.Arjuna ii datora aceasta revelatie lui Krishna. El a ingenuncheat in fata lui Krishna si si-a aratat recunostiinta. Binele si raul nu sunt decat propriile creatii ale omului.
Poveste inspirata de o veche legenda hinduista
O poveste cu talc
In timpul exilului fratilor Pandava , cei insurati cu una si aceeasi femeie pe nume Draupadi , Krishna i-a vizitat pentru a se asigura ca au o viata buna si s-a hotarat sa ramana o noapte impreuna cu ei. Pentru a-si proteja femeia, cei cinci frati faceau de veghe noapte de noapte, cate unul in fiece ora.Krishna s-a oferit sa ramana si el de paza vreme de o ora.
Unul dintre frati , Dharmaja , s-a minunat peste masura :"Tu esti protectorul intregului univers , asa ca de ce ai sta sa pazesti asupra noastra ?' .Cu toate acestea , el l-a avertizat pe Krishna : " Fereste-te de diavol ! Eu si cu fratii mei l-am intalnit in fiecare noapte .De multe ori a incercat sa ne atace .De aceea , te rugam sa nu mai stai de paza.Ai venit sa vezi daca traim bine si nu ar trebui sa te punem in primejdie.Te rog sa mergi sa te odihnesti." Krishna i-a raspuns : " Dharmaja, asta ai inteles tu din divinitatea mea ? Pe de o parte , imi acorzi rolul de protector al universului si , pe de alta parte , crezi ca nu ma pot apara pe mine insumi ? Esti speriat ca demonul imi va face rau ? Fii sigur ca nici un demon nu ma poate atinge .De aceea , lasa-ma sa ma alatur veghei voastre ."
Dupa ce si-a terminat straja de o ora , Krishna s-a asezat pe o stanca si a inceput sa zambeasca in sinea lui. Cel ce urma sa faca de veghe era un alt frate Pandava , pe nume Arjuna. Acesta s-a repezit spre Krishna , temator ca diavolul i-ar fi putut face vreun rau.Atunci cand l-a zarit, insa, surazand , Arjuna s-a aruncat la picioarele lui Krishna si l-a intrebat daca nu cumva l-a infrant pe demon.Krisna i-a spus : " Arjuna , eu nu am creat niciodata diavoli si spirite rele. Atunci, cum sa face ca aceste creaturi isi fac aparitia in aceasta padure ? Demonul despre care vorbesti tu nu este deloc un demon .Este doar o reflectie a trasaturilor diavolesti precum ura , mania si invidia.Mania din tine se manifesta ca un diavol.Puterea lui se mareste in aceeasi masura ca si mania din tine."
Tendintele rele ale omului sunt adevaratii demoni care il tulbura.Omul are credinta gresita ca diavolii exista si ca ei sunt de vina pentru suferintele lui. Totul nu este , de fapt, decat imaginatie si frica a sufletului. Numai omul face sa sufere un alt om si nu exista nimic care sa se asemene cu demonii. In acesta creatie nu exista diavoli si spirite rele. Arjuna si-a dat seama de adevarul spuselor lui Krishna si, din acel moment , nu a mai intalnit nici un diavol.Arjuna ii datora aceasta revelatie lui Krishna. El a ingenuncheat in fata lui Krishna si si-a aratat recunostiinta. Binele si raul nu sunt decat propriile creatii ale omului.
Poveste inspirata de o veche legenda hinduista
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Poveste de demultAmare lacrimi curgeau din nou in Eden deasupra unui rau. Se spune ca singurele care au curs vreodata.
Sursa: http://blog.blissmedia.ro/poveste-de-demult/
Sursa: http://blog.blissmedia.ro/poveste-de-demult/
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
IOAN, 3 cu 16
Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat defrig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.
S-a dus la un politist si l-a intrebat: 'Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.'
Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: 'Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare.Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar 'Ioan 3 cu 16' si te vor lasa sa intri.'
Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a
uitat la ea si a zis: 'Ioan 3 cu 16'. Femeia i-a zis: 'Intra, fiule.' L-a luat inauntru si i-aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat.'
Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat:'Iti este foame?'. El a raspuns: 'Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.' Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a ma putut. Apoi s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ca inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat.'
Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar..' Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg
ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.'
Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat i fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta: 'Intelegi tu ce inseamna 'Ioan 3 cu 16'?' l-a intrebat
ea gentil.
El a raspuns: 'Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.' Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Iisus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Iisus. Stand acolo, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.'
Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Iisus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Iisus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru.. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Iisus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Iisus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.
Ioan 3:16
'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a datpe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.'
Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat defrig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.
S-a dus la un politist si l-a intrebat: 'Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.'
Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: 'Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare.Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar 'Ioan 3 cu 16' si te vor lasa sa intri.'
Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a
uitat la ea si a zis: 'Ioan 3 cu 16'. Femeia i-a zis: 'Intra, fiule.' L-a luat inauntru si i-aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat.'
Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat:'Iti este foame?'. El a raspuns: 'Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.' Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a ma putut. Apoi s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ca inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat.'
Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar..' Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg
ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.'
Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat i fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta: 'Intelegi tu ce inseamna 'Ioan 3 cu 16'?' l-a intrebat
ea gentil.
El a raspuns: 'Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.' Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Iisus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Iisus. Stand acolo, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.'
Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Iisus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Iisus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru.. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Iisus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Iisus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.
Ioan 3:16
'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a datpe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.'
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
De ce s-a facut parintele Silvano calugar?
Il intreb pe parintele Silvano de ce s-a facut calugar.
Aceasta este o poveste lunga. Inainte de a ma inchide intre aceste ziduri, am dus o viata tumultoasa. Lumea vede in noi persoane mai presus de orice banuiala, cu o viata curata in urma noastra. Din pacate, nu este intodeauna asa: multi vin din infern, dar oamenii nici nu isi imagineaza.
Povestea noastra este adesea aceea a unei intoarceri la viata dupa o calatorie obositoare printre nenumarate intamplari, printre vise de libertate, grabite indepartari de suflet si cautare disperata a lui Dumnezeu.
Binele si raul, viata si moartea, durerea si continua cautare de sine ne-au insotit de-a lungul unui rozariu de amintiri, de prieteni desprinsi precum stelele stinse din universal vietii.
Mergand inapoi in timp, in pacea unei manastiri, se poate intelege ca logica si revenirea asupra unor ganduri sunt cele mai reale instrumente pentru a intelege adevarata esenta a credintei si a maretiei lui Dumnezeu.
Ca multi altii, noi incercam sa strabatem calea renasterii si sa simtim emotiile care sunt punctul de referinta constant al existentei noastre. Ceva care rezuma dimensiunea noastra de exploratori ai unei lumi de sentimente sfaramate.
Intre timp s-a ridicat un vantecel usor. Frunzisul copacilor se clatina, iar pescarusii pe stanci isi reiau zborul cu truda. La fiecare pas adulmec atmosfera unei lumi necunoscute.
Privesc frunzele, ascult murmurul padurii, incerc sa-mi imaginez zilele departe de toti si de toate.
Parintele Silvano este mereu alaturi de mine. Cu el am mers, cu gandul, peste mare, unde te mai poti juca pe malul lumilor fermecate si mai poti asculta vocea tacerii.
Adontarile din caiet ma urmeaza pas cu pas.
Exista o liniste a cerului inainte de furtuna, a padurilor inainte de a se ridica vantul, a marii calme pe inserat, a celor care se iubesc, a sufletului nostru; apoi exista o liniste care cere numai sa fie ascultata.
Il intreb pe parintele Silvano de ce s-a facut calugar.
Aceasta este o poveste lunga. Inainte de a ma inchide intre aceste ziduri, am dus o viata tumultoasa. Lumea vede in noi persoane mai presus de orice banuiala, cu o viata curata in urma noastra. Din pacate, nu este intodeauna asa: multi vin din infern, dar oamenii nici nu isi imagineaza.
Povestea noastra este adesea aceea a unei intoarceri la viata dupa o calatorie obositoare printre nenumarate intamplari, printre vise de libertate, grabite indepartari de suflet si cautare disperata a lui Dumnezeu.
Binele si raul, viata si moartea, durerea si continua cautare de sine ne-au insotit de-a lungul unui rozariu de amintiri, de prieteni desprinsi precum stelele stinse din universal vietii.
Mergand inapoi in timp, in pacea unei manastiri, se poate intelege ca logica si revenirea asupra unor ganduri sunt cele mai reale instrumente pentru a intelege adevarata esenta a credintei si a maretiei lui Dumnezeu.
Ca multi altii, noi incercam sa strabatem calea renasterii si sa simtim emotiile care sunt punctul de referinta constant al existentei noastre. Ceva care rezuma dimensiunea noastra de exploratori ai unei lumi de sentimente sfaramate.
Intre timp s-a ridicat un vantecel usor. Frunzisul copacilor se clatina, iar pescarusii pe stanci isi reiau zborul cu truda. La fiecare pas adulmec atmosfera unei lumi necunoscute.
Privesc frunzele, ascult murmurul padurii, incerc sa-mi imaginez zilele departe de toti si de toate.
Parintele Silvano este mereu alaturi de mine. Cu el am mers, cu gandul, peste mare, unde te mai poti juca pe malul lumilor fermecate si mai poti asculta vocea tacerii.
Adontarile din caiet ma urmeaza pas cu pas.
Exista o liniste a cerului inainte de furtuna, a padurilor inainte de a se ridica vantul, a marii calme pe inserat, a celor care se iubesc, a sufletului nostru; apoi exista o liniste care cere numai sa fie ascultata.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Povestea primului inteleptSursa: http://blog.blissmedia.ro/povestea-primului-intelept/
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Orbul si Schiopul
Intr-o straveche poveste ebraica , se spune ca Antoninus Pius , un roman carcotas fata de credinta intr-un unic si adevarat Dumnezeu , i-a spus unui rabin :
- " Atat sufletul cat si trupul pot scapa teferi la judecata de pe urma ! Iata in ce fel se poate intampla lucru acesta ...
Corpul poate spune :
-"Nu eu , ci sufletul a fost acela care a pacatuit ! Din ziua in care am fost separat de el , am ramas departe de orice desertaciuni in mormantul meu rece si pustiu !"
La fel, sufletul poate zice :
-" Nu eu , ci trupul a gresit ! Din momentul in care nu am mai fost impreuna , am zburat prin vazduh asemeni unei pasari !"
Rabinul a stat putin pe ganduri si i-a replicat lui Antoninus Pius :
-"Am sa-ti raspund printr-o parabola .A ce seamana ceea ce mi-ai descris ? Regele carnii si sangelui este in posesia unei frumoase livezi , in care cresc niste minunati smochini. El aduce drept paznici ai gradinii un om orb si un altul olog .Schiopul ii spune orbului :
-" Hei, sunt o multime de smochine delicioase in aceasta livada .Vino , ajuta-ma sa ma ridic si le vom putea manca !"
Schipul s-a inaltat pe umerii orbului si l-a indrumat cum sa ajunga in dreptul fiecarei ramuri pline de rod, iar cei doi s-au ospatat din plin.
Dupa mai multe zile, regele, stapanitorul livezii , a facut o vizita si , uimit de lipsa roadelor , a spus :
- "Unde sunt frumoasele mele smochine ?"
Ologul i-a raspuns :
"Am eu picioare sa ajung pana la ele ?"
Orbul i-a zis :
- " Am eu ochi sa le pot vedea ?"
Ce putea sa faca regele ? L-a cocotat pe schiop pe umerii orbului si i-a judecat pe amandoi ca pe una si aceeasi persoana.
In acelasi fel, Cel Preasfant , binecuvantat fie-i Numele, va aduce sufletul inapoi in trup si ii va judeca pe amandoi , precum s-a zis :
"El va striga spre ceruri sus si spre pamant, ca sa judece pe poporul Sau" (Psalmii 50:4).
"El va striga spre ceruri sus" , acesta fiind sufletul si "spre pamant , ca sa judece poporul Sau", acesta fiind trupul .
Dupa o poveste din Talmudul babilonian , Sanhedrin
Intr-o straveche poveste ebraica , se spune ca Antoninus Pius , un roman carcotas fata de credinta intr-un unic si adevarat Dumnezeu , i-a spus unui rabin :
- " Atat sufletul cat si trupul pot scapa teferi la judecata de pe urma ! Iata in ce fel se poate intampla lucru acesta ...
Corpul poate spune :
-"Nu eu , ci sufletul a fost acela care a pacatuit ! Din ziua in care am fost separat de el , am ramas departe de orice desertaciuni in mormantul meu rece si pustiu !"
La fel, sufletul poate zice :
-" Nu eu , ci trupul a gresit ! Din momentul in care nu am mai fost impreuna , am zburat prin vazduh asemeni unei pasari !"
Rabinul a stat putin pe ganduri si i-a replicat lui Antoninus Pius :
-"Am sa-ti raspund printr-o parabola .A ce seamana ceea ce mi-ai descris ? Regele carnii si sangelui este in posesia unei frumoase livezi , in care cresc niste minunati smochini. El aduce drept paznici ai gradinii un om orb si un altul olog .Schiopul ii spune orbului :
-" Hei, sunt o multime de smochine delicioase in aceasta livada .Vino , ajuta-ma sa ma ridic si le vom putea manca !"
Schipul s-a inaltat pe umerii orbului si l-a indrumat cum sa ajunga in dreptul fiecarei ramuri pline de rod, iar cei doi s-au ospatat din plin.
Dupa mai multe zile, regele, stapanitorul livezii , a facut o vizita si , uimit de lipsa roadelor , a spus :
- "Unde sunt frumoasele mele smochine ?"
Ologul i-a raspuns :
"Am eu picioare sa ajung pana la ele ?"
Orbul i-a zis :
- " Am eu ochi sa le pot vedea ?"
Ce putea sa faca regele ? L-a cocotat pe schiop pe umerii orbului si i-a judecat pe amandoi ca pe una si aceeasi persoana.
In acelasi fel, Cel Preasfant , binecuvantat fie-i Numele, va aduce sufletul inapoi in trup si ii va judeca pe amandoi , precum s-a zis :
"El va striga spre ceruri sus si spre pamant, ca sa judece pe poporul Sau" (Psalmii 50:4).
"El va striga spre ceruri sus" , acesta fiind sufletul si "spre pamant , ca sa judece poporul Sau", acesta fiind trupul .
Dupa o poveste din Talmudul babilonian , Sanhedrin
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Daca te indoiesti vreodata de valoarea ta...aminteste-ti cum te vede Tatal tau ceresc :
* Poate ca nu Ma cunosti, dar Eu stiu totul despre tine ( Ps. 139:1)
* Ai fost creat dupa chipul Meu ( Gen. 1:27)
* In Mine ai viata, miscarea si fiinta ( Fapte 17:28)
* Esti vlastarul meu ( Fapte 17:28)
* Te cunosteam inainte de a fi fost conceput( Ier, 1:4-5)
* Nu esti o greseala, caci toate zilele vietii tale sunt scrise in cartea Mea ( Ps 139:16)
* Am hotarat momentul exact al nasterii tale si locul unde vei locui ( Fapte 17:26)
* Ai fost creat intr-un mod tainic si minunat ( Ps 139:16)
* Te-am tesut in pantecele mamei tale ( Ps 139:13)
* Te-am adus la viata in ziua in care te-ai nascut ( Ps 71:6)
* Esti bunul Meu cel mai de pret ( Ex 19:5)
* Poate ca nu Ma cunosti, dar Eu stiu totul despre tine ( Ps. 139:1)
* Ai fost creat dupa chipul Meu ( Gen. 1:27)
* In Mine ai viata, miscarea si fiinta ( Fapte 17:28)
* Esti vlastarul meu ( Fapte 17:28)
* Te cunosteam inainte de a fi fost conceput( Ier, 1:4-5)
* Nu esti o greseala, caci toate zilele vietii tale sunt scrise in cartea Mea ( Ps 139:16)
* Am hotarat momentul exact al nasterii tale si locul unde vei locui ( Fapte 17:26)
* Ai fost creat intr-un mod tainic si minunat ( Ps 139:16)
* Te-am tesut in pantecele mamei tale ( Ps 139:13)
* Te-am adus la viata in ziua in care te-ai nascut ( Ps 71:6)
* Esti bunul Meu cel mai de pret ( Ex 19:5)
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Stropul de roua
O poveste cu talc
In timp ce soarele se inalta deasupra orizontului , stropul de a inceput sa isi dea seama de lumea care il inconjura.Era asezat pe o frunza, bucurandu-se de lumina soarelui pe care , la randul lui , o reflecta cu toata puterea din micuta lui oglinda.Mandru de frumusetea lui pura , se simtea in al noulea cer.In preajma lui erau alti stropi , unii invecinati pe aceeasi frunza, alti ceva mai indepartati prin ramurile copacului.Stropul de roua se gandea ca el era , desigur, cel mai frumos dintre toti.
"Ah , ce bine este sa fii un strop de roua ! "
Dupa o vreme vantul s-a intetit , iar frunza in care se adapostise a inceput sa se cutremure din ce in ce mai tare.O teama de nedescris a pus stapanire pe stropul de roua in vreme ce se rostogolea , inevitabil , catre marginea frunzei , spre un univers cu totul necunoscut.De ce trebuia sa se intample asa ceva ? Pana acum totul fusese aproape perfect ! Se simtise in siguranta si se parea ca asa va fi o vesnicie.De ce lucrurile trebuiau sa se schimbe ? De ce ? De ce ?
In cele din urma stropul a ajunse la capatul lumii , pe marginea frunzei.Panica il strabatea peste poate.Isi imagina cum va fi strivit in cadere si se va risipi in mii de bucatele.Ziua abia incepuse si totul parea sa se termine atat de repede ! Nu era drept ! Viata parea sa nu mai aiba nici un sens.Incerca , din toate puterile , sa se agate de frunza, dar lupta lui era sortita pierzaniei.
Dupa cateva clipe , vrand-nevrand , s-a lasat in voia gravitatiei .Desprins de frunza , a inceput sa cada in hauri , in jos, mereu mai in jos.Dintr-o data , si-a dat seama ca dedesuptul lui se intindea o enorma oglinda.Putea chiar sa intrezareasca in ea reflectia propriei sale fiinte.Se prabusea aproape , mereu mai aproape ...
Fara sa inteleaga cum si cand , frica i s-a transformat intr-o infinita bucurie in vreme ce se contopea in nemarginirea de ape a lacului.Stropul de roua nu mai exista , dar nici nu murise.Devenise o parte a intregului.
Sursa: http://godessdiana88sex1.blogspot.com/2 ... -talc.html
O poveste cu talc
In timp ce soarele se inalta deasupra orizontului , stropul de a inceput sa isi dea seama de lumea care il inconjura.Era asezat pe o frunza, bucurandu-se de lumina soarelui pe care , la randul lui , o reflecta cu toata puterea din micuta lui oglinda.Mandru de frumusetea lui pura , se simtea in al noulea cer.In preajma lui erau alti stropi , unii invecinati pe aceeasi frunza, alti ceva mai indepartati prin ramurile copacului.Stropul de roua se gandea ca el era , desigur, cel mai frumos dintre toti.
"Ah , ce bine este sa fii un strop de roua ! "
Dupa o vreme vantul s-a intetit , iar frunza in care se adapostise a inceput sa se cutremure din ce in ce mai tare.O teama de nedescris a pus stapanire pe stropul de roua in vreme ce se rostogolea , inevitabil , catre marginea frunzei , spre un univers cu totul necunoscut.De ce trebuia sa se intample asa ceva ? Pana acum totul fusese aproape perfect ! Se simtise in siguranta si se parea ca asa va fi o vesnicie.De ce lucrurile trebuiau sa se schimbe ? De ce ? De ce ?
In cele din urma stropul a ajunse la capatul lumii , pe marginea frunzei.Panica il strabatea peste poate.Isi imagina cum va fi strivit in cadere si se va risipi in mii de bucatele.Ziua abia incepuse si totul parea sa se termine atat de repede ! Nu era drept ! Viata parea sa nu mai aiba nici un sens.Incerca , din toate puterile , sa se agate de frunza, dar lupta lui era sortita pierzaniei.
Dupa cateva clipe , vrand-nevrand , s-a lasat in voia gravitatiei .Desprins de frunza , a inceput sa cada in hauri , in jos, mereu mai in jos.Dintr-o data , si-a dat seama ca dedesuptul lui se intindea o enorma oglinda.Putea chiar sa intrezareasca in ea reflectia propriei sale fiinte.Se prabusea aproape , mereu mai aproape ...
Fara sa inteleaga cum si cand , frica i s-a transformat intr-o infinita bucurie in vreme ce se contopea in nemarginirea de ape a lacului.Stropul de roua nu mai exista , dar nici nu murise.Devenise o parte a intregului.
Sursa: http://godessdiana88sex1.blogspot.com/2 ... -talc.html
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Oameni buni
O poveste cu talc
Un batran statea asezat pe o piatra in afara zidurilor unei mari cetati.Atunci cand calatorii se apropiau de el , multi dintre ei il intrebau : "Ce fel de oameni traiesc in aceasta cetate ?" Batranul obisnuia sa le raspunda printr-o alta intrebare : "Ce fel de oameni traiesc acolo de unde veniti ?"
Daca oamenii ii raspundeau , " In locurile de unde venim traiesc numai oameni rai " , batranul le replica , "Mergeti mai departe ! In mod sigur, veti intalni numai oameni rai."
Daca , insa, calatorii ii spuneau , "Acolo unde traim noi sunt numai oameni buni," batranul le raspundea , "Intrati in cetate si , in mod sigur, veti gasi numai oameni buni".
Text inspirat de o poveste idis
O poveste cu talc
Un batran statea asezat pe o piatra in afara zidurilor unei mari cetati.Atunci cand calatorii se apropiau de el , multi dintre ei il intrebau : "Ce fel de oameni traiesc in aceasta cetate ?" Batranul obisnuia sa le raspunda printr-o alta intrebare : "Ce fel de oameni traiesc acolo de unde veniti ?"
Daca oamenii ii raspundeau , " In locurile de unde venim traiesc numai oameni rai " , batranul le replica , "Mergeti mai departe ! In mod sigur, veti intalni numai oameni rai."
Daca , insa, calatorii ii spuneau , "Acolo unde traim noi sunt numai oameni buni," batranul le raspundea , "Intrati in cetate si , in mod sigur, veti gasi numai oameni buni".
Text inspirat de o poveste idis
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
BUSTEANUL HOTARATOR
Aflat in fata nodului gordian, Alexandru cel Mare a gasit imediat o solutie la care nu se gandise nimeni pana atunci: l-a taiat cu sabia.
Plutasii de pe Bistrita cunosc atunci cand bustenii lasati la apa se incurca si blocheaza albia raului, ca numai unul dintre ei stie exact care bustean trebuie inlaturat, ca apoi ceilalti sa revina toti in matca lor.
L-ati intalnit in viata pe omul acesta?
Aflat in fata nodului gordian, Alexandru cel Mare a gasit imediat o solutie la care nu se gandise nimeni pana atunci: l-a taiat cu sabia.
Plutasii de pe Bistrita cunosc atunci cand bustenii lasati la apa se incurca si blocheaza albia raului, ca numai unul dintre ei stie exact care bustean trebuie inlaturat, ca apoi ceilalti sa revina toti in matca lor.
L-ati intalnit in viata pe omul acesta?
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Vreau sa il vad pe Dumnezeu !
Intr-o buna zi , un baietel de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a pus o intrebare care il framanta de multa vreme : " Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?"
Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor , fata i-a raspuns iritata : " Desigur ca nu , prostutule ! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca !"
A trecut catava vreme , dar importanta problema continua sa nu ii dea pace baiatului .Asa s-a facut ca , in cele din urma, s-a apropiat de mama lui , absorbita de pregatirea pranzului, si i-a spus :"Mama , l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu ?" "Nu , nu chiar " , i-a raspuns mama ."Dumnezeu este o faptura fara trup care traieste in adancul inimilor noastre , asa ca nimeni nu a avut cum sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine ".
Cumva satisfacut de aceasta explicatie , baietelul si-a astamparat pentru o vreme curiozitatea nesatioasa.
Nu mult timp dupa aceea , el a plecat la pescuit impreuna cu bunicul sau . Desigur , s-au simti foarte bine impreuna , incercand sa vada care dintre ei vor momi cei mai multi pesti ascunsi in lumea de sub apa. Timpul a trecut pe nesimtite si apusul soarelui i-a surprins aflati inca pe marginea lacului.Culorile amurgului erau de o frumusete neobisnuita , iar bunicul privea cu incantare desfasurarea de frumusete din fata lui.Vazand expresia de seninatate si satisfactie de pe fata batranului , baiatul a ezitat un moment , dar nu s-a putut impiedica sa intrebe : ": Bunicule , nu mai aveam de gand sa mai spun acest lucru altcuiva , insa exista ceva care ma nedumereste de multa vreme.Poate vreun om sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?"
Batranul nu a parut sa fie surprins de aceste cuvinte.A ramas neclintit , cu fata catre apus si , in cele din urma , a spus cu o usoara uimire :
"Nepoate , nu stiu cum se face dar, oriunde mi-as indrepta privirea , nu il vad decat pe Dumnezeu ."
Intr-o buna zi , un baietel de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a pus o intrebare care il framanta de multa vreme : " Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?"
Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor , fata i-a raspuns iritata : " Desigur ca nu , prostutule ! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca !"
A trecut catava vreme , dar importanta problema continua sa nu ii dea pace baiatului .Asa s-a facut ca , in cele din urma, s-a apropiat de mama lui , absorbita de pregatirea pranzului, si i-a spus :"Mama , l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu ?" "Nu , nu chiar " , i-a raspuns mama ."Dumnezeu este o faptura fara trup care traieste in adancul inimilor noastre , asa ca nimeni nu a avut cum sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine ".
Cumva satisfacut de aceasta explicatie , baietelul si-a astamparat pentru o vreme curiozitatea nesatioasa.
Nu mult timp dupa aceea , el a plecat la pescuit impreuna cu bunicul sau . Desigur , s-au simti foarte bine impreuna , incercand sa vada care dintre ei vor momi cei mai multi pesti ascunsi in lumea de sub apa. Timpul a trecut pe nesimtite si apusul soarelui i-a surprins aflati inca pe marginea lacului.Culorile amurgului erau de o frumusete neobisnuita , iar bunicul privea cu incantare desfasurarea de frumusete din fata lui.Vazand expresia de seninatate si satisfactie de pe fata batranului , baiatul a ezitat un moment , dar nu s-a putut impiedica sa intrebe : ": Bunicule , nu mai aveam de gand sa mai spun acest lucru altcuiva , insa exista ceva care ma nedumereste de multa vreme.Poate vreun om sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?"
Batranul nu a parut sa fie surprins de aceste cuvinte.A ramas neclintit , cu fata catre apus si , in cele din urma , a spus cu o usoara uimire :
"Nepoate , nu stiu cum se face dar, oriunde mi-as indrepta privirea , nu il vad decat pe Dumnezeu ."
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Doua portrete : Iisus si Iuda
In urma cu cateva secole , un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian.Subiectul lucrarii era viata lui Cristos.Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si , in cele din urma, lucrarea era gata , cu exceptia a doua importante portrete : cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda.Pictorul a cautat peste tot , in lungul si in latul Siciliei , modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.
Intr-o zi , in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada.Printre ei , era un baiat de 12 ani , a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii , dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri.A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.
Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda.A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii.Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo , prin satele si catunele italiene.Cautarile lui au durat saptamani , luni , ani ...
Dupa mult timp , pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna , a fost surprins de o aparitie infioratoare .Un barbat cu o fata inspaimantatore , plina de zbarcituri si cicatrici , a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin.Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane.Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat : "Vino cu mine si iti voi cat vin doresti !"
Zi si noapte , pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale.Pe masura ce inainta in munca , s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata.O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.
Intr-o seara , nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat : " Ce se intampla cu tine , omule ? Ce anume te face sa suferi atat de crunt ?"
Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu .Dupa un timp , si-a ridicat capul , dandu-si la iveala lacrimile :
"Maestre , nu iti mai amintesti de mine ? Cu multi ani in urma , m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil !"
In urma cu cateva secole , un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian.Subiectul lucrarii era viata lui Cristos.Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si , in cele din urma, lucrarea era gata , cu exceptia a doua importante portrete : cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda.Pictorul a cautat peste tot , in lungul si in latul Siciliei , modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.
Intr-o zi , in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada.Printre ei , era un baiat de 12 ani , a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii , dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri.A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.
Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda.A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii.Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo , prin satele si catunele italiene.Cautarile lui au durat saptamani , luni , ani ...
Dupa mult timp , pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna , a fost surprins de o aparitie infioratoare .Un barbat cu o fata inspaimantatore , plina de zbarcituri si cicatrici , a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin.Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane.Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat : "Vino cu mine si iti voi cat vin doresti !"
Zi si noapte , pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale.Pe masura ce inainta in munca , s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata.O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.
Intr-o seara , nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat : " Ce se intampla cu tine , omule ? Ce anume te face sa suferi atat de crunt ?"
Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu .Dupa un timp , si-a ridicat capul , dandu-si la iveala lacrimile :
"Maestre , nu iti mai amintesti de mine ? Cu multi ani in urma , m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil !"
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Cine este Mesia ?
In cel mai indepartat si mai inaccesibil varf de munte din lume , se inalta o modesta si totodata semeata manastire , asemanata de unii cu un cuib solitar de vulturi.Daca monahii erau extrem de piosi, simtind cumva o apropiere aproape fizica de Dumnezeu, ucenicii acceptati erau insufletiti de o mare nazuinta de a se infrupta din severele daruri ale dumnezeirii.Cantarile inaltate din mijlocul manastirii se prindeau de inimile oamenilor ca niste aripi de ingeri , indemnandu-i sa mediteze si sa isi gaseasca impacarea in rugaciuni.
Intr-o zi , insa , asa cum Adam si Eva au cazut prada ispitei din Eden , lucrurile au inceput sa se schimbe... Din ce in ce mai putini tineri se chinuiau sa ia drumul potecii abrupte ducand catre sfantul loc, tot mai putini oameni incercau sa isi gaseasca acolo impacarea sufleteasca.Calugarii au devenit , pe masura ce trecea timpul , tot mai tristi si mai lipsiti de sclipirea propavaduirii.In cele din urma, staretul , in cautare de sfat si indrumare , s-a hotarat sa apeleze la intelepciunea unui om sfant .
Inteleptul si binecuvantatul om a ascultat cu atentie pasurile staretului si a intrebat : " Oare nu cumva din cauza pacatelor , manastirea voastra a ajuns sa nu mai fie cautata de oameni ?"
"Daca avem vreo greseala , aceasta este cea a ignorantei " , i-a raspuns inalt veghietorul acelui loc.
"Pacatul ignorantei ?" , s-a mirat sfantul om ."De ce ati fi voi ignoranti ?"
Vestitul om al lui Dumnezeu s-a cufundat in meditatie si post , si , dupa cateva zile , a gasit solutia.El i-a zis abatelui : " Cu adevarat sunteti necunoscatori ! In mijlocul vostru, nestiut si ndezvaluit de nimic , se afla insusi Mesia ! El este insa deghizat in hainele si vorbele simple ale vietii voastre de calugari .. " Acestea fiind spuse, preacuviosul om s-a cufundat intr-o reflectie si rugaciune din care nu putea fi tulburat vreme de luni de zile ...
"Mesia ? " , s-a intrebat abatele."Cine dintre noi ar putea fi Mesia ? Sa fie calugarul bucatar , sau contabilul asezamantului nostru ? O fi clopotarul ori gradinarul ? "
"Cine sa fie ? Cine o fi oare ? Cu totii avem defecte , pacate si greseli.Nu trebuie , oare, sa fie Mesia perfect ? Dar , poate ca pacatele si greselile lui nu sunt , de fapt , decat o parte din felul sau de a se deghiza si a se ascunde de noi ... Cine sa fie ? Care o fi oare ?"
Staretul i-a adunat laolalta in biserica pe toti calugarii si le-a marturisit vorbele spuse de omul cel sfant.
"Unul dintre noi sa fie Mesia ? Nu se poate ! E imposibil !"
Persoana care le daduse aceasta sugestie era insa prea respectata pentru a i se pune la indoiala spusele ...
"Sa fie vecinul meu ? Mesia ? Probabil ca asa este .Dar cine ar putea fi ? Care dintre frati ? Cine dintre noi ? "
Fiecare dintre calugari putea fi Mesia , iar aceasta fiinta intrupata de Dumnezeu era cu siguranta acolo , intre zidurile manastirii. Neavand cum sa afle care dintre ei era Mesia , calugarii au inceput a se purta unul cu celalt cu un neasemuit respect ."Nu se stie de unde sare iepurele " , isi spuneau ei , "daca unul dintre noi este Mesia , trebuie sa ii arat cat de cuvincios si credincios sunt ".
Nu a trecut mult timp pana cand manastirea a devenit din nou un izvor de sfintenie si credinta aducatoare de bucurie.In curand, ucenicii si-au facut intr-un foarte mare numar aparitia la portile sfantului locas, si oameni din toata lumea s-au asezat in cozi nesfarsite , asteptand binecuvantarea sfintilor calugari.Inca o data , manastirea era strabatuta de spiritul iubirii.
In cel mai indepartat si mai inaccesibil varf de munte din lume , se inalta o modesta si totodata semeata manastire , asemanata de unii cu un cuib solitar de vulturi.Daca monahii erau extrem de piosi, simtind cumva o apropiere aproape fizica de Dumnezeu, ucenicii acceptati erau insufletiti de o mare nazuinta de a se infrupta din severele daruri ale dumnezeirii.Cantarile inaltate din mijlocul manastirii se prindeau de inimile oamenilor ca niste aripi de ingeri , indemnandu-i sa mediteze si sa isi gaseasca impacarea in rugaciuni.
Intr-o zi , insa , asa cum Adam si Eva au cazut prada ispitei din Eden , lucrurile au inceput sa se schimbe... Din ce in ce mai putini tineri se chinuiau sa ia drumul potecii abrupte ducand catre sfantul loc, tot mai putini oameni incercau sa isi gaseasca acolo impacarea sufleteasca.Calugarii au devenit , pe masura ce trecea timpul , tot mai tristi si mai lipsiti de sclipirea propavaduirii.In cele din urma, staretul , in cautare de sfat si indrumare , s-a hotarat sa apeleze la intelepciunea unui om sfant .
Inteleptul si binecuvantatul om a ascultat cu atentie pasurile staretului si a intrebat : " Oare nu cumva din cauza pacatelor , manastirea voastra a ajuns sa nu mai fie cautata de oameni ?"
"Daca avem vreo greseala , aceasta este cea a ignorantei " , i-a raspuns inalt veghietorul acelui loc.
"Pacatul ignorantei ?" , s-a mirat sfantul om ."De ce ati fi voi ignoranti ?"
Vestitul om al lui Dumnezeu s-a cufundat in meditatie si post , si , dupa cateva zile , a gasit solutia.El i-a zis abatelui : " Cu adevarat sunteti necunoscatori ! In mijlocul vostru, nestiut si ndezvaluit de nimic , se afla insusi Mesia ! El este insa deghizat in hainele si vorbele simple ale vietii voastre de calugari .. " Acestea fiind spuse, preacuviosul om s-a cufundat intr-o reflectie si rugaciune din care nu putea fi tulburat vreme de luni de zile ...
"Mesia ? " , s-a intrebat abatele."Cine dintre noi ar putea fi Mesia ? Sa fie calugarul bucatar , sau contabilul asezamantului nostru ? O fi clopotarul ori gradinarul ? "
"Cine sa fie ? Cine o fi oare ? Cu totii avem defecte , pacate si greseli.Nu trebuie , oare, sa fie Mesia perfect ? Dar , poate ca pacatele si greselile lui nu sunt , de fapt , decat o parte din felul sau de a se deghiza si a se ascunde de noi ... Cine sa fie ? Care o fi oare ?"
Staretul i-a adunat laolalta in biserica pe toti calugarii si le-a marturisit vorbele spuse de omul cel sfant.
"Unul dintre noi sa fie Mesia ? Nu se poate ! E imposibil !"
Persoana care le daduse aceasta sugestie era insa prea respectata pentru a i se pune la indoiala spusele ...
"Sa fie vecinul meu ? Mesia ? Probabil ca asa este .Dar cine ar putea fi ? Care dintre frati ? Cine dintre noi ? "
Fiecare dintre calugari putea fi Mesia , iar aceasta fiinta intrupata de Dumnezeu era cu siguranta acolo , intre zidurile manastirii. Neavand cum sa afle care dintre ei era Mesia , calugarii au inceput a se purta unul cu celalt cu un neasemuit respect ."Nu se stie de unde sare iepurele " , isi spuneau ei , "daca unul dintre noi este Mesia , trebuie sa ii arat cat de cuvincios si credincios sunt ".
Nu a trecut mult timp pana cand manastirea a devenit din nou un izvor de sfintenie si credinta aducatoare de bucurie.In curand, ucenicii si-au facut intr-un foarte mare numar aparitia la portile sfantului locas, si oameni din toata lumea s-au asezat in cozi nesfarsite , asteptand binecuvantarea sfintilor calugari.Inca o data , manastirea era strabatuta de spiritul iubirii.
- Stare