Marturii de la cutremurul din 4 martie 1977

[gigel_escu]

Pe asta nu l-am trait pe viu va zic ce mi-a zis maica-mea, statea pe vremea aceea intr-un bloc pe Sos Giurgului la etajul 6. In seara aia trebaluia prin bucatarie, cand l-a un moment dat s-a sculat in picioare aparent fara motiv si se intreba dece s-a ridicat, atunci a simtit unda verticala si a banuit ca e ceva in neregula, cand a inceput miscarea orizontala s-a pus in tocul usii si se tinea de el, oscilatia a fost atat de puternica ca de cateva ori s-a lovit cu capul de perete. Blocul a fost putin crapat, nu a avut avarii insemnate. Desigur ca s-a stins lumina si telefoanele au picat. Dupa vreo 30-40 de minute pe masura ce veneau tramvaiele din centru s-a auzit ca a cazut Scala si ca Dunarea e praf, aparent era destul de apocaliptic se vorbea ca tot centrul este distrus.
Din ce mi-a zis maica-mea comunistii au pastrat secret in privinta cutremurelor, bunica si strabunica mea spunea cand mai erau zguduiri ca "a fost cutremur maica", ea a stat la casa, asta fiind probabil primul cutremur simtit la bloc si mai notabil. Dupa cutremurul din 77 practic a inceput sa le anunte in mass-media, fiind deja evidente si greu de ascuns.

 

[bygy007]

Eu pe vremea aia eram mic 5 ani imi aduc aminte ca ne uitam la bulgari in momentul ala incepuse un film , si a incemut , stateam la etajul 3 intr-un bloc cu 4 de pe linga potcoava , parc ior .Cred ca tata m-a luat pe sus si alerga pe scari cu mine nu prea stiam eu atunci ce este ala , cind am ajuns afara inca se mai zguduia
Imi aduc aminte ca incepuse sa se auda zgomote de sirene , am mai stat ceva apoi ne-am dus sus si imi amintesc ca mi s-a facut sete , navind apa cu o cana a luat din bazinul de la wc , acolo era singurul loc unde mai era apa
Dupa m-a impresionat mult blocul de linga magazinul victoria se vedeau baile , si blocul de la lizeanu era aplecat spre strada
Cam asta ar fi amintirile mele de atunci.

 

[CRFL_mybb_import3230]

Putini isi mai aduc aminte, cred, de mirosul care se inalta, luni de zile dupa cutremur, chiar si dupa "asanare" din cladirile care au cazut...
Era un miros de ciment, de praf si de canalizare, ceva usor fetid, totusi fara virulenta mirosului de putrefactie.
N-a disparut decat dupa ce s-a construit altceva pe locurile respective.
Iti dadea fiori mirosul acela si simteai un gol in suflet, la gandul ca treci pe langa un loc unde au murit oameni...

 

[anda1]

o marturie a lui Dan Costineanu, scanare a unui articol. multumesc Dan :clapping:

 

[Florin102]

4 martie 1977 reprezinta o data marcanta pentru mine. Sirul celor mai vechi amintiri/imagini din copilarie incep de atunci, de la varsta de 3 ani si 2 luni. Desi amintirile sunt usor estompate si incomplete, am ramas totusi cu destule imagini clare care impreuna cu povestirile ulterioare ale bunicii mi-au permis sa refac filmul evenimentelor.

Locuiam intr-un bloc turn cu 10 etaje construit prin '70 pe actualul bd. Timisoara. In acea seara eram doar cu bunica, parintii fiind plecati in vizita la niste prieteni. Inainte de cutremur m-a dus la o plimbare prin parculetul din apropierea blocului si in jurul orei 21:00 ... 21:10 am ajuns acasa, in apartamentul nostru de la etajul 9 :tongue: . Imi amintesc ca eram in dormitor, tocmai ma dezbracasem si stateam pe un scaun uitandu-ma la dulapul din stanga mea, pe care erau un ceas mecanic si un aparat de radio "Mamaia". Deodata au inceput sa se auda tipete, din ce in ce mai multe, apoi au aparut si zgomote de sticle rostogolite sau sparte. Urata combinatie de sunete. Imediat a aparut bunica in dormitor. Am intrebat-o ceva de genul "ce este?" sau "ce se intampla?", raspunsul fiind "nu te speria, trebuie sa mergem afara!". M-a luat in brate si a inceput sa coboare repede pe scari. Avea o conditie fizica destul de buna. Oamenii erau zapaciti, femeile tipau, unii fugeau pe scari, altii deschisesera usile si stateau in pragul acestora, nestiind ce sa faca. Cand am ajuns pe palierul de la etajul 7, cutremurul a devenit foarte violent, atunci - spunea bunica - a fost perioada "de varf", in acele momente a cuprins-o cu adevarat groaza. Era sigura ca blocul se va prabusi. Foarte demoralizanta a fost atitudinea unora, care in acea perioada de maxim renuntasera "la lupta", practic s-au lasat jos pe scari si au inceput sa tipe, ingreunandu-le coborarea celorlalti. Cam atunci s-a stins si lumina. Ea a continuat sa coboare tinandu-se de balustrada. Pana la urma miscarile s-au mai diminuat oprindu-se intr-un final. Au aparut imediat lumanari si lanterne. Pana la urma am ajuns in fata blocului. O vecina de la parter ne-a oferit o patura, foarte utila pentru ca era destul de frig afara si eu eram imbracat sumar. Dupa ceva timp au aparut si ai mei, tata a urcat in apartament - desi toti insistau sa nu o faca - a luat ceva imbracaminte si am plecat cu masina la casa bunicii (la curte), in cartierul "Bucurestii Noi". A doua zi am revenit acasa. Nu au fost pagube importante in apartament, doar cateva pahare sparte in vitrina din sufragerie, glastra cu flori rasturnata si o oala cu mancare aterizata de pe aragaz.

Incet-incet, lucrurile au reintrat in normal, asa cum se intampla de fiecare data ...

 

[Guest]

Eram in clasa intai in vremea acelei seri. Patul in care dormeam se afla in fata televizorului. Eram foarte ofuscat ca in locul unui "politist" ori "S.F." in seara aceea TVR transmitea ceva bulgaresc. Deh, ma invatasem cu "Mannix", "Kojak" sau "Planeta tacuta". Culmea, filmul acelei seri avea un titlu usor predestinat "Dulce si amar". Ma urmareste usor obsedant si azi alipirea dintre titluri de media si evenimente tragice ale istoriei noastre recente mai ales ca, in 1989 pe bulevard la Patria dupa ultimul congres PCR a rulat "Noiembrie, ultimul bal" iar in saptamana lui 22 decembrie care a cazut intr-o joi, la Scala rula "Exista joi"...
Patul a inceput sa ma scuture orizontal si am intrebat-o pe mama de ce se intampla asta. Estimez ca am fost zguduiti pe orizontala cam 15-20 de secunde dupa care a inceput nebunia pe verticala. Pe scara blocului se auzeau deja strigate si zdupaileile caracteristice navalirii locatarilor spre iesirea blocului si asta impreuna cu miscarea verticala a avut un efect inspaimantator asupra mea ca si copil. Am inceput sa urlu la mama "Nu vreau sa mor!!!" desi habar nu aveam ce este ala un cutremur. Instictul de aparare este fantastic de prezent inlauntrul fiintei umane, chiar daca nu constientizam acest lucru in cotidianul monoton. Lumina s-a stins si sub impulsul cavalcadei auzite spre scara blocului, mama m-a luat in brate cu tot cu perna "puisor" careia nu i-am dat drumul decat dupa vreo ora, afara, si m-a dus spre iesirea din micul nostru apartament. Desi lumina era deja inchisa a apasat butonul de putere al TV-ului pentru a nu intra in functiune la venirea curentului. Am iesit pe scara iar mama a inceput sa se chinuie pe fondul unei miscari verticale accentuate ca viteza dar micsorate ca amplitudine sa inchida yala de la usa. Un vecin care atunci cobora i-a strigat ca sa o lase naibii de usa ca sigur nu va intra careva prin case. Stiu, suna sinistru, dar noi stateam atunci pe Radu Constantin la blocurile confort 2 din fata autobazaei ITB Ferentari, blocuri cunoscute astazi ca fiind ghetourile cu rau famati din Ferentari-Bucuresti, iar reflexul poate parea intemeiat intrucatva chiar si pentru momentele alea tragice.
Am coborat de la etajul doi scarile cu mare dificultate intru-cat oscilatiile combinate cu zguduiala verticala a blocului te fortau sa te tii de balustrada. Imi mai aduc aminte ca am fost printre ultimii de pe scara ajunsi afara. In clipa in care am ajuns jos, seismul s-a orpit. Toti locatarii blocurilor s-au refugiat catre strada la distante de cel putin 30 m de imobile. In toata zona nu au fost consemnate avarii semnificative, constructiile predominand in case cu curte si blocuri facute din prefabricate. Urate dar rezistente as indrazni.
Oricum astazi dupa ce am analizat axa Fundeni - OD16 si implicatiile ei in prabusirile consemnate intre 1940-1977 inclin sa cred ca majoritatea bucurestenilor nu au motive de teama pana la 8 pe scara Richter, cu exceptia celor ale caror constructii multietaj se afla pe traseul acestei sinistre axe sau cei care locuiesc in constructii noi pe oriunde in oras si in legatura cu care nu exista decat autorizatii de constructie dubioase.
Dupa vreo ora de stat in fata blocului numai in pijamale sub acea luna imensa de culoare rosie, frigul si incertitudinea au inceput sa-i impinga pe oameni spre luarea unor decizii privind ceasurile urmatoare. Un domn cu un radio cu baterii pus pe Europa Libera zicea ceva de 7 grade si de posibile replici spre ora 5 dimineata. Mama a decis sa mergem la o cunostinta tocmai in Baneasa care locuia la casa. Usor de zis, mai greu de facut. Am urcat impreuna in apartament. Este sinistra diferenta dintre caldura si siguranta de fiecare zi exprimata de caminul fiecaruia si incertitudinea si teama generata de acelasi loc, cand te intorci "acasa" dupa un astfel de eveniment. Prin bezna mama a inceput sa caute lanterna cu baterie patrata de 4,5 V. La lumina ei dar mai degraba a lunii de culoare rosie de afara, am facut bagajul si inventarul distrugerilor. Mai multe carti au cazut de pe dulap, dopul de la sticla de spirt sarise cat colo desi era adanc infipt (inexplicabil si azi pentru mine) si un bibelou a ajuns pe linoleum fara avarii insa. Mai inainte de a parasi locuinta mama a desurubat de tot patroanele de la tabloul cu sigurante si a inchis cheia de la teava de gaz. Sunt si azi uimit decat de bine am inregistrat aceste lucruri cu minte si ochi de copil.
Am plecat catre Calea Ferentari - Zetarilor de unde catre oras plecau traseele ITB 41 si 123. Culmea, desi tarziu, autobuzele si tramvaiele functionau semn ca lucratorii aveau poate indicatia de a nu se retrage sau ceva nu mai functiona in orarele de inchidere. A venit un 41 si soferul ne-a anuntat ca merge numai pana la Pieptanari dupa care se retrage. La Pieptanari am ramas cu mama pe trotuarul dinspre cimitir. Soferul unui 31 (care nu circula prin zona de obicei, ci de la Piata Scanteii spre Berceni via Calea Vacarestilor) a oprit numai pentru noi fiind singurii pe acel trotuar dar a anuntat ca nu stie unde merge sau unde va ajunge in final pentru ca au fost blocate drumuri multe de catre militie si armata. In autobuz erau cam 10 oameni dar s-au mai urcat inca pe atat pana la Restaurantul Budapesta la intersectia cu Marasti. Soferul a anuntat din nou ca nu stie pe unde o sa mearga si nici pana unde va ajunge. Mai mult a intrebat care si unde vrea sa ajunga incercand sa alcatuiasca un traseu ca la un maxi-taxi ad-hoc. Azi ma intreb daca avea rude acasa si daca stia de ele. Nu a intrebat asta sub imperiul lui "bea si baiatul o bere, ci chiar voia sa ajute". A pornit si s-a lasat din Pieptanari, spre Serban Voda, Cantemir, Unirii, Universitate. Erau masini foarte multe pe bulevard. In dreptul lui Coltea lumea s-a ingramadit ingrozita la ferestrele din stanga. Aparusera in lumina reflectoarelor de la armata mormanele de moloz de la Continental-Gradinita. De pe sensul de mers alaturat spitalului nu se putea vedea mare lucru. La Universitate la rond un militian ordona masinilor sa apuce numai spre dreapta spre Rosetti, soferul nostru certandu-se putin cu el ca avea calatori in autobuz care voiau sa ajunga la Romana. Militianul i-a interzis trecerea spre Inter si astfel a facut statie ad-hoc in dreptul intrarii de la pasajul subteran. In timpul virajului am putut observa dezastrul luminat de reflectoare de la Dunarea. Si acolo dar si la Sahia pe langa care am trecut la numai 30m am putut vedea acelasi nor de praf, aceleasi stive de moloz fumegande de cel putin 10-15m inaltime luminate de reflectoarele armatei precum si furtunurile cu care ruinele erau permanent stropite. Cum, necum, autobuzul Ikarus in care ne aflam si-a croit drum ocolind tocmai prin Vasile Lascar, Stefan cel Mare pana spre Casa Scanteii si mai apoi spre Podul Baneasa. Exact cand am ajuns la pod, soferul a izbucnit in urale pentru ca tocmai fusese reluata alimentarea cu energie si luminile de pe stalpi s-au aprins. Am ajuns la tanti Musat la casa din Baneasa (undeva prin spatele actualului sediu al Antenei 1) pe la 00:45. Tin minte ora pentru ca tanti i-a spus mamei ca la TV au bagat mira si ca asteptam poate vor spune ceva pe la 1:00. Acolo toata lumea era treaza cu televizorul deschis. Avusese deja loc transmiterea primelor comunicate oficiale, tehnic-seci si triste iar apoi canta un cor imbracat in negru ceva trist. De teama replicii anuntate "stradal" pentru dimineata nimeni nu a mers la culcare in afara de noi, copii ajunsi in noapte acolo. Dimineata, mama mi-a spus ca pe la ora 5,30 a fost o replica insa total nesemnificativa in raport cu experienta de cu seara.
Ne-am intors duminca acasa in Ferentari si mi-amintesc ca viata in jur parea extrem de linistita. Am senzatia ca abia atunci populatia Bucurestiului incepea sa resimta cu adevarat starea de soc.
Luni am mers la scoala in aceeasi atmosfera nefiresc-linistita. Fusesram comasati cate doua clase intr-una pentru ca cateva sali de clasa au fost folosite pentru cazarea sinistratilor deci trag concluzia ca se stabilise ca nu existau pericole la cladirea scolii mele.
Nu ma intrebati de ce un copil a retinut toate acestea. Nu stiu sa raspund. Ce stiu insa este ca am fost extrem de atent la comentariile rudelor, oamenilor, precum si ce se spunea la radio si televizor. In context constat ca de multe ori simtim nevoia sa dam cu cacat chiar si peste acest gen de amintiri. Am citit pe net comentarii ale unor indivizi care te lasa aproape cu senzatia ca Ceausescu a dat ordin sa fie cutremur ca sa ordone sistematizarea anilor 80. Personal nu am gasit nici o aluzie ori barfa oficiala la secrete sau operatiuni marsave comise din ordinul celor doi Ceausesti in legatura cu seismul din martie 1977. Si slava Universului, multi au dat cu barfa in mass media de dupa 1989. Mai mult ramane notabila marturia consemnata video (dupa anul 2000 in special la B1 TV) a multor participanti, inclusiv a unor supravietuitori care admit ferm faptul ca din ordinul Elenei Ceuasescu au continuat cautarile de supravietuitori chiar si dupa ce armata a sustinut ca nu mai este nimic de facut, ca numai ei ii datoreaza viata Sorin Crainic. De asemenea este consemnat oficial ca Ceausescu a tinut sa-i faca neaparat o vizita la domiciliu marelui actor Calboreanu care domicilia pe Calea Victoriei, acesta fiind foarte batran, N.C. avut un interes direct in a vedea cum a trecut artistul peste socul seismului. Pentru un "cizmar" incult, care, culmea n-a distrus numeric (in cazul sau demolarile au fost mai degraba foarte importante cu mare impact emotional la opinia publica) mai multe monumente istorice de arhitectura decat au facut-o "investitorii imobiliari" de dupa 2000 (vezi dezastrul recent lui Oprescu de la Calea Buzesti), gestul de a vizita in maximum 48h un mare actor este cel putin inexplicabil...
Parca marti, 8 martie 1977, cand veneam de la scoala, autobuzul 123 a trecut pa langa cimitirul Bellu am zarit multimea uriasa care participa la inhumarea lui Toma Caragiu, cam atat imi mai aduc aminte.

Despre autoritati stiu doar ce am desprins din discutiile adultilor: Ceusescu a venit imediat in tara, in noaptea seismului generatoare, reflectoare, furtunuri si surse de apa au functionat la maximum 55 minute dupa tragedii, vorbind de functionalitate la locul prabusirilor. Ambulantele au putut prelua fiecare victima raportata iar informatia de coordonare a fost eficienta pentru ca atat militia cat si pompierii sau salvarea functionau pe statii de radio-emisie. Astazi comunicarea are loc masiv prin telefon mobil la nivelul acestor institutii, releele GSM cazand chiar si atunci cand lumea trimite SMS-uri de Craciun daramite cu electricitate intrerupta si sufocare de retea prin apelare masiva...
Crescand am mai prins seismul din 1986 la Iasi la o casa la curte acolo primind experienta zanganitului cladirilor vazute pe afara si unduirii pamantului chiar sub ochii tai, seismul din 1990 care m-a prins la ultimul etaj al Institutului Agronomic Nicolae Balcescu din Bucuresti acolo unde am vazut cu ochii mei ce inseamna o cladire care se unduieste precum sfoara la un asemenea fenomen. Cladirea are pe latura cea mai lunga un culoar lung de peste 100 m si pentru ca am evitat sa folosesc scara, am stat in capatul acelui culoar ramanand impresionat de unduirile de peste 1 m dreapata-stanga ale unui mastodont de cladire. Ramai chiar incurcat ca nu se darama dupa ce vezi acea miscare elestica. Si seismul din 2004 pe care l-as numi "cel mai molcom" primul pe care l-am tratat cu neutralitate chiar de la inceputul sau.
Ce am invatat ajungand la maturitate? Intotdeauna am in casa baterii, lanterne, si lampi cu acumulator pentru care am alarma pe calendar pentru ciclul de reincarcare. Constant minimum 2 colete cu apa plata si 2 cu apa minerala. Sunt abonat de 3 ani la pagerul cu avertizare seismica si la semaforul de la Fotonsas. Pana acum avertizarile primite au corespuns cu nivelul de alerta setat iar costul pe luna este absolut acceptabil raportat la cate cacaturi ma face comertul sa irosesc banii. Credeti-ma, este o mare diferenta intre a fi trezit de o alerta de seism si a capata luciditatea necesara infruntarii, de a-ti lua la timp copilul in brate si a fi trezit de zgaltaila sinistra a cutremurului. Mi-am luat autorizatii pe bune pentru modificarile din apartamentul nostru si am fost atent la ce au facut ceilalti vecini fata de structura blocului. Nu fac asta pentru mine. Am constatat ca adrenalina ma transforma pozitiv pe timp de seism si nu-mi duc grija. Dar in viata mea a aparut o perla de fetita pentru care sunt responsabil si, la un viitor cutremur nu vreau sa-mi reprosez ca puteam sa intreprind minimum de lucruri de natura decenta dar, nu am facut nimic pentru ca am suferit de indolenta. Am o unitate UPS care rezista 2 ore cu TV, radio si lampa de 24V precum si un generator de 2100 (pe asta l-am luat pentru a putea sa-mi tin frigiderul atunci cand in mijlocul verii ramanem fara curent chiar si 3 ore). Nebunie, prevedere, indiferent ce alegeti, nu ma intereseaza. Consider ca imi fac doar datoria. Din acelasi motiv nu am desfiintat Romtelecom ca abonament pentru ca reteaua pe cupru a acesteia este singura functionala daca este interupta energia. Am pastrat serviciul si la parintii nostri. Nu stiu daca faptul ca voi avea internet dupa un astfel de eveniment este un avantaj ori ba.

SUNT INDIGNAT DE UN SINGUR COMENTARIU DE PE ACEST FORUM, APARTINAND SEMNATURII SORINAS

"Ajungand acasa, am ascultat stirile radio, tv-ul nu functiona datorita dezastrului si a ‘’regulilor’’."
RAHAT!
TV-ul nu functiona pentru ca: nu era lumina in toata capitala; nu existau rapoarte directe catre media in timp atat de scurt - fapt vizibil si astazi.
Dupa fiecare seism major de la 1990 pana azi, mass media nu a putut relata si nu a facut in primele 2 ore decat sa reia comunicatele de la I.F.P. Deci, nu vad ce putea relata TVR in 1977 intr-un oras cazut in haos.

RAHAT!
"Am vizualizat la tv totusi grozaviile seismului din 04.03.2007, televiziunea a fost monotona si plina de dezinformare in acele momente, avand instructiuni probabil din partea partidului’’ care se afla la putere, dar datorita dezastrului care a avut loc, a trebuit sa prezinte situatia reala."
Pe ce se bazeaza aceasta relatare? Care au fost dezinformarile pe aceasta tema?

RAHAT!
"...dar a durat ff mult ptr ca ei sa ajunga la noi, pe de o parte din cauza lipsei mijloacelor de transport , care erau insuficiente la acea data+afectate de seismul devastator, pe de alta parte datorita comunistilor care indrumau pe toti cei ce tranzitau bucurestiul sa nu spuna ce au vazut.
Asta este atat de gogonata ca nici beat nu as putea sa o cred.

RAHAT!
In scurt timp totul a inceput sa reintre in normal, datorita celor din conducerea de partid care incercau pe diverse cai sa musamalizeze urmarile acestui mare dezastru.
Fara comentarii...

Imi cer scuze fata de administratorii forumului. Intentia mea nu este de polemica jalnica ci de pastrare a unui adevar simplu despre un moment trist al Romaniei. Sorin Crainic a recunoscut ca viata sa salavata i se datoreaza exclusiv Elenei Ceausescu. Daca un supravietuitor de legenda recunoaste dupa anul 2000 la televizorul acestor vremuri, asta, prea multe nu sunt de comentat. Romania era in 1977 la numai 9 ani distanta de emanciparea "Primaverii de la Praga". Asa cum atesteaza multe relatari ale acelei seri si nopti, oamenii erau la cinema, baruri, restaurante sau chiar cofetarii, se duceau dupa tigari dupa ora 21:00, deci este imaginea unui Bucuresti care traia din plin tinand cont ca a doua zi era sambata si atunci sambata nu era zi libera. Programe precum "Reflector" erau cu mult mai deschise, incisive si reparatoare decat reuseste procuratura din Romania azi. Singura regula era sa nu vorbesti de rau doua nume: al partidului si a lui Ceausescu. Ca, dupa 1981 s-au schimbat multe in rau, asta este o alta discutie. Dar a spune ca Ceausescu si cei din subordine au mintit, ascuns si musamalizat evenimentul seismului din 1977, este ceva strident de caraghios care tine de inversul din oglinda al indoctrinarii practicate la prezentul de azi.

 

[DjLeco1]

Foarte interesant ceea ce ai spus in relatarea ta, mi-a mai adus si mie aminte de citeva chestii...

Referitor la sfirsitul povestirii tale, eu as avea o intrebare "intrebatoare" :

Asa cum a fost Ceausescu, bun sau rau, ori "Leana", situatia din 1977 a fost gestionata foarte eficient, in conditiile de atunci.

Sint curios, daca situatia s-ar repeta (mai devreme sau mai tirziu, tot se va intimpla), autoritatile din zilele noastre, vor fi in stare sa gestioneze, macar 15% din proportie, cum a reusit acel regim?

Pe vremea aia nu exista "nu se poate", sau "nu avem cum", ci "am inteles, sa traiti" !

Pacat ca nu-mi mai aduc aminte multe lucruri de dupa 4 martie 1977.

 

[cris1]

Foarte interesant ceea ce ai spus in relatarea ta, mi-a mai adus si mie aminte de citeva chestii...

Referitor la sfirsitul povestirii tale, eu as avea o intrebare \"intrebatoare\" :

Asa cum a fost Ceausescu, bun sau rau, ori \"Leana\", situatia din 1977 a fost gestionata foarte eficient, in conditiile de atunci.

Sint curios, daca situatia s-ar repeta (mai devreme sau mai tirziu, tot se va intimpla), autoritatile din zilele noastre, vor fi in stare sa gestioneze, macar 15% din proportie, cum a reusit acel regim?

Pe vremea aia nu exista \"nu se poate\", sau \"nu avem cum\", ci \"am inteles, sa traiti\" !

Pacat ca nu-mi mai aduc aminte multe lucruri de dupa 4 martie 1977.

Zbuf! asta cu "am intzeles, sa traitzi" ie ca aia cu "comentezi??" de la porcu albastru
Cel putzin sper.....
sper sa nu se fi uitat planu cincinal facut x-shpe00% . Crez ca daq mai traia ala cu perpetuumul murea shi invia de spiritu roman socialist :bwelcome:

 

[Florin102]

Adevarul e ca situatia a fost gestionata excelent din toate punctele de vedere dupa cutremurul din 4 martie 1977. Autoritatile de atunci (bune, rele, asa cum erau) s-au implicat si au actionat corespunzator. La fel de bine au actionat si legionarii in 1940. Din pacate anumite persoane, nu recunosc asta din dorinta de a poza in dusmani ai vremurilor trecute. La naiba cu obiectivitatea, la ce ne mai foloseste? Mai bine aratam lumii ce anticomunisti/antifascisti suntem noi si ce mult uram dictaturile! :bwelcome: .
Probabil astia de acum sunt mult mai grozavi. Ei sunt depasiti de situatie si cand ninge in decembrie, ce sa mai vorbim de un ipotetic cutremur cu urmari grave. Singura institutie pe care te poti baza este smurd-ul, dar sunt prea mici si nu ar face fata in atare situatie, cu toata bunavointa si organizarea ce-i caracterizeaza.
Acest forum nu este unul politic si de aceea fac o invitatie la obiectivitate in prezentarea unor evenimente, indiferent pe ce vreme s-au intamplat.

 

[cris1]

Adevarul e ca situatia a fost gestionata excelent din toate punctele de vedere dupa cutremurul din 4 martie 1977. Autoritatile de atunci (bune, rele, asa cum erau) s-au implicat si au actionat corespunzator. La fel de bine au actionat si legionarii in 1940. Din pacate anumite persoane, nu recunosc asta din dorinta de a poza in dusmani ai vremurilor trecute. La naiba cu obiectivitatea, la ce ne mai foloseste? Mai bine aratam lumii ce anticomunisti/antifascisti suntem noi si ce mult uram dictaturile! :bwelcome: .
Probabil astia de acum sunt mult mai grozavi. Ei sunt depasiti de situatie si cand ninge in decembrie, ce sa mai vorbim de un ipotetic cutremur cu urmari grave. Singura institutie pe care te poti baza este smurd-ul, dar sunt prea mici si nu ar face fata in atare situatie, cu toata bunavointa si organizarea ce-i caracterizeaza.
Acest forum nu este unul politic si de aceea fac o invitatie la obiectivitate in prezentarea unor evenimente, indiferent pe ce vreme s-au intamplat.

Bleah....dap aia ie...politichia :clapping:
pey io zic ca la momente de criza nu numa ca nu mai conteaza ce iehti...legionar, socialist, comunist,pedelist, uselist, whatever....shi sincer nici macar culoarea numai conteshte prea des sau natzionalitatea daq ieshti OM...problema ie ca dupe event intotdeauna incercam sa scoatem in evidentza pe cei raspunzatori, neah obvious ie iei capii...politichia deci....
legionarii au fost ca aia mafia japoneza la tohonku lor...ce naiba sa faca???
shi apey la socialishti aia ierea sistemu...te calcula cumva in sitem, daq nici asta nu faceau ce sa mai zicem acu???
DA, ar trebui sa ne amintim din '77 (ala cu 19 :96: ) shi ce s-a facut dupe cutremur...aia ie mai important. ca imediatu dupe au fost facut de OAMENII acolo unde i-a gasit shi cum...
Io par iecsample imi aduc aminte cum s-a tacut din guritza socialista de blocu ala cazut in bucureshti prin segregarea betonului ca gresheala de constructzie sau am shi prin prejur fo cateva bloace care s-au crapat varza....ca iereau din materiale furate....shi dupe cutremur i-au realocat pi oameni shi le-au consolidat (prin spoire) shi apey au tacut din guritza ca au structura de cadre vraihte...noroc cu revolutzia ca au aflat fraierii un stateau shi sa nu mai vb de faliutza aia din bucale adinc discutata pe aici
Him....dap fara politica da sa nu confundam asinu cu magaru ca nu-i cusher
Aaaaa ... deci nici macar sa nu cuteze cineva sa creaza ca dau bani pi ametzitzii ashtia de carton de azi
Ce sa-i faci.....ca candva me lamentam dc nu face nika infepeu sa ne dea cu cultura seizmica in cap sa intzelegem pi unde stam, da neah....s-a zis ca-s tembela :118: me gandesc sa ahtept de la base sau ponta indicatzii osh
Aia ie, dinspre mine ie shi asta o optiune ca ashai mama natura, ie gravida mereu ca dashtia

Deci...despre '77 ca astai topicu:
Io ieream pice, la 10 ani nu shtiam cu ce se manaca shi chiar am papalit bataie ca la ora 7 (ceva preshoc zgaltz) ai mei l-au luat ca io me zbanguiam prea tare :12:
pe la 9 ca cand se petrecu zgaltzu am ieshit cu chiu cu vai shi am coborat pi scari de la 8 la parter...
Am stat ca fraierii pi maidanu dintre bloace cu tontzi vecinii.
cea mai tare faza ce n-o uit ie ca radio cu baterii shi lampa cu gaz sa lumineze numa mama a avut in casa pregatita ready. Am fost singurii din bloc neah, 40 shi razboiu, cine vrea sa invetze shtie....
Shi alta faza aia cu daramatu prin casa......la noi nu am avut decat 1 sticla de ulei sparta, toate cartzile aruncate in afara biblioteci, toate ghivecele cazute ca shi cartzile aruncate la distantza shi ceva bucatzi de tavan (tencuiala) rabunita ce neah lustra l-a lovit cu nerv. Shi asta tot pregatirea lu 40 a dat clasa. Da numa la noi, ca ai mey shtiau shi ancoram mobilel de cand me shtiu...am vecini mai jos la care toate modulele au cazut ca dominouu...... tineri socialishti de clasa :32:
a, ai mey nu, nu au fost legionari ever :12:

 

[GeoX1]

Putina atentie la modul de exprimare. Nu se vorbeste ca pe chat. Esti dificil de citit. Poate eu vreau sa citesc ce scrii, fara sa fac cine stie ce eforturi sa pricep stilul cam prea chat-ist, asta...Sau poate vrei sa nu inteleaga nimeni ce scrii ? Ori poate redactezi si documente la servici tot in acelasi stil ?? :bwelcome: :clapping: :118:

 

[cris1]

Putina atentie la modul de exprimare. Nu se vorbeste ca pe chat. Esti dificil de citit. Poate eu vreau sa citesc ce scrii, fara sa fac cine stie ce eforturi sa pricep stilul cam prea chat-ist, asta...Sau poate vrei sa nu inteleaga nimeni ce scrii ? Ori poate redactezi si documente la servici tot in acelasi stil ?? :bwelcome: :clapping: :118:

mey Geo, deci forum means discutzii, chat adica...
pi de alta parte is injinera, n-am scris, nu scriu shi ever nu voi scrie cuvantari, ce sa fac???
Io desenez.... schitze, diagrame, fac calculele, xelesee shi cross-database analysis, alea-alea, programele (shi ashtia ie shi mai nashpa in sintaxa :32 aia ie scarbiciu mieu :96:

 

[CRFL_mybb_import3230]

cris, nu dzic k nui mishto shi cu intentzii bune postul tau cu 77'le (da kam lung, BTW).
ak'ma pa bune, too my potzi skrie normal? k deh, la unii se mai intampla sa ramana asha, shi kiar dak vor, sa nu mai poa' (no lua pers, I mean it)

 

[Guest]

Deci...despre '77 ca astai topicu:
Io ieream pice, la 10 ani nu shtiam cu ce se manaca shi chiar am papalit bataie ca la ora 7 (ceva preshoc zgaltz) ai mei l-au luat ca io me zbanguiam prea tare :12:
pe la 9 ca cand se petrecu zgaltzu am ieshit cu chiu cu vai shi am coborat pi scari de la 8 la parter...
Am stat ca fraierii pi maidanu dintre bloace cu tontzi vecinii.
cea mai tare faza ce n-o uit ie ca radio cu baterii shi lampa cu gaz sa lumineze numa mama a avut in casa pregatita ready. Am fost singurii din bloc :12: neah, 40 shi razboiu, cine vrea sa invetze shtie....
Shi alta faza aia cu daramatu prin casa......la noi nu am avut decat 1 sticla de ulei sparta, toate cartzile aruncate in afara biblioteci, toate ghivecele cazute ca shi cartzile aruncate la distantza shi ceva bucatzi de tavan (tencuiala) rabunita ce neah lustra l-a lovit cu nerv. Shi asta tot pregatirea lu 40 a dat clasa. Da numa la noi, ca ai mey shtiau shi ancoram mobilel de cand me shtiu...am vecini mai jos la care toate modulele au cazut ca dominouu...... tineri socialishti de clasa :98:
a, ai mey nu, nu au fost legionari ever

Mai "Cris" daca tu aveai 10 anisori in 1977 eu ma arunc de la demisol parol! Mai mergi ma tata si tu pe la scoala aia si invata sa vorbesti romaneste ca cica voi sunteti viitorul aceste tari...doamne apara si pazeste!

 

[takanonanu]

Depun marturie cu mana pe inima ca nu tin minte nimic depre cutremurul din 1977, oricum aveam 4 ani si jumatate. :12:
Maica-mea spunea ca inaintea cutremurului ori in ziua respectiva ori in alta, cerul la asfintit era foarte sangeriu. Scorneli babesti gandesc eu acum.
Dupa vreo 3-4 ani, in fata blocului, noi pustii ne laudam cu actele de eroism (inchipuite) facute de parinti nostri in timpul si dupa cutremur. Spre exemplu, tata s-a urcat pe bloc sa lege antenele (una de alta) pentru ca acestea sa nu cada, doamne-fereste nu mai prindeam sarbii. :98: Altul spunea ca tatal sau a salvat Combinatul Chimic de la Isalnita prin inchiderea nu stiu carui robinet si alte si mai cate.

 

[Guest]

Sunt intr adevar groaznice povestitrile celor de mai sus . Dumnezeu sa ne pazeasca de asa ceva

 

[Nastase Mihail]

Ce pot sa spun acum, ca anul 2009, a fost cu acele cutremure, din Haiti, Indonezia parca peste 8 unul, in acelasi moment cu Haiti, si din Italia. Parca si la noi unul, in primavara aceea, de vreo 5.
In anul 2011, cu 2 sapt inainte d cel din Japonia, am avut un vis in care vedeam si gradul cutremurului, 6,9.
Ori a fost ceva inversat...9,6, ori va fi unul si la noi de 6,9. Si eu il voi simti.
Sensibilitatea asta a aparut dupa cel din 86, de la noi.
Mi-am propus sa nu mai fie, si parca nu mai e.
Simteam o stare neagra, la apropierea unuia mare in lume, cu impact la oameni. Sau unul mic mediu la noi.
Sau simt nevoia sa vorbesc de cutremure....

Inaintea celui din Indonezia, 26 dec 2004, parca, am avut un vis cit se poate de clar al tsunamiului, si al gerului puternic de la noi, incepind cu 15 dec 2005. Nu stiam ce era.
Sa mai spuna cineva ca nu au legatura fenomenele intre ele.
Poate o sa spun visul, e mai mult de spus.

Depun marturie cu mana pe inima ca nu tin minte nimic depre cutremurul din 1977, oricum aveam 4 ani si jumatate. :87:
Maica-mea spunea ca inaintea cutremurului ori in ziua respectiva ori in alta, cerul la asfintit era foarte sangeriu. Scorneli babesti gandesc eu acum.
Dupa vreo 3-4 ani, in fata blocului, noi pustii ne laudam cu actele de eroism (inchipuite) facute de parinti nostri in timpul si dupa cutremur. Spre exemplu, tata s-a urcat pe bloc sa lege antenele (una de alta) pentru ca acestea sa nu cada, doamne-fereste nu mai prindeam sarbii. Altul spunea ca tatal sau a salvat Combinatul Chimic de la Isalnita prin inchiderea nu stiu carui robinet si alte si mai cate.

Da era singeriu cerul, si Luna la fel. Posibil din cauza prafului. Exact dupa citeva minute era f rosu.

 

[Mary Marya_mybb_import3431]

Bleah....dap aia ie...politichia
pey io zic ca la momente de criza nu numa ca nu mai conteaza ce iehti...legionar, socialist, comunist,pedelist, uselist, whatever....shi sincer nici macar culoarea numai conteshte prea des sau natzionalitatea daq ieshti OM...problema ie ca dupe event intotdeauna incercam sa scoatem in evidentza pe cei raspunzatori, neah obvious ie iei capii...politichia deci....
legionarii au fost ca aia mafia japoneza la tohonku lor...ce naiba sa faca???
shi apey la socialishti aia ierea sistemu...te calcula cumva in sitem, daq nici asta nu faceau ce sa mai zicem acu???
DA, ar trebui sa ne amintim din '77 (ala cu 19 :32: ) shi ce s-a facut dupe cutremur...aia ie mai important. ca imediatu dupe au fost facut de OAMENII acolo unde i-a gasit shi cum...
Io par iecsample imi aduc aminte cum s-a tacut din guritza socialista de blocu ala cazut in bucureshti prin segregarea betonului ca gresheala de constructzie sau am shi prin prejur fo cateva bloace care s-au crapat varza....ca iereau din materiale furate....shi dupe cutremur i-au realocat pi oameni shi le-au consolidat (prin spoire) shi apey au tacut din guritza ca au structura de cadre vraihte...noroc cu revolutzia ca au aflat fraierii un stateau shi sa nu mai vb de faliutza aia din bucale adinc discutata pe aici
Him....dap fara politica da sa nu confundam asinu cu magaru ca nu-i cusher
Aaaaa ... deci nici macar sa nu cuteze cineva sa creaza ca dau bani pi ametzitzii ashtia de carton de azi
Ce sa-i faci.....ca candva me lamentam dc nu face nika infepeu sa ne dea cu cultura seizmica in cap sa intzelegem pi unde stam, da neah....s-a zis ca-s tembela :87: me gandesc sa ahtept de la base sau ponta indicatzii osh
Aia ie, dinspre mine ie shi asta o optiune ca ashai mama natura, ie gravida mereu ca dashtia

Deci...despre '77 ca astai topicu:
Io ieream pice, la 10 ani nu shtiam cu ce se manaca shi chiar am papalit bataie ca la ora 7 (ceva preshoc zgaltz) ai mei l-au luat ca io me zbanguiam prea tare :38:
pe la 9 ca cand se petrecu zgaltzu am ieshit cu chiu cu vai shi am coborat pi scari de la 8 la parter...
Am stat ca fraierii pi maidanu dintre bloace cu tontzi vecinii.
cea mai tare faza ce n-o uit ie ca radio cu baterii shi lampa cu gaz sa lumineze numa mama a avut in casa pregatita ready. Am fost singurii din bloc :38: neah, 40 shi razboiu, cine vrea sa invetze shtie....
Shi alta faza aia cu daramatu prin casa......la noi nu am avut decat 1 sticla de ulei sparta, toate cartzile aruncate in afara biblioteci, toate ghivecele cazute ca shi cartzile aruncate la distantza shi ceva bucatzi de tavan (tencuiala) rabunita ce neah lustra l-a lovit cu nerv. Shi asta tot pregatirea lu 40 a dat clasa. Da numa la noi, ca ai mey shtiau shi ancoram mobilel de cand me shtiu...am vecini mai jos la care toate modulele au cazut ca dominouu...... tineri socialishti de clasa :32:
a, ai mey nu, nu au fost legionari ever :38:

Măi fată tu știi să scrii în limba română? nu am înțeles nimic din ce-ai vrut să spui!!! Eu una nu pot să descifrez ce-ai scris!! Atenție cum scrii!

 

[Andritoiu]

Aveam doar 10 pe atunci, dar imi amintesc lucid experienta. Facand o comparatie cu povestile relatate mai sus, pot sa spun ca am fost un norocos. Eram la bunici la tara. Atunci cand a inceput cutremurul eram la bucatarie cu bunicii, iar bucataria era aproape de iesirea din casa. Nu am realizat ce se intampla; m-am trezit doar luat pe sus de bunicul si mai apoi in mijlocul curtii. Nu pot spune ca eram speriat, ci mai degraba bulversat. Bunicul a fost singurul care a ramas alert peste noapte. Datorita lui am reusit sa dorm ca in oricare alta noapte si sa trec oarecum linistit de cutremurul din '77.
Pot sa va mai impartasesc o idee de ansamblu asupra situatiei Romaniei in urma cutremurului si asupra modului in care au fost abordate consecintele si daunele. Ideea nu imi apartine, este un articol din revista Lumea, din 10 martie 1977. http://www.encipedia.org/articole/i...espre-urmarile-cutremurului-din-4-martie.html

 

[DjLeco1]

Eu pe vremea aia eram mic 5 ani imi aduc aminte ca ne uitam la bulgari in momentul ala incepuse un film , si a incemut , stateam la etajul 3 intr-un bloc cu 4 de pe linga potcoava , parc ior .Cred ca tata m-a luat pe sus si alerga pe scari cu mine nu prea stiam eu atunci ce este ala , cind am ajuns afara inca se mai zguduia
Imi aduc aminte ca incepuse sa se auda zgomote de sirene , am mai stat ceva apoi ne-am dus sus si imi amintesc ca mi s-a facut sete , navind apa cu o cana a luat din bazinul de la wc , acolo era singurul loc unde mai era apa
Dupa m-a impresionat mult blocul de linga magazinul victoria se vedeau baile , si blocul de la lizeanu era aplecat spre stradaCam asta ar fi amintirile mele de atunci.

Cam asa arata atunci...