In primul rand, mneatza la toata lumea...
) O noua ziulica minunata de primavara, dupa-atata frig si ceatza...:10: Sper ca ati dormit bine azi noapte, desi cu o ora mai putintel.
):12:
) Azi o sa va pun un post sintetic, care trece in revista, in mare, seismicitatea Romaniei. Asadar, fiti pe receptie...:12:
)
Seismicitatea Romaniei
Stim cu totii, Romania este o tara cu un nivel ridicat de seismicitate, comparabil cu cel al Greciei, Italiei sau Turciei (in Europa). Desigur, acest lucru se datoreaza caracteristicilor geotectonice particulare; seismicitatea tarii este, oarecum, specifica celei din lungul marilor lanturi de munti tineri (ca varsta geologica), asa cum sunt Carpatii. De fapt, acesti munti (Carpati) s-au format in urma unor procese de coliziune continentala (intre placi tectonice cu caracter continental), coliziune insotita, la un moment dat, chiar si de un proces de subductie intre un segment al placii majore euro-asiatice si o sub-placa a Europei Centrale. Aceasta subductie a incetat ca atare, vulcanismul s-a stins, dar o serie de procese geodinamice active continua sa se manifeste in special in zona Curburii Carpatilor Orientali, zona cunoscuta sub denumirea de \"regiunea Vrancea\". Acolo, un vechi fragment din placa subdusa s-a desprins din acea placa si sufera un lent proces de digerare in manta (astenosfera), in conditii de temperatura si presiune ridicate. Totodata, mai multe microplaci tectonice, convergente spre curbura, exercita compresiuni din mai multe directii asupra acelui fragment, compresiuni care dau nastere la tensiuni in interiorul acelui fragment, in care au loc in permanenta ruperi la diferite nivele de adancime. Aceste procese au loc in prezent in zona Vrancea, zona care este cea mai activa seismic. In celelalte zone seismice ale tarii, cutremurele sunt legate de anumite fracturi ale scoartei terestre, falii care sunt reactivate tot de miscarea microplacilor tectonice.
Zona VRANCEA
In zona VRANCEA se produc cam 90% din totalul cutremurelor din Romania, eliberand cam 95% din energia seismica. Din punct de vedere al localizarii geografice, regiunea include Curbura Carpatilor (Muntii Vrancei si ai Buzaului), Subcarpatii Curburii (Vrancea si Buzau), precum si zona de campie din fata arcului carpatic (Campia Siretului, respectiv a Ramnicului). In zona Vrancea se produc 2 tipuri de cutremure, din punct de vedere al adancimii. Cele mai numeroase cutremure vrancene sunt cele intermediare (subcrustale), care se produc la mare adancime, in general intre 70-160 km, exceptional pana in jur de 200 km. Epicentrele cutremurelor intermediare se afla in zona muntoasa si subcarpatica a curburii. Cutremurele vrancene adanci se produc prin ruperi care au loc la diferite \"etaje de adancime\" in interiorul unui vechi fragment dintr-o placa tectonica ce s-a subdus pana acum circa 10 milioane de ani, din cauza compresiunilor care se exercita asupra acestuia. Din punct de vedere al mecanismelor de focar, cutremurele intermediare din Vrancea pot avea planele de rupere orientate tangent la Curbura carpatica sau orientate perpendicular. S-a constatat o alternanta neta de perioade de timp in care domina un tip sau celalalt dintre cutremure. In perioadele de timp in care mai frecvente sunt cutremurele cu plane de falie orientate tangent la curbura se produc seismele cele mai puternice, cu magnitudini de ordinul Mw~7,0 sau chiar peste aceasta valoare, foarte adesea cu un roi de cutremure de mai mici magnitudini (in jur de 6) ce apar la intervale de cativa ani; aceste perioade sunt definite prin actiunea predominanta a BLOCULUI TECTONIC EURO-ASIATIC, responsabil de aceste cutremure. In perioadele de timp in care majoritatea cutremurelor au plane de faliere orientate perpendicular, nu se produc niciodata cutremure foarte puternice, ci, eventual, evenimente de magnitudini pana la 6,5-7,0 si, chiar si acestea, la intervale destul de lungi. Aceste intervale care se succeda regulat au durate medii de circa 18-20 de ani, plus sau minus cativa ani. Din 1987/1988 pana in 2005/2006, zona Vrancea s-a aflat sub influenta dominanta a BLOCULUI AFRICAN, prin urmare nu puteam avea cutremure foarte mari in aceasta \"fereastra de timp\". Incepand cu anul 2006, in urmatorii circa 18 ani de aflam din nou sub influenta dominanta a actiunii BLOCULUI EURO-ASIATIC, care, pentru aceasta \"fereastra de timp\" (deci pana in jurul anului 2024), va avea din nou rolul cel mai important in declansarea cutremurelor vrancene. Deci, este vorba despre o perioada periculoasa, cu un risc considerabil de producere a unui cutremur important (cu magnitudinea posibil peste 7,0). De fapt, aceasta alternanta de perioade in care domina, pe rand, unul sau celalalt dintre cele 2 categorii de cutremure vrancene (dupa orientarea planului de ruptura), se coreleaza foarte bine cu alternanta unor perioade de timp in care activitatea seismica vranceana este mai intensa cu o serie de perioade in care activitatea este mai scazuta. Aceasta alternanta are la baza \"jocul\" diferentiat in miscarea placilor tectonice, dar si posibile influente ale unor fenomene geofizice cu caracter global (mareea terestra, posibila influenta a ciclurilor de activitate solara, etc.).
Asadar, cutremurele vrancene sunt cele mai puternice seisme din Romania si, probabil, chiar din Europa. Seismele adanci din zona Vrancea pot atinge magnitudini maxime Mw~7,8-8,0. In fiecare secol se produc cam 4-5 cutremure cu magnitudinea Mw mai mare sau egala cu 7,0. Cataloagele de cutremure romanesti includ date mai sigure din ultimii circa 1000 de ani, incepand din anul 984 d.H. Desigur, informatii mai incerte exista si pentru mileniul anterior, dar probabil numai pentru evenimentele foarte puternice. In ultimii 600 de ani, cele mai importante cutremure vrancene s-au produs in 1411,1446,1471,1473,1516,1545,1571,1590,1605,1620,1637,1679,1681,1701,
1738,1740,1790,1802,1829,1838,1894,1908,1940,1977 si 1986. Desigur, acestea au fost evenimentele care au atins sau depasit magnitudinea Mw=7,0. Fiindca doar aceste seisme sunt considerate importante, relevante prin energia eliberata si nivelul potentialelor pagube materiale. Intr-un secol se mai produc si 10-15 cutremure de magnitudini 6,0-6,9 grade, cateodata in perechi (adica, dubleti sau tripleti, grupuri de cate 2 sau 3 cutremure cu magnitudini de ordin 6). Din seria de cutremure enumerate mai sus, ar putea fi evidentiate cu deosebire cutremurele violente din 1471,1516,1590,1620,1679,1738,1790,1802,1838,1940 si 1977. Acestea au avut caracter catastrofal, cu mari pagube materiale si victime numeroase. Unele dintre acestea s-au remarcat si prin modificari morfologice la nivelul scoartei terestre, prin alunecari de teren, crapaturi, tasniri de apa din pamant, modificarea regimului apelor subterane, etc. Voi trece in revista cateva dintre aceste cutremure, cu efectele lor, in conformitate cu ceea ce au consemnat cronicile. De exemplu, marele cutremur vrancean din 29 august 1471 este cunoscut a fi produs distrugeri mari in Moldova, in vechea cetate de scaun a Sucevei, in Neamt (distrugerea partiala a manastirii Neamtului), dar si in Transilvania si in Muntenia; s-au daramat multe case si in Brasov, iar zidurile cetatii au fost de asemeni distruse partial; in mai multe locuri in Muntenia si Moldova s-a crapat pamantul si s-au observat tasniri de apa din gropile formate in pamant. Foarte distructive au fost si cutremurele din 1516 si 1620. In 1738 s-a produs un alt cutremur foarte puternic (Mw~7,7), care numai in Moldova a distrus aproape complet 15 manastiri; orasul Iasi a fost foarte grav afectat, iar la Bucuresti s-a daramat partial vechea Cetate domneasca. Fara indoiala insa, cel mai puternic cutremur vrancean din ultimii cel putin 300 de ani s-a produs in ziua de 26 octombrie 1802, in jurul pranzului (pe la 12h55min, cam asa ceva). Seismul a fost extrem de distrugator, a cauzat numeroase modificari morfologice la nivelul scoartei si a fost resimtit de la nord de St. Petersburg pana in insulele grecesti din Marea Egee. La Bucuresti s-a daramat partea superioara a celebrului Turn al Coltei, dar si numeroase biserici au avut mult de suferit; conform descrierilor din acea vreme, \"pamantul s-a leganat cu un uruit groaznic mai mult de 2 minute, si pe alocurea s-a despicat, si din gaurile pamantului a esit apa neagra cu miros de pucioasa\"; \"vedeam crapatura pamantului care se intindea din curtile boieresti...\" Iata asadar niste consemnari interesante, dar si infricosatoare in acelasi timp. De altfel, in acea zi se schimba domnia in Tara Romaneasca, noul domnitor fanariot Alexandru Ipsilanti se afla in drum spre Capitala cu alaiul sau, fiind surprins de cutremur in judetul Ilfov. Acesta este si motivul pentru care exista descrieri destul de amanuntite ale efectelor fenomenului, cronicarii fiind \"pe faza\". Acest cutremur de la inceputul secolului 19 a avut efecte severe si in Transilvania, in special la Sibiu, unde s-au daramat mai multe case. Desigur, evaluarea cutremurelor din trecut este dificila (fiind marcata de potentiale subiectivisme), totusi seismul din 1802 este \"cotat\" cu cea mai mare magnitudine dintre toate cutremurele vrancene, respectiv Mw~7,9 grade, adica o uriasa eliberare de energie. Pana astazi, cutremurul din 1802 a ramas cunoscut cu aceasta sinistra eticheta de \"Cutremurul cel Mare\". In 1829, pe 26 noiembrie, un alt cutremur vrancean puternic (Mw~7,3) a produs stricaciuni serioase in sudul si estul tarii, subrezind multe case. Acestea au devenit astfel vulnerabile la urmatorul cutremur major, cu caracter catastrofal, produs la 23 ianuarie 1838 (Mw~7,5), in urma caruia s-a format Lacul Rosu, prin prabusirea unui versant de munte peste cursul unui rau; seismul din seara zilei de 23 ianuarie 1838 a produs pagube mari in Bucuresti dar si in restul Munteniei (neoficial s-ar fi vorbit de peste 600 de morti). Explicatia este aceea ca, fiind o seara geroasa de iarna, multi oameni au fost surprinsi langa sobe de prabusirea acestora. La sfarsitul secolului 19 s-au produs mai multe cutremure vrancene cu magnitudini de 6-7 grade, dintre care cel mai important la 31 august 1894, dar cu efecte mai reduse (Mw~7,1); totusi, ca fapt divers, la acest cutremur s-a remarcat prabusirea malurilor Prutului pe o lungime de peste 500 de metri in judetul Galati, precum si distrugerea mai multor case vechi de la periferia Bucurestiului. In secolul 20 s-au produs 4 cutremure mai importante, la 6 octombrie 1908 (Mw~7,1), 10 noiembrie 1940 (Mw=7,6), 4 martie 1977 (Mw=7,4) si 31 august 1986 (Mw=7,1). Primul cutremur mai puternic, cel din 1908, a avariat mai ales casele vechi din Bucuresti si din estul Munteniei si sudul Moldovei, dar a cauzat panica destul de mare in randul populatiei; aceasta deoarece s-a manifestat prin 3 randuri de zguduiri din ce in ce mai puternice pe perioada a circa 3 minute, insotite de zgomote subterane; pagubele au fost totusi moderate. Caracter catastrofal au avut totusi doar seismele din 1940 si 1977. Interesant este ca seismul din 10 noiembrie 1940 (magnitudine Mw=7,6 si adancime focala in jur de 140 km) a fost precedat, cu circa 3 saptamani inainte, de un cutremur mai slab produs in dimineata zilei de 22 octombrie 1940, 8h37min (Mw=6,5); acesta nu a produs pagube semnificative, ci doar a cauzat o usoara panica in randul populatiei, intensitatea maxima fiind de VII grade pe scara Mercalli. Marele cutremur din noaptea de 9-10 noiembrie 1940 (3h39min) a fost insa catastrofal; celebra a ramas prabusirea renumitului bloc Carlton din Bucuresti, la vremea aceea una dintre cele mai frumoase constructii din Capitala; blocul, cu o inaltime de 12 etaje, fusese construit in 1935, dar, se pare, au existat mari neglijente la partea de executie, cu consecinte de-a dreptul tragice. Blocul s-a prabusit complet la acest cutremur, ingropand peste 500 de persoane; a izbucnit si un incendiu provocat de un depozit de pacura de la subsolul cladirii. In pofida acestui dezastru din Bucuresti, cele mai grave efecte ale cutremurului din 10 noiembrie 1940 s-au semnalat in Moldova. Orasul Panciu a fost aproape complet distrus, desi majoritatea caselor erau de lemn !!! Si Focsaniul a fost serios devastat, la fel Iasiul si Galatiul. Ca si in cazul celorlalte cutremure vrancene mari, aria macroseismica a fost foarte larga, la Moscova seismul vrancean fiind resimtit cu intensitatea V pe scara Mercalli (pentru comparatie, cutremurul din 1802 a fost resimtit la Moscova cu intensitatea VI pe scara Mercalli). Cutremurul din 4 martie 1977 s-a produs la o adancime de circa 90 km (deci mai mica decat a celui din 1940) si a avut magnitudinea Mw=7,4 grade. Cele mai grave efecte au fost, de aceasta data, in Muntenia si Oltenia, in timp ce in Moldova nivelul pagubelor a fost ceva mai redus. Bucurestiul a fost orasul cel mai afectat, cu prabusirea a peste 30 de blocuri inalte construite in perioada interbelica. Seismul din august 1986, desi destul de puternic (Mw=7,1), nu a avut efecte catastrofale pe teritoriul actual al tarii, dar a cauzat stricaciuni severe in Basarabia (in acea noapte de 30 spre 31 august 1986, ora 0h28min, la Chisinau s-au prabusit 4 blocuri !!!). Cutremurul din 1986 s-a produs la o adancime comparabila cu a celui din 1940 (in jur de 130-140 km), spre deosebire de cel din 1977. Cutremurele vrancene cu magnitudini sub 7,0 (Mw=6-7) nu sunt semnificative din punct de vedere al energiei eliberate si al nivelului pagubelor produse. Astfel, in 1990 s-au produs 2 seisme vrancene la interval de circa 13 ore. Primul cutremur, produs pe 30 mai la ora 13h40min, a avut magnitudinea Mw=6,9 si s-a produs la 80-90 km adancime; totusi nu a cauzat pagube majore, ci mai mult o sperietura !!! Al doilea cutremur s-a produs in noaptea imediat urmatoare, pe 31 mai, ora 3h15min, si a avut magnitudinea Mw=6,4 grade. De asemenea, fara pagube majore. Ultimul cutremur vrancean de acelasi ordin de marime s-a produs la 27 octombrie 2004, la ora 23h34min, la o adancime de 90-100 km (Mw=6,0); de asemenea, nu au fost pagube demne de luat in seama.
In general, cutremurele intermediare nu sunt urmate de multe replici, si acestea sunt slabe; diferenta de magnitudine intre socul principal si cea mai puternica replica este (in cazul cutremurelor foarte puternice) in jur de 2,0. Nu confundam replicile cu seismele-perechi (grupuri de cate 2 sau 3 cutremure cu magnitudini in jur de 6,0-6,8). Interesant este ca distributia pe verticala a hipocentrelor cutremurelor vrancene arata ca acestea se grupeaza intr-o coloana foarte ingusta, compacta, intr-un volum foarte limitat. O alta particularitate interesanta este forma generala a izoseistelor (curbe de egala intensitate seismica), care este elipsoidala, cu alungiri spre NE si spre SV fata de epicentru. Cutremurele vrancene produse la adancimi mai mari de 130 km (130-160 km) se caracterizeaza prin efecte mai intense in Moldova, cu o directivitate predominanta a procesului de rupere catre Nord-Est fata de epicentru, deci pe linia Focsani-Iasi-Chisinau. Cutremurele produse la adancimi de 70-100 km au directivitate predominanta spre Muntenia, la Sud-Vest de epicentru, pe linia Bucuresti-Zimnicea-Sofia. Nu este foarte clar cum sunt seismele produse la 100-130 km adancime, fiindca aici nu a putut fi studiat prin inregistrari instrumentale nici un cutremur major. In ultimii 60 de ani, cutremurele importante s-au produs la 130-160 km adancime (in 1940 si 1986), respectiv la 70-100 km adancime (in 1977 si 1990). Ca orice seism de profunzime, cutremurele vrancene se resimt puternic pe arii foarte intinse (aria macroseismica se intinde de la nord de St. Petersburg pana in insulele grecesti din Marea Egee). Tot in zona Vrancea se mai produc, cu o frecventa mai mica insa, si cutremure crustale, la adancime mai mica, deci cu originea in crusta terestra, la 5-60 km adancime. Acestea sunt mai slabe, nu depasesc 5,2 grade pe scara Richter, si au o distributie mai larga a epicentrelor. Majoritatea se produc in afara arcului carpatic, in lungul aliniamentului Marasesti-Focsani-Ramnicu Sarat. Cutremurele de mica adancime se resimt pe arii mai restranse, limitate, si au doar efecte locale. La originea lor se afla o serie de falii ale scoartei terestre, in lungul carora blocurile se pot deplasa din cand in cand.
Alte zone epicentrale in Romania
In afara de zona Vrancea, pe teritoriul Romaniei se mai produc cutremure tectonice si in alte zone epicentrale, dar toate sunt de mica adancime, cu originea in crusta terestra, in lungul unor falii crustale. Seismele superficiale sunt insa mai rare, au magnitudini mai mici decat ale celor intermediare din Vrancea, si sunt de importanta exclusiv locala. Adica, aceste cutremure se resimt pe arii foarte restranse (in general), dar pot avea efecte severe in zonele epicentrale, tocmai din cauza adancimii mici la care se produc. Dintre zonele epicentrale ale cutremurelor superficiale, mai importante sunt cele din Banat (sud-vestul tarii), Fagaras-Campulung, Dobrogea si Maramures. Cu o frecventa mai mica, seisme superficiale moderate sau relativ puternice ca intensitate (VII-VIII pe scara Mercalli) mai apar in Crisana, Bucovina si Podisul Transilvaniei. De asemenea, in Campia Romana (estul Munteniei) mai apar o serie de epicentre care genereaza seisme locale relativ slabe (foarte rar pot atinge 5-5,4 grade pe scara Richter).
BANAT
Zona seismica din Banat a fost activa in ultimul deceniu. Principalele focare sunt cele din Campia Timisului, la sud de Timisoara, precum si cele din zona danubiana (Moldova Noua) si Culoarul Cernei (Orsova-Herculane). Magnitudinea maxima a acestor cutremure nu poate depasi 5,7-6,0 pe scara Richter. De exemplu, cutremurul de la Banloc (Timis) din 12 iulie 1991, produs la 9 km adancime, a atins 5,7 grade pe scara Richter si a fost urmat de replici pe durata mai multor luni. La Herculane, pe 18 iulie 1991 s-a produs un cutremur de 5,5 grade. Focarul de la Moldova Noua a fost activ in 2002 (cutremure de 4,6-4,8 grade pe scara Richter la 5-10 km adancime), si, inainte de aceasta, in anul 1879 (cutremur de magnitudine probabila M~5,6). Cutremurele din BANAT au o tendinta remarcabila de a aparea in secventa, adica sub forma de socuri multiple repetate pe durata mai multor luni. Asa s-a intamplat in 1991, cand seria de cutremure inceputa prin seismul din 12 iulie de la Banloc s-a prelungit pana in luna decembrie a aceluiasi an (de exemplu, un alt cutremur important s-a produs si pe 2 decembrie tot in Campia Timisului, sud de Timisoara, la Voiteg, cu magnitudinea 5,6).
Cutremurele banatice sunt superficiale, deci de mica adancime (5-25 km, dar de obicei in jur de 10 km adancime). De aceea, ele sunt foarte periculoase in epicentru (unde pot atinge intensitati relativ mari, de pana la VIII grade pe scara Mercalli). Totusi, ele se resimt pe arii mai restranse, intensitatea scazand destul de repede cu cresterea distantei. Aceasta este o caracteristica notabila a cutremurelor de mica adancime, spre deosebire de cele adanci vrancene. Prin urmare, efectele maxime sunt locale, cu o arie redusa de manifestare.
FAGARAS
O alta zona seismogena importanta este Fagaras-Campulung, caracterizata, la fel ca si cea din Banat, tot prin producerea de cutremure crustale (adancimi 5-30 km). Aici, insa, frecventa cutremurelor este mai mica, dar se remarca o anumita tendinta de ciclicitate a seismelor din Muntii Fagaras (M~6-6,5 pe scara Richter). Ultimul cutremur fagarasan puternic s-a produs la 26 ianuarie 1916 si a avut magnitudinea 6,4-6,5 grade pe scara Richter. Referitor la aceasta tendinta de ciclicitate a seismelor din Fagaras, desi se considera ca seismele fagarasene puternice se pot repeta la intervale medii de 80-100 de ani (deci cel putin o data pe secol ar fi de asteptat un cutremur fagarasan de magnitudine pana la M~6,5), totusi aceasta este destul de relativa. Intr-adevar, in ultimii 300 de ani, cutremurele fagarasene s-au repetat la un interval de circa 85 de ani, in 1746,1832 si 1916. Pe de alta parte, in ultimii 600 de ani s-ar fi consemnat 9 cutremure fagarasene importante (cu intensitati maxime intre VII si IX pe scara Mercalli), la intervale mai scurte sau mai lungi, deci nu intotdeauna la 85 de ani o data. Epicentrul principal se afla in zona Cumpana-Piscul Negru, aproximativ in coada actualului lac de acumulare Vidraru-Arges. Cel putin seismul din 1916 ar fi avut acolo epicentrul. Cutremurul din 1916 a fost, intr-adevar, destul de puternic, tinand seama de adancimea mica a focarului (probabil de 10-20 km). Prin urmare, s-ar putea ridica problema cat de sigur este barajul Vidraru, tinand cont de faptul ca falia trece chiar la cativa kilometri in amonte de baraj. Iar un cutremur de 6,5 grade pe scara Richter produs la mica adancime atinge o intensitate mare in epicentru (VIII-IX pe scara Mercalli). Barajul a fost construit in perioada 1960-1965, dar acum nu stiu, sincer sa fiu, daca s-a luat in calcul si potentialul seismicitatii locale, nu doar influenta cutremurelor vrancene. Oricum, dat fiind faptul ca un astfel de obiectiv este extrem de delicat (din punct de vedere al consecintelor unei eventuale cedari), presupun totusi ca a fost construit in mod adecvat. Cutremurele fagarasene se resimt mai intens in Transilvania si in Oltenia, mai slab in Muntenia si deloc in Moldova. Ca si seismele banatice, si cele din zona Fagaras apar, de regula, in secvente prelungite pe durata mai multor luni, cu numeroase replici care, din cauza adancimilor mici la care se produc, pot fi resimtite destul de puternic in zona epicentrala. De exemplu, cutremurul din 26 ianuarie 1916 (M~6,5) fost urmat de o lunga serie de cutremure mai slabe, care ar fi durat pana in luna mai a acelui an.
Cutremure locale de intensitate medie se produc si in DOBROGEA DE NORD (un exemplu fiind seismul de magnitudine M~5,4 din 3 octombrie 2004 resimtit la Tulcea). Si acestea sunt, de asemeni, cutremure de mica adancime (5-25 km), puse in legatura cu falia Sfantu Gheorghe (paralela cu bratul cu acelasi nume al Deltei Dunarii). In nordul tarii, in MARAMURES, se produc, de asemeni, cutremure superficiale, la 5-30 km adancime, cu magnitudini mai mici (4,7-5,0), dar care pot fi uneori resimtite destul de puternic in epicentru. In CRISANA (Oradea-Carei) s-au mai semnalat cutremure locale cu intensitati de pana la VII-VIII grade pe scara Mercalli, dar cu o frecventa mica (la intervale de peste 100 de ani). De asemeni, si in PODISUL TRANSILVANIEI exista cateva focare seismice, dar care genereaza foarte rar cutremure notabile, la intervale de mai multe sute de ani (de pilda, in Podisul Tarnavelor au fost consemnate cutremure de intensitati VII-VIII pe scara Mercalli in 1523 si 1880).
In orice caz, toate aceste cutremure superficiale (din Banat, Fagaras, Dobrogea de Nord, Maramures, Crisana, s.a.m.d) se caracterizeaza prin intensitati relativ mari in epicentru (chiar si VIII grade pe scara Mercalli), dar efectele macroseismice scad foarte repede cu cresterea distantei, de aceea acestea sunt doar cutremure de importanta locala. Numai seismele fagarasene mai puternice (M~6-6,5) si cele mai puternice cutremure din Banat (M>5,5) pot fi simtite pe arii ceva mai intinse, dar, oricum, efectele distructive se semnaleaza doar in epicentru si in vecinatatea acestuia. In afara de zonele mentionate, ar mai trebui spus ca seisme de mica adancime se produc in multe alte locuri in tara, dar cu o frecventa mica si cu magnitudini foarte scazute, practic energii neglijabile. In partea de est a CAMPIEI ROMANE, de exemplu, se produc destul de des cutremure la adancimi de 5-60 km, dar cu magnitudini joase (foarte rar putand atinge valori de 5,0-5,4 pe scara Richter); se pare ca aceste cutremure din ESTUL MUNTENIEI pot fi puse in legatura si cu tensiunile rezultate din inaintarea microplacii Marii Negre spre Curbura carpatica. Ca un alt exemplu, as mai mentiona seria de cutremure de la Busteni-Sinaia din mai 1993 (care a facut ceva \"valuri\" in presa vremii, cu speculatii care mai de care mai absurde); pur si simplu a fost vorba de o serie de cutremure de mica adancime cu epicentrele in Bucegi, intre Busteni-Sinaia, care au putut fi simtite in zona, dar care nu erau chiar neobisnuite (desi rare).
Ca o prima concluzie la toate cele expuse mai sus, desi cutremurele superficiale (de mica adancime) nu pot fi totusi neglijate (deoarece din cauza adancimilor mici, ele se resimt puternic in epicentru, cauzand uneori probleme serioase), pe ansamblu, de cel mai mare interes pentru cea mai mare parte a teritoriului Romaniei raman tot cutremurele majore adanci din zona Vrancea, care s-au dovedit a avea urmari catastrofale nu doar in Romania, dar chiar si in tari vecine (Bulgaria, Ucraina, etc.) si care se resimt la foarte mari distante; cutremurele de mare adancime din zona VRANCEA au cele mai mari magnitudini si sunt cele mai frecvente, prin urmare sunt principalul factor de risc seismic pentru ansamblul teritoriului Romaniei.
Cutremure din tari vecine
Uneori, in Romania mai pot fi resimtite, destul de slab in general, si cutremure produse in tari vecine sau apropiate (Bulgaria, Serbia, chiar si din Turcia). De exemplu, cutremurele din peninsula Balcanica pot fi simtite in sudul Romaniei. Cele cu epicentre in Serbia se resimt in Banat si, uneori, in sudul Olteniei. Ca exemplu poate fi mentionat cutremurul din 8 aprilie 1893 (M~6,5) care a putut fi resimtit si in Banatul romanesc, precum si in Oltenia; epicentrul a fost in Serbia. Si alte cutremure mai recente din Serbia au putut fi resimtite in Banat. De asemeni, multe cutremure din Bulgaria sunt resimtite si in sudul Romaniei, in Oltenia, Muntenia si Dobrogea. De exemplu, marele cutremur pontic (cu epicentrul in zona litoralului Marii Negre, la est de capul Shabla, Kaliakra, submarin) din 31 martie 1901, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, a fost resimtit in toata Bulgaria, dar si in Dobrogea noastra, precum si in Muntenia; la Bucuresti, intensitatea a atins chiar V-VI grade pe scara Mercalli; evident, mai multe sate de pe tarmul Marii Negre au fost ruinate (intensitate maxima IX-X pe scara Mercalli). In urma acestui cutremur (cu epicentru submarin, focar la o adancime de circa 15 km sub fundul marii) s-a format si un val seismic (tsunami) cu o inaltime maxima de 5 metri, care a avut efecte locale de-a lungul litoralului romanesc si bulgaresc. In antichitate, stravechiul Callatis (Mangalia de azi) a fost afectat in mai multe randuri de valuri seismice uriase (tsunami) provocate de cutremure majore pontice cu epicentre submarine; prima mentiune mai certa se refera la un cutremur pontic din anul 104 d.H, cutremur de magnitudine M~7-7,5 grade si care a provocat un tsunami ce a inundat Callatis-ul. Astfel de fenomene sunt insa foarte rare; datele istorice arata ca acestea s-au repetat la intervale medii de 400-600 de ani. Revenind la cutremurele din Bulgaria care pot fi resimtite si in sudul Romaniei, as mai da cateva exemple. La 4 aprilie 1904, in partea de sud-est a Bulgariei, la granita cu Macedonia, s-au produs 2 cutremure extrem de puternice, la interval de 20 de minute; primul soc a avut magnitudinea 7,8 iar al doilea a fost de 7,2 grade pe scara Richter, avand efecte catastrofale; ambele cutremure au fost resimtite si in Romania, in Oltenia si Muntenia, cu intensitati de pana la V si chiar VI grade pe scara Mercalli. La 1 iunie 1913, un cutremur cu magnitudinea Mw~6,9 s-a produs in centrul Bulgariei, in zona Tarnovo-Strajita, fiind resimtit si in sudul Romaniei cu intensitati de circa V grade pe scara Mercalli. Ultimul cutremur din Bulgaria care a fost resimtit si in Muntenia s-a produs la 7 decembrie 1986 tot in zona Tarnovo-Strajita; acest seism a fost ceva mai slab, avand magnitudinea 5,7 grade pe scara Richter, dar a fost resimtit si la Bucuresti cu intensitatea de circa IV grade pe scara Mercalli. De mentionat ca toate aceste cutremure au fost evenimente de tip crustal, deci produse in scoarta terestra, la adancimi de 10-40 km. Mai trebuie mentionate si unele cutremure din nordul Turciei, care pot fi uneori resimtite si in sudul Munteniei si al Dobrogei daca au magnitudini foarte mari. De exemplu, cutremurul din 17 august 1999 din provincia Izmit, nord-vestul Turciei, a fost resimtit si in sudul Romaniei cu intensitati de circa III-IV grade pe scara Mercalli (chiar IV grade in sudul Dobrogei). Nu in ultimul rand, as mai mentiona, cu titlu de exemplu, faptul ca unele cutremure din Campia Panonica (rare, ce-i drept) pot fi resimtite in vestul Romaniei, asa cum s-a intamplat cu seismul din 5 iunie 1443, resimtit de la Oradea pana la Timisoara.
Ca o concluzie finala, cea mai mare importanta pentru seismicitatea Romaniei o au cutremurele profunde din zona Vrancea, care, deoarece se produc la adancimi mari (de obicei intre 80-160 km) si au magnitudini ridicate, produc efecte distrugatoare in cea mai mare parte a tarii, chiar si in tari vecine; de asemenea, aria lor macroseismica este foarte larga, cuprinzand o mare parte a Europei Centrale si de Est. Cutremurele superficiale (de mica adancime) prezinta o importanta locala, efectele lor fiind limitate ca arie; de asemenea, ele se produc la intervale mult mai lungi de timp si au magnitudini mai mici decat ale seismelor adanci din Vrancea. Principalele zone unde se produc cutremure superficiale mai semnificative sunt Banat, Fagaras, Maramures si Dobrogea de Nord, dar exista si alte regiuni cu activitati seismice locale. De asemenea, in regiunile extreme ale tarii pot fi uneori resimtite si cutremure mai violente produse in tari invecinate sau apropiate (Bulgaria, Serbia, s.a).
