anda1
Administrator
- Înscris
- 14 Mar 2013
- Mesaje
- 7.784
- Scor reacție
- 0
Simbata am vizitat statiile seismice Vrancioaia si Plostina.
Tot ceea ce am vazut, nu ar fi fost posibil fara ajutorul unor oameni deosebiti. Ei sint dl. Director tehnic dr. Constantin Ionescu, seful Retelei Seismice Nationale, prietena mea draga dr Iren Moldovan, seful Colectivului de Studii Magnetotelurice si Bioseismice din cadrul INFP, domnul Andrei Apostol si nu in ultimul rind, sotul meu, care m-a carat cu masina pe niste coclauri...
De asemenea, as vrea sa le multumesc oamenilor care m-au primit cu drag, dl Stefan Tataru, seful observatorului de la Vrancioaia, dna Nela, cea care se ocupa de statia Plostina si doamna Luminita, care a avut grija de noi. Si, evident, salutari lui Alex si Adrian
Inceputul
Am plecat intr-o dimineata mohorita de toamna spre Muntii Vrancei, trecind muntii pe DN2D-Ojdula-Lepsa. Toate bune si frumoase pina am trecut de Ojdula. De acolo, totul devine o aventura. Asfaltul lipseste cu desavirsire, drumul arata ca un drum forestier, plin de gropi si de portiuni cu urme adinci de roti de camion. Si ca totul sa fie frumos, timp de o ora jumate nu am avut semnal pe reteaua de mobil Asadar, sfatul meu este sa evitati acest drum! Peisajul este extrem de frumos, mai ales in vremea asta, cind copacii sint aramii, dar nu veti avea timp de admirat peisajul din cauza atentiei pe care trebuie s-o acordati gropilor din drum. Cind am inceput sa urcam, a inceput si ninsoarea. [attachment=15773:virf.JPG]
In virf, era chiar depusa bine, ziceai ca-i iarna. Dupa ce am ajuns in Lepsa, drumul a devenit bun, dar numai pina la ramificatia spre Vrancioaia; de acolo, e imposibil de imaginat cum arata... M-a impresionat cit de framintat este relieful in zona. Se vad straturile geologice foarte clar, in pozitie aproape verticala. Iar despre peisajele din Muntii Vrancei ce sa spun? Fara cuvinte. Pe marginea drumului era plin de catina si catina rosie. Dupa citiva km de drum jalnic, am ajuns la un indicator spre Vrancioaia. [attachment=15771:ind.JPG]
Alaturi, in iarba, pe o bucata aparent nesemnificativa de beton, e o placuta metalica pe care scrie ACADEMIA ROMANA, Institututl de geodinamica, MICROPOLIGONUL 1, PILONUL NO 22. Ce inseamna asta, habar nu am, poate ne explica cineva.
[attachment=15772ilon.JPG]
Iar dupa cei 4,5 km care nu se mai sfirseau, am ajuns si la observator. [attachment=15774bs.JPG]
Ce am aflat acolo, va spun miine. Deci... va urma
Tot ceea ce am vazut, nu ar fi fost posibil fara ajutorul unor oameni deosebiti. Ei sint dl. Director tehnic dr. Constantin Ionescu, seful Retelei Seismice Nationale, prietena mea draga dr Iren Moldovan, seful Colectivului de Studii Magnetotelurice si Bioseismice din cadrul INFP, domnul Andrei Apostol si nu in ultimul rind, sotul meu, care m-a carat cu masina pe niste coclauri...
De asemenea, as vrea sa le multumesc oamenilor care m-au primit cu drag, dl Stefan Tataru, seful observatorului de la Vrancioaia, dna Nela, cea care se ocupa de statia Plostina si doamna Luminita, care a avut grija de noi. Si, evident, salutari lui Alex si Adrian
Inceputul
Am plecat intr-o dimineata mohorita de toamna spre Muntii Vrancei, trecind muntii pe DN2D-Ojdula-Lepsa. Toate bune si frumoase pina am trecut de Ojdula. De acolo, totul devine o aventura. Asfaltul lipseste cu desavirsire, drumul arata ca un drum forestier, plin de gropi si de portiuni cu urme adinci de roti de camion. Si ca totul sa fie frumos, timp de o ora jumate nu am avut semnal pe reteaua de mobil Asadar, sfatul meu este sa evitati acest drum! Peisajul este extrem de frumos, mai ales in vremea asta, cind copacii sint aramii, dar nu veti avea timp de admirat peisajul din cauza atentiei pe care trebuie s-o acordati gropilor din drum. Cind am inceput sa urcam, a inceput si ninsoarea. [attachment=15773:virf.JPG]
In virf, era chiar depusa bine, ziceai ca-i iarna. Dupa ce am ajuns in Lepsa, drumul a devenit bun, dar numai pina la ramificatia spre Vrancioaia; de acolo, e imposibil de imaginat cum arata... M-a impresionat cit de framintat este relieful in zona. Se vad straturile geologice foarte clar, in pozitie aproape verticala. Iar despre peisajele din Muntii Vrancei ce sa spun? Fara cuvinte. Pe marginea drumului era plin de catina si catina rosie. Dupa citiva km de drum jalnic, am ajuns la un indicator spre Vrancioaia. [attachment=15771:ind.JPG]
Alaturi, in iarba, pe o bucata aparent nesemnificativa de beton, e o placuta metalica pe care scrie ACADEMIA ROMANA, Institututl de geodinamica, MICROPOLIGONUL 1, PILONUL NO 22. Ce inseamna asta, habar nu am, poate ne explica cineva.
[attachment=15772ilon.JPG]
Iar dupa cei 4,5 km care nu se mai sfirseau, am ajuns si la observator. [attachment=15774bs.JPG]
Ce am aflat acolo, va spun miine. Deci... va urma