Chiar daca perioada proprie de vibratie a cladirii este apropiata de cea a terenului (sa zicem Tcladire=1s, Tteren=1s) , cladirile nu sunt perfect elastice si apare fenomenul de amortizare.Fenomenul de amortizare apare mai ales la cladirile noi, proiectate corect.Astfel armatura din stalpi, grinzi, baza peretilor intra in curgere (sufera deformatii dincolo de limita elastica) in anumite zone denumite "articulatii plastice", astfel se disipa energia indusa de cutremur si cladirea desi a intrat in rezonanta amplitudinile ei nu cresc si nu ajunge la colaps.
Normativul seismic P100 nu specifica vreo conditie privind perioada fundamentala la care sa fie proiectate cladirile noi, fiindca nu se cunoaste cu exactitate perioada de oscilatie a terenului, ea difera foarte mult in functie de cutremur(adancimea de focar) si de amplasament.Avand in vedere ca in Bucuresti perioada de oscilatie a terenului variaza intre 0.7s si 1s, este de preferat constructia unei cladiri mai rigide(cu pereti) cu o perioada de vibratie pana in 7s, pentru a se evita producerea fenomenului de rezonanta.Astfel, cladirile rigide, cu pereti, cu raportul intre inaltime si baza cat mai mic, prezinta degradari minime in cazul unui cutremur.
Paron, corectez, perioada de vibratie a terenului in Bucuresti variaza intre 0.7-1.6s, iar a constructiei trebuie sa fie mai mica decat 0.7s.