Modelarile statistice le-au facut specialistii de la institutul de specialitate, in studiile lor, publicate in reviste sau comunicate la conferinte. Dar te intreb: la ce ti-ar folosi o astfel de modelare, cat timp natura este oricum haotica, mai ales in ceea ce priveste declansarea seismelor ?
La ce mi-ar folosi o asemenea modelare, am spus chiar la inceputul discutiei noastre, e legat de posibilitaea (sugerata de mine) diferentierii cutremurelor naturale de cele "artificiale provocate" (cu care, am inteles, nu sunteti de acord), in sensul ca daca avem o curba de probabilitate, in fond o functie, trasata pe baza datelor (istoric adunate, prelucrate, etc.,
naturale) si observam o abatere de la ea, atunci putem presupune ca e o abatere "artificiala".
Al doilea, modelarile pot deveni baze de predictie. Cu scuzele de rigoare te contrazic la "natura haotica", si, voi explica putin in cele ce urmeaza.
Foarte interesant topicul indicat de tine! Da, asa da. Chiar de la inceput e izbitoare repetarea "modelului" din trasajul diagramelor -sinusoida.
Am avut ocazia sa corespondez cu un biolog care a reusit sa matematizeze (modeleze) cresterea, dezvoltarea sistemelor vii. Diagrama corespunzatoare cresterii (inclusiv a fiintei umane) tuturor formelor de viata dar si a sistemelor considerate moarte, precum Pamantul, sistemul solar, etc., arata exact intocmai si la fel! Este o curba exponentiala intrerupta de niste paliere, numite nivele critice, momente critice, care fragmenteaza continuitatea curbei exponentiale si aceasta isi schimba alura dupa fiecare monemt critic. Succesiunea in timp a acestor paliere -care corespund si cu un procent ff ridicat de "accidente" din viata acestor entitati (dezvoltari)- este data de o constanta (exponentiala, de valoare 15,15 la diagrame trasate in coordonate logaritmice) si, spre marea mea surprindere, functioneaza aceasta legitate de aparitie a momentelor critice, nu numai la fiinte ci si la sisteme mecanice, sisteme pe care am verificat prin masuratori momentele critice (totuna, simultane si cu distrugerile ce se produceau in acele sisteme mecanice).
Biologul de care vorbesc a regasit legitatea respectiva la sistemul solar dar si in succesiunea -aparent haotica- a erelor geologice, ere ale caror diviziuni
coincid cu diverse cataclisme din istoria Pamantului, dupa cum in genere se stie.
Parerea mea este ca Pamantul poate fi tratat ca un sistem in dezvoltare, si, prin urmare, fenomenele apartinatoare lui au deja modelare prin ecuatia de crestere.