• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

POVESTIRI CU TALC

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
O cale sigura catre iad

De-a lungul unei plimbari prin oras , doi prieteni au ajuns , fara sa isi dea seama , pe ulitele unui cartier rau famat , iar unul dintre ei , captiv in ghearele poftei carnale, a venit cu ideea de a agata niste prostituate.Celalalt nu a fost deloc incantat de aceasta sugestie , si si-a sfatuit amicul sa nu se lase in voia pacatului.
Dupa o mica disputa , cei doi s-au despartit , unul din ei intrand intr-o casa gazduind femei cu moravuri usoare, iar al doilea , plin de resentimente , indreptandu-se catre un templu pentru a citi sfintele scripturi.Desi hotarase sa intre intr-un locas sfant , acesta din urma nu isi putea scoate din minte dorinta lasciva a amicului sau.
Odata intrat in bordel , cel dintai a inceput sa fie macinat de remuscare fata de faptele pacatoase ce ii stateau inainte.Mintea lui era absorbita intru totul de maretia si moralitatea prietenului sau care se hotarase sa mearga la templu pentru a se indeletnici cu cele sfinte.Parerea de rau ca nu facuse acelsi lucru nu ii dadea deloc pace.
Cealalt , desi tinea in maini o carte religioasa in mijlocul unui templu , nu se gandea decat la ceea ce facea amicul lui in compania prostituatelor , acuzandu-i nimicnicia si firea slaba.
Pe neasteptate, a avut loc un cutremur care a curmat multe vieti, printre care si cele ale celor doi prieteni.
Din cauza aglomeratiei de suflete , ingerii raiului si iadului erau ocupati pana peste cap cu munca lor.Primul amic a fost luat in primire de ingerii cerului si a putut zari, la distanta , cum tovarasul sau era luat in stapanirea nemiloasa a ingerilor infernului."Trebuie sa fie o greseala " , a strigat el , plin de nedumerire ."Potrivit a ceea ce faceam fiecare dintre noi, eu ar trebui sa pasesc pe drumul spre iad, iar el ar merita sa fie acceptat fara rezerve in minunatele taramuri ale paradisului !"
"Noi nu facem decat sa respectam niste ordine , iar in aceasta privinta nu are cum sa se strecoare nici o greseala ", au replicat ingerii raiului.Omul nu s-a multumit insa cu aceste raspuns , asa ca i s-a oferit o explicatie : "In vreme ce mintea ta era preocupata de bunacuviinta prietenului tau aflat in templu , aplecat peste randurile unei carti sfinte , el gazduia in sinea lui gandurile rautacioase, incarcate de invidie, despre placerile tale necuviincioase."

Vocea ce ii raspundea a concluzionat : "Gandul meschin fata de ceilalti si din cale afara de inaltator fata de sine este o cale sigura catre iad !"
O poveste indiana despre karma si spiritualitate
 
Super-market-ul lui Dumnezeu
din invataturile Parintelui Paisie Aghioratul, din Muntele Athos

Inainte cu mult timp mergeam in Autobuzul vietii. Si intr-o zi am vazut o placu?? pe care scria "Super-marketul lui Dumnezeu." Si am ramas surprins! Cand m-am apropiat, usa s-a deschis larg si m-am aflat inauntru. M-au intampinat lucratorii angajati. Si m-am umplut iarasi de uimire. Erau ingerasi! Unul dintre ei s-a apropiat zambind si mi-a dat un cos. "Cumpara cu intelepciune tot ce vrei!" - mi-a zis.
Erau de toate acolo. Intai de toate am pus in cosul meu multa Rabdare, pretioasa Iubire si Intelegere. M-am gandit:"Acestea iti trebuie mereu, oriunde te-ai duce".In continuare am luat o sacosa de Intelepciune si doua sacose cu Credinta. Sfantul Duh era peste tot si L-am lasat sa ma patrunda. M-am oprit putin, dar mai incolo am vazut Puterea, indinspensabila in lupt?. "Imi trebuie ins? si Binecuvantare, Smerenie si Recunostint?!", am gandit eu. Le-am procurat si pe acestea. In sfarsit , m-am apropiat de casa pentru plata. Cand am inaintat, insa, am vazut si Rugaciunea si Infranarea. Sigur aveam nevoie de amandoua, pentru ca stiam ca, odata iesit din magazin, aveam sa intalnesc pacatele. Pacea si Bucuria, precum si Doxologia erau in ultimul raft.
Deci m-am apropiat de casa si l-am intrebat pe inger:
- Cat datorez? Acela a zambit si mi-a spus cu simplitate:
- Ai luat toate cate ti-au trebuit?
- Da, i-am zis. Cat datorez?
A suras si mi-a zis din nou:
"Suma este platita demult. A platit-o Hristos Cel Intrupat, Cel Rastignit, Cel Inviat!"

Sursa: http://vestitorul.blogspot.com/search/l
 
In cautarea lui Dumnezeu

L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci.
Frica mea era : "Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.

O poveste de Rabindranath Tagore
 
Fiecare om isi poarta propria-i cruce

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : "Ai curaj , intra si schimba-ti povara " . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.
In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo
 
LEGENDA EDUCATOAREI
-Lacrima...p?i da, ea este ventilul de supraplin.
 
POVESTEA FULGULUI DE ZAPADADe priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada, in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai, care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc.
(Trenca Banciu)
 
Povestea renului Rudolf
(renul zbur?tor al lui Mo? Cr?ciun)
 
Bilantul sufletului

Acum, cand suntem la sfarsitul anului si fiecare isi contabilizeaza realizarile pe anul care se incheie, stau si ma intreb daca sufletul poate suporta notiunea de bilant. Pentru ca bilant al realizarilor concrete stim sa facem si nemultumiri fata de ce nu am facut pana acum stim cu totii sa avem.
Ma intreb insa cum ar arata un bilant al sufletului? Cred ca unitatea de masura ar fi clipa. Contrar obiceiului omenesc de a ne masura viata in ani, cred ca sufletul isi masoara existenta in clipe. Pentru ca ceea ce numim clipa contine in ea toata esenta vietii.
Asadar, cate clipe am avut in acest an in care:
-am fost sincer cu mine insumi?
am lasat iubirea sa ma cuprinda?
am plans, am ras si mi-am permis sa simt cu adevarat ce se petrece in sufletul meu?
mi-am adus aminte de adevarul sufletului meu?
mi-am ascultat inima?
am vazut frumusetea de dincolo de ceea ce pare urat?
am vazut cu ochii inimii?
m-am lasat dus in curgerea miraculoasa a vietii, fara intentia de a controla viata?
am trait recunostinta sincera?
am simtit ca sunt viu in intregime?
am simtit ca ma aflu in locul potrivit?
Nu stiu cati dintre noi stau pe plus la acest bilant, si nici nu e important. Cred ca cel mai mare curaj de care putem da dovada este simplul fapt de a ne autoadresa aceste intrebari. Si sa nu ne asteptam ca asta sa ne faca fericiti, insa cu siguranta ne va face mai constienti. Si unde putem gasi mai multa liniste decat in constienta de sine si acceptarea deplina a ceea ce simtim si a momentului in care ne aflam.
Invitatia mea este sa simtim ce se intampla in sufletul nostru in fiecare clipa, si asa vom sti mai bine si care sunt dorintele lui;pentru urmatorul an sau pur si simplu pentru urmatoarea clipa.
 

Iti multumesc ca ai venit. Ai ales la fix momentul, ca nu ma simteam bine deloc. Cand m-am trezit din somn, mi-am adus aminte ca am nouazeci de ani si-am intors capul spre fereastra sa ma uit la zapada.
Si deodata am inteles c-ai sa vii. Era dimineata. Eram singur pe Pamant. Era atat de devreme, incat pana si pasarile dormeau, daramite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care tragea la aghioase, pe cand tu te munceai sa aduci zorile. Nu parea sa-ti iasa din prima, dar te straduiai. Cerul palise. Tu umpleai vazduhul de alb, de gri, de azuriu, inviorand lumea. Nu te opreai o secunda. Si-n clipa aceea am inteles care era diferenta dintre noi si tine: tu esti un tip infatigabil! Pus pe munca fara intrerupere. Caruia nu-i este niciodata lehamite. Ziua vreti, uite ziua! Noapte? Uite noapte! Si primavara! Si iarna! Si uite-o pe Peggy Blue! Si uite-l si pe Oscar! Si pe Tanti Roz! Asta zic si eu sanatate de fier!
Mi-am dat imediat seama ca venisesi. Si ca-mi dezvaluiai secretul, marele tau secret: priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara.
Urmandu-ti asadar sfatul, m-am straduit sa-l pun in aplicare. Contempland lumina, culorile, copacii, pasarile, animalele. Simteam cum aerul imi patrunde in nari facandu-ma sa respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Frematam de o bucurie necuprinsa si pura. Aceea de a exista. O bucurie care ma fermeca.
Iti multumesc, draga Dumnezeu, ca ai facut asta pentru mine. Era ca si cum m-ai fi luat de mana si m-ai fi dus in miezul tainei ca sa o cuprind cu mintea. Iti multumesc.
Pe maine. Te pup,
Oscar"

din cartea: Eric-Emmanuel Schmitt, editura Humanitas Fiction
 
Povestea celui care uitase ca viata lui exista, Jacques Salome, editura Ascendent.
 
Atat de aproape de mine..

Intr-o dupa-amiaza, in parc era un copil care voia sa-l cunoasca pe Dumnezeu. El stia ca era o calatorie lunga pana acolo unde traieste Dumnezeu. Atunci si-a pus in valiza micuta niste painici si un pachet cu 6 sucuri si a pornit intr-acolo. Dupa ce a trecut de trei alei, a vazut o batranica. Era asezata pe o banca in parc si privea niste porumbei.
Copilul s-a asezat langa ea si si-a deschis valijoara. Era pe punctul de a-si bea sucul, cand a observat ca batranei ii era foame, atunci i-a dat o painica. Ea, fericita, a acceptat si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, incat copilul voia s-o vada din nou zambind si atunci i-a oferit si un suc. Din nou, ea a zambit. Copilul era incantat. Au stat amandoi asa toata dupa-amiaza mancand si zambind, dar nu au schimbat nici un cuvant. Curand a inceput sa se intunece, copilul era obosit si s-a ridicat sa plece. S-a intors, a fugit inapoi pentru a-si lua ramas bun de la batranica. A imbratisat-o cu caldura. Ea i-a daruit din nou un zambet si mai frumos decat cele de pana atunci.
Cand copilul a deschis usa casei, mama a ramas surprinsa de fericirea care stralucea pe fata lui. Ea l-a intrebat: "Ce-ai facut toata ziua de esti asa de fericit?" El i-a zis: "Am mancat cu Dumnezeu. Si stii ceva? Are cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata!"
In timpul acesta, batranica, la fel de fericita, s-a intors incantata acasa. Baiatul ei era nedumerit de pacea pe care i-o citea pe fata si a intrebat-o: "Mama, ce-ai facut azi de esti asa de fericita"? Ea i-a raspuns: "Am mancat painici in parc cu Dumnezeu. Si stii ceva? Este mai tanar decat ma asteptam!"

Vitamine...pentru suflet...(Humberto A.Agudelo C)
 
Exemplul mamei-arici


Crestinul care a aflat din Biserica de invatatura lui Hristos, trebuie sa o impartaseasca si altora.
Asa ii invata in vremea sa, Sfantul Antim Ivireanul pe crestini:
"Sa faceti, zicea el, precum femela de arici, care, toamna, cand strugurii sunt destul de copti,
merge in vie si mananca struguri pana ce se satura.
Dar se gandeste si la puisorii sai cum sa-i sature si apuca cu gura o coarda de vita si o scutura
cu putere ca sa cada destule boabe de strugure pe jos.
Apoi se rostogoleste peste boabele de strugure care intra cu zecile in tepii ei si atunci cand crede ea
ca s-au strans destule, pleaca spre cuibul sau, unde o asteapta puisorii infometati pe care-i hraneste
cu struguri proaspeti.

Asa trebuie sa procedeze si crestinii care iau parte la sfintele slujbe si asculta Evanghelia si talcuirea ei"
 
Pt tine mama,
12 lucruri pe care le-am invatat cand tu credeai ca eu nu ma uitam:
 
Orbul si schiopul

O pilda spune ca un om bogat a plecat pentru timp mai indelungat de acasa, incredintand supravegherea livezii sale la doi servitori,
unul schiop si unul orb, gandindu-se ca acestia nu vor fura.
Vazandu-se insa singuri, in lipsa stapanului, orbul a luat pe schiop in spinare si astfel,
conducandu-se unul pe altul, au furat cele mai frumoase fructe din livada.
Cand s-a intors stapanul si a vazut paguba, ei au incercat sa se scuze, dar stapanul le-a cunoscut inselaciunea si le-a zis:
- Impreuna ati pacatuit, impreuna sa fiti pedepsiti.
Asa este trupul si cu sufletul.
Cel dintai este orb, fara lumina mintii, cel din urma este incapabil sa faca ceva fara membrele trupului.
Dar impreuna pacatuiesc si impreuna primesc pedeapsa.
 
The Egg
By: Andy Weir
Translation: Anton Robert
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Back
Sus