• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

Marturii de la cutremurul din 4 martie 1977

In 77 avem 8 ani si nu-mi aminteasc prea bine tot ce s-a intamplat atunci dar o sa incerc totusi.
Tin minte ca veneam cu parintii de la bunici si eram in tramvai. Tocmai lua curba de pe Sevastopol pe Clopotarii Vechi si lumea se cam enervase deoarece credea ca vatmanul a abordat cu viteza prea mare curba si de aceea tramvaiul se zguduia puternic. Cum am iesit din curba a mai mers cativa metri si s-a oprit deoarece cazuse curentul. In acel moment am observat pe geam casa de vis-a-vis de spitalul G.Alexandrescu. Era lumina dar lustra care o vedeam se balansa foarte violent. Atunci a cam realizat toata lumea din tramvai ce se intamplase. Am coborat cu totii din tramvai si am luat-o spre Iancu de Hunedoara. Nu stiu daca era o impresie sau nu dar parca blocul din fata inca se misca. Lumea deja iesea in strada, se auzea un fel de vuiet si cerul parea mai rosiatic decat lumina obisnuita data de lampile de iluminat. Au inceput sa se auda sirenele de salvare, pompieri, militie. Aparent din cate am observat nu se vedea nimic cazut sau distrus pe Clopotarii Vechi sau pe Iancu de Hunedoara. Am intrat pe strada pe care locuiesc si am vazut pana acasa un gard de zidarie pus la pamant cateva tigle si un cos cazut in strada. In rest toate pareau la locul lor. Oricum era noapte afara si nu se vedea prea bine. Pe lumina aveam sa constat ca sunt o gramada de case fisurate serios pe toata strada. Am ajuns acasa unde ne asteptau ceilalti bunici. Bunicul era usor zgariat de la niste tencuiala cazuta in casa deoarece prima grija in timpul seismului a fost sa se asigure ca sunt toate focurile stinse in casa.
In afara de tencuiala cazuta pe culoarul dintre baie si bucatarie am constata ca una dintre fatade (Sud) se desprinsese si puteai sa bagi palma prin fisurile din ambii pereti. E vorba de partea centrala a fatadei care era in consola cat tinea camera mea - a fost sprijinita cu doua blocuri de beton si de atunci n-a mai avut tendinte expansioniste la nici un seism de dupa 1977. In rest in casa a cazut o singura sticla in camara iar in sufragerie doar vitrina cu televizorul aflate pe peretele estic. Pe acelasi perete se afla si o biblioteca cat tot peretele. N-a cazut nici o carte din ea si sincer nu inteleg cum a cazut vitrina respectiva mai ales ca s-a spart un singur bibelou din ea iar televizorul care era pe ea i s-a spart rama din fata dar atat. A pornit fara probleme cand i-am dat drumul. Nu mai stiu exact dupa cate zile am fost cu tata la plimbare spre Lizeanu si am vazut blocul de acolo tasat si inclinat spre strada. In centru am ajuns si mai tarziu asa ca nu am apucat sa mai vad mare lucru. Imi mai aduc aminte de o cladire undeva in apropiere de Piata Romana care era compusa din doua corpuri laterale si unul central. Cel central colapsase aproape total. In concluzie la ceea ce imi aduc eu aminte de atunci a fost cel mai violent seism din viata mea avand in vedere urmarile. Toate celelalte care au urmat n-au facut nici 10% din pagubele de atunci.
 
Am citit ca in '77, cutremurul a durat cam 56 de secunde, corect? Mi se pare o eternitate sa fii zgaltait timp de 1 minut, indiferent unde te-ai afla. Intrebarea mea este, din cele 56 de secunde, cate au fost cele de maxima intensitate, sau cele fatale...?
 
Durata unui cutremur e un parametru complex. Chiar daca facem abstractie de durata inregistrarii, si luam in calcul doar durata perceptibila a miscarii pamantului, aceasta depinde de natura solului, de marimea seismului, mecanismul acestuia, plus ca exista o componenta legata de reactia cladirii la miscarea pamantului. In general, cutremurele adanci au o durata perceptibila mai mare decat cele crustale. In cazul celor din Vrancea, evenimentele majore au o durata care poate fi de cca. 1 minut, 1-2 minute, chiar 2 minute in cazul seismelor din 1802 si, se pare, 1908. Totusi, in special in cazurile din trecut, sunt multe aspecte subiective in aprecierea duratei.
 





















Prin amabilitatea colegului, LUCA de pe alt forum, impreuna cu multumiri pentru pozele de mai sus.






































































































 
multumeste-i prietenului tau din partea noastra, DjLeco! si-ti multumim si te ca le-ai pus
 
I-am multumit!

Multe dintre poze, imi aduc aminte realitatea acelor vremuri, chiar daca aveam 6 ani fara 1 zi, in 4 martie 1977...

EDIT:

Ar fi interesant daca ar putea pune cineva o descriere a zonei, pentru fiecare poza in parte, eu imi amintesc cea de la Lizeanu, cea de la Dunarea, cea din Militari, putin mai greu cu restul...
 
'77, Bacau (Republicii 49 ? etaj 3). 9 ani. cu 2 zile inainte am fost in Bucuresti la un control la spitalul Brancovenesc (o tija pe un femur).

imi amintesc ca era un film bulgaresc la TV (Dulce si amar ?). cand a inceput scuturatura, m-a luat taica-meu in brate, fuga pe holul apartamentului. apoi bezna electrica peste huruitura si clatinat. cel mai intens moment a fost cand amauzit zgomot de sticla sparta, care s-a dovedit a fi mai tarziu biberonul baietelului unor vecini de palier.

apoi noaptea petrecuta la parterulul blocului, pe la 2-3 am retragere in apartament si a venit si o replica cu palpairea electrica de rigoare.

TVR nu avea nimic e transmis. la radio si mai putin, cred ca atunci am inceput sa cresc cu Europa Libera in surdina alaturi, la un radio cu tuburi (Select 2 ?).

dupa 30 zile am revenit in Bucuresti la control medical, nu imi amintesc pe unde am traversat orasul (in masina unui binevoitor) - imi amintesc sigur ca am vazut un bloc retezat pe diagonala, covoare atarnand in camere retezate pe diagonala si coloana liftului retezata la fel - nu imi amintesc sa fi vazut si cabina... unde o fi fost?

la Brancovenesc ortopedie inca se mai opera non stop si totusi medicii si-au facut timp pentru un copil.

dincolo de imaginile de dimensiune apocaliptica, cu mintea de acum analizez cata imprudenta a marcat seara si noaptea acelui seism.


in lipsa unui later edit: @DjLeco: multumim!
 
Ana BM a spus:
Am citit ca in '77, cutremurul a durat cam 56 de secunde, corect? Mi se pare o eternitate sa fii zgaltait timp de 1 minut, indiferent unde te-ai afla. Intrebarea mea este, din cele 56 de secunde, cate au fost cele de maxima intensitate, sau cele fatale...?
Da, dau marturie ca intr-adevar pare o eternitate sa fi zgaltait in halul ala chiar si zece secunde, darmite 50 sau mai mult. Am simtit foarte clar in 1977 mai multe faze absolut delimitabile in timp. Aud ca unii spun chiar ca ar fi putut fi vorba de fapt de mai multe cutremure consecutive. Certific ca asta a fost si impresia mea, ca a fost intai un mic cutremur declansator, apoi unul principal si apoi o replica imediata. De asta poate ca nici nu au mai urmat alte replici comparabile.

Deci:

1. Cateva secunde a existat o miscare aproape imperceptibila, ca un zornait fin produs de trecerea unui vehicul pe strada. Fiind in picioare, nu am simtit miscarea cladirii, insa m-am tot intrebat vreo doua-trei secunde de ce zangane prin casa lucrurile fara motiv...

2. A urmat o foarte scurta pauza, dupa care a avut loc un soc unic, ca o framantare de aluat imensa, deci cu componenta verticala absolut stupefianta, combinata cu miscare orizontala pe doua directii, ca de rotatie. A fost momentul in care puteai fi trantit la pamant daca nu te sprijineai de ceva. Parea ca mai rau de atat nu se poate, dar a incetat tot atat de brusc cum incepuse. Si in 1990 a existat acel prim soc vertical, dar mult, mult mai slab.

3. Dupa o noua pauza, a inceput dansul adevarat: miscare continua, dar cu mari variatii de intensitate (spre deosebire de 1986 cand miscarea a fost ritmica si monotona de la inceput la sfarsit). A atins la un moment dat ceva ce credeam a fi apogeul si parca incepea sa se linisteasca.

4. Dar m-am inselat. Partea cea mai urata abia incepea. Acum leganarea era combinata cu zgaltairea, deci frecvente lungi si frecvente scurte deopotriva, si la un moment dat ceva atat de rau incat parea a fi totul fara de speranta. Nu as putea descrie exact acel moment, eram complet depasit de situatie. Sa nu uitam zgomotul peretilor care se indoaie.

5. A mai urmat apoi inca un pachet lung de oscilatii bune, dar in descrestere evidenta de intensitate, cu unele reveniri.

6. Inca multa vreme miscarile au continuat tot mai amortizate, ca om leganare usoara de vapor, adica faza de incetare si de sosire a ultimelor unde reflectate.

Desi de la inceput mi-am zis ca asa ceva trebuie sa fie un cutremur puternic, recunosc ca dupa ce s-a terminat am luat foarte in serios si ipoteza de a fi inceput un razboi atomic in lume. Nimic din experienta anterioara a simturilor nu te poate pregati pentru asa ceva. Doar credinta poate sa-ti fie de folos in astfel de momente.

Referitor la "momentele fatale" pentru cladiri, ele au fost diferite de la caz la caz, incepand chiar cu pct. 2. Ba chiar a existat se pare si o prabusire petrecuta la catva timp dupa incetarea seismului (parte din blocul lui Caragiu). Ca sa nu mai vorbim de riscul de incendiu sau explozie, care ramane iminent ore intregi dupa cutremur. Din cauza asta, niciodata nu voi lauda ideea de a ramane in cladire, asa cum cere ISU. Organele de interventie vor cat mai putina aglomeratie pe strazi si ii inteleg perfect. Dar cu ce pret? Oricum, interventiile apar doar dupa 20-30 de minute in cel mai bun caz, iar telefoanele nu vor functiona deloc ore in sir sau chiar zile in sir. Singurul lucru de evitat este sa pleci cu masina. N-ai avea nici o sansa sa te indepartezi prea mult intr-un oras dens construit.
 
Multumim mult, Arhi Tect, este una dintre cele mai bune descrieri pe care am citit-o...cel putin pentru cutremurul din 1977. Poate poti completa cu ceva amintiri si de la seismele din 1986, 1990 si 2004 ? Gasesti imediat topicurile, tot in sectiunea asta de Marturii.
 
GeoX a spus:
Multumim mult, Arhi Tect, este una dintre cele mai bune descrieri pe care am citit-o...cel putin pentru cutremurul din 1977. Poate poti completa cu ceva amintiri si de la seismele din 1986, 1990 si 2004 ? Gasesti imediat topicurile, tot in sectiunea asta de Marturii.
Sigur in orice marturie este vorba si de o doza de subiectivism, precum si de influenta unor factori locali de teren sau constructii. Dar am incercat sa decantez din memorie cat mai exact impresiile. Voi face acest lucru si pentru celelalte cutremure.
 
Aveam 17 ani si nu stiam mare lucru despre cutremure. Primul cutremur pe care mi-l amintesc , este cel din 1976, seara tarziu sau noaptea, ai mei dormeau iar eu citeam in sufragerie. Imi amintesc de o leganare usoara, de scurta durata. Priveam linistita lustra care se balansa si nu am avut nicio reactie. A doua zi le-am spus parintilor ca a fost cutremur iar mama mea a spus: sa ne fereasca Dumnezeu de unul mare ! Atunci mi-au povestit despre cutremurul din 1940, despre blocul Carlton si despre reactia animalelor (mama locuia intr-o comuna aproape de Bucuresti). In seara de 4 martie, priveam, impreuna cu tatal meu filmul bulgaresc "Dulce si amar". Eram pe canapea si am simtit o usoara leganare, moment in care l-am privit pe tata si am zis calma : e cutremur. Dupa cateva secunde o miscare violenta si tata mi-a zis : e puternic, iesi afara , in timp ce el s-a repezit in dormitor s-o scoata pe mama. Ajunsa la usa, pe un hol ingust, eram aruncata din un perete in altul si nu reuseam sa deschid iala, am reusit intr-un final, am iesit in holul blocului (locuiam la parter) si in momentul in care am iesit din bloc am vazut pamantul unduindu-se. Cerul era rosu ! Dupa ce s-a terminat totul, tata a intrat in casa si ne-a adus imbracaminte (eram in camasa de noapte si desculta) si am ramas cateva ore afara de frica replicilor! Spre dimineata am intrat in casa cu toti vecinii de la etajele superioare (toti inspaimantati ) la lumina lumanarilor. Telefon, curent, gaz oprit, doar la radio se dadeau comunicate. Spre dimineata a ajuns acasa un var, care fusese surprins de cutremur la universitate, inspaimantat de ceea ce vazuse. Facuse un soc, in acele momente i-a crescut barba si avea pete albe pe fata(era unul care se barbierea in fiecare dimineata ). Oricum, a fost inspaimantator si nu imi doresc sa mai retraiesc asa ceva, cum nu doresc nimanui.Aceasta experienta m-a marcat pe viata si mult timp dupa aceea imi era teama sa dorm.
 
Referitor la roiul de sute de microseisme precursoare din zilele de 1-4 martie 1977 (amintite in alt topic), este interesanta relatarea pe care mi-a facut-o la vremea respectiva o persoana foarte credibila si avand pasiune pentru gradinarit. Cu doua-trei zile inainte de marele cutremur, aceasta a observat cu stupefactie cum toate ramele au iesit din pamant, desi in zona respectiva vremea era inca destul de rece si chiar persista zapada in strat de cativa cm la umbra. Alte persoane au relatat ca, inainte cu vreun minut-doua, au inceput cainii de peste tot sa latre foarte puternic in cor.

O coincidenta bizara face ca la cutremurele din 1940 si 1977, Romania sa se fi aflat exact dupa cele mai prospere economic perioade din istoria ei. In 1938-39 s-a inregistrat un varf proeminent in dezvoltare, iar in 1975-76 a fost urmatorul varf, nedepasit nici pana astazi. Seismele respective au gasit Romania tare pe picioarele ei si efectele au putut fi relativ usor inlaturate. Dupa ambele evenimente, Romania a avut parte de perioade sumbre, respectiv razboiul mondial in primul caz si recesiunea de dupa 1978 in cel de-al doilea caz.
 
Peste 2 ore si 20 minute, incepea NEBUNIA, acum 39 ani...

La ora asta, acum 39 ani, eram pe undeva pe calea Victoriei, pe linga magazinul Zimbrul.
 
OD 16, scara F. pe 4 martie '77, cam la 15 minute dupa cutremur, eram langa ruinele blocului.
https://www.google.ro/maps/@44.4342...4!1sikinaWgu4-5CZjiXcXSQXw!2e0!7i13312!8i6656

99iamf.jpg


2iauzv5.jpg


28tcck3.jpg


2vd04sk.jpg


157bwvo.jpg


971qb6.jpg


sursa foto: agerpres, delcampe.net, revista bucurestiul meu drag.
 
Back
Sus