GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 6
Desi am mai vorbit despre aceasta si in alte mesaje, am zis sa pun intr-un topic nou cele mai importante aspecte/caracteristici ale acestor cutremure. Cred ca e important ca lumea, in general,sa stie ca, desi Vrancea ramane zona seismogena de maxim interes pentru ansamblul teritoriului tarii, mai exista si alte zone epicentrale care, uneori, nu \"se lasa mai prejos\" si ne pot face oricand surprize neplacute si nedorite... Cutremurele de mica adancime pot fi foarte periculoase in zonele lor epicentrale, si desi frecventa de aparitie a evenimentelor semnificative sau distructive este mult mai scazuta decat in cazul cutremurelor subcrustale vrancene (ceea ce e paradoxal fata de situatia de pe plan mondial, in general peste 70% din totalul cutremurelor tectonice din toata lumea sunt de tip normal, cu originea la adancimi sub 60 km, si doar restul sunt intermediare la 60-300 km adancime si profunde la 300-700 km adancime).
Zona FAGARAS-CAMPULUNG este considerata ca fiind a doua regiune seismica importanta a tarii, dupa magnitudinea maxima posibila (Mmax=6,5). Ca localizare geografica, cuprinde regiunea delimitata de latitudinile de 45 si 46 grade Nord si, respectiv, longitudinile 24 si 25,6 Est. Practic, se include teritoriul localizat de-a lungul Carpatilor Meridionali, dar si zonele subcarpatice (Subcarpatii Getici...); in fapt, in aceasta regiune, ca limita/extremitate estica, este inclusa si zona Busteni-Sinaia (un alt argument este si acela ca particularitatile secventei seismice din 1993 sunt cam aceleasi cu ale altor cutremure fagarasene, in speta aparitia in secventa, plus faptul ca atunci au fost mai multe epicentre care au migrat in lungul faliei, unele destul de apropiate de Campulung...).
Cutremurele fagarasene sunt asa-numite cutremure crustale, deci produse in scoarta terestra, la adancimi cuprinse, in general, intre 5-30 km. Prin urmare, ele prezinta caracteristicile specifice cutremurelor de mica adancime (in speta, o intensitate foarte mare in zona epicentrala si o scadere rapida a intensitatii cu cresterea distantei, aria macroseismica fiind mai redusa decat in cazul seismelor vrancene adanci). Originea acestor cutremure este pusa in legatura cu o serie de falii ale scoartei, cum ar fi de exemplu o \"prelungire\" a faliei IntraMoesice (care ar ajunge pana spre Campulung Muscel), falia Lovistei (care ar fi de la Valea Oltului pana dincolo de lacul Vidraru), precum si o falie ce separa masivul fagarasan de Depresiunea Transilvaniei.
In fapt, activitatea seismica locala, care urmareste ca distributie \"traseul\" acestor falii, se grupeaza in mai multe sub-zone. Astfel, un prim grup de cutremure au epicentrele pe Valea Oltului, la vest de masivul Cozia, in special la Caineni-Brezoi-Calimanesti; aici cutremurele sunt superficiale, la adancimi de 5-10 km in general, si au magnitudini relativ mici (cel mult 4,5-4,7 pe scara Richter). Ultimul cutremur local cu epicentrul pe Valea Oltului (zona Caineni-Brezoi) a avut loc, daca nu ma insel, la 28 noiembrie 1995, magnitudine ML=4,4 la 5 km adancime; evenimentul a putut fi totusi resimtit de la Horezu pana la Sibiu (in special in blocurile mai inalte).
Al doilea grup de cutremure este cel cu epicentrele situate de-a lungul versantului sudic si central al Muntilor Fagaras, si cu deosebire in coada lacului Vidraru (Cumpana-Piscul Negru, unde se pare ca a fost situat si epicentrul cutremurului major din 1916). Cam o data la 85-100 de ani, in medie, in aceasta zona se produc cutremurele crustale cu cea mai mare magnitudine de pe teritoriul actual al tarii, putand atinge chiar 6,5 grade pe scara Richter. Aceastea se produc de obicei la adancimi de 10-30 km (de exemplu, cel din 1916 pare a se fi produs la circa 20 km adancime). O caracteristica remarcabila a acestor cutremure, notata si de I.Atanasiu in monografia sa celebra, este ca sunt \"polikinetice\": de fapt, aceste cutremure apar in secvente prelungite pe durata mai multor luni !!! Nu e vorba doar de replici (deci cutremure cu acelasi epicentru ca si socul principal), ci seisme \"secundare\" produse prin reactivarea unor mici fracturi locale, cu epicentre care migreaza in lungul faliilor.
Al treilea grup de cutremure este cel de la Campulung Muscel, unde s-a semnalat un numar destul de mare de seisme, dar cu magnitudini relativ mici. Cel mai puternic cutremur s-a produs la Campulung Muscel la 12 aprilie 1969 (M=5,2 adancime 17 km) si a fost urmat de un mare numar de replici (peste 400 de replici). Ultimul cutremur local la Campulung Muscel a avut loc in noaptea de 19-20 mai 2004, la 5 km adancime (M=4,2 si intensitate I=IV-V).
In sfarsit, ultimul grup de seisme este cel din zona Sinaia, care este considerata a reprezenta (cum am mai spus) \"limita estica\" a regiunii fagarasene. De asemenea, sunt cutremure superficiale, produse la 5-15 km adancime, si care prezinta caracteristicile tipice ale cutremurelor fagarasene (aparitia in secventa, migrarea activitatii in lungul faliei, etc.).
Zona FAGARAS-CAMPULUNG este totusi importanta prin prisma hazardului seismic, a nivelului de risc pe care il poate constitui pentru anumite orase (Sibiu, Curtea de Arges, Ramnicu Valcea, Brasov, Campulung Muscel) si, mai ales, pentru anumite obiective critice (cum ar fi barajul Vidraru). In ultimii 600 de ani, in zona s-au produs 9 cutremure cu intensitati intre VII-IX pe scara Mercalli. Prin urmare, exista un potential seismic relativ ridicat al acestei zone, care nu trebuie neglijat. Este adevarat, prin comparatie cu VRANCEA si BANATUL, frecventa miscarilor seismice fagarasene (in speta a celor semnificative) este destul de mica.
Ca fapt divers, sa ne gandim la bine cunoscuta legenda a Mesterului Manole, legata de construirea celebrului obiectiv din Curtea de Arges. Ca orice legenda, are un sambure de adevar. \"Ce ziua se cladea, noaptea se prabusea...\" Asta ne-ar putea duce cu gandul la caracteristica remarcabila a cutremurelor locale fagarasene, aceea de a aparea in secventa, cu evenimente ce se repetau in serie, la intervale scurte, in perioadele de intensificare a activitatii seismice. In plus, biserica domneasca din Arges a rezistat \"cu brio\" tuturor cutremurelor mari tocmai fiindca s-a tinut seama, chiar si la acea vreme, de seismicitate (se spune ca ar fi fost construita, in cele din urma, pe o platforma de stejar care, in timp, s-a mineralizat si astfel a rezistat cutremurelor). In fapt, un singur cutremur a afectat-o mai serios, si anume marele cutremur vrancean din 1802 ! Toate celelalte, inclusiv cele fagarasene, au lasat-o neatinsa !!!!
Acum, cateva cuvinte despre unele cutremure fagarasene mai importante din ultimii 500 de ani.
In anul 1521, cronicarii noteaza un foarte puternic cutremur resimtit in Transilvania, in Tara Fagarasului si \"pe alocuri in Valahia\". Nu exista informatii despre Moldova, si este probabil sa fie un cutremur fagarasan puternic (M~6,5).
In 1550, la 26 octombrie, un cutremur puternic produce stricaciuni mari la Sibiu si in sudul Transilvaniei (intensitate VII-VIII pe scara Mercalli).
In aprilie-mai 1571, mai multe cutremure moderate au fost resimtite la Brasov, Curtea de Arges, Sibiu si Ramnicu Valcea (se pare ca nu ar fi depasit gr. VI-VII pe scara Mercalli). Aparitia lor in secventa sugereaza originea fagaraseana.
La 4 aprilie 1628 este consemnat un cutremur puternic care a avariat grav manastirea Negru Voda din Campulung, dar a cauzat stricaciuni si la Sibiu si chiar la Targoviste. Intrucat nu este notat deloc in Moldova, a fost probabil un seism fagarasean de 6-6,5 grade pe scara Richter si intensitate maxima VIII pe scara Mercalli.
In 1639, un alt cutremur local ar fi fost resimtit pe Valea Oltului si in Depresiunea Lovistei, cu o intensitate maxima ce nu ar fi depasit VII pe scara Mercalli.
La 7 decembrie 1746, pe la 2 noaptea, un cutremur foarte puternic (intensitate maxima VIII-IX) a fost resimtit in cea mai mare parte a Transilvaniei, dar si prin Oltenia; foarte probabil a fost un cutremur fagarasan cu magnitudinea de pana la 6,5 grade pe scara Richter. Lantul de cutremure a continuat timp de cel putin 2 luni, numai in perioada 1-15 ianuarie 1747 fiind consemnate cel putin 10 cutremure locale resimtite in special la Sibiu si Ramnicu Valcea (V-VI pe scara Mercalli).
Un cutremur mai slab este consemnat in cataloage si la 16 octombrie 1826 (M~5,5 si I=VI-VII cel mult).
In perioada 19 februarie-7 aprilie 1832, in judetele Arges si Valcea au fost resimtite 11 cutremure relativ puternice, cu intensitati de VII si chiar VIII grade pe scara Mercalli. Socul cel mai puternic din secventa a fost primul, cel din dimineata zilei de 19 februarie 1832, resimtit in Depresiunea Lovistei cu o intensitate de VIII pe scara Mercalli (M~6,0). Pe alocuri, in judetul Valcea (la Turcesti) s-au observat crapaturi in pamant !!!!
) Ultimul cutremur din secventa, cel din 7 aprilie 1832, a fost resimtit mai puternic in nordul judetului Arges (VII pe scara Mercalli).
In dimineata zilei de 26 ianuarie 1916, la 9h38min, un cutremur puternic a zguduit mai multe regiuni situate de o parte si de alta a Carpatilor Meridionali. Seismografele existente la acea data in Romania au putut inregistra bine fenomenul, pentru care s-a calculat, ulterior, o magnitudine de 6,5 grade pe scara Richter. Epicentrul primului soc din secventa de miscari seismice din 1916 a fost localizat la Cumpana-Piscul Negru (cam pe acolo unde se afla acum extremitatea nordica a lacului Vidraru). Intensitatea maxima a atins VIII-IX grade pe scara Mercalli. Cutremurul a fost precedat, dupa cum se consemneaza, de un zgomot foarte puternic, ca un tunet (si care poate fi explicat prin fracturarea brusca a rocilor in zona faliei, la mica adancime). La Sibiu, Ramnicu Valcea si Brasov s-au notat intensitati de pana la VII grade pe scara Mercalli. In unele vai s-au format crapaturi in scoarta. Socul principal de la 9h38min a fost, de fapt, doar inceputul unei lungi secvente de cutremure locale, care s-a manifestat in zona pana in luna mai 1916 !!! Totusi, dintre sutele de cutremure care au alcatuit secventa din 1916, singurul care s-a resimtit pe o arie mai larga (inclusiv la Bucuresti, unde a avut intensitatea IV pe scara Mercalli) a fost cel din dimineata zilei de 26 ianuarie 1916, de la 9h38min. Replici cu intensitati chiar de V-VI pe scara Mercalli au aparut chiar din primele momente. Si erau zile cand in zona cursului superior al Argesului se resimteau, local, cate 5-6 cutremure pe zi (cu intensitati uneori destul de mari, de VI si VII pe scara Mercalli, si magnitudini de pana la 5,3). Dupa cum noteaza si I.Atanasiu in monografia sa, nu toate cutremurele care au urmat au avut acelasi epicentru (Cumpana-Piscul Negru). De exemplu, unele erau localizate mai la vest, spre Valea Oltului (in aceeasi seara de 26 ianuarie 1916 se nota un cutremur de intensitate V-VI la Calimanesti). Altele zguduiau o arie redusa intre Titesti si Brezoi, sau apareau cutremure mici mai la sud, spre Campulung si Nucsoara ! Daca socul principal s-a produs, se pare, la o adancime de 20 km, multe dintre cutremurele secundare au avut loc chiar la adancimi mai mici, de 10 km (de aceea ele se resimteau, totusi, pe o arie mai redusa). Cele mai puternice post-socuri (M~5,0-5,3) s-au produs insa in perioada 26 ianuarie-24 martie 1916 (unele dintre acestea atingand, local, intensitati de VII grade pe scara Mercalli). In luna mai 1916 s-au semnalat ultimele cutremure locale din aceasta secventa-intr-adevar spectaculoasa ca mod de desfasurare, dar TIPICA PENTRU CUTREMURELE FAGARASENE ! Desi au fost stricaciuni serioase, totusi nu s-ar fi semnalat victime in randul populatiei. Poate si fiindca zona in care a fost situat epicentrul socului principal era destul de slab populata (o zona de munte). Interesant este si faptul ca seismul de la 26 ianuarie 1916 a fost resimtit pana la o distanta de circa 350 km Nord de epicentru, la 300 km Sud de epicentru, la 300-330 km Vest de epicentru, dar spre est seismul a fost resimtit numai pana la 185 km distanta, dupa cum nota I.Atanasiu !!! In Moldova nu a fost simtit chiar deloc !!!!!
Dupa cutremurul (de fapt secventa seismica) din 1916, in zona FAGARAS-CAMPULUNG nu au mai avut loc cutremure de aceeasi amploare, ci doar seisme moderate, in jur de 5,0 (1966,1969) si slabe (de 4-4,5 grade), resimtite doar local.
Spuneam ca aceasta zona epicentrala importanta nu trebuie neglijata, si figureaza, intr-adevar, pe hartile de zonare seismica a teritoriului, fiindca poate constitui un factor serios de risc pentru mai multe obiective adiacente.
Zona FAGARAS-CAMPULUNG este considerata ca fiind a doua regiune seismica importanta a tarii, dupa magnitudinea maxima posibila (Mmax=6,5). Ca localizare geografica, cuprinde regiunea delimitata de latitudinile de 45 si 46 grade Nord si, respectiv, longitudinile 24 si 25,6 Est. Practic, se include teritoriul localizat de-a lungul Carpatilor Meridionali, dar si zonele subcarpatice (Subcarpatii Getici...); in fapt, in aceasta regiune, ca limita/extremitate estica, este inclusa si zona Busteni-Sinaia (un alt argument este si acela ca particularitatile secventei seismice din 1993 sunt cam aceleasi cu ale altor cutremure fagarasene, in speta aparitia in secventa, plus faptul ca atunci au fost mai multe epicentre care au migrat in lungul faliei, unele destul de apropiate de Campulung...).
Cutremurele fagarasene sunt asa-numite cutremure crustale, deci produse in scoarta terestra, la adancimi cuprinse, in general, intre 5-30 km. Prin urmare, ele prezinta caracteristicile specifice cutremurelor de mica adancime (in speta, o intensitate foarte mare in zona epicentrala si o scadere rapida a intensitatii cu cresterea distantei, aria macroseismica fiind mai redusa decat in cazul seismelor vrancene adanci). Originea acestor cutremure este pusa in legatura cu o serie de falii ale scoartei, cum ar fi de exemplu o \"prelungire\" a faliei IntraMoesice (care ar ajunge pana spre Campulung Muscel), falia Lovistei (care ar fi de la Valea Oltului pana dincolo de lacul Vidraru), precum si o falie ce separa masivul fagarasan de Depresiunea Transilvaniei.
In fapt, activitatea seismica locala, care urmareste ca distributie \"traseul\" acestor falii, se grupeaza in mai multe sub-zone. Astfel, un prim grup de cutremure au epicentrele pe Valea Oltului, la vest de masivul Cozia, in special la Caineni-Brezoi-Calimanesti; aici cutremurele sunt superficiale, la adancimi de 5-10 km in general, si au magnitudini relativ mici (cel mult 4,5-4,7 pe scara Richter). Ultimul cutremur local cu epicentrul pe Valea Oltului (zona Caineni-Brezoi) a avut loc, daca nu ma insel, la 28 noiembrie 1995, magnitudine ML=4,4 la 5 km adancime; evenimentul a putut fi totusi resimtit de la Horezu pana la Sibiu (in special in blocurile mai inalte).
Al doilea grup de cutremure este cel cu epicentrele situate de-a lungul versantului sudic si central al Muntilor Fagaras, si cu deosebire in coada lacului Vidraru (Cumpana-Piscul Negru, unde se pare ca a fost situat si epicentrul cutremurului major din 1916). Cam o data la 85-100 de ani, in medie, in aceasta zona se produc cutremurele crustale cu cea mai mare magnitudine de pe teritoriul actual al tarii, putand atinge chiar 6,5 grade pe scara Richter. Aceastea se produc de obicei la adancimi de 10-30 km (de exemplu, cel din 1916 pare a se fi produs la circa 20 km adancime). O caracteristica remarcabila a acestor cutremure, notata si de I.Atanasiu in monografia sa celebra, este ca sunt \"polikinetice\": de fapt, aceste cutremure apar in secvente prelungite pe durata mai multor luni !!! Nu e vorba doar de replici (deci cutremure cu acelasi epicentru ca si socul principal), ci seisme \"secundare\" produse prin reactivarea unor mici fracturi locale, cu epicentre care migreaza in lungul faliilor.
Al treilea grup de cutremure este cel de la Campulung Muscel, unde s-a semnalat un numar destul de mare de seisme, dar cu magnitudini relativ mici. Cel mai puternic cutremur s-a produs la Campulung Muscel la 12 aprilie 1969 (M=5,2 adancime 17 km) si a fost urmat de un mare numar de replici (peste 400 de replici). Ultimul cutremur local la Campulung Muscel a avut loc in noaptea de 19-20 mai 2004, la 5 km adancime (M=4,2 si intensitate I=IV-V).
In sfarsit, ultimul grup de seisme este cel din zona Sinaia, care este considerata a reprezenta (cum am mai spus) \"limita estica\" a regiunii fagarasene. De asemenea, sunt cutremure superficiale, produse la 5-15 km adancime, si care prezinta caracteristicile tipice ale cutremurelor fagarasene (aparitia in secventa, migrarea activitatii in lungul faliei, etc.).
Zona FAGARAS-CAMPULUNG este totusi importanta prin prisma hazardului seismic, a nivelului de risc pe care il poate constitui pentru anumite orase (Sibiu, Curtea de Arges, Ramnicu Valcea, Brasov, Campulung Muscel) si, mai ales, pentru anumite obiective critice (cum ar fi barajul Vidraru). In ultimii 600 de ani, in zona s-au produs 9 cutremure cu intensitati intre VII-IX pe scara Mercalli. Prin urmare, exista un potential seismic relativ ridicat al acestei zone, care nu trebuie neglijat. Este adevarat, prin comparatie cu VRANCEA si BANATUL, frecventa miscarilor seismice fagarasene (in speta a celor semnificative) este destul de mica.
Ca fapt divers, sa ne gandim la bine cunoscuta legenda a Mesterului Manole, legata de construirea celebrului obiectiv din Curtea de Arges. Ca orice legenda, are un sambure de adevar. \"Ce ziua se cladea, noaptea se prabusea...\" Asta ne-ar putea duce cu gandul la caracteristica remarcabila a cutremurelor locale fagarasene, aceea de a aparea in secventa, cu evenimente ce se repetau in serie, la intervale scurte, in perioadele de intensificare a activitatii seismice. In plus, biserica domneasca din Arges a rezistat \"cu brio\" tuturor cutremurelor mari tocmai fiindca s-a tinut seama, chiar si la acea vreme, de seismicitate (se spune ca ar fi fost construita, in cele din urma, pe o platforma de stejar care, in timp, s-a mineralizat si astfel a rezistat cutremurelor). In fapt, un singur cutremur a afectat-o mai serios, si anume marele cutremur vrancean din 1802 ! Toate celelalte, inclusiv cele fagarasene, au lasat-o neatinsa !!!!
Acum, cateva cuvinte despre unele cutremure fagarasene mai importante din ultimii 500 de ani.
In anul 1521, cronicarii noteaza un foarte puternic cutremur resimtit in Transilvania, in Tara Fagarasului si \"pe alocuri in Valahia\". Nu exista informatii despre Moldova, si este probabil sa fie un cutremur fagarasan puternic (M~6,5).
In 1550, la 26 octombrie, un cutremur puternic produce stricaciuni mari la Sibiu si in sudul Transilvaniei (intensitate VII-VIII pe scara Mercalli).
In aprilie-mai 1571, mai multe cutremure moderate au fost resimtite la Brasov, Curtea de Arges, Sibiu si Ramnicu Valcea (se pare ca nu ar fi depasit gr. VI-VII pe scara Mercalli). Aparitia lor in secventa sugereaza originea fagaraseana.
La 4 aprilie 1628 este consemnat un cutremur puternic care a avariat grav manastirea Negru Voda din Campulung, dar a cauzat stricaciuni si la Sibiu si chiar la Targoviste. Intrucat nu este notat deloc in Moldova, a fost probabil un seism fagarasean de 6-6,5 grade pe scara Richter si intensitate maxima VIII pe scara Mercalli.
In 1639, un alt cutremur local ar fi fost resimtit pe Valea Oltului si in Depresiunea Lovistei, cu o intensitate maxima ce nu ar fi depasit VII pe scara Mercalli.
La 7 decembrie 1746, pe la 2 noaptea, un cutremur foarte puternic (intensitate maxima VIII-IX) a fost resimtit in cea mai mare parte a Transilvaniei, dar si prin Oltenia; foarte probabil a fost un cutremur fagarasan cu magnitudinea de pana la 6,5 grade pe scara Richter. Lantul de cutremure a continuat timp de cel putin 2 luni, numai in perioada 1-15 ianuarie 1747 fiind consemnate cel putin 10 cutremure locale resimtite in special la Sibiu si Ramnicu Valcea (V-VI pe scara Mercalli).
Un cutremur mai slab este consemnat in cataloage si la 16 octombrie 1826 (M~5,5 si I=VI-VII cel mult).
In perioada 19 februarie-7 aprilie 1832, in judetele Arges si Valcea au fost resimtite 11 cutremure relativ puternice, cu intensitati de VII si chiar VIII grade pe scara Mercalli. Socul cel mai puternic din secventa a fost primul, cel din dimineata zilei de 19 februarie 1832, resimtit in Depresiunea Lovistei cu o intensitate de VIII pe scara Mercalli (M~6,0). Pe alocuri, in judetul Valcea (la Turcesti) s-au observat crapaturi in pamant !!!!
) Ultimul cutremur din secventa, cel din 7 aprilie 1832, a fost resimtit mai puternic in nordul judetului Arges (VII pe scara Mercalli).In dimineata zilei de 26 ianuarie 1916, la 9h38min, un cutremur puternic a zguduit mai multe regiuni situate de o parte si de alta a Carpatilor Meridionali. Seismografele existente la acea data in Romania au putut inregistra bine fenomenul, pentru care s-a calculat, ulterior, o magnitudine de 6,5 grade pe scara Richter. Epicentrul primului soc din secventa de miscari seismice din 1916 a fost localizat la Cumpana-Piscul Negru (cam pe acolo unde se afla acum extremitatea nordica a lacului Vidraru). Intensitatea maxima a atins VIII-IX grade pe scara Mercalli. Cutremurul a fost precedat, dupa cum se consemneaza, de un zgomot foarte puternic, ca un tunet (si care poate fi explicat prin fracturarea brusca a rocilor in zona faliei, la mica adancime). La Sibiu, Ramnicu Valcea si Brasov s-au notat intensitati de pana la VII grade pe scara Mercalli. In unele vai s-au format crapaturi in scoarta. Socul principal de la 9h38min a fost, de fapt, doar inceputul unei lungi secvente de cutremure locale, care s-a manifestat in zona pana in luna mai 1916 !!! Totusi, dintre sutele de cutremure care au alcatuit secventa din 1916, singurul care s-a resimtit pe o arie mai larga (inclusiv la Bucuresti, unde a avut intensitatea IV pe scara Mercalli) a fost cel din dimineata zilei de 26 ianuarie 1916, de la 9h38min. Replici cu intensitati chiar de V-VI pe scara Mercalli au aparut chiar din primele momente. Si erau zile cand in zona cursului superior al Argesului se resimteau, local, cate 5-6 cutremure pe zi (cu intensitati uneori destul de mari, de VI si VII pe scara Mercalli, si magnitudini de pana la 5,3). Dupa cum noteaza si I.Atanasiu in monografia sa, nu toate cutremurele care au urmat au avut acelasi epicentru (Cumpana-Piscul Negru). De exemplu, unele erau localizate mai la vest, spre Valea Oltului (in aceeasi seara de 26 ianuarie 1916 se nota un cutremur de intensitate V-VI la Calimanesti). Altele zguduiau o arie redusa intre Titesti si Brezoi, sau apareau cutremure mici mai la sud, spre Campulung si Nucsoara ! Daca socul principal s-a produs, se pare, la o adancime de 20 km, multe dintre cutremurele secundare au avut loc chiar la adancimi mai mici, de 10 km (de aceea ele se resimteau, totusi, pe o arie mai redusa). Cele mai puternice post-socuri (M~5,0-5,3) s-au produs insa in perioada 26 ianuarie-24 martie 1916 (unele dintre acestea atingand, local, intensitati de VII grade pe scara Mercalli). In luna mai 1916 s-au semnalat ultimele cutremure locale din aceasta secventa-intr-adevar spectaculoasa ca mod de desfasurare, dar TIPICA PENTRU CUTREMURELE FAGARASENE ! Desi au fost stricaciuni serioase, totusi nu s-ar fi semnalat victime in randul populatiei. Poate si fiindca zona in care a fost situat epicentrul socului principal era destul de slab populata (o zona de munte). Interesant este si faptul ca seismul de la 26 ianuarie 1916 a fost resimtit pana la o distanta de circa 350 km Nord de epicentru, la 300 km Sud de epicentru, la 300-330 km Vest de epicentru, dar spre est seismul a fost resimtit numai pana la 185 km distanta, dupa cum nota I.Atanasiu !!! In Moldova nu a fost simtit chiar deloc !!!!!
Dupa cutremurul (de fapt secventa seismica) din 1916, in zona FAGARAS-CAMPULUNG nu au mai avut loc cutremure de aceeasi amploare, ci doar seisme moderate, in jur de 5,0 (1966,1969) si slabe (de 4-4,5 grade), resimtite doar local.
Spuneam ca aceasta zona epicentrala importanta nu trebuie neglijata, si figureaza, intr-adevar, pe hartile de zonare seismica a teritoriului, fiindca poate constitui un factor serios de risc pentru mai multe obiective adiacente.
