Ce serie de cutremure să fie să se tot dărâme mănăstirea aia seară de seară? :30:
Nu, e o parabolă foarte gândită, studiată şi lucrată, culmea, de un anonim popular. Evident, la baza ei au stat miturile universale şi omniprezente ale omenirii. Deh, suntem oameni, bre!
PS: un off-topic scurt. De-abia am venit dintr-un circuit prin zonele amintite aici. Spre ruşinea mea, am tot ocolit centrul ţării până acum. Am tot fost prin celelalte părţi, dar aici, nu. M-au fermecat Făgăraşul (munţii), Transfăgărăşanul, care ar trebui să fie o mândrie naţională, mi-au plăcut Sibiul, Sighişoara.
Din păcate, mizeria de peste tot şi ţăranii de pe şoselele patriei şi de prin popasuri atenuează această senzaţie, dar tot nu reuşesc să o facă să pălească de tot. Şi fiindcă tot discutam pe chat odată despre ţărani de la oraş, trebuie să reafirm şi aici că (şi sper să nu jignesc pe nimeni de aici), cei mai mulţi ţărani, indisciplinaţi şi nesimţiţi sunt din Bucureşti. E o părere obiectivă, să ştiţi, că n-am nimic cu nimeni.
O zi bună să aveţi. :27:
PPS: mi-am propus ca, măcar o dată pe an, să \"fac\" Transfăgărăşanul. Italienii zic \"vedi Napoli, poi muori\" (conotaţia pozitivă a expresiei, fireşte), noi ar trebui s-o adaptăm şi să avem şi noi \"dacă ai văzut Transfăgărăşanul (+peisajul înconjurător), poţi muri liniştit\". Culmea, anterior am văzut şi munţii Alpi austrieci, mi-au plăcut foarte mult, Alpii elveţieni şi italieni, la fel, dar Făgăraşul (chit că e mai scund) are un farmec aparte, sălbatic, cu iz mioritic...
În attachement, o poză făcută de mine acum câteva zile. Enjoy it! Vor mai apărea şi altele pe blog, cred, în timp. :27:
