In 77 avem 8 ani si nu-mi aminteasc prea bine tot ce s-a intamplat atunci dar o sa incerc totusi.
Tin minte ca veneam cu parintii de la bunici si eram in tramvai. Tocmai lua curba de pe Sevastopol pe Clopotarii Vechi si lumea se cam enervase deoarece credea ca vatmanul a abordat cu viteza prea mare curba si de aceea tramvaiul se zguduia puternic. Cum am iesit din curba a mai mers cativa metri si s-a oprit deoarece cazuse curentul. In acel moment am observat pe geam casa de vis-a-vis de spitalul G.Alexandrescu. Era lumina dar lustra care o vedeam se balansa foarte violent. Atunci a cam realizat toata lumea din tramvai ce se intamplase. Am coborat cu totii din tramvai si am luat-o spre Iancu de Hunedoara. Nu stiu daca era o impresie sau nu dar parca blocul din fata inca se misca. Lumea deja iesea in strada, se auzea un fel de vuiet si cerul parea mai rosiatic decat lumina obisnuita data de lampile de iluminat. Au inceput sa se auda sirenele de salvare, pompieri, militie. Aparent din cate am observat nu se vedea nimic cazut sau distrus pe Clopotarii Vechi sau pe Iancu de Hunedoara. Am intrat pe strada pe care locuiesc si am vazut pana acasa un gard de zidarie pus la pamant cateva tigle si un cos cazut in strada. In rest toate pareau la locul lor. Oricum era noapte afara si nu se vedea prea bine. Pe lumina aveam sa constat ca sunt o gramada de case fisurate serios pe toata strada. Am ajuns acasa unde ne asteptau ceilalti bunici. Bunicul era usor zgariat de la niste tencuiala cazuta in casa deoarece prima grija in timpul seismului a fost sa se asigure ca sunt toate focurile stinse in casa.
In afara de tencuiala cazuta pe culoarul dintre baie si bucatarie am constata ca una dintre fatade (Sud) se desprinsese si puteai sa bagi palma prin fisurile din ambii pereti. E vorba de partea centrala a fatadei care era in consola cat tinea camera mea - a fost sprijinita cu doua blocuri de beton si de atunci n-a mai avut tendinte expansioniste la nici un seism de dupa 1977. In rest in casa a cazut o singura sticla in camara iar in sufragerie doar vitrina cu televizorul aflate pe peretele estic. Pe acelasi perete se afla si o biblioteca cat tot peretele. N-a cazut nici o carte din ea si sincer nu inteleg cum a cazut vitrina respectiva mai ales ca s-a spart un singur bibelou din ea iar televizorul care era pe ea i s-a spart rama din fata dar atat. A pornit fara probleme cand i-am dat drumul. Nu mai stiu exact dupa cate zile am fost cu tata la plimbare spre Lizeanu si am vazut blocul de acolo tasat si inclinat spre strada. In centru am ajuns si mai tarziu asa ca nu am apucat sa mai vad mare lucru. Imi mai aduc aminte de o cladire undeva in apropiere de Piata Romana care era compusa din doua corpuri laterale si unul central. Cel central colapsase aproape total. In concluzie la ceea ce imi aduc eu aminte de atunci a fost cel mai violent seism din viata mea avand in vedere urmarile. Toate celelalte care au urmat n-au facut nici 10% din pagubele de atunci.
Tin minte ca veneam cu parintii de la bunici si eram in tramvai. Tocmai lua curba de pe Sevastopol pe Clopotarii Vechi si lumea se cam enervase deoarece credea ca vatmanul a abordat cu viteza prea mare curba si de aceea tramvaiul se zguduia puternic. Cum am iesit din curba a mai mers cativa metri si s-a oprit deoarece cazuse curentul. In acel moment am observat pe geam casa de vis-a-vis de spitalul G.Alexandrescu. Era lumina dar lustra care o vedeam se balansa foarte violent. Atunci a cam realizat toata lumea din tramvai ce se intamplase. Am coborat cu totii din tramvai si am luat-o spre Iancu de Hunedoara. Nu stiu daca era o impresie sau nu dar parca blocul din fata inca se misca. Lumea deja iesea in strada, se auzea un fel de vuiet si cerul parea mai rosiatic decat lumina obisnuita data de lampile de iluminat. Au inceput sa se auda sirenele de salvare, pompieri, militie. Aparent din cate am observat nu se vedea nimic cazut sau distrus pe Clopotarii Vechi sau pe Iancu de Hunedoara. Am intrat pe strada pe care locuiesc si am vazut pana acasa un gard de zidarie pus la pamant cateva tigle si un cos cazut in strada. In rest toate pareau la locul lor. Oricum era noapte afara si nu se vedea prea bine. Pe lumina aveam sa constat ca sunt o gramada de case fisurate serios pe toata strada. Am ajuns acasa unde ne asteptau ceilalti bunici. Bunicul era usor zgariat de la niste tencuiala cazuta in casa deoarece prima grija in timpul seismului a fost sa se asigure ca sunt toate focurile stinse in casa.
In afara de tencuiala cazuta pe culoarul dintre baie si bucatarie am constata ca una dintre fatade (Sud) se desprinsese si puteai sa bagi palma prin fisurile din ambii pereti. E vorba de partea centrala a fatadei care era in consola cat tinea camera mea - a fost sprijinita cu doua blocuri de beton si de atunci n-a mai avut tendinte expansioniste la nici un seism de dupa 1977. In rest in casa a cazut o singura sticla in camara iar in sufragerie doar vitrina cu televizorul aflate pe peretele estic. Pe acelasi perete se afla si o biblioteca cat tot peretele. N-a cazut nici o carte din ea si sincer nu inteleg cum a cazut vitrina respectiva mai ales ca s-a spart un singur bibelou din ea iar televizorul care era pe ea i s-a spart rama din fata dar atat. A pornit fara probleme cand i-am dat drumul. Nu mai stiu exact dupa cate zile am fost cu tata la plimbare spre Lizeanu si am vazut blocul de acolo tasat si inclinat spre strada. In centru am ajuns si mai tarziu asa ca nu am apucat sa mai vad mare lucru. Imi mai aduc aminte de o cladire undeva in apropiere de Piata Romana care era compusa din doua corpuri laterale si unul central. Cel central colapsase aproape total. In concluzie la ceea ce imi aduc eu aminte de atunci a fost cel mai violent seism din viata mea avand in vedere urmarile. Toate celelalte care au urmat n-au facut nici 10% din pagubele de atunci.
