POVESTIRI CU TALC

[Old DG]

Bogatii si saracii

Demult, cu sute de ani in urma, a trait un rege puternic si intelept. Intr-o zi, plimbandu-se prin curtea palatului sau, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plangea. A dat imediat porunca sa fie deschise portile si a iesit sa vada ce se intamplase. Nu-si putea crede ochilor ... Daca in palatul sau, toti oamenii erau multumiti si aveau de toate, acum vedea, insa, ca la porti erau adunati oameni nevoiasi, ce intindeau mana pentru o bucata de paine. Chiar langa zid, era un copil ce plangea. Cand regele l-a intrebat ce i s-a intamplat, copilul i-a raspuns ca parintii sai sunt bolnavi si el nu are bani nici de hrana si nici de doctorii. In timpul acesta, in jurul regelui s-a strans o multime de oameni nevoiasi, unul mai amarat decat celalalt, fiecare incercand sa-si spuna pasul. Maniat de aceasta situatie pe care sfetnicii i-o ascunsesera, regele s-a intors in palat si i-a chemat pe toti bogatasii la el. Cand acestia s-au adunat in sala tronului, le-a spus:
- Voi sunteti cei mai bogati oameni din regatul meu. Aveti atata avere incat ati putea sa va construiti fiecare cate o casa numai din aur. Dar daca v-ati uita si in jurul vostru, ati vedea ca sunt oameni care mor de foame, care o duc rau, fiindca voi nu va ingrijiti de treburile cetatii. Afara este plin de oameni ce vor sa munceasca pentru o paine, dar voi ii refuzati. Doar de voi insiva depinde ca acesti oameni sa o duca mai bine. Puteti sa ii ajutati si va poruncesc sa o faceti! Dupa cateva zile, regele a vazut ca nimic nu se schimbase. Chemandu-i iarasi la el pe cei mai bogati dintre supusii sai, le-a spus:
- Vad ca nu aveti suflet! Cum de nu va e mila de cei ce se lupta cu greutatile, zi de zi ?! Daca nu o faceti voi, atunci o s-o fac eu! Iata ce poruncesc: de azi inainte, pentru fiecare sarac mort de foame, in regatul meu, va fi omorat si un bogatas! De maine, ne vom intalni in fiecare seara si, daca aflu ca, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sortii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru ca voi insiva va faceti vinovati de moartea acelui om, caci l-ati fi putut ajuta, dar n-ati facut-o. Ne vedem maine seara!
Se spune ca, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame in regatul acela!

"Nu invidia gloria celui pacatos, caci nu stii care va fi sfarsitul lui.
Judecata este fara mila pentru cel ce n-a facut mila."

 

[Old DG]

Rasplata bunatatii

Un om, trecand pe o strada, a vazut in fata unei biserici un batran sarman, un cersetor, ce traia din milostenia credinciosilor. De batran, s-a apropiat o fetita care i-a intins cativa banuti. Impresionat de gestul ei, trecatorul a intrebat-o pe copila:
- Spune-mi, de ce i-ai dat batranului banutii tai ?
- Stiti, domnule, tatal meu a murit, iar mama, desi munceste mult, nu prea are bani, asa ca o ducem destul de greu. Dar aseara mama mi-a spus ca, atunci cand faci un bine, Dumnezeu te rasplateste negresit. Asa ca azi, am luat banutii acestia pe care eu i-am strans si i-am dat batranului din fata bisericii. El are, cu siguranta, mai multa nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindca am facut un bine, se va indura si de mine.
Cucerit de bunatatea fetei, omul a intrebat-o ce isi doreste ea cel mai mult.
- O, a spus fata, as vrea un cojocel, ca vine iarna si va fi foarte frig. Anul trecut am racit rau de tot, fiindca nu am umblat bine imbracata, dar Dumnezeu mi-a ajutat si m-a insanatosit. Mama a vrut sa-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump si nu se poate.
- E, uite ca se poate, i-a mai spus omul. Vino cu mine!
Ajunsi in fata unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumparat fetei un cojocel calduros si tare frumos. Fetita nu stia cum sa-i mai multumeasca strainului ce se indurase de ea.
- Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeauna te rasplateste pentru binele facut. Tu l-ai ajutat pe batran, iar Domnul mi-a dat mie ocazia sa te intalnesc tocmai in acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, si, fii sigura, Dumnezeu imi va ajuta si mie mai tarziu, fiindca atunci cand ne ajutam unii pe ceilalti, si Dumnezeu ne ajuta pe noi.
Cu cat suntem mai buni si avem mai multa grija unul de altul, cu atat Dumnezeu ne vede credinta si ne fereste de rele.

"Fiecare din noi e ajutat de celalalt in mod providential."

 

[Old DG]

Gradina sufletului

Un crestin l-a intrebat pe duhovnicul sau:
- Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important ?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti sa creasca ? Asa, fara sa faci nimic, or sa rasara ele ?
- Nu, parinte, trebuie sa le ud ...
- Dar daca le uzi si atat, vor creaste ele mari si frumoase ?
- Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni ...
- Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca ?
- In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu vor creste niciodata.
- Acum ai inteles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in care sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpatarea, omenia ... Noi, insa, trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete.
Ce trebuie sa facem pentru toate acestea ? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi, fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-l mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului ? Sa o udam mereu cu apa datatoare de viata, care este rugaciunea.
Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare a dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica ?!
E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta.
Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple de fericire.

"Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua si noi acestora."

 

[Old DG]

Cainta pacatosului

La marginea unui rau, un taran rau vroia cu orice chip sa scape de cainele sau, desi acesta era un animal bun si recunoscator. Luandu-l in brate, l-a aruncat in apa, crezand ca animalul se va ineca si astfel va scapa de el. Insa, bietul caine a inotat cu greu pana la mal, dupa care s-a asezat cuminte la picioarele stapanului sau. Acesta, suparat ca nu reusise, l-a impins inapoi in apa, dar cainele a iesit iar. De-a dreptul furios, taranul a ridicat din nou animalul in brate, dar vrand sa-l arunce cat mai departe, a alunecat pe malul noroios si s-a pravalit cu tot cu caine in apa. Nestiind sa inoate, a inceput sa tipe si sa se zbata. Cand sa se duca cu totul la fund, a simtit cum cineva il apuca de gulerul hainei si il trage incet spre mal. Scos din apa mai mult mort decat viu, ud tot si speriat, omul a inteles ca i-a scapat viata tocmai cainele pe care incercase sa il omoare. Rusinea i-a cuprins sufletul. I-a multumit lui Dumnezeu ca au scapat amandoi cu viata, dupa care si-a mangaiat cu recunostinta cainele atat de credincios si au plecat impreuna spre sat. In sinea sa, omul a jurat sa nu mai doreasca niciodata raul vreunui suflet.

"Faptele savarsite de oameni sunt de trei feluri: conform firii, mai prejos de fire si mai presus de fire. Fireasca este pacea, impotriva firii este dusmania si mai presus de fire, sunt iertarea si binele dezinteresat."

 

[Old DG]

Comori spirituale



DESIDERATA I

Mergi in pace pe drumul tau, prin larma si graba si aminteste-ti ca tacerea este Pace.
Pe cat se poate, fara sa-ti pleci capul fii prieten cu semenii tai; exprima-ti adevarul tau.
Cu calm si limpezime, asculta-i pe ceilalti, chiar si pe cei mai plictisitori si pe cei mai ignoranti. Si ei au ceva de spus.
Fugi de omul cu vocea ridicata si autoritara; el pacatuieste impotriva Duhului.
Nu te compara cu ceilalti, de teama sa nu devii fatarnic sau plin de amaraciune. Caci intotdeauna vei gasi altii mai buni si altii mai rai decat tine.
Bucura-te de succesele tale, dar si de planurile tale. Iubesteti-i munca, oricat ar fi de umila, caci ea este un bun sigur intr-o lume nesigura.
Fii intelept in afaceri, caci lumea este inselatoare. Dar sa nu uiti nici ca exista virtute, ca multi oameni urmaresc un ideal si ca eroismul nu este un lucru atit de rar.
Fii tu insuti si mai ales nu fi prefacut in prietenie, iar dragostea nu o aborda cu cinism, caci in ciuda vicisitudinilor si a dezamagirilor, ea este la fel de plina de viata ca si iarba pe care pasesti.
Inclina-te in fata inevitabilei treceri a anilor lasind in urma, fara regrete, tineretea si placerile ei.
Sa stii ca, pentru a fi tare, trebuie sa te pregatesti dar nu ceda in fata temerilor himerice pe care le zamislesc adeseori oboseala si singuratatea.
Dincolo de o disciplina plina de intelepciune, fii bun cu tine insuti.
Si tu esti fiul universului, la fel ca arborii si stelele. Ai si tu locul tau. Orice ai crede, este clar ca universul isi vede de drumul lui asa cum se cuvine. Fii deci impacat cu Dumnezeu, oricine ar fi El pentru tine; si oricare ti-ar fi povara si aspiratiile.
In zgomot si confuzie, pastreaza-ti sufletul in pace. In pofida necazurilor, a trudei, a visurilor risipite, viata ramine frumoasa. Fii prudent. Urmareste sa fii fericit!

Psalmi 34:14 Departeaza-te de rau, si fa binele; cauta pacea, si alearga dupa ea!
Iuda 1:2 indurarea, pacea si dragostea sa va fie inmultite.

 

[Old DG]

DESIDERATA II

INDIFERENT IN CE RELIGIE AI FOST EDUCAT
INDIFERENT DE FELUL IN CARE AI FOST CRESCUT
INDIFERENT DE MODUL IN CARE I-AI INTELES PE INVATATORII TAI,

Pe aceste niveluri, vei intelege si vei asimila acest mesaj. Nu este de ajuns sa intelegi acest mesaj. Trebuie sa-l traiesti, esenta religiei universale este pacea si adevarul, impregnate de iubire si bunatate pentru toate creaturile Pamintului. A sosit clipa sa exprimi aceasta esenta in viata ta personala.
Trebuie sa incepi cu tine insuti si cu viata ta launtrica. Vrei sa revolutionezi lumea?
Transforma-te pe tine insuti, prietene! Mesajul celui care nu s-a transformat nu inspira niciodata transformare. Iubirea este in centrul oricarei religii, iar Virtutea, care este iubirea in actiune, este incununarea religiei. Nu-ti iubi doar familia si prietenii, caci a limita iubirea, inseamna a o nega! Cauta pacea launtrica si inspiratia divina.
Persevereaza in realizarea acestor lucruri; nu renunta nici o clipa la ele!
Prin credinta si faptele tale, tu iti formezi viata si ajuti la formarea vietii altora. Ce responsabilitate!
In tine, Duhul Sfint si-a gasit un agent si un tovaras; cu cat vei fi mai constient de aceasta, cu atit vei fi mai bogat. Vei avea o revelatie, mai profunda decat visele tale cele mai indraznete.
O noua epoca va miji in care oamenii vor constientiza unitatea a toate ce sunt, diferentele dintre religii vor disparea. Tot ceea ce au ele mai bun va fi reunit si va deveni scopul comun al omenirii.
Sa stii ca alegerea iti apartine.
Alege iubirea in locul urii, blindetea in locul violentei, sfintenia in locul raului;
Indrazneste sa crezi ca domnia iubirii si a pacii se apropie, fii pregatit, fii virtuos in orice fapta. Virtutea deschide toate portile, iar dincolo de porti se afla iubirea.
Fie ca inspiratia divina sa-ti imbratiseze intreaga viata. Invesmintind-o in recompense pentru realizarile de zi cu zi, cu comorile unei vieti cumpatate si cu lumina cea vesnica a paradisului unui Pamant nou.

Isaia 51:16 Eu pun cuvintele Mele in gura ta, si te acopar cu umbra manii Mele, ca sa intind ceruri noi si sa intemeiez un pamant nou, si sa zic Sionului: "Tu esti poporul Meu!"
Isaia 65:17 "Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute, si nimanui nu-i vor mai veni in minte.
2 Petru 3:13 Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.

 

[Old DG]

12 sfaturi pentru a deveni smeritiPsalms 25:9 El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa.
Psalms 138:6 Domnul este inaltat: totus vede pe cei smeriti, si cunoaste de departe pe cei ingamfati.
Proverbs 3:34 Cand are a face cu cei batjocoritori, Isi bate joc de ei, dar celor smeriti le da har.

 

[Old DG]

O mana de ajutor

In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat:
- De ce nu-i ajuti si dumneata ?
- Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca!
Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului:
- Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata!
- Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ?
- Sunt generalul acestei divizii ...

"Nu trebuie sa ne ingrijim de ale noastre, ci de ale altora."

 

[Old DG]

Omul milostiv

Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a intrebat pe preot, care le vorbea despre mila, ca despre prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim:
- Parinte, dar eu, care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa fac eu milostenie ? Daca as avea si eu mai multi bani, as da cu draga inima, dar asa ...
- Fiule, nu asta inseamna mila. Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne. Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el. Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat in grija copilul cel mic. Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a impacat. Vezi tu, acum, ce este mila ? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te impiedica sa-i ajuti cu atat cat poti. Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet.

"Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!"

 

[Old DG]

Conexiuni nebanuite


Privesc incintat florile de primavara raspindite jucaus prin gradina. Ele imi zimbesc dansind prin unduiri usoare in exaltarea vintului de primavara. Misterul creatiei se prezinta neincetat in cele mai uimitoare moduri sufletelor trezite. In mediile spirituale ale umanitatii este stiut faptul ca natura inconjuratoare, mediul ambiant si omul formeaza un tot, o unitate, omul constituind de fapt cea mai dezvoltata etapa a naturii, o floare a naturii. Este deci de la sine inteles ca asa cum noi ne comportam, ne raportam la natura, astfel ea ne raspunde.
Imi amintesc de o emisiune TV la postul national de televiziune moldoveneasca unde un ofiter din armata, pe atunci sovietica, istorisea un fapt interesant din viata lui. Pe scurt, in Afganistan el conducea o anumita formatiune armata avind locatia undeva prin mijlocul naturii. Intr-una din zile observa un sarpe intr-un frunzis din apropiere, si a avut ideea sa-i aduca o cana de lapte, fapt care l-a repetat zilnic timp de citeva luni. Nu se petrecea nimic interesant. Ii aducea sarpelui cana de lapte, se relaxa vorbindu-i putin, apoi pleca. La un moment dat locatia a trebuit sa fie mutata datorita unui pericol iminent. Respectivul ofiter, dupa ce se asigurase ca totul se desfasurase conform planului stabilit si ca totul s-a pus in miscare, in final inainte de a pleca si el si-a vizitat prietenul din lumea celor care nu cuvinta. Lasind cana de lapte in locul cunoscut a fost surprins de reactia neobisnuita a sarpelui care s-a repezit la ofiter incolacindu-se la gitul acestuia dar fara sa-l stringa si manifestindu-se amenintator, fiind veninos, dar fara a-i provoca totusi nimic neplacut. Omul era prudent, ii vorbea, dar daca incerca sa scape cumva, era tratat oarecum agresiv dar fara a fi muscat sau strins de git. Dupa aproximativ o ora sarpele, brusc, a plecat. Ofiterul evident era iritat de aceasta situatie, si a plecat cit a putut de repede sa-si ajunga din urma camarazii, dar ajuns intr-un anumit loc a constatat ca toti fusesera ucisi intr-o ambuscada pregatita de adversarii lor. Si atunci a inteles - practic sarpele ii salvase viata. Revenind la contextul emisiunii, ofiterul respectiv isi exprima uimirea si fascinatia despre modul cum circula informatia in natura, si cum aflase sarpele despre acel eveniment actionind apoi in modul specific spre a-si proteja prietenul.

Isaia 3:10 Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui.

 

[Old DG]

Limitele cuvintelor

Despre ce sa scriu azi? Poate despre ploaie, sau despre singuratate. Poate despre fericire sau poate despre asteptari. Aleg acum, trebuie sa aleg, dintre nebuloase posibilitati de a imbraca sentimente in cuvinte.
Ploaia ma inspira, trairile mele aleg aproape singure haina poeziei. Nu le las, pentru ca nu poezie m-am asezat sa scriu. Vreau sa va povestesc despre mine, despre ultima mea lectie de viata. Da, ar cam fi de scris. Povestea s-ar putea numi: despre limitele cuvintelor. Sau: despre adevarata transformare.In esenta, lectia spune: adevaratele invataturi, cele care ne transforma si ne maturizeaza, trebuie traite. Nu pot fi puse in intregime in cuvinte. Iubesc mult cuvintele si lectia asta a fost pentru mine grea. Imi hranesc mintea de cand ma stiu cu vorbe citite sau ascultate. Si este absolut minunata dorinta mea de a sti. Dar verbul a sti, singur, nu ofera nici o certitudine. A sti e doar un prim pas. Cuvintele, singure, n-au trasformat niciodata pe nimeni. Ne pot pregati pentru transformare, ne pot darui si mari dorinta de transformare. Dar nu ne transforma, ci ne inspira.
Un maestru, de exemplu. Ni se pare ca maestrul ne transforma. Mesajul lui ne misca, ne emotioneaza. Dar nu cumva minunea asta se petrece pentru ca asteptam miscarea launtrica, emotia, transformarea? Nu cumva maestrul apare pentru ca l-am chemat? Se poate, oare, sa chemi transformarea? Oare o floare cheama fructul? Oare un fruct necopt cheama coacerea? Nu. Pentru fruct, timpul face minunea coacerii, ritmul e prestabilit, inscris in firescul lucrurilor. Omului insa i s-a daruit, o data cu constiinta sinelui, si puterea de a controla intr-o anumita masura ritmurile coacerii sale. Si i s-a mai daruit si dorinta de a grabi lucrurile. Bineinteles, uneori ingropam adanc dorinta asta, uneori nici nu stim ca am primit asa un dar. Dar o avem cu totii pe undeva. Si apare ca fireasca intrebarea: de ce atita graba? De ce sa alergam pe scara rulanta spre cer, cand scara oricum functioneaza? De ce sa nu fim precum fructul, care isi asteapta cuminte dulceata? Am un raspuns la intrebarea aceasta si nu ma astept sa fie raspunsul tuturor. Raspunsul meu e simplu: alerg pe scara pentru ca daca stau simt cum ma prabusesc. Apoi scara cu care urc se va opri la un moment dat. Alerg pentru ca tare mult imi doresc sa ajung la capatul drumului. Pentru ca tare mult imi doresc sa fiu un fruct copt in pomul vietii.

Luca 13:24 "Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta. Caci va spun, ca multi vor cauta sa intre, si nu vor putea."
25 Odata ce Stapanul casei Se va scula si va incuia usa, si voi veti fi afara, si veti incepe sa bateti la usa, si sa ziceti: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" drept raspuns, El va va zice: "Nu stiu de unde sunteti."
26 Atunci veti incepe sa ziceti: "Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod."
27 Si El va raspunde: "Va spun ca nu stiu de unde sunteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii."

2 Petru 3:13 Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.
14 De aceea, prea iubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina, si in pace.

 

[Old DG]

Pacatul cel mai mare

Odata, un calugar a fost intrebat:
- Parinte, care este cel mai mare pacat ?
- Sinuciderea este, fara indoiala, cel mai groaznic pacat. Nimeni nu are dreptul sa isi ia viata pe care Dumnezeu, din bunatate, i-a dat-o. Chiar daca, in viata, ne incearca mari greutati sau deznadejdi, Dumnezeu ne-a dat si puterea de a trece peste ele, iar prin rugaciune si cainta, toate vor parea mai usoare.
Iuda a fost cel care s-a rupt de Iisus si de invatatura Sa. Treptat, inima lui s-a indepartat de Dumnezeu si locul dragostei si al vointei a fost luat de nechibzuinta. Increderea data de credinta a disparut. Mai intai, Iuda nu a fost de acord cu Iisus, apoi L-a tradat, pentru ca, in final, sa isi ia viata, ca semn al ruperii totale de Dumnezeu. Iuda nu s-a omorat din deznadejde, ci din ura. Si, de aceea, sinuciderea este cel mai mare pacat.
Inima ta trebuie sa traiasca in speranta indreptarii, a mantuirii, nu sa fie omorata. Chiar si cel mai pacatos om nu trebuie sa cada prada deznadejdii, ci sa aiba incredere in mila si bunatatea lui Dumnezeu. Prin sinucidere, omul nu scapa de necazuri, ci se condamna singur la neputinta, nemeritandu-si astfel mantuirea. A-ti lua viata nu este eroism, ci lasitate.
Voi l-ati lauda pe capitanul care, de teama furtunii, ar vrea sa-si scufunde singur corabia, inecand tot ce este pe ea ? Furtuni de pacate ne incearca si pe noi. Sa renuntam la lupta ? Sa renuntam la viata ? Sa inecam singuri tot ce e mai bun in noi: speranta, iubirea, dorinta de viata ? In nici un caz. Cu atat mai mare este meritul celui ce reuseste in viata, trecand peste obstacole si greutati!

"Cine nu crede ca va invia si ca va da socoteala, ci gandeste ca toata fiinta sa se margineste la viata aceasta, aceluia nu-i va pasa prea mult de faptele bune. Credinta in Inviere este adevarata mangaiere in suferinti, in lupta cu ostenelile si cu greutatile vietii. Nici un om nu trebuie sa deznadajduiasca."

 

[Old DG]

Mare este Dumnezeu

In sala de asteptare a garii dintr-un orasel, in lumea pestrita s-au nimerit pe banci alaturate un domn bine, intelectual cu vaza si un boschetar amarat.
La un moment dat boschetarul scoate o biblie si incepe sa citeasca din ea. Dupa o vreme incepe sa exclame entuziasmat si plin de uimire : "Mare este Dumnezeu". Se ridica se plimba putin, se aseaza inapoi si repeta exclamatia de cateva ori. Iritat intelectualul il ia la rost :
- Ce tot afirmi acolo ca Dumnezeu e mare si tare, doar nu l-a vazut nimeni si nici nu este sigur ca exista.
- Domnule am citit aici ca Dumnezeu a despartit Marea Rosie si a trecut pe poporul Sau pe acolo, apoi zi si dumneata nu e mare?
- Mai omule acelea sunt povesti. Eu sunt om de stiinta si pot sa-ti explic ce a fost acolo. Au fost facute cercetari si s-a constatat ca acolo era un iaz mai mare iar acei oameni in calatoria lor au trecut prin coada iazului unde apa nu era nici pana la genunchi. Ma intelegi ?
- Dar cum se putea sa fie asa ? intreaba curios boschetarul.
- Pai uite asa ca s-au facut masuratori si adancimea apei era ca cea din balta pe care ai vazut-o pe ogorul din spatele garii, si care s-a format dupa ploaia de asta noapte. Ai inteles acuma ?
- Da, raspunse boschetarul si mai luminat la fata, si cu o bucurie indoita incepa din nou sa exclame : "inseamna ca mare este Dumnezeu"
- Mai omule tu nu esti intreg la cap ? Pai nu ti-am explicat ca nu-i nici o minune acolo deoarece apa aceea era ca o balta ?
- Domnule... pai tocmai de aceea e mare, pentru ca a reusit sa innece intr-o balta toata ostirea Egiptului impreuna cu caii si carale lor.

Psalms 96:3 Povestiti printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
Psalms 107:8 O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!
Job 36:22 Dumnezeu este mare in puterea Lui; cine ar putea sa invete pe altii ca El?

 

[Old DG]

TE-AM FACUT PE TINE

Un om de bine mergea prin oras si dadu de o fetita in zdrente care cerea de pomana. Isi indrepta gandul spre Dumnezeu: "Doamne, cum poti permite una ca asta? Te rog, fa ceva."
Pe seara, la telejurnal vazu diverse secvente cu neputinciosi, cu copii muribunzi si cu trupurile chinuite.
Se ruga iarasi: "Doamne, cata mizerie. Fa ceva!"
In timpul noptii, Domnul ii aparu in vis si ii spuse direct: "Am facut deja ceva: te-am facut pe tine!"

 

[Old DG]

Povestea iepurasuluiMorala: etichetarea prietenilor, a colegilor sau a sefilor, fara macar sa le ascultam punctul de vedere, conduce la un esec ferm in comunicare!

 

[Old DG]

Harnicul si lenesul

Intr-o dimineata, un baiat s-a dus la bunicul sau si l-a intrebat:
- Bunicule, mereu spui ca trebuie sa fugim de pacate, dar cum sa ma feresc eu de ispite ?
- E, nepoate, ia spune-mi tu mie, daca un om ar vrea sa vaneze o pasare si ar vedea chiar deasupra sa una zburand, iar ceva mai incolo, o alta stand pe creanga unui pom, in care din ele crezi ca ar trage cu pusca ?
- Bineinteles, bunicule ca vanatorul si-ar indrepta arma spre pasarea ce sta pe creanga. Sunt mai multe sanse sa o nimereasca pe cea care sta, decat pe cea care trece ca sageata prin aer.
- Pai, vezi, baiatul meu ...! Tot asa sunt si oamenii, asemenea pasarilor. Cand esti muncitor si harnic, cand esti mereu preocupat sa faci cat mai mult si mai bine, atunci diavolul nu poate sa te atinga cu ispitele sale. Dar pe omul lenes si delasator, diavolul cu usurinta il ispiteste, iar el cade imediat in pacat.
Omul nu a fost facut de Dumnezeu ca sa stea si sa piarda timpul, la voia intamplarii, ci sa caute mereu sa munceasca cu spor si cu tragere de inima, fiindca doar asa va afla liniste si bucurie in viata.

"Mainile la munca, mintea si inima la Dumnezeu!"

 

[Old DG]

Batranul lui Erik

Daca ii judeci pe oameni, nu mai ai timp sa-i iubesti.
Maica Teresa

In ziua de Craciun, familia mea mergea cu masina din San Francisco spre Los Angeles. In acel an, Craciunul cazuse intr-o zi de duminica si trebuia sa ajungem in Los Angeles luni dimineata. Petrecuseram Ajunul si dimineata de Craciun impreuna cu parintii sotului meu.
Ne-am oprit sa pranzim intr-un local din King City. Eu ma gandeam cu placere la Craciun si la insemnatatea acestuia, cand reveria imi fu intrerupta. L-am auzit pe Erik, baietelul nostru de un an, strigand cat il tineau puterile in scaunul lui.
- Salu Tare!( el credea ca sun doua cuvinte). Isi intinse mainile pufoase de bebelus pe deasupra barei de metal a scaunului. Chipul lui era foarte vesel , cu ochii larg deschisi si cu gingiile dezvelite intr-un zambet stirb. Gangurea si se agita nevoie mare. Abia apoi am aflat din ce motiv.
O haina jerpelita, murdara si uzata. O pereche de pantaloni lalai, care atarnau neglijent pe un corp inalt si slabanog. Degete care ieseau din ghete. O camasa patata peste tot si un zambet la fel de stirb ca a lui Erik. Par nespalat si nepieptanat...Mustati prea scurte pentru o barba, dar deja nebarbierite de mai multe zile. Si un nas asa de plin de varice, incat arata ca harta New York-ului. Eram prea departe de el ca sa-i simt mirosul, dar eram convinsa ca putea oribil.
Mainile lui se leganau in aer:
-Salut, bebelusule! Salut voinicule! Te vad amice!
Erik continua sa rada si sa strige:
- Salutare! Fiecare chemare isi primea raspunsul. I-am aratat un biscuit lui Erik, dar el il sfarama pe tavita. Am intors scaunul. Erik urla si se suci sa-l vada pe batranul lui prieten.
Chelneritele isi ridicau sprancenele. Cativa clienti tusira cu subinteles...batranul acesta il deranja pe copilul meu. Acum cersetorul striga din coltul opus al incaperii:
- Stii sa joci..." Uite-l, nu-i?" Ia te uita! Stie!
Batranul era beat. Nimanui nu i se parea amuzanta situatia. Sotul meu se simtea umilit si stanjenit. Pana si pustiul nostru de sase ani intreba de ce vorbea batranul acela asa de tare. Am mancat in graba, fara sa rostim o vorba, in timp ce Erik isi continua repertoriul.
Sotul meu se ridica sa achite nota de plata, spunandu-mi ca ma asteapta in parcare. L-am insfacat pe Erik si m-am indreptat spre iesire.
Batranul astepta cu demnitate in scaunul lui ce se afla in drumul spre iesire. Doamne ajuta-ma sa ies de aici, inainte ca batranul acesta sa ni se adreseze mie sau copilului...
Am incercat sa ma asez intre el si Erik, pentru ca batranul sa nu sufle spre copil. Dar Erik, cu ochii atintiti spre prietenul lui, se apleca peste bratul meu, intinzandu-si manutele ca sa fie luat in brate. In clipa in care am incercat sa-mi stapanesc copilul, in timp ce ma indreptam spre iesire, am dat ochii cu batranul. Privirea lui ma implora:
-Imi dati voie sa iau copilasul in brate?
N-a mai fost nevoie sa-i raspund. Intr-o fractiune de secunda, Erik se arunca in bratele batranului si isi puse capul pe umarul lui. Acesta inchise ochii si i-am vazut lacrimile facandu-si loc printre gene...Mainile lui batrane si murdare, ce pastrau urmele adanci ale muncii grele, il leganau cu blandete pe copilasul meu atingandu-i spatele.
Batranul l-a leganat pe Erik cateva clipe, apoi a deschis ochii si m-a privit fix:
- Sa ai grija de bebelus.
- Asa voi face, i-am raspuns eu.
Il desprinse pe Erik de la pieptul lui, fara tragere de inima si parca tanjind sa-l mai tina putin. Eu mi-am deschis bratele sa-mi primesc copilul si omul mi s-a adresat din nou:
- Dumnezeu sa va binecuvanteze doamna. Mi-ati facut cel mai frumos cadou de Craciun."
Nancy Dahlberg( Walfred Erickson)

 

[Old DG]

Tatal uita...

Niciodata nu devenim mai constienti de noi insine, decat atunci cand ii iubim pe ceilalti.

Asculta, fiule. Iti spun aceste vorbe in timp ce tu dormi, cu o manuta sub cap si cu suvitele blonde si carliontate lipite de fruntea umeda. M-am furisat singur in odaia ta. Acum cateva minute, in timp ce citeam ziarul, in biblioteca, m-a coplesit un sentiment greu de vinovatie... Asa ca, am venit spasit langa patul tau...
Uite la ce m-am gandit, fiule. Am fost dur cu tine. Te-am certat in timp ce te imbracai sa pleci la scoala fiindca nu te-ai spalat bine pe fata. Te-am mustrat pentru ca nu ti-ai curatat bine pantofii. Am strigat la tine cand am vazut cum iti arunci lucrurile pe podea.
Si la micul-dejun am inceput sa-ti fac reprosuri. Ca ai varsat laptele, ca ai plescait, ca ai uns felia de paine cu prea mult unt...Cand tu plecai la joaca si eu ma duceam la gara, te-ai intors si mi-ai facut cu mana spunandu-mi: " La revedere taticule!"...iar eu ti-am raspuns taios: " Umerii inapoi!"
Dupa amiaza am luat-o de la capat. Cand m-am intors de la serviciu, te-am pandit in timp ca tu stateai in genunchi si te jucai. Sosetele tale erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai, obligandu-te sa mergi inaintea mea pana acasa. Ciorapii erau scumpi- si daca ai fi fost nevoit sa-i cumperi tu- ai fi avut mai multa grija de ei. Imagineaza-ti asta din partea unui tata...
Iti amintesti ce s-a intamplat mai tarziu, pe cand citeam ziarul in biblioteca? Tu ai venit la mine timid, cu o privire oarecum trista. Cand eu te-am privit pe deasupra ziarului, suparat ca m-ai intrerupt, tu ai ezitat.
- Ce vrei sa spui? te-am intrebat eu.
Mi-ai spus ca nu vrei nimic, dar te-ai aruncat la pieptul meu, m-ai strans in brate si m-ai sarutat, si manutele tale m-au inconjurat cu o dragoste pe care Dumnezeu a sadit-o in inima ta si pe care nici macar neglijenta mea nu o putea ignora. Si apoi ai disparut urcand grabit pe scari.
Ei bine, fiule, la scurt timp dupa aceea, ziarul mi-a alunecat din mana, si m-a cuprins o teama cumplita. Ce facuse obiceiul din mine? Obiceiul de a-ti gasi nod in papura si de a te critica-- asa te rasplatisem eu-- pentru ca erai doar un baietel. Nu ca nu te iubeam; dar aveam pretentii prea mari de la tine. Te masuram din perspectiva varstei mele...
Si caracterul tau era asa de frumos si bine format! Inimioara ta era la fel de mare ca apusul soarelui deasupra dealurilor si asta s-a vazut din felul in care te-ai grabit sa ma saruti inainte de culcare. Nimic altceva, nu mai conteaza in seara asta, fiule. Am venit la capul patului tau, pe intuneric, si am ingenuncheat aici jenat...
E un moment de slabiciune; stiu ca nu ai intelege aceste lucruri daca ti le-as spune cand te trezesti. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa stau la taclale cu tine, o sa sufar cand suferi si tu; o sa radem impreuna. O sa-mi musc limba de cate ori voi vrea sa-ti spun ceva neplacut. O sa-mi repet la nesfarsit in minte:
- E un baietel! Lasa-l sa fie asa cum e!
Mi-e teama ca te-am considerat un barbat. Si totusi, vazandu-te ghemuit si fragil in patutul tau, imi dau seama ca esti inca un copil. Ieri stateai in bratele mamei tale, cu capul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult fiule si ti-am daruit prea putin in schimb.

Promite-mi ca pe masura ce eu te voi invata sa fii barbat, imi vei aminti si tu ce inseamna sa ai un suflet iubitor de copil...

 

[Old DG]

"Craciunul in care mi-am imprumutat fiul...

Sa nu fim multumiti doar daca oferim bani. Banii nu sunt de ajuns, banii pot fi procurati oricand, dar trebuie daruiti cu dragoste. Asadar impartiti iubire oriunde v-ati duce; in primul rand in caminul vostru. Daruiti-le dragoste copiilor vostri, sotiei sau sotului dvs, prietenilor, si vecinilor...

Exista vreun loc de unde putem "imprumuta" un baietel de vreo trei patru anisori pentru sarbatorile de iarna? Avem un camin frumos. Am avea grija de copil si l-am aduce acasa viu si nevatamat. Si noi am avut un baietel, dar el n-a putut ramane alaturi de noi si ne e tare dor de el, mai ales cand se apropie Craciunul,- N. Muller

Cand am citit cererea din ziarul local, ceva s-a intamplat... Pentru prima data de la moartea sotului meu, am inceput sa ma gandesc ca si altii sufera. Am citit de zeci de ori scrisoarea.
Cu cateva luni inainte, primisem vesti de la Washington ca sotul meu fusese ucis intr-o misiune peste ocean. Indurerata,
m-am mutat impreuna cu fiul meu in satul natal. M-am angajat ca sa-mi pot intretine copilul si timpul m-a ajutat sa-mi vindec cicatricile din inima. Dar in anumite momente, eram cuprinsa de o tristete profunda-- de sarbatori, cu ocazia aniversarii nuntii noastre sau in zilele de nastere...
In anul acela, de Craciun, cand am citit anuntul din ziar, inima mi-a fost cuprinsa de durere..." Si noi am avut un baietel, dar el n-a putut ramane alaturi de noi si ne e tare dor de el"...
Si eu stiam ce inseamna sa duci dorul cuiva, dar il aveam pe fiul meu. Stiam cat de pustiu e Craciunul, daca nu il privesti prin ochii unui copil.
Am raspuns anuntului. Cel care il scrisese era un vaduv care locuia cu mama lui. Isi pierduse sotia si fiul in acelasi an.
In anul acela de Craciun, eu si fiul meu am petrecut o zi minunata in compania acelui om si a mamei lui. Impreuna am regasit fericirea pe care o credeam pierduta pe vecie.
Dar cel mai placut e ca, de atunci si pana acum, am avut parte de o fericire imensa. Vedeti voi...Omul care a scris anuntul a devenit dupa cateva luni, sotul meu..."

Fiti atenti la lucrurile ce se intampla in jurul vostru...mai ales de sarbatori caci nu stiti niciodata ce surpriza frumoasa vi se poate pregati...

 

[Old DG]

TACEREA LUI DUMNEZEUSi in tacerea Sa ne spune cu iubire: AI INCREDERE IN MINE... STIU BINE CE AM DE FACUT!