Un alt argument in favoarea a ceea ce sustin (faptul ca nu poate sa existe un model universal valabil de predictie a cutremurelor) porneste de la diferenta cruciala intre fenomenele meteorologice si cele seismice, draga Dodo... E vorba de natura lor intrinseca, Dodo In cazul meteorologiei, cercetatorii au, cat de cat, acces direct la sursa fenomenelor, pot sa masoare temperaturi, presiuni, directia vantului, umiditatea atmosferei, pot monitoriza din satelit formatiunile noroase etc. In cazul seismologilor, avand in vedere ca sursa fenomenului seismic (ma refer la cutremure tectonice, in principal) se afla la diferite adancimi in scoarta terestra sau chiar in manta (si, in final, totul se leaga de caldura interna a Terrei si, in mare, de procesele geodinamice interne), e clar, Dodo, ca specialistii nu au un acces direct la \"sursa\", nu pot masura, daca vrei, \"palpa\" ce se intampla acolo, draga Dodo
) Imaginea pe care o avem despre interiorul Pamantului se bazeaza pe date obtinute indirect, prin inregistrari seismice, etc. Dar, practic, ei nu pot vedea \"cu ochii\" lor ce se intampla acolo, si a pretinde ca masoara si la 2 zecimale cate energie s-ar fi acumulat intr-o anumita zona seismogena, inseamna o ineptie sau, mai bland spus, o mare naivitate. Asta e situatia, draga Dodo; stiu ca e frumos sa credem ca se poate orice si oricand, dar practica ne arata cu prisosinta complexitatea fenomenului. As vrea sa va marturisesc ca, in urma cu ceva ani, eram si eu un mare entuziast in ceea ce priveste posibilitatea de a se prevedea cutremurele (ma refer la predictii pe termen scurt, de interes practic pentru populatie, Dodo ). Dar, in timp, am devenit mai reticent, mai rezervat, avand in vedere marele numar de esecuri inregistrate in acest domeniu. Ca asa, sa spui ca in cutare \"fereastra de timp\" (cu dimensiunea de ordinul anilor), nu prea ajuta...in orice caz nu e de interes practic IMEDIAT pentru populatie. Si vin si cu un exemplu, Dodo
):harhar:
Exemplul se refera la California, Dodo Si anume, la sectorul Parkfield al celebrei falii San Andreas, in partea central-sudica a Californiei. Dupa marele cutremur din anul 1857 de la Fort Tejon care a afectat sudul Californiei (M~7,9-8,2), cu o ruptura care s-a propagat pe o distanta de sute de kilometri, seismicitatea sectorului Parfield a fost dominata de cutremure cu magnitudinea in jur de 6,0 grade, cel mult 6,5 pe scara Richter, si care evenimente s-au repetat la intervale medii de 10-20 de ani, cel mult 22 de ani. In secolul 20, in zona Parkfield avusesera loc cutremure de magnitudine 6 in 1901,1922 (parca), 1934 si 1966. In baza acestei secvente, seismologii americani au prevazut un cutremur de magnitudine 6 in 1988+/-5 ani. Si au initiat o ampla actiune de cercetare a zonei, de monitorizare a apei din puturi, a inclinarii scoartei terestre !!!! Trece anul 1990. 1991, 1992, 1993...cutremurul nu mai venea ! In cele din urma, cutremurul s-a produs, dar cu o foarte mare intarziere, in septembrie 2004 (cutremur de 6,0 la Parkfield). Si, retineti, fara nici un semn prevestitor, nici un fel de anomalii geofizice nu l-au precedat !!!!!! Practic, specialistii, cu toata monitorizarea lor, cu toata ciclicitatea pe termen lung a seismelor in sectorul Parkfield, nu au putut spune cand vine cutremurul; intr-adevar, fenomenul a avut loc pana la urma, dar MULT MAI TARZIU decat s-au asteptat seismologii. Si, repet, fara nici un semn prevestitor pe termen scurt ! Desi, retineti, acolo e vorba de cutremure de suprafata, la care, teoretic, se pot detecta anumite anomalii geofizice. Acest exemplu demonstreaza, Dodo si Emil, ca problema predictiei cutremurelor este departe, foarte departe de a fi rezolvata, si este foarte clar ca nu poate exista o \"reteta-minune\" in acest sens. Acum o sa inchei deocamdata aici, nu de alta, dar se infoaie Dodo si zice ca nu poate citi motzaind lungul meu mesaj...
):harhar:
)