• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

POVESTIRI CU TALC

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Cele trei porti. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
-Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
-Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
-Ce-ai invatat pe drumul acesta?
-Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

-Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.
 
Ajutorul Divin...
"De aceea va spun: Nu va ingrijorati pentru viata voastra...
Tatal vostru cel Ceresc, stie de ce lucruri aveti trebuinta..."
Matei 6:25, 32


In luna septembrie a anului in care s-a nascut cel de-al doilea copil al nostru, eu si sotul meu ne-am mutat dintr-un orasel mic, intr-unul mai mare...eram tineri si nu aveam bani de buzunar, asa ca am inchiriat o rulota pe care am instalat-o in padurea de la marginea orasului. La scurt timp, sa nascut fiul meu Steve, cu doua saptamani inainte de termen si cantarind mai putin de 2 kg. Copiii acestia au nevoie de ingrijiri speciale, dar care costa foarte mult...stiind ca mai aveam de platit si spitalizarea, pe langa cheltuielile pentru casa noua, ne intrebam cum o sa putem achita datoriile imense pe care le acumulaseram...Dar stiam ca Domnul ne va ajuta si ca ne vom descurca, intr-un fel sau altul.
Casa noastra cea noua era mica si izolata, dar imi placea la nebunie...copacii ne inconjurau cu ramurile lor bogate si singurii nostri vecini erau ratonii si veveritele. Imi placeau si plimbarile lungi pana la magazin, desi aveam de parcurs un kilometru si jumatate pana la drumul principal, inca 800 de metri pana la telefonul public si inca pe atat pana la magazin. Drumul pana acolo si inapoi era de 6 km...Imi asezam copii in carucior si porneam intr-o aventura de neuitat, ca sa cumparam paine si lapte, nestiind niciodata ce pasari salbatice si ce animalute vom intalni pe drum...
Intr-o dimineata, la inceputul lunii decembrie, m-am trezit intr-o lume cu totul noua. In timpul noptii, o furtuna de zapada transformase padurea noastra intr-un univers magic, cu nea imaculata ce acoperea pamantul si gardurile si cu turturi de cristal prinsi de copaci...m-am ridicat repede din pat si mi-am trezit copilasii, sa le arat frumusetea iernii...Fiica mea de doi ani Evelyn era deja nerabdatoare sa o imbrac. Cand am vrut sa-l trezesc pe fiul meu, mi-am dat seama ca avea febra mare...speriata am constientizat ca eram cu totul izolati. Nu aveam telefon si trebuia sa parcurgem cel putin 3 km sa cerem ajutor. In plus locul unde ne instalasem rulota nu era proprietatea nimanui, asa ca nimeni nu avea sa ne trimita pluguri sa inlature zapada...Era imposibil sa-mi iau copii in brate si sa ies in nameti. Daca as fi avut o sanie, ca sa ajung la statia de autobuz...Daca ar circula autobuzul..era imposibil sa-mi duc copilul la doctor...nu puteam face nimic...simteam o teama cumplita invadandu-mi fiinta...
Am ingenuncheat si m-am rugat:
- Doamne, te implor ajuta-ma! Imi e teama si nu stiu ce sa fac ca sa-mi salvez copilasul...in timp ce asteptam un raspuns, mi-am dat seama ca nu analizasem problema la rece. Nu era nevoie sa duc copilul la doctor.
Trebuia doar sa-i descriu doctorului simptomele si sa cumpar medicamentele. Calma am inceput sa ma infofolesc ca sa pornesc spre telefon, tocmai imi puneam ghetele cand am auzit un ciocanit in usa...Nu stiam cine poate fi, singurul om care stia unde suntem era sotul meu, iar el era plecat din oras...
Am deschis usa si spre surprinderea mea l-am vazut pe baiatul care livra lapte la magaziunl cel mai apropiat. Nu-i stiam numele dar il mai vazusem pe acolo de cateva ori si mai vorbisem cu el o data sau de doua ori. Mi-a zambit si mi-a spus:
- Buna , ai nevoie de lapte?
Uimita am incuviintat si i-am deschis usa larg, poftindu-l inauntru. El a continuat...
-Azi era sa nu mai ajung la munca...e o nebunie afara...dar n-am putut sa nu ma gandesc la tine si la copilasii tai. Stiam ca sunteti izolati aici si ca nu aveti lapte si m-am gandit sa iti aduc laptele aici, fiindca stati tare departe.
I-am turnat omului o ceasca de cafea apoi i-am spus ca fiul meu e bolnav.
- Stiu ca tu reprezinti raspunsul rugaciunii mele, daca ramai cu copiii pana vorbesc eu cu doctorul nu mai trebuie sa-mi fac eu griji...imi e teama sa-i las singuri. Dar pana sa apari tu nu credeam ca aveam de ales...
- Nici eu nu i-as lasa singuri. Ai face bine sa pornesti la drum. Mi-a zambit si a adaugat:
- Ma bucur ca m-am abatut din drum.
Cand am deschis usa in spatele meu am auzit-o pe Evelyn :
-Citeste-mi!
Desi cararea era formata, drumul pana la telefon a durat o ora. Am alunecat si am cazut de nenumarate ori. Cand am ajuns in dreptul telefonului public, eram extenuata. Dar Dumnezeu era alaturi de mine...l-am gasit pe doctor imediat. Si-a amintit de fiul meu si mi-a spus ca e o boala periculoasa pentru un copil asa fragil ca al meu. Dupa ce mi-a pus cateva intrebari si-a dat seama ca e o infectie la ureche si m-a asigurat ca antibioticele aveau sa-l vindece rapid.
- Dar m-a avertizat el, trebuie sa i le administrezi cat mai curand posibil...Maine s-ar putea sa fie prea tarziu... asa ca o sa sun la farmacie si sa le spun celor de acolo sa le pregateasca, sunt medicamente noi si scumpe dar sunt absolut necesare. Cum se numeste cea mai apropiata farmacie?
I-am dat numele unei companii mari pe care o vazusem la intrare intr-un magazin din zona si l-am intrebat:
- Cam cat credeti ca o sa ma coste?
Pretul pe care mi l-a zis mi s-a parut urias. De unde as putea sa fac eu rost de atatia bani? I-am multumit si am inchis telefonul gandindu-ma la o solutie.
Nu cunoasteam pe nimeni din oras. Am cautat in pagini aurii si am gasit numele unei asociatii filantropice, dar toate pareau sa aiba aceleasi reguli. De fiecare data raspunsul era identic:
- Veniti la noi, completam un formular, ca sa vedem daca intocmiti conditiile. Daca nu mai puteti astepta duceti copilul la spital. Unde? In cealalta parte a orasului, fireste.
Deja eram ingrozita. Nu mai aveam decat o moneda si nu mai stiam de unde sa fac rost de bani pentru medicamente...
Ma rugam in tacere:
- Doamne, te rog sa ma indrumi!
Apoi am auzit un glas calm si clar din spatele meu.
- Daca ai cere sa ti le dea pe gratis?
Ideea era asa ridicola ca imi venea sa rad. Dar, am spus doar atat:
- Da, Doamne. Voi face cum spui TU.
Nu credeam ca farmacistul ar fi facut un asemenea gest, dar daca nu-l intrebam nu puteam fi convinsa ca am facut tot posibilul.
Asa ca am folosit ultima moneda pe care o aveam ca sa sun la farmacie. Cand a raspuns farmacistul, l-am intrebat daca a primit o reteta de la doctorul meu. El a confirmat comanda si mi-a spus ca medicamentele erau pregatite. Am inspirat adanc, pregatindu-ma pentru refuz.
- Nu ma cunoasteti, i-am spus eu, locuiesc la cateva mile distanta intr-o rulota, la marginea soselei Sovereign. Nu am bani, dar copilul meu e foarte bolnav. Daca imi dati medicamentele acum, va voi plati cand voi avea bani.
Farmacistul raspunse:
- E in ordine. Veniti sa le luati sau preferati sa vi le livram?
- Le puteti livra? am intrebat eu uimita?
- Da, raspunse el. Un tanar a venit azi cu jeepul. M-am tot intrebat de ce a facut gestul asta, dar acum stiu.
- Ii multumesc lui Dumnezeu!
- Da, zis farmacistul. Si noi cei de aici facem asta destul de des...
Dupa ce i-am multumit, am inchis telefonul si m-am trantit in zapada uimita. I-am multumit lui Dumnezeu. Cred ca tocmai simtisem atingerea Gratiei Divine. A fost pentru prima data cand l-am simtit pe Dumnezeu atat de aproape...Dar, nu si ultima data. N-am avut o viata usoara, dar de cate ori am avut probleme pe care credeam ca nu le
pot rezolva, cineva imi oferea ajutor...
Desi nu-i cunosteam pe oamenii aceia stiam foarte bine cine ii trimisese...
Jeanne Morris
 
Prostie...vanitate...sau ambele??? ,,Spitalul a fost ridicat de prostia ?i vanitatea omeneasc?, pentru cei suferinzi."
Valoarea femeii
Exista o frumoasa pilda despre valoarea femeii, pe care am auzit-o prima oara din gura batranului parinte Serafim Man de la Rohia, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt. Un tanar ii spune unui cuvios parinte, unchi de-al sau, ca s-a insurat, ca a luat fata bogata, ca e frumoasa, gospodina, licentiata, ca e din neam bun si ca e directoare la o scoala.
In acest timp, parintele scria pe o hartie cate un zero dupa fiecare calitate. Nepotul continua si spuse ca este si buna credincioasa, moment in care calugarul pune inaintea celor sase zerouri cifra unu. Astfel, cele scrise pe hartie s-au transformat din nimic intr-un milion.
Credinciosia femeii a dat valoare tuturor celorlalte calitati!
 
Iertarea greselilor

Se spune ca un baiat de abia implinise varsta de 18 ani si isi luase carnetul, ca intr-o seara, a cerut voie tatalui sau sa se foloseasca de masina, nou nouta, pentru a-si impresiona prietena. Seara a fost nemaipomenita, masina mergea perfect, si el se dovedea a fi un sofer priceput. Pana si prietena, in momentul in care a fost dusa acasa, a fost impresionata. Pentru a face povestea mai scurta, vreau sa va spun ca pe drumul spre casa, simtind ca poate controla masina, a vrut sa vada cat de repede merge, si in viteza lui nu a vazut la timp cum o masina din fata frana. Si, desi a franta, nu a reusit sa evite impactul. Rezultatul... masina nou nouta era lovita. Politia a fost chemata, si in momentul in care tanarul nu stia ce sa faca, politia i-a cerut actele masinii. Ce va spune tata, se gandea el, in timp ce deschidea torpedoul masinii.
In momentul acela din torpedou a cazut o hartie, pe care cu un scris grosolan barbatesc se aflau urmatoarele cuvinte: "In caz de accident, fiule adu-ti aminte ca eu te iubesc pe tine, nu masina". ??

Cateva ganduri cu care textul ma provoaca:??
1. Alegerile ne afecteaza viitorul. ?In fiecare zi noi luam diferite decizii. Si deciziile noastre ne afecteaza viata. Chiar si cei care cred in predesitnatie, sunt pusi putin in incurcatura, cand vad cum deciziile influenteaza ziua de maine. Daca alegi ca sa fumezi, daca alegi sa fi neglijent, daca alegi sa faci un lucru bun, daca alegi sa ajuti pe cineva, daca alegi sa spui adevarul, sau daca alegi sa nu il spui, pentru toate acestea consecintele se vor vedea... si ne vom intalni cu ce am semanat. Si in momentele acelea nu vom putea arunca vina pe alticineva.
E greu ni se pare sa luam o decizie buna, dar viata ne demonstreaza ca e mai bine sa iei decizia corecta. Un exemplu este minciuna. E mai usor sa spui adevarul decat sa minti, pt ca daca minti, trebuie sa iti aduci aminte tot timpul ce ai spus... ??
2. Greselile ne costa. ?Orice greseala are pretul ei, si orice am face nu vom putea evita acest adevar. La acest capitol nu cred ca trebuie sa comentez, de aceea voi spune doar un lucru, "In orice pas facut, cere sfatul de la Domnul". E singura metoda pe care eu o gasesc ca fiind sigura in a trai o viata fara de greseli.??
3. Eu te pe tine te iubesc... ?De ales, alegem toti, de gresit, am gresit si gresim toti. Si dintre noi, nu cred sa fie unul care sa zica, eu inaintea lui Dumnezeu stau fara vina. Si atunci ce ne facem. Cum putem primi pacea? Mai avem vreo sansa sa indreptam trecutul? Raspunsul se gaseste in Ps 85:2 si nu cred ca mai e o surpiza ca il gasim tot la Dumnzeu.

Si atunci am scapat, avem tablita curata si putem sa incepem tot de la inceput?
E si asta o parere, eu insa nu cred ca tanarul din ilustrarea introductiva a mai incercat sa vada cat de repede poate merge masina, a inteles ce inseamna harul....

DU-TE SI NU MAI PACATUI...
 
CLOWNUL

...Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!"
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati!
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul!
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.

Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor ADEVARUL, ei nu ne cred. Le spunem: "Acum!" insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibilitatea in fata lor?

MAT 12:36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

_________________
 
BIBLIA INVINGATORULUI UN SALUT TUTUROR iNVINGATORILOR!
 
Ghemul de lanaCerem mult si ne este frica sa daruim.
 
DISCIPOLUL si MAESTRUL

Se povesteste ca un discipol i-a spus maestrului sau, ca pleaca sa mediteze undeva departe, in speranta de a atinge iluminarea.
Asa ca o data la sase luni, i-a trimis maestrului un bilet, ca sa-i raporteze progresele pe care le facuse.
Primul raport spunea: " Acum inteleg ce inseamna sa-ti pierzi egoismul". Maestrul a rupt biletul si l-a aruncat. Dupa sase luni, a mai primit un bilet care spunea: " Acum am castigat toleranta fata de toate fiintele". Maestrul l-a rupt.
Apoi al treilea raport spunea: " Acum am inteles taina lui unu si mai multi." Si acest bilet a avut aceeasi soarta- a fost rupt.
Si lucrurile au continuat asa, ani de zile, pana cand in sfarsit nu a mai venit nici un raport.
Dupa un timp, maestrul a devenit curios si intr-o zi a gasit un om care pleca intr-o calatorie spre acel loc indepartat.
Maestrul si-a zis: " Ce-ar fi sa aflu ce s-a intamplat cu discipolul meu?" si i-a trimis un bilet cu aceasta intrebare. In cele din urma a primit un raspuns care spunea: " Ce conteaza?" Iar cand maestrul a citit aceste cuvinte a spus:

" A reusit! A reusit! In sfarsit a reusit! A atins iluminarea!"
 
Cum este Dumnezeu???

...La putina vreme dupa nasterea fratiorului sau, micuta Sachi incepu sa le ceara parintilor ei sa o lase singura cu noul-nascut. Acestia erau preocupati ca - asemeni tuturor copiilor de patru ani - ea putea sa fie geloasa si sa doreasca sa-l loveasca sau bruscheze in vreun fel si de aceea spusera nu. Dar Sachi nu dadea semne de gelozie. Se purta cu pruncul cu foarte multa delicatete si-si exprima tot mai insistent dorinta de a ramane singura cu el. Astfel, parintii hotarara sa ii faca acest hatar.

In culmea bucuriei, Sachi merse in camera bebelusului si apropie usa, dar nu pana intr-atat incat prin crapatura parintii sai sa nu poata sa traga cu urechea, spionand. Vazura astfel ca micuta Sachi se indrepta linistita spre fratiorul ei si, apropiindu-si fata de a lui, ii spuse linistit:

- Copilas, spune-mi cum este Dumnezeu. Eu am inceput sa-L uit...
(Dan Millman)
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Back
Sus