• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

Marturii de la cutremurul din 4 martie 1977

Aveam 10 ani. Parintii mei erau la film, la Sala Palatului - probabil prima data ca ieseau singuri dupa ani buni de zile... Eram cu sora mea mai mica si cu bunica, pe canapeaua din sufragerie, uitandu-ne, cum altfel, la \"Dulce si amar\".
Prima reactie: bunica mea imi spune sa nu mai dau din picior, iar eu ii zic acelasi lucru surorii mele. Cutremurul incepuse, dar noi inca nu ne daduseram seama...
Pana sa realizez ce se intampla, o amintire ciudata: am auzit un zgomot asemanator cu - sau pe care il asociez cu - o masina de spalat care vibreaza cand centrifugheaza rufele. Eram convins ca asta se intampla. Dar vibratiile au inceput sa fie tot mai puternice si mi-am dat seama pe loc de adevar, pe care de altfel am si inceput sa-l urlu cat puteam de tare :biggrin:. Am intrat in panica, dar bunica mea ne-a luat in brate si ne-a tinut pe canapea. Totusi, la un moment dat am reusit sa ma ridic, insa am fost aruncat la pamant.
Urmeaza flash-uri, ca-n filme: casa zgaltaindu-se foarte tare; televizorul, pe 4 tije subtiri foarte trendy la vremea aceea, a cazut fix in bot; usile dulapurilor s-au deschis, vase si alte obiecte zburau afara din ele; probabil o amintire falsa: un perete vertical se deplasa cam 10-20 cm pe podea (evident, daca s-ar fi intamplat asta, s-ar fi vazut dupa).
Senzatia tampita ca nu se mai opreste odata. Nu mai tin minte in ce parte si cum se misca blocul, totusi stiu ca sigur au fost mai multe \"ruperi de ritm\", sau macar schimbari de ritm si directie. Nu-mi amintesc miscarile pe verticala.
Nu-mi amintesc cand s-a terminat, ci doar am un flash, coboram pe scari, in pijama si ciorapi, si simteam tencuiala cazuta pe jos.
Langa bloc este Parcul Morarilor, iar in parc era o baraca a soldatilor care munceau la amenajarea parcului. Cum era destul de racoare, noi, copiii (vreo 10, as zice, dar nu stiu daca nu cumva eram mai multi), am fost bagati acolo, iar soldatii ne-au dat sa mancam cea mai delicioasa coaja de paine neagra pe care am gustat-o vreodata :harhar:).
Astea sunt flash-urile de dupa cel de pe scari: afara, langa baraca; in baraca, mancand paine; familia unui prieten, afara, stateau toti 4 imbratisati, tacuti, inveliti cu un fash sau ceva asemanator, o imagine care inca ma urmareste.
Asta este tot ce tin minte. Nu mai stiu cand au aparut parintii mei, ce am facut pana sa intram in baraca sau pana la ce ora am stat acolo. Parintii mei, bineinteles, au trecut prin centru, la intoarcere, si vazand toate cladirile daramate de acolo se gandeau cu groaza sa nu gaseasca si blocul 6 la fel. Nu aveau masina, noroc cu un domn care mergea oarecum in aceeasi directie si i-a adus pana la Piata Iancului (parca), de unde au continuat drumul pe jos.
Alte detalii: cel putin 2 pereti de BCA din acasa au fost crapati de sus pana jos; de tencuiala nici nu mai vorbesc. Iar o vecina a iesit din casa in pielea goala. (Asta apropo de expresia: ce nu te omoara te face mai puternic... :hypocrite: )
 
Desi la data seismului din 1977 eram prea mic pentru a avea amintiri proprii (6 luni si o zi), totusi va povestesc aici ceea ce mi-au zis ai mei despre cum au perceput ei fenomenul din acea teribila seara de 4 martie 1977.
Cum spuneam, eram mic atunci, si dormeam in patutul meu de bebelus. Sora mea avea 8 ani si era in camera ei, facandu-si temele pentru scoala. Pe atunci se invata si sambata (daca nu ma insel, seismul s-a produs intr-o vineri, de aceea a ramas acea sinistra data cu eticheta \"Vinerea Neagra\"). Mama era in bucatarie si imi incalzea laptele, iar tatal meu se afla in sufragerie, statea pe fotoliu si urmarea filmul bulgaresc \"Dulce si amar\".
Tata a sesizat primul miscarea, in principal la inceput biblioteca a inceput sa zdrangane (mai bine zis geamurile) si era ca si cum cineva sau ceva ar fi impins-o de jos in sus, vertical. A sesizat si trepidatia podelei. El i-a strigat mamei ca \"iar e cutremur\", inchipuindu-si ca e vorba doar de un seism banal, asemanator celor pe care le-au simtit in lunile si anii precedenti. Intr-adevar, tatal meu mi-a spus ca a simtit multe cutremure relativ mici cu saptamani si luni inainte de producerea seismului major de la 4 martie. Spunea ca erau mici, trepida podeaua si zdranganeau geamurile vreo 4-5 secunde si apoi se oprea. De aceea, si acum initial a crezut ca e la fel, vreun cutremur banal. Dar s-a dovedit, din pacate, ca nu mai era la fel. De data asta, se dezlantuise urgia...La un moment dat, dupa cateva momente in care miscarea parea ca se calmeaza, brusc a simtit o miscare puternica de leganare, de balans, s-a sculat de pe fotoliu dar nu mai putea sta in picioare, a incercat sa ajunga la usa dar era impins inapoi, era ca si cum s-ar fi aflat intr-o barca care era leganata pe valuri. Se auzea un huruit infernal. Mama a vazut, efectiv, cum \"vine peretele\" spre ea, ea stand langa aragaz atunci (incalzindu-mi laptele). S-a speriat, evident, dar imediat a oprit gazele. Cristina a tipat, a iesit ingrozita din camera, fiindca se sparsese geamul de la vitrina. Tata cu greu a reusit sa ajunga la usa de la sufragerie, sa iasa, fiindca miscarea de leganare puternica il impingea mereu inapoi. Lumea din bloc tipa, inspaimantata. In sfarsit, tata a ajuns la mine in camera si m-a luat in brate. Culmea e ca atunci se nimerise sa aiba o criza de sciatica, si i-a fost destul de greu. Cand a ajuns la mine in camera, m-a gasit, cu pat cu tot, ajuns in mijlocul camerei; in locul unde se aflase initiat patutul, cazuse un tablou !! In sfarsit, dupa terminarea cutremurului, pe o bezna completa, iesim toti din casa si am mers cu masina la un loc viran din spatele blocurilor, intr-un spatiu deschis. Tata zicea ca am stat acolo, in masina, vreo 3-4 ore. Un vecin, care locuia la parter, povestea ca a iesit imediat din casa, chiar la inceputul cutremurului, a ajuns la ghena de gunoi si se tinea de marginea de beton pe durata miscarii osilatorii a pamantului. Ceea ce l-a ingrozit mai tare e ca vedea cum se misca blocul, efectiv vedea cum blocul se \"scutura\", cum se deplaseaza prin miscari sacadate, intr-o parte si in alta. Ceilalti vecini erau si ei ingroziti. Evident, dupa seism, au aflat primele stiri, care erau de-a dreptul infricosatoare. Oameni care veneau din oras povesteau ca a picat Casata, ca au cazut multe alte blocuri mari, ca e praf si e sinistru...
In zilele care au urmat, tata mi-a povestit ca au simtit si o serie de cutremure slabe, replici ale socului principal catastrofal din 4 martie 1977.
 
Ar fi bine ca cei care au trăit aşa ceva să-şi povestească experienţele deoarece aceia care nu au simţit un cutremur serios vor fi luaţi prin surprindere. Şi credeţi-mă că va fi mult mai rău decît vă închipuiţi.

Iata ca, in fine, cineva a pus punctul pe i. Exact asta este ideea. Foarte frumos exprimat.
Si chiar si noi ne putem exorcizam demonii seismici...
 
Exista o propozitie intr-o marturie care mi se plimba in minte. Da, cred ca pe langa frica, huruit, scrasnet de pereti, moloz care pica, etc cel mai greu a fost sa simt instabilitatea cladirii. Pentru mine pamantul este stabil, cleios(noroi), flexibil gen nisip, etc dar niciodata in valuri. In tren, metrou, etc esti pregatit sa te zduncini, sa te zgaltai in fel si chip dar sa simti podeaua in valuri si peretii sa \"plece\" in toate directiile nu este de inteles. Efectiv nu intelegi cum se intampla asa ceva. Cumva sunt multe senzatii deodata si nu stii ce sa faci. Este frica, este instabilitate, sunt tot felul de zgomote si peste toate intrebarea...\"rezista blocul\"? In 77 imi amintesc perfect acele momente de \"respiro\", efectiv puteai sa deschizi ochii, puteai sa respiri adanc si sa iti aduni puterile. Desi a fost un cutremur major a avut cateva clipe de \"pauza\" intre directiile de zgaltaire. Fara ele cred ca as fi ramas cu o teama imensa.(seismul din \'86 m-a speriat cu adevarat deoarece acel balans parea ca nu se va termina niciodata. Cutremurul se oprise...nu stiu cum...simteam, stiam... dar balansul nu....si a durat secunde bune. Cel putin asa imi amintesc.)
 
ULYSSE20:55:11 05-03-2007
La cutremurul din 1977 aveam 21 de ani. Eram acasa, aici, in Iasi. S-a zguduit blocul cu 4 etaje in care locuiam cu parintii , iar afara, cind am iesit, se auzea un vuiet enorm, interminabil. Unii colegii erau la facultate. I-am auzit apoi spunind cum cadeau portretele scriitorilor de pe pereti (La Litere) . A doua zi, statuile de pe acoperisul din fata al Univ. ALI.Cuza erau pe jos. Imi voi aminti toata viata. Inclusiv imaginile de la Tv. si jalea din tara. Terra este mai tare decit noi. Dar, sa nu fim tristi ! Mai avem pina alta glaciatiune !

Am gasit aceste cuvinte la un ziar din Iasi(comentarii)
 
mi-am amintit ceva, nu cred ca am spus pagubele - 2 lustre facute praf, vaza mea preferata tandari:ack:, crapaturi deasupra unui prag de usa(era umplutura de ziare cu ipsos), un perete interior deplasat cam 1cm(un perete despartitor cu balconul) si vreo cateva borcane cazute prin camara.
Astea au fost pagubele seismului din \'77.:ack:
 
Am primit de la cineva pe email textul urmator, persoana respectiva l-a gasit undeva pe internet dar nu mi-a spus unde:

Eram la lucru in Germania,la Erlangen, cand in dimineata de Sambata, 5 Martie 1977 m-am trezit mai de dimineata ca de obicei, desi nu trebuia sa merg la lucru; mi-am executat rapid rutina de dimineata,mi-am facut o cafea si m-am instalat la masa sa citesc Bild-ul de Vineri; nu inainte insa sa dau drumul la radio si sa incerc sa reglez pe un post cu stiri scurte si muzica. Era 7 fix si toate posturile dadeau scurte stiri. Cum am pus pe un post la intamplare am si inceput sa aud: “Bucharest, Bucharest, …. ? Toate posturile de radio vorbrau numai de Bucharest !! Ce sa fie asta ? Am ciulit urechile si am adat de un reporter din Belgrad care incercase toata noaptea sa ia legatura cu Bucurestiul fara succes (?!?!?) si care acum astepta vesti de la un coleg care plecase de cu noapte,cu masina, spre Bucuresti si acum ii telefonase de pe drum,din Sibiu, cu ultimile vesti. Ce sa fie asta, legatura cu Bucurestiul intrerupta ? DE CE ? Curand postul pe care eram a dat o scurta emisiune de stiri,“update” si am ramas incremenit ! Aseara, Vineri 4 Martie,la ora 21:23, a avut loc un mare cutremur, 7,2 pe scara Richter dupa statiile seismice germane, care a lovit Sud-Estul Romaniei si destul de grav, Bucurestiul. Legaturile cu Bucurestiul erau inca intrerupte de dimineata si toate posturile se refereau la vesti sosite pe ocolite, in special prin Belgrad. Se spunea ca orasul fusese grav afectat,ca multe blocuri de locuinte erau prabusite,ca inca nu era “power” in oras si ca se lucra in disperare la salvarea victimilor de sub daramaturi.

Curand,in cursul zilei posturile de radio au inceput sa primeasca vesti ceva mai consistente de la reporterii ajunsi in oras. Cutremurele de acest fel nu erau chiar o surpriza in Bucuresti, unde se produceau cu o periodicitate de 35-40 de ani,sursa fiind zona seismica din muntii Vrancei.Ultimul cutremur major in Bucuresti avusese loc la 10 Noiembrie 1940,tot seara, cand cazuse blocul Carlton,din centru,cea mai semeata constructie a Bucurestiului din epoca, (era pe strada Regala,colt cu Bulevardul Balcescu,pe atunci Bratianu), constructie realizata pe beton armat (alaturi de palatul telefoanelor, constructie realizata de americani,in 1932,pe structura metalica,ca in America si care este in picioare si astazi.Ramasesera amintiri intr-adevar zguduitoare de la prabusirea blocului Carlton, unde multa lume fusese surprinsa si blocata in subsolul cladirii,de unde dadeau telefoane disperate si unde au fost inundati pana la urma, fara sa poata sa fie salvati.

De la reporterii ajunsi in oras se spunea despre amploarea istrugerilor,despre eforturile de salvare si,surprinzator pentru multi corespondenti starini,care mai fusesera la asemenea catastrofe recent,despre atitudinea destul de disciplinata si demna a populatiei Bucurestiului. Fusesera in ultimii ani cutremure mari in unele tari din sudul continentului si din Turcia si erau destule posibilitati de comparatie. Populatia Bucurestiului se prezenta mult mai bine ca alte situatii cunoscute de jurnalisti. Si diferentele erau in mod clar mentionate !

Va dati seama cu usurinta cam care era starea mea de spirit cu asemenea vesti despre orasul unde a veam toata familia ! Am incercat imediat sa dau un telefon acasa,dar nu era posibil; nici a doua zi, Dumineca,nu s-a putut lua legatura cu Bucurestiul. Functiona legatura telefonica,dar nu era posibil sa patrunzi – toti bucurestenii,care erau plecati prin Europa si prin lume,telefonau acasa si invers, mai ceva ca de Craciun sau de Anul Nou ! Deabea Luni dimineata a reusit Lelia,sotia mea,sa prinda legatura la Erlangen,sa sune la Siemens,unde lucram si unde m-a gasit si ne-a dat primele vesti despre cine era in viata si despre cine nu mai era. In familia noastra o matuse a Leliei,tanti Sanda,cu care Lelia tocmai vorbise la telefon in seara aceea si stabilisera ce sa ne cumpere tanti din piata adoua zi,a cazut in blocul de la Piata Rosseti,de langa Avantul,colt cu Tudor Arghezi. Tanti Sanda era matusa care o crescuse pe Lelia,dupa ce ramasese singura,fara parinti,la sase ani; era deci ca o mama pentru Lelia.

De la ISPE,o alta veste trista pe care Lelia o primise de dimineat de la o colega: a murit la cutremur,in unul din blocurie vechi din centru, zona Rosseti-Dionisie Lupu, seful nostru, al automatistilor din ISPE, inginerul Nicolae Mirea, specialist de mare valoare, de nivel international si om de inalta tinuta morala. Mirea infiintase, din nimic, specialitatea si atelierul de automatozari al ISPE-ului. Era numai cu doi ani mai mare ca mine si era numai cu o serie inaintea mea la Energetica. Il stiam pe Mirea inca din facultate, de cand ne-am intilnit prima data la o practica, de anul III pentru noi, in vara lui 1956, la termocentrala Fantanele, de pe malul Tarnavei Mici, o termocentrala noua,care atunci cred ca era partial in functiune,(prima etapa). Daca imi amintesc bine, Mirea fusese intr-o deplasare la Galati sau asa ceva si tocmai se intorsese de la drum; daca ar fi avut inspiratia sa mai intarzie o zi,cum se intampla dese ori in deplasari, unde in multe cazuri mai trebuia sa mai ramai o zi sau doua ca sa termini o lucrare …?

Mai tarziu,la ISPE, am avut ocazia sa vad seismograma cutremurului asa cum se inregistrase in Bucuresti. Cutremurul propriu zis durase 72 de secunde, cu o unda de soc primara si o alta unda reflectata din malul inalt,bulgar,al Dunarii, combinatie care in multe locuri din oras daduse un cuplu de torsiune, ce s-a dovedit fatal pentru multe blocuri.La multe cladiri cazute,stalpii structurii erau torsionati,fusesera supusi la cupluri de torsiune,de rasucire. Surprinzator pare si faptul ca in diferite locuridin oras,cladiri asemanatoare ca inaltime,mod de constructie si vechime au avut o soarta foarte diferita.Unele au cazut, altele au rezistat cu diferite grade de avariere.A reesit foarte clar ca unele zone,de ses in special,au fost zgataite mai mult,si ca in schimb pe zonele mai inalte,pe dealuri,ca Dealul Spirei,Dealul Filaret etc solicitarea a fost,in mod vizibil,mult mai slaba.

Dar in asemenea momente de incercare severa,momente unice in viata societatii si sub apasarea unor incercari,care se produc rar sau chiar deloc
pentru unele popoare mai norocoase,se intampla multe lucruri deosebite,iesite din comun,care te imping sa crezi intr-un destin al oamenilor si chiar al grupurilor umane,al natiunilor,adica intr-o programare initiala implacabila,fara drept de apel.Oameni care au iesit din casa atrasi de caini care latrau intaratat sau care cereau afara si la care casa sau blocul s-a prabuzsit in urma lor, imediat ce au iesit pe use; la altii,in vizita,care se grabeau sa ajunga acasa “..ca s-a facut tarziu”, desi gazdele incercau,parca mai mult ca alta data,sa-i mai retina,blocul lor s-a prabusit imediat ce au ajuns acasa.

Trebue sa existe cumva, intr-un mod foarte misterios in orice caz, un fel de programare individuala, de genul vechii zicale romanesti:
“ Ce ti-e scris,in frunte ti-e pus.”
Este evident ca este ceva in aceasta vorba veche,desi nu in frunte ti-e scris,cum spune aceasta frumoasa figura de stil folklorica,ci in codurile genetice din dotarea initiala personala.Acolo este scris cumva destinul fiecaruia.Codurile genetice,care par sa fie in dotatre de la nasterea individului, probabil contin informatii nedescifrate inca si poate unele chiar nesdescifrabile inca multa vreme pentru noi,muritorii de rand. Nu stiu daca toate informatiile acestea initiale pot fi incluse la categoria mesajelor genetice,ereditare. Este evident ca aceasta programare initiala individuala contine mesaje,adica seturi de informatii cu caracter programator,determinant pentru individ. Unele dintre acestea s-au transmis din generatie in generatie de la stramosii individului respectiv,pana la el,iar alte informatii sunt achizitionate cumva in procesul de creatie si la nasterea individului, poate unele chiar si imediat dupa aceea (in primul an poate ? ).

Iata deci ca scriind despre un eveniment asa de aspru,de sever,de trist, deci despre cutremurul de la 4 Martie 77,care a lovit in special Bucurestiul, deoarece aici erau cladiri inalte,realizate pe structura de beton si deci vulnerabile la cutremur,am ajuns sa teoretizam despre destinul individual sau al natiunilor,ca despre o programare individuala,initiala,intima,putin sau chiar deloc cunoscuta.
* * *
Cititorul intelege usor ca fiind departe de orasul si de familia mea implicata in acest eveniment care avea sa schimbe atatea destine, am citit cu infrigurare tot ce se scria in ziare si am urmarit tot ce se spunea la televizor,la news, despre cutremurul catastrofal din 4 Martie 77,iar ulterior am fost foarte atent la tot ce se spunea despre cutremure. Asa cum am amintit mai sus, presa internationala a avut cateva zile Romania si Bucurestiul pe prima pagina,fapt absolut fara precedent dupa cunostiinta mea. Si impresiile au fost in general foarte pozitive,ca despre un popoar curajos,care face fata cu mult curaj unei severe incercari;in orice caz in mod decent,cu stoicism. Nu a aparut nici panica colectiva si nici deznadejdea si dezorganizarea sociala,care au speriat presa in alte cazuri similare recente,de cutremure catastrofale,care au lovit Europa sau Orientul Mijlociu. Ceea ce mi-a intarit convingerea ca desi noi,aici, in Romania, nu suntem chiar Europa de vest,dar in orice caz nu suntem nici Orient,cum in mod gresit suntem tratati sau vazuti de multa lume gresit informata si cam rau intentionata din vest. Categoric, nu !

Revenind la cutremurul din 4 Martie 77,am retinut de la cei mai in varsta care isi aduceau aminte de cutremurul din 1940. Se spunea ca atunci generalul Ion Antonescu,prim ministru si chiar sef al statului (cumva dupa modelul german din epoca) adusese specialisti din Germania care impreuna cu geologii din tara stabilisera ca Bucurestiul este foarte rau amplasat,exact pe o falie si ca orice amplasare mai la Est, la Vest, mai la Nord sau mai la Sud ar fi fost mult mai buna.Orasul fusese amplasat pe criterii de comunicatii,in drumul principal dinspre nord,adica dinspre Europa spre Constantinopol si spre Orient. Se mai spunea ca i se recomandase insistent lui Antonescu sa multe capitala oriunde numai in Bucuresti nu. Antonescu ar fi raspuns atunci ca in plin razboi nu este momentul pentru asemenea schimbare majora,ca schimbarea unei capitale si ca ramane ca dupa razboi “… o sa mai vedem”.Este foarte posibil ca Antonescu sa nu fi fost chiar asa de convins atunci si ca din acest motiv le-a dat un raspuns evaziv.

Oricum,lumea moderna,cu cladiri inalte si foarte inalte mai in toate orasele, ne apare acum ca foarte vulnerabila la cutremure.Au fost atunci,la cutremur, in toata tara peste 1500 de morti,marea majoritate in Bucuresti si foarte multi raniti si schilozi,dar se considera ca fata de amploarea dezastrului natural si de numarul de victime ce se inregistreaza in asemenea cazuri in lume,nici nu a fost prea mult. Societatea la baza si in ansamblu s-a dovedit suficient de sanatoasa,destul de bine organizata si a raspuns corect la solicitare.

Acum,la 28 de ani de la evenimentul descris,cand multa lume a si utat,iar altii nu au aflat niciodata, meditam cu un iz de filozofie morala la caracterul firav al oamenilor prea inclinati spre uitare si spre pierderea pretioaselor invataturi pe care viat ni le tot da. Cutremurul de la 4 Martie 77,a avut printre altele si urmarea ca stapanii de atunci ai tari au decis sa se mute cu locuintele lor pe amplasamentul care s-a dovedit a fi cel mai solid si mai ferit de surprize,adica pe Dealul Spirei. Asa s-a hotarat soarta orasului si s-a declansat campania de ample demolari si de constructii discutabile din anii 70-80 ai secolului trecut, din Bucuresti.

Pe plan personal, cutremurul din 4 Martie 77 si urmarile lui a insemnat si unele modificari importante pentru familai noastra, deoarece a fortat si schimbarea unor decizii majore. Si am motive sa cred ca si in multe alte familii au fost modificari semnificative in viata oamenilor si in deciziile lor.

Revenind acum la grupul nostru,care in Martie 1977 lucram la Siemens, in Erlangen;cei doi colegi ai mei,cu care imparteam apartamentul din Erlangen, aranjsera o excursie de cateva zile la Paris cu un tur foarte convenabil si erau plecati in weekend-ul acela. Eu ramasesem singur acasa,deorece pasaportul meu de serviciu nu era bun pentru excursie. Deplasarea de la Erlangen la Paris era cu un autobuz,cazarea era la un hotel acceptabil,totul foarte bine si mai ales afordabil. La intoarcere unul dintre colegi ne spunea:
“Abia acum inteleg eu,de ce auzeam mereu la radio,la oamenii de pe strada din Paris,la toata lumea,din toate directiile: Bucharest, Bucharest. Ce sa fie asta ? Am decis ca trebue sa fie un efect psihic,ca mi se pare mie ca toata lumea vorbeste,ca spune ceva despre Bucuresti,ca trebue sa fie ceva inselator la mijloc.” Deabea Dumineca seara,cand s-au intors din excursie la Erlangen, a aflat colegul nostru ca nu erau halucinatii si ca in cazul acesta chiar toata lumea vorbea despre Bucuresti !

Mihai A.Semedrea - Toronto 3/6/2005
 
Tot de pe internet:
Nu stiu cati dintre voi vedeau lumina zilei in martie 1977, eu personal aveam atunci 9 ani. Sa stai sa suporti vreo 30 de secunde zgaltaituri mult mai ample, sa vezi cum iti pleaca sifonierul la plimbare prin casa, cum incep sa cada toate obiectele pe care le ai spanzurate pe pereti, auzi bufnituri si zgomote infernale (apropos, stiti com face un tub de televizor cand se sparge langa voi?), pe afara urla sirene si se aud vuituri sinistre de la supapele centralelor termice, iar dupa cele 30 de secunde, paralizat de frica, sa orbecai printr-un intuneric absolut, facand slalom printre obiectele cazute, mutand mobila pentru a debloca usile, sa cobori 8 etaje printre femei isterice si urlete de groaza, sa te tai la talpi in cioburile geamurilor sparte.... Nu stii daca nu esti deja in iad. Ala a fost CUTREMUR.
 
Drumul Taberei, bloc E13 (aproape de intersectia str.Brasov-bdul.Timisoara), etaj 4 din 10, Bucuresti 4 martie 1977


Perceptia cutremurului prin ochii unui copil de opt ani. Imaginile si sunetele de atunci s-au intiparit perfect in memorie, fara a avea noima, pentru ca mai tarziu sa le dau oarecum o explicatie logica.

Parintii mei erau in Militari, in vizita la rude. Eram doar cu bunicii, program de voie...
Urmaream, impreuna cu bunica mea, filmul bulgaresc de la tvr. Imi aduc aminte ca imaginea a devenit secventiala- se vedeau dungi negre orizontale pe ecran la intervale regulate vreo cinci secunde inainte de seism.
Cum nu mai puteam urmari imaginea, m-am ridicat de pe canapeaua din sufragerie cu gandul sa ma joc, un metru mai incolo, cu fratele meu. El avea 3 ani si tocmai isi concepuse o \"cazemata\" din doua fotolii rasturnate langa biblioteca ...era inauntru la adapost cand a inceput cutremurul.
Miscarea verticala nu am sesizat-o (ori ma ridicam chiar in momentul acela de pe canapea, ori nu am memorat-o fiindca era prea stranie, nu o puteam compara cu nimic stiut). M-am asezat pe covor si de acolo am urmarit curioasa tot ce se intampla, Bunica-mea, langa mine.
Apoi a inceput un balans, ba mai incet ba mai tare, de nu se mai incheia...si tot nu stiam ce se petrece. Bunicul meu se afla in bucatarie, a incercat fara succes sa ajunga la noi in sufragerie tinandu-se de peretii holului care-l impingeau de colo-colo, cand ne-a zarit ne-a strigat \"CUTREMUR\"(prima oara in viata mea am auzit cuvantul cutremur)
La biblioteca era un bar, cu o usa masiva ce se deschidea in jos (model clasic la vremea respectiva). Cand era zgaltaiala mai mare, usa a cazut chiar peste cazemata, oprindu-se din fericire intr-un picior de fotoliu, altfel ii spargea capul lui frati-miu...
Lustra se misca puternic si cu zgomot, au cazut carti din rafturi, era un zgomot de fond cu tipete si paraieturi, s-a oprit curentul electric. Pe urma s-a oprit si balansul blocului.
Cum eram noi asa pe intuneric, teferi si nevatamati, bunica-mea a inceput sa ne imbrace pentru afara. In casa era cald si bine si imi amintesc cat de greu m-a convins sa imbrac ciorapi-pantalon. Apoi s-a dat din nou drumul la lumina, auzeam motorul de la lift (amintire neclara pentru ca apoi s-a oprit din nou si fost oprit toata noaptea)
In primul sfert de ora n-am coborat, am stat in pragul usii de la intrarea in apartament, o multime de vecini coborau pe scari in pijamale. Bunicii mei , fiind cu doi copii dupa ei, s-au gandit sa nu ne imbranceasca vreun speriat de vecin, era harmalaie mare, nu atat panica, ci imbulzeala, au ales sa coboare ultimii.
In fata blocului i-am asteptat pe parinti ..
Bunicu\' s-a intors sus in bloc dupa acte si dupa o lanterna (ceea ce confirma amintirea mea neclara cum ca era curent electric la 20min de la cutremur, poate cine stie ce generator de siguranta in caz de avarie...nu luasem lanterna) Parca era ceata afara, desi mama imi spune ca a vazut luna plina pe cer in noaptea aceea ( poate la alta ora? ). Am dormit in Dacie, in spatiu deschis - liber de constructii :worthy: - undeva langa Parcul Moghioros se facuse un fel de camping ad-hoc.. nu eram singura familie care dormea in masina.
Sa ne fereasca Dumnezeu de cutremure...si daca totusi sunt iminente, sanatosi sa fim si sa ramanem.
:ack:
 
Am crezut ca e un concasor linga cinematograful unde eram. Nici nu stiam ce e ala un cutremur. Nu m-am speriat aproape deloc. Dar am luat-o din loc repede spre iesire cu prietena mea.
 
si pt ca azi e 4 martie, sa ne gindim o clipa si la cei cunoscuti sau necunoscuti, care si-au pierdut viata la cutremurul din 77. dumnezeu sa-i odihneasca!
 
Adunate de pe net...cat de reale...nu stiu.

Jean
de Flory - Texas, miercuri, 4 martie 2009 - 17:08
eu am intepenit efectiv de groaza a doua zi, cand am ajuns in Lizeanu, venind din Rosetti (pe Str. Galati, Pta. Gemeni, apoi Str. Eminescu: nu credeam ca a mai ramas cineva in viata din blocul ala al vostru. ani [Citeste] de zile m-au chinuit cosmaruri despre casa scarilor sectionata si despre usile alea ale lifturilor. iti multumesc pentru a fi dat un semn de viata, m-ai ajutat sa scap de inca una dintre spaimele nenumite ale acelor ani


C U T R E M U R
de Jean(Vizitator), miercuri, 4 martie 2009 - 16:24
revin pentru a povesti ce ma impresionat cel mai mult.A treia sau a patra zi dupa cutremur ,cand identificam mortii impreuna cu militia(mai era de fata si um reporter de la Rominia Libera-parca Anton Uncu il chema-am dat de cadavrul [Citeste] unei fetite de 8 sau 9 ani pe care o cunosteam de cind se nascuse.O chema Delia Gadarauteanu si locuia cu parintii la etajul 8 (ultimul apartament a scarii).O fetita frumoasa ca o zana.Din relatarile parintilor in momentul cutremurului statea pe un scaun in bucatarie.Ruptura planseului s-a efectuat chiar sub scaunul ei.CE TRAGEDIE.Odihneasca-se in pace!


C U T R E M U R U L
de Jean(Vizitator), miercuri, 4 martie 2009 - 16:06
Aveam 32 de ani si eram locatar intr-un ap. din scara A al blocului din Lizeanu.Eram acasa cand a lovit cutremurul.Am ramas in viata deoarece s-a blocat usa de la intrare si nu am putut sa ies pe scara care [Citeste] practic nu mai exista.Ne-am evacuat pe la scara a doua intrand prin apartamentele vecine(spargand geamurile ornamentale care delimitau balcoanele).Adoua zi,revenind in apartament am constatat ca disparuse camera si jumatate din sufragerie-ruptura se facuse pe diagonala sufrageriei-Zilele urmatoare am participat impreuna cu militia la identificarea mortilor deoarece locuiam in acel bloc din 1961 (cind s-a dat in folosinta si cunosteam toti locatarii)Acolo au murit 18 oameni dintre care 16 locatari din bloc,un barbat venit in vizita si altul care era linga usa agentiei Loto.Ana Muresan care era primar sector 2 a aprobat taierea unui stalp de rezistenta ptr. a introduce o masina DACIA in vitrina agentieiAsta este povestea adevarata a prabusirii scarii blocului din Lizeanu la cutremur.


jale mare
de swiss made(Vizitator), miercuri, 4 martie 2009 - 13:56
io eram pitic pe vremea aia si abia intelegeam ce e in jurul meu. tot ce imi amintesc este un bloc inalt caruia i se vedeau din strada usile de la lift. toate. de sus pana jos.


inepuizabila \"inventivitate\" romaneasca
de Flory - Texas, miercuri, 4 martie 2009 - 06:17
nici blocul \"Avantul\" din Ptsa. Rosetti, nici cel de la Scala si nici cel de la Lizeanu nu s-ar fi prabusit daca nu ar fi fost distrusi stalpii de rezistenta: in Rosetti au facut garaj subteran (locuiam in zona, stiu [Citeste] exact cand s-a facut lucrarea, cu vreo cateva luni de zile inainte de cutremur), la Scala au modificat portiunea de pe coltul strazii sa prelungeasca cofetaria iar la Lizeanu (colt cu Sos. Stefan cel Mare) au taiat portiunea de la parter a stalpilor de rezistenta din agentia loto-pronosport sa faca loc pentru un jaf de Dacie pe care il tineau in vitrina. si atunci, ca si acum, tot soiul de zmecheri dispuneau dupa bunul plac de vietile celorlalti si nimeni nu sufla un cuvant, nu spunea nimic, nu opunea nici o rezistenta. pai...


Bunicul meu a scapat de la Blocul Carlton
de Dragos din Norvegia(Vizitator), miercuri, 4 martie 2009 - 00:01
Nascut in 1923, era ucenic de croitorie pe Lipscani si mergea la un client din Carlton sa-i duca costumul. Cand a inceput totul era la etajul 7, lumea a fugit spre lift, dar el nu a mai apucat. Toti cei [Citeste] care au intrat in lift au murit. El a stat 9 ore sub daramaturi si s-a trezit abia la spital. Supravietuitorii de la Carlton au fost vizitati la spital de Antonescu cu sotia si Regele cu mama sa. Bunicul meu a primit 2 mii de lei si un costum de haine. Printre cei 9 scapati din Carlton au fost pompierul de pe terasa ce facea garda la alarma antiaeriana, si un evreu bogat, care a fost a 2-a zi dus direct in Elvetia. In 1971 bunicul meu a fost vizitat de un batran. Acel batran era pompierul care l-a salvat, i-a aratat o poza alb-negru de atunci si i-a spus ca 31 de ani s-a tot intrebat daca acel copil de 17 ani a scapat. Bunicul meu a murit anul trecut, la varsta de 85 de ani.



Blocurile noi din Damaroaia si Domenii
de vizitator(Vizitator), marţi, 3 martie 2009 - 22:59
Nu am invatat nimic nici din experienta noastra si nici din a Turciei. In prezent in Damaroaia se construiesc blocuri de 3 etaje in regie proprie intr-un timp record. Constructorii sunt romi fosti dealeri de masini second hand care s-au [Citeste] reprofilat rapid. Construiesc superrapid cu 400-500 de euro pe m2 si vand intre 1500- 2000 euro m2.Prind un loc intre case si acolo construiesc blocul pe intreaga suprafata a terenului cu binecuvantarea tovarasilor de la Primaria sectorului 1.Dar asa cum s-a intamplat in 1977 avantajul ca ai loc de inmormantare asigurat. Transportul e gratuit (nu cu dricul ci cu buldozerul)
 
Prea multe nu va pot spune. Aveam 8 ani. Intamplarea (daca pot sa spun asa) a facut ca in perioada respectiva sa fiu in vizita la bunici in judetul Dambovita.
Nu stiam ce se intampla. Nu voi uita niciodata acel vuiet cumplit premergator cutremurului. Apoi zgomotul facut de geamurile care vibrau.
Felicit deschiderea acestui subiect -chiar daca unele amintiri inca ne dau fiori pe sira spinarii.
 
In seara zilei de 4 Martie ma aflam impreuna cu 3 colegi, o fata si doi baieti, veseli nevoie mare ca scapasem de cursuri, aveam pe atunci 24 de ani...si ne aflam pe trotuarul dintre CC si biserica Cretzulescu, cand au inceput discutiile dintre noi! Eram singura care voiam sa mergem la cofetaria Casata la un profiterol, si ca sa-i intarat si mai mult le aratam dunga alba a unui nor care trecea pe langa superba luna, spunandu-le ca aia e frisca de la inghetata!
Am coborat impreuna spre statia de autobuz de la Sala Palatului spre Drumul Taberei.In fine am ajuns acasa si voiam sa inregistrez muzica...si s-a pornit zgaltaiala nene, , auzeam scrasnetul fiarelor din peretii de beton, tatal meu m-a acoperit cu trupul sau si striga vecinilor sa nu o ia pe scari, mama era vai de ea...am coborat si ne-am refugiat in masina, impreuna cu vecinii care aveau un pekinez care dormita. A doua zi am vazut dezastrul si am aflat cu stupoare ca acolo unde voiam sa merg la \'Casata\' nu mai era decat un maldar de pamant...Chestia e cea cu dunga alba de pe cer........am vazut-o de trei ori, si de atunci ma uit mereu, 1)Veneam de la tara si pe campul verde am vazut in zare ca se ridica din pamant o dunga alba si ai spuneam mamei ca va fi cutremur, ajunsi in Buc. pe la piata 1 Mai am vazut lume pe strada si am aflat ca a fost cutremur!2) Ne pregateam sa fugim la mare m-am sculat am vazut dunga si am taiat-o la pranz, ne-a zgaltait, iar ultima oara la ultimul am \'fugit\' la un var pe langa Buc. si a fost !Tot am citit poate ca mai e cineva care sa fi observat fenomenul asta, amintiti-va va rog poate cine stie....
 
Sa va povestesc si cum a fost in 4 martie 1977.

Nascut fiind la data de 5 Martie 1971,in ziua de 4 martie, fusesem cu mama in oras, pe lipscani si zonele limitrofe,sa-mi cumpere pantofiori...

Imi aduc aminte ca mi-a luat o pereche de pantofi \"Scarpi\" made in Italy :32: , si ca am mincat 2 baclavale de la o patiserie de pe acolo.

Am plecat spre casa, pe la 8 parca am ajuns, din ce-mi aduc aminte.

Mama nu mai stiu ce a facut insa in casa in acea seara eram oficial 3 persoane, mama, eu, si bunica-mea.

Matusi-mea era plecata cu prietenul ei in oras, la restaurant, am sa va spun mai incolo, la care...
Ce-mi aduc aminte este era un film, si bunica-mea in stilu-i caracteristic, se uita la film, si incalzea ciorba... :sad:

Mai retin ca aveam tortul pe balcon(facut de ea), pus pe butoiul de varza, si mai erau 10 sticle de bere Gambrinus de 1 litru,tot in balcon, deoarece miine urma ziua mea de nastere, faceam 6 ani, si venea si unchi-miu cu sotia lui, si ceva prieteni de familie sa ma sarbatoreasca.

Eu eram foarte fericit,urma sa maninc din tortul foarte bun si siropos, de pe balcon...

Imi aduc aminte(prin frinturi) ca m-am uitat idata la ceasul rusesc de pe vitrina, ca pe a 21 si 15-16 minute.
Am uitat sa mentionez, stau in Dr Taberei, la Piata Moghioros, blocul OD 1 , la etajul 8 din 9, blocul fiind cel paralel cu linia actuala a tramvaiului 41, linia lui 8 pe acea vreme...

Urmeaza partea de frinturi, cind a inceput cutremurul, imi aduc aminte ca au inceput sa zangane geamurile de la vitrina,au cazut pahare din ea si s-au spart, dupa care tipete de la bunica-mea, \"aoleu e cutremur\", m-am trezit (nu stiu cum) in genunchi pe holul de la intrare, incercind sa ma inchin si ma rugam \"opreste doamne, opreste doamne, nu reau sa mor\", dupa care fost luat de sus (sub brat) de mama, si a coborit cu mine pe scarile blocului, in timp de era un sunet foarte infundat, mascat de tipete,si scrisnituri, si evident de catre bunica-mea care tipa ca luase foc ceva in bucatarie...

M-am trezit cu mama jos, la parter si am iesit, unde deja erau aproape toti vecinii adunati, care mai decare vociferind...

Auzisem de cutremur dar nu stiam ce e decit ca daca e mare se darima tot...
Mama coborise cu mine in chiloti(ea), si cu o bluza,iar dupa ceva timp, a coborit si bunica-mea, cu niste haine, dupa ce a stins focul din bucatarie(de varsase ciorba si nu stiu ce zicea ca luase foc)...

Nu retin cind s-a stins lumina,insa retin bine ca parca mama sarea treptele cu mine,nu ca le cobora normal...

Mi-a zis mai incolo ca nu putea cobori, si ca era pur si simplu \"aruncata\" toate treptele odata, singura chestie de care se putea tine fiind mina curenta a scarilor...

Probabil acesta a fost balansul lateral de dupa unda principala...
Urmeaza iar frinturi, imi aduc caminte ca a venit unchi-miu tocmai din cartierul rahova, impreuna cu sotia lui, sa vada ca sintem bine, si ajunsesera zvonurile despre blocul cazut in militari, si dezastrul din centru...

Ajunsesem in militari, unde am vazut acel bloc cazut pe tramvai, si era un vacarm de nedescris, parca o liniste totala, desi urlau sirenele de la masinile de salvare si pompieri...

Nu-mi mai aduc aminte cind m-am revazut cu matusi-mea in acea seara, insa din ce am aflat de la ea, fusese cu prietenul ei si cu niste amici, ghiciti unde?
la Restaurantul Dunarea...

Au plecat cu 30-40 minute inainte, de dezastru...

Am ajuns pina la urma acasa,si stateam tematori, se zvonea de inca unul pe la ora 4-4:20, insa pina la urma am adormit.

Cind ne-am trezit,am vazut cu stupoare ca tot ce era pe balcon, era darimat(erau si niste rame de lemn de la un pat mai vechi, care culmea, una dintre ele, a cazut

peste butoiul de varza, unde era tortul meu, protejundu-l astfel...

Fusese doar un pic indoita crema, intr-o parte, in rest, neatins..

Din cele 10 sticle de bere cite erau pe balcon, au ramas exact 3,DOAR 3, exact cite persoane eram in caza cind a inceput...

Nu stiu ce sa mai zic.

Am plecat pe urma in centru sa vedem ce s-a intimplat, si am ramas marcat de ceea ce am vazut atunci, acolo...

Cam asta ar fi povestea mea, ceea ce imi mai aduc aminte de atunci...
 
De la 8 pe scari? Aoleo, ai avut noroc ! Niciodata sa nu mai fugiti pe scari :sad:
 
Crede-ma ca in momentele alea ,nu gindesti, ce si cum...
Disperarea atinge cote maxime, si nu realizezi decit ca ceva iti spune sa iesi afara, in strada...
Nu pot sti ce a gindit mama mea in acele momente, insa...

Si asa, acum am o stare tensionata si am avut vre-o 2 junghiuri acum 2-3 ore in timpla dreapta de am zis ca mi-a bagat un piron...
Sper sa nu fie un semn rau.:sad:
 
Tatal meu in 77 avea un Mercedes bot de cal, era pe la obor in masina asta, si imi spunea ca sareau liniile de tramvai in sus, dansau impreuna cu asfaltul, iar masina se ridica odata cu asfaltul.
Vazuse blocul obor cum se clatina, ne-a zis ca se misca stanga dreapta la inceput, iar apoi sus jos, si se vedeau magazinele de la parterul blocului cum se ridicau in sus si ele.
Mercedesul asta a ramas cu o trauma dupa cutremur, aripile masinii erau indoite, din cauza rotilor, rotile au lovit puternic in aripile masinii si le-au strambat.
 
Back
Sus