-
Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!
- Stare
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Stropul de roua
In timp ce soarele se inalta deasupra orizontului , stropul de a inceput sa isi dea seama de lumea care il inconjura.Era asezat pe o frunza, bucurandu-se de lumina soarelui pe care , la randul lui , o reflecta cu toata puterea din micuta lui oglinda.Mandru de frumusetea lui pura , se simtea in al noulea cer.In preajma lui erau alti stropi , unii invecinati pe aceeasi frunza, alti ceva mai indepartati prin ramurile copacului.Stropul de roua se gandea ca el era , desigur, cel mai frumos dintre toti.
"Ah , ce bine este sa fii un strop de roua ! "
Dupa o vreme vantul s-a intetit , iar frunza in care se adapostise a inceput sa se cutremure din ce in ce mai tare.O teama de nedescris a pus stapanire pe stropul de roua in vreme ce se rostogolea , inevitabil , catre marginea frunzei , spre un univers cu totul necunoscut.De ce trebuia sa se intample asa ceva ? Pana acum totul fusese aproape perfect ! Se simtise in siguranta si se parea ca asa va fi o vesnicie.De ce lucrurile trebuiau sa se schimbe ? De ce ? De ce ?
In cele din urma stropul a ajunse la capatul lumii , pe marginea frunzei.Panica il strabatea peste poate.Isi imagina cum va fi strivit in cadere si se va risipi in mii de bucatele.Ziua abia incepuse si totul parea sa se termine atat de repede ! Nu era drept ! Viata parea sa nu mai aiba nici un sens.Incerca , din toate puterile , sa se agate de frunza, dar lupta lui era sortita pierzaniei.
Dupa cateva clipe , vrand-nevrand , s-a lasat in voia gravitatiei .Desprins de frunza , a inceput sa cada in hauri , in jos, mereu mai in jos.Dintr-o data , si-a dat seama ca dedesuptul lui se intindea o enorma oglinda.Putea chiar sa intrezareasca in ea reflectia propriei sale fiinte.Se prabusea aproape , mereu mai aproape ...
Fara sa inteleaga cum si cand , frica i s-a transformat intr-o infinita bucurie in vreme ce se contopea in nemarginirea de ape a lacului.Stropul de roua nu mai exista , dar nici nu murise.
Devenise o parte a intregului.
In timp ce soarele se inalta deasupra orizontului , stropul de a inceput sa isi dea seama de lumea care il inconjura.Era asezat pe o frunza, bucurandu-se de lumina soarelui pe care , la randul lui , o reflecta cu toata puterea din micuta lui oglinda.Mandru de frumusetea lui pura , se simtea in al noulea cer.In preajma lui erau alti stropi , unii invecinati pe aceeasi frunza, alti ceva mai indepartati prin ramurile copacului.Stropul de roua se gandea ca el era , desigur, cel mai frumos dintre toti.
"Ah , ce bine este sa fii un strop de roua ! "
Dupa o vreme vantul s-a intetit , iar frunza in care se adapostise a inceput sa se cutremure din ce in ce mai tare.O teama de nedescris a pus stapanire pe stropul de roua in vreme ce se rostogolea , inevitabil , catre marginea frunzei , spre un univers cu totul necunoscut.De ce trebuia sa se intample asa ceva ? Pana acum totul fusese aproape perfect ! Se simtise in siguranta si se parea ca asa va fi o vesnicie.De ce lucrurile trebuiau sa se schimbe ? De ce ? De ce ?
In cele din urma stropul a ajunse la capatul lumii , pe marginea frunzei.Panica il strabatea peste poate.Isi imagina cum va fi strivit in cadere si se va risipi in mii de bucatele.Ziua abia incepuse si totul parea sa se termine atat de repede ! Nu era drept ! Viata parea sa nu mai aiba nici un sens.Incerca , din toate puterile , sa se agate de frunza, dar lupta lui era sortita pierzaniei.
Dupa cateva clipe , vrand-nevrand , s-a lasat in voia gravitatiei .Desprins de frunza , a inceput sa cada in hauri , in jos, mereu mai in jos.Dintr-o data , si-a dat seama ca dedesuptul lui se intindea o enorma oglinda.Putea chiar sa intrezareasca in ea reflectia propriei sale fiinte.Se prabusea aproape , mereu mai aproape ...
Fara sa inteleaga cum si cand , frica i s-a transformat intr-o infinita bucurie in vreme ce se contopea in nemarginirea de ape a lacului.Stropul de roua nu mai exista , dar nici nu murise.
Devenise o parte a intregului.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Iertarea
Un bun credincios, dar cu o vointa slaba, se spovedea de obicei la parohul sau. Spovezile sale semanau insa cu un disc zgiriat: mereu aceleasi scaderi si mai ales mereu acelasi mare pacat. "Gata!" ii spuse intr-o zi parohul cu severitate. " Nu trebuie sa-l iei in ris pe Dumnezeu! Este ultima data cind iti dau dezlegarea pentru acest pacat!" Dar la cincisprezece zile dupa aceea, credinciosul venea din nou sa-si marturiseasca aceleasi pacate. Duhovnicul isi pierdu rabdarea cu totul:"Te-am prevenit: nu-ti mai dau dezlegarea. Asa te vei invata minte!" Umilit si plin de rusine, bietul om se indrepta spre iesire. Deasupra trona un crucifix imens. Omul il privi. In acea clipa Cristul de ghips de pe cruce prinse viata, isi ridica un brat din seculara sa pozitie si facu semnul crucii spunind:
" Eu te dezleg de pacatele tale."
Un bun credincios, dar cu o vointa slaba, se spovedea de obicei la parohul sau. Spovezile sale semanau insa cu un disc zgiriat: mereu aceleasi scaderi si mai ales mereu acelasi mare pacat. "Gata!" ii spuse intr-o zi parohul cu severitate. " Nu trebuie sa-l iei in ris pe Dumnezeu! Este ultima data cind iti dau dezlegarea pentru acest pacat!" Dar la cincisprezece zile dupa aceea, credinciosul venea din nou sa-si marturiseasca aceleasi pacate. Duhovnicul isi pierdu rabdarea cu totul:"Te-am prevenit: nu-ti mai dau dezlegarea. Asa te vei invata minte!" Umilit si plin de rusine, bietul om se indrepta spre iesire. Deasupra trona un crucifix imens. Omul il privi. In acea clipa Cristul de ghips de pe cruce prinse viata, isi ridica un brat din seculara sa pozitie si facu semnul crucii spunind:
" Eu te dezleg de pacatele tale."
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Coruptia
Un sef de lucrari era angajat de multi ani la o mare societate de constructii. Intr-o zi i se ceru sa construiasca o vila exemplara dupa un proiect ales de el. O putea construi in locul care-i placea cel mai mult, fara sa se gindeasca la costuri. Profitind de aceasta incredere oarba, seful de lucrari se gindi sa foloseasca materiale ieftine, sa angajeze muncitori necalificati cu un salar mic si sa-si bage astfel in buzunar sumele economisite. Cind vila a fost terminata, in timpul unei mici petreceri, seful de lucrari ii inmina directorului societatii cheia de la intrarea in vila. Directorul i-o inapoie zimbind si-i spuse stringindu-i mina:
"Aceasta vila este cadoul nostru pentru dumneavoastra in semn de stima si recunostinta.
Un sef de lucrari era angajat de multi ani la o mare societate de constructii. Intr-o zi i se ceru sa construiasca o vila exemplara dupa un proiect ales de el. O putea construi in locul care-i placea cel mai mult, fara sa se gindeasca la costuri. Profitind de aceasta incredere oarba, seful de lucrari se gindi sa foloseasca materiale ieftine, sa angajeze muncitori necalificati cu un salar mic si sa-si bage astfel in buzunar sumele economisite. Cind vila a fost terminata, in timpul unei mici petreceri, seful de lucrari ii inmina directorului societatii cheia de la intrarea in vila. Directorul i-o inapoie zimbind si-i spuse stringindu-i mina:
"Aceasta vila este cadoul nostru pentru dumneavoastra in semn de stima si recunostinta.
Old DG
New member
- Înscris
- 9 Dec 2012
- Mesaje
- 3.437
- Scor reacție
- 0
Vultur sau gaina?
O poveste cu talc
Un taran a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a asezat sub closca, langa ouale de gaina. Atunci cand a iesit din gaoace, micutul vultur a ramas impreuna cu puii de gaina si a crescut alaturi de ei.
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile, adica a ciugulit boabele aruncate de taran, a smuls firele de iarba imprastiate prin ograd , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat, a incercat si cate un zbor stangaci, la fel ca si suratele lui.
Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile, el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer, batand alene din aripile-i mari si vanjoase.
Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat: "Ce este asta ?"
"Acesta este vulturul, regele pasarilor," i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului." In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina, intrucat o gaina se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
O poveste cu talc
Un taran a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a asezat sub closca, langa ouale de gaina. Atunci cand a iesit din gaoace, micutul vultur a ramas impreuna cu puii de gaina si a crescut alaturi de ei.
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile, adica a ciugulit boabele aruncate de taran, a smuls firele de iarba imprastiate prin ograd , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat, a incercat si cate un zbor stangaci, la fel ca si suratele lui.
Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile, el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer, batand alene din aripile-i mari si vanjoase.
Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat: "Ce este asta ?"
"Acesta este vulturul, regele pasarilor," i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului." In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina, intrucat o gaina se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
- Stare