GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 4
Intr-o lucrare din 1985 aparuta la Editura Academiei,\"Cutremurele din Vrancea in profil stiintific si tehnologic\", prof. Dumitru Enescu si acad. Liviu Constantinescu au prezentat, pentru prima oara, o ipoteza foarte interesanta referitoare la mecanismul de producere al cutremurelor vrancene adanci. Aceasta abordare se baza pe argumente stiintifice, legate, de exemplu, de modul de propagare al undelor seismice, de modul in care apar diferite trenuri de unde, decalate, in diverse locatii. Aceasta arata un mecanism de producere mai deosebit, care este specific zonei Vrancea. Ulterior, ipoteza a fost intarita cu alte argumente, si la aceasta explicatie au subscris si alti cercetatori. In fapt, mecanismul propus explica foarte bine, zic eu, si caracterul multisoc al cutremurelor vrancene puternice, care nu este un caz izolat pentru un singur cutremur, ci se regaseste, intr-o maniera mai mult sau mai putin evidenta, la toate cutremurele mari. Pai uitati un exemplu. O descriere textuala a cutremurului vrancean din 6 octombrie 1908 (mai slab, totusi, decat cel din 1977) specifica: \"in 3 minute s-au succedat 3 randuri de zguduituri, din ce in ce mai puternice...s-au prabusit case la periferia Bucurestiului...\" (revin cu detalii la sectiunea \"Cutremure din trecut\"...).
Dar sa revin. Cutremurele vrancene adanci se produc in interiorul unui bloc litosferic provenit dintr-o veche placa tectonica aflata in subductie cu multe milioane de ani in urma. Acest bloc litosferic ar fi desprins (partial sau total) din respectiva placa, si sufera compresiuni din mai multe directii, exercitate de mai multe subplaci convergente la Curbura; imaginati-va o bucata mare de caramida care ar fi apasata, presata si impinsa, si care sufera efectul unor forte de rasucire, de torsiune, din directii diferite. Ca urmare, ruperile apar in interior, pe suprafete mai mari sau mai mici. Se produc in urma unor forfecari si compresiuni enorme.
Dar oare, s-au intrebat Enescu si Constantinescu, ruperile apar chiar intamplator ??? Oare nu exista niste \"puncte\" predilecte din care se declanseaza rupturile in cazul seismelor puternice ? Aceasta intrebare pe care si-au pus-o Enescu si acad. Liviu Constantinescu a pornit de la o constatare interesanta, si anume a faptului ca seismele vrancene puternice se caracterizeaza printr-un mecanism de focar STABIL si PERSISTENT IN TIMP, care mecanism de focar nu se schimba, deci, de la un cutremur la altul. Ruperea evolueaza similar in cazul seismelor mari, iar izoseistele sunt, de fiecare data, de forma elipsoidala cu alungiri spre NE si spre SV fata de epicentru. Aceata sugereaza, in conceptia lui Enescu, un mecanism de focar aparte, deosebit, dar care se mentine stabil, pentru toate cutremurele mari. De ce oare se intampla aceasta ? Enescu sugera ca marile seisme vrancene se produc prin ruperea IN CASCADA a unor asperitati adiacente. Deci, se sugereaza un efect in cascada, in sensul ca ruperea unei prime asperitati genereaza o reactie in lant, deci ruperea unor asperitati adiacente, si tot asa, pana cand procesul afecteaza intregul volum care a acumulat un stress tectonic ridicat. Aceast mecanism se potriveste foarte bine cu ceea ce a zis Alex. Si explica, se pare, caracterul multisoc. In cazul seismului din 1977, cele 4 etape au fost parte a unui acelasi proces, nu independente. Fiindca toate s-au petrecut, se pare, in aceeasi suprafata, undeva intre 80-110 km adancime. Problema care se pune este care ar fi factorii ce ar determina ruperea primei asperitati, si din ce cauza ruperea primei asperitati genereaza reactia inlantuita, in cascada, deci continuarea procesului prin ruperea altor asperitati. Aici sunt, se pare, inca multe discutii, variante, ipoteze.
Dar ce este o \"asperitate\" ? Un cercetator japonez a introdus mai demult acest termen pentru a desemna o zona de minima rezistenta din interiorul unui bloc litosferic subdus. Enescu se refera la aceste asperitati sub numele de \"pilieri\". Tot dansul sugereaza si faptul ca, in procesul initial de rupere a unei prime asperitati ar interveni nu doar eforturi de natura mecanica, ci si niste mecanisme de lubrifiere si alunecare, declansate prin \"injectia\" de material topit astenosferic intr-una dintre vechile fracturi din interiorul placii subduse. In decursul procesului vechi de subductie, partea \"indoita\" (scufundata) a placii aflate in subductie a suferit fracturari locale, dislocari. Aceste vechi fracturi si zone de minima rezistenta din interiorul placii subduse sunt la originea respectivelor asperitati (pilieri). Se pare ca acesti pilieri nu sunt dispusi chiar aleator in interiorul blocului litosferic vrancean, si au orientari nete, pe directii care explica si forma generala a izoseistelor cutremurelor vrancene, anume alungirile pe directia NE-SV. Acest lucru explica si stabilitatea si persistenta in timp a aceluiasi tip de mecanism de focar pentru marile cutremure vrancene. Repet. \"Injectarea\" cu material topit din astenosfera a vechilor fracturi din interiorul blocului determina, initial, un proces de lubrifiere, ce genereaza, se pare, ruperea unei prime asperitati la o anumita adancime; in functie de dimensiunea asperitatii care se rupe, de nivelul stressului de compresiune acumulat, de marimea volumului litosferic in care s-a acumulat stressul de compresiune, ruperea primara genereaza, succesiv, ruperea de noi asperitati, una dupa alta, in cascada, precum un castel de carti de joc daca vreti; un efect de domino. Practic, se rup asperitatile una dupa alta, ruperea primeia declanseaza ruperea uneia adiacente, si tot asa, pana se ajunge la limita volumului de litosfera in care s-au acumulat stressuri de compresiune, deci tensiuni elastice. In 1977, de pilda, s-ar fi rupt 4 asperitati distincte, dar din acelasi etaj de adancime, practic. Prima rupere de la 90 km adancime a avut efect de \"triggering\" pentru urmatoarele ruperi ale unor pilieri adiacenti.
Cam aceata este, in mare, modelul propus pentru explicarea cutremurelor vrancene. El explica bine si caracterul multisoc, dat de ruperea in secventa a unor asperitati diferite, una dupa alta. Desigur, sunt inca multe intrebari, multe necunoscute, mai sunt chestiuni insuficient lamurite...
Dar sa revin. Cutremurele vrancene adanci se produc in interiorul unui bloc litosferic provenit dintr-o veche placa tectonica aflata in subductie cu multe milioane de ani in urma. Acest bloc litosferic ar fi desprins (partial sau total) din respectiva placa, si sufera compresiuni din mai multe directii, exercitate de mai multe subplaci convergente la Curbura; imaginati-va o bucata mare de caramida care ar fi apasata, presata si impinsa, si care sufera efectul unor forte de rasucire, de torsiune, din directii diferite. Ca urmare, ruperile apar in interior, pe suprafete mai mari sau mai mici. Se produc in urma unor forfecari si compresiuni enorme.
Dar oare, s-au intrebat Enescu si Constantinescu, ruperile apar chiar intamplator ??? Oare nu exista niste \"puncte\" predilecte din care se declanseaza rupturile in cazul seismelor puternice ? Aceasta intrebare pe care si-au pus-o Enescu si acad. Liviu Constantinescu a pornit de la o constatare interesanta, si anume a faptului ca seismele vrancene puternice se caracterizeaza printr-un mecanism de focar STABIL si PERSISTENT IN TIMP, care mecanism de focar nu se schimba, deci, de la un cutremur la altul. Ruperea evolueaza similar in cazul seismelor mari, iar izoseistele sunt, de fiecare data, de forma elipsoidala cu alungiri spre NE si spre SV fata de epicentru. Aceata sugereaza, in conceptia lui Enescu, un mecanism de focar aparte, deosebit, dar care se mentine stabil, pentru toate cutremurele mari. De ce oare se intampla aceasta ? Enescu sugera ca marile seisme vrancene se produc prin ruperea IN CASCADA a unor asperitati adiacente. Deci, se sugereaza un efect in cascada, in sensul ca ruperea unei prime asperitati genereaza o reactie in lant, deci ruperea unor asperitati adiacente, si tot asa, pana cand procesul afecteaza intregul volum care a acumulat un stress tectonic ridicat. Aceast mecanism se potriveste foarte bine cu ceea ce a zis Alex. Si explica, se pare, caracterul multisoc. In cazul seismului din 1977, cele 4 etape au fost parte a unui acelasi proces, nu independente. Fiindca toate s-au petrecut, se pare, in aceeasi suprafata, undeva intre 80-110 km adancime. Problema care se pune este care ar fi factorii ce ar determina ruperea primei asperitati, si din ce cauza ruperea primei asperitati genereaza reactia inlantuita, in cascada, deci continuarea procesului prin ruperea altor asperitati. Aici sunt, se pare, inca multe discutii, variante, ipoteze.
Dar ce este o \"asperitate\" ? Un cercetator japonez a introdus mai demult acest termen pentru a desemna o zona de minima rezistenta din interiorul unui bloc litosferic subdus. Enescu se refera la aceste asperitati sub numele de \"pilieri\". Tot dansul sugereaza si faptul ca, in procesul initial de rupere a unei prime asperitati ar interveni nu doar eforturi de natura mecanica, ci si niste mecanisme de lubrifiere si alunecare, declansate prin \"injectia\" de material topit astenosferic intr-una dintre vechile fracturi din interiorul placii subduse. In decursul procesului vechi de subductie, partea \"indoita\" (scufundata) a placii aflate in subductie a suferit fracturari locale, dislocari. Aceste vechi fracturi si zone de minima rezistenta din interiorul placii subduse sunt la originea respectivelor asperitati (pilieri). Se pare ca acesti pilieri nu sunt dispusi chiar aleator in interiorul blocului litosferic vrancean, si au orientari nete, pe directii care explica si forma generala a izoseistelor cutremurelor vrancene, anume alungirile pe directia NE-SV. Acest lucru explica si stabilitatea si persistenta in timp a aceluiasi tip de mecanism de focar pentru marile cutremure vrancene. Repet. \"Injectarea\" cu material topit din astenosfera a vechilor fracturi din interiorul blocului determina, initial, un proces de lubrifiere, ce genereaza, se pare, ruperea unei prime asperitati la o anumita adancime; in functie de dimensiunea asperitatii care se rupe, de nivelul stressului de compresiune acumulat, de marimea volumului litosferic in care s-a acumulat stressul de compresiune, ruperea primara genereaza, succesiv, ruperea de noi asperitati, una dupa alta, in cascada, precum un castel de carti de joc daca vreti; un efect de domino. Practic, se rup asperitatile una dupa alta, ruperea primeia declanseaza ruperea uneia adiacente, si tot asa, pana se ajunge la limita volumului de litosfera in care s-au acumulat stressuri de compresiune, deci tensiuni elastice. In 1977, de pilda, s-ar fi rupt 4 asperitati distincte, dar din acelasi etaj de adancime, practic. Prima rupere de la 90 km adancime a avut efect de \"triggering\" pentru urmatoarele ruperi ale unor pilieri adiacenti.
Cam aceata este, in mare, modelul propus pentru explicarea cutremurelor vrancene. El explica bine si caracterul multisoc, dat de ruperea in secventa a unor asperitati diferite, una dupa alta. Desigur, sunt inca multe intrebari, multe necunoscute, mai sunt chestiuni insuficient lamurite...
Este ca un trunchi de con, este mai mult cubica? De ce apar miscari intra-microplaca...in interior fisurile sunt chiar asa de mari? Ce fel de material este, de permite miscarea si pe orizontal si pe vertical?