Lucrurile sunt destul de complicate. Exista corelatia marilor cutremure (seculare) vrancene cu marile cutremure din Asia, corelatie aparuta sub forma unor efecte aparute datorita unei cauze comune.
Cateva exemple de astfel de corelatii ar putea fi:
-cutremurul vrancean din 1802, care a fost urmat de marele cutremur himalayan din 1803, ambele aparute sub influenta propagarii tensiunilor tectonice dupa megaseismul din Sumatra, din 1797;
-cutremurul vrancean din 1838 si cutremurul din Myanmar din acelasi an au aparut dupa megaseismul din Sumatra, din anul 1833;
-cutremurul vrancean din 1977 a fost precedat de marele cutremur din China, de langa Tangshan, din 1976, ambele aparute dupa deplasarea spre nord a placii australiene, indicata de cutremurul de langa insula Macquarie din 1970.
Dar exista si influente directe, cum a fost in cazul cutremurului vrancean din 1940, venit sub influenta marelui cutremur de la Erzincan de la sfarsitul anului 1939.
La marile cutremure din partea estica a faliei Nord-Anatoliene, apare o deplasare efectiva a placilor tectonice de cativa metri (in unele regiuni poate ajunge pana la 10 metri). Aceasta deplasare este vizibila la suprafata crustei, dar se datoreaza curentilor de convectie din manta, astfel ca in regiunea ductila a crustei si in zona subcrustala aceste deplasari sunt mult mai mari, producand o intensificare brusca a propagarii tensiunilor tectonice la marile cutremure.
Cateva exemple de astfel de corelatii ar putea fi:
-cutremurul vrancean din 1802, care a fost urmat de marele cutremur himalayan din 1803, ambele aparute sub influenta propagarii tensiunilor tectonice dupa megaseismul din Sumatra, din 1797;
-cutremurul vrancean din 1838 si cutremurul din Myanmar din acelasi an au aparut dupa megaseismul din Sumatra, din anul 1833;
-cutremurul vrancean din 1977 a fost precedat de marele cutremur din China, de langa Tangshan, din 1976, ambele aparute dupa deplasarea spre nord a placii australiene, indicata de cutremurul de langa insula Macquarie din 1970.
Dar exista si influente directe, cum a fost in cazul cutremurului vrancean din 1940, venit sub influenta marelui cutremur de la Erzincan de la sfarsitul anului 1939.
La marile cutremure din partea estica a faliei Nord-Anatoliene, apare o deplasare efectiva a placilor tectonice de cativa metri (in unele regiuni poate ajunge pana la 10 metri). Aceasta deplasare este vizibila la suprafata crustei, dar se datoreaza curentilor de convectie din manta, astfel ca in regiunea ductila a crustei si in zona subcrustala aceste deplasari sunt mult mai mari, producand o intensificare brusca a propagarii tensiunilor tectonice la marile cutremure.