Nu este pentru prima dată când se semnalează anomalii atât la nivelul Europei dar şi la nivel naţional.
sper să nu plictisesc cititorul cu conexiunile între climă şi seismele din Vrancea. În această privinţă se poate veni cu argumente şi contraargumente. Scopul este o constatare, care nu neapărat trebuie să alarmeze forumul.
Anii 70 sunt ani în care ori nu ningea de loc iarna, ori aceasta era uscată şi cu câteva zile extrem de geroase, în plină zi minus 20 grade Celsius ori ploua, tuna şi fulgera la sfârşitul lunii noiembrie, mi-aduc aminte era 27 noiembrie 1971, iar în februarie 1972 după o lipsă de iarnă, ploua în jur de 8 februarie.
În 1973, nu fost iarnă decât începând cu 11 martie, când a nins de s-a depus în Bucureşti un strat de nea de mai mult de 50 cm. Îin minte că băiatul montaniardului Emilian Cristea venise la şcoală pe schiuri.
Până şi la începutul lui aprilie, când era cald, mai era zăpadă întărită în jurul pomilor de pe străzi.
A mai văzut cineva aşa ceva de atunci?
De abia în 1976 a fost ceva mai frig, eram invitat la mare la o reuniune şi ninsese acolo vreo 4-5 cm de zăpadă.
Iar în ajunul marelui cutremur din 1977, nu a fost decât o dată, înainte de un februarie cu muguri, o lapoviţă, adică puţini fulgi apoşi, care s-au topit în contact cu solul.
Vine cineva şi spune: ce vrei să spui că şi Vrancea joacă un rol în acest concert de anomalii?
Uitaţi-vă la vremea din 2006/2007. Începând din decembrie 2006 şi până în prezent nu afost iarnă, chiar foarte cald şi vara la fel. De fapt din decembrie 2006 până în mai 2007 a fost primăvară, iar dim mai 2007 până astâzi, 22 august, o vară de foc.
Uscăciune, precipitaţii minime, doi sori, unul de deasupra capetelor noastre şi celălalt sub noi.
Iată şi o posibilă explicaţie şi pentru ploile din Vest. Să nu uităm că marile seisme vrâncene se simt până în Turcia, Moscova, Roma, Bulgaria, Grecia şi de la Roma spre Caucaz.
Anul acesta, ca şi în alţi ani, maximele de uscăciune sau termice domină tocmai aceste regiuni din răsăritul continentului.
În acest mecanism intervine şi factorul Vrancea, am spus şi factorul Vrancea.
Când eram la facultate, în 1986, o colegă, care avea bunicii din regiunea Vrancei, spunea că după periculosul cutremur din 1986 s-a astupat o gură de emisie a energiei şi aceasta se va acumula până la producerea exploziei catastrofale.
Seismologii vor zâmbi amuzaţi, ceilalţi vor crede că sunt poveşti, iar eu cred că adevărul este la mijloc. Nu a menţionat anul, luna, ziua, ceasul, ci a menţionat că seismologi americani şi japonezi au elaborat o prognoză şi anume, că în 2004-2004 se va produce un seism cu schimbare de relief.
Bineînţeles, că la acea dată - 1986 - părea plauzibil şi dsestul de îndepărtat. Sigur, ca orice prognoză în care apare timpul, este aproape imposibil să se afle data cu precizie, dar tocmai anii 2004-2005 au fost primele semne mai importante de la ultima replică vrânceană din 1990 a seismului din 1977. Iarăşi vor zâmbi seismologii.
Alţii vor zice, dar cum dovedeşti?
Eu vreau să se discut nu să dovedesc o infailibilitate imaginară.
Îneputul a fost făcut în 2004-2004.
Prin fereastra timpului, cum obişnuia să spună I.Istrate se poate vedea, dar distanţa obiectivelor este aproape totdeauna percepută din unghiul spiritual al timpului în care se emite ipoteza. De aceea, evenimentele - obiectivele sunt undeva într-un interval.
La acesta au avut acces diferiţi oameni studioşi pe căi diferite.
Enescu, Radulian, Mărmureanu au instrumentele lor de cunoaştere, astrologul şi geomantul le au pe ale lor, vizionarii alte arme. dacă toţi sunt consecvenţi pe calea lor şi au cunoştinţe solide, vor ajunge la rezultate asemănătoare, pe care însă le vor face publice cândva.
sper să nu plictisesc cititorul cu conexiunile între climă şi seismele din Vrancea. În această privinţă se poate veni cu argumente şi contraargumente. Scopul este o constatare, care nu neapărat trebuie să alarmeze forumul.
Anii 70 sunt ani în care ori nu ningea de loc iarna, ori aceasta era uscată şi cu câteva zile extrem de geroase, în plină zi minus 20 grade Celsius ori ploua, tuna şi fulgera la sfârşitul lunii noiembrie, mi-aduc aminte era 27 noiembrie 1971, iar în februarie 1972 după o lipsă de iarnă, ploua în jur de 8 februarie.
În 1973, nu fost iarnă decât începând cu 11 martie, când a nins de s-a depus în Bucureşti un strat de nea de mai mult de 50 cm. Îin minte că băiatul montaniardului Emilian Cristea venise la şcoală pe schiuri.
Până şi la începutul lui aprilie, când era cald, mai era zăpadă întărită în jurul pomilor de pe străzi.
A mai văzut cineva aşa ceva de atunci?
De abia în 1976 a fost ceva mai frig, eram invitat la mare la o reuniune şi ninsese acolo vreo 4-5 cm de zăpadă.
Iar în ajunul marelui cutremur din 1977, nu a fost decât o dată, înainte de un februarie cu muguri, o lapoviţă, adică puţini fulgi apoşi, care s-au topit în contact cu solul.
Vine cineva şi spune: ce vrei să spui că şi Vrancea joacă un rol în acest concert de anomalii?
Uitaţi-vă la vremea din 2006/2007. Începând din decembrie 2006 şi până în prezent nu afost iarnă, chiar foarte cald şi vara la fel. De fapt din decembrie 2006 până în mai 2007 a fost primăvară, iar dim mai 2007 până astâzi, 22 august, o vară de foc.
Uscăciune, precipitaţii minime, doi sori, unul de deasupra capetelor noastre şi celălalt sub noi.
Iată şi o posibilă explicaţie şi pentru ploile din Vest. Să nu uităm că marile seisme vrâncene se simt până în Turcia, Moscova, Roma, Bulgaria, Grecia şi de la Roma spre Caucaz.
Anul acesta, ca şi în alţi ani, maximele de uscăciune sau termice domină tocmai aceste regiuni din răsăritul continentului.
În acest mecanism intervine şi factorul Vrancea, am spus şi factorul Vrancea.
Când eram la facultate, în 1986, o colegă, care avea bunicii din regiunea Vrancei, spunea că după periculosul cutremur din 1986 s-a astupat o gură de emisie a energiei şi aceasta se va acumula până la producerea exploziei catastrofale.
Seismologii vor zâmbi amuzaţi, ceilalţi vor crede că sunt poveşti, iar eu cred că adevărul este la mijloc. Nu a menţionat anul, luna, ziua, ceasul, ci a menţionat că seismologi americani şi japonezi au elaborat o prognoză şi anume, că în 2004-2004 se va produce un seism cu schimbare de relief.
Bineînţeles, că la acea dată - 1986 - părea plauzibil şi dsestul de îndepărtat. Sigur, ca orice prognoză în care apare timpul, este aproape imposibil să se afle data cu precizie, dar tocmai anii 2004-2005 au fost primele semne mai importante de la ultima replică vrânceană din 1990 a seismului din 1977. Iarăşi vor zâmbi seismologii.
Alţii vor zice, dar cum dovedeşti?
Eu vreau să se discut nu să dovedesc o infailibilitate imaginară.
Îneputul a fost făcut în 2004-2004.
Prin fereastra timpului, cum obişnuia să spună I.Istrate se poate vedea, dar distanţa obiectivelor este aproape totdeauna percepută din unghiul spiritual al timpului în care se emite ipoteza. De aceea, evenimentele - obiectivele sunt undeva într-un interval.
La acesta au avut acces diferiţi oameni studioşi pe căi diferite.
Enescu, Radulian, Mărmureanu au instrumentele lor de cunoaştere, astrologul şi geomantul le au pe ale lor, vizionarii alte arme. dacă toţi sunt consecvenţi pe calea lor şi au cunoştinţe solide, vor ajunge la rezultate asemănătoare, pe care însă le vor face publice cândva.
:hypocrite: