• Bine ati venit! Acesta este noul server al forumului Cutremur.net!

POVESTIRI CU TALC

Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Legenda calmului

O legend? poveste?te despre o disput? intre zei. Dup? cum se ?tie fiecare zeu incarna virtu?ile sau pasiunile omene?ti (ex: din mitologia roman? ?i greac?). Fiecare zeu pretindea c? de?ine taina fericirii supu?ilor de pe p?mant, ?i, fiecare era convins de propria-i superioritate, chiar suprema?ie.
Se poveste?te c? se auzea de pe p?mant cum vuia cerul de certurile lor f?r? sfar?it. V?zand c? nici unul nu are totu?i nici un ascendent fa?? de rivalii s?i, au hot?rat to?i impreun?, s? se prezinte superiorului lor pentru judecat?. Dup? ce ?i-au prezentat p?sul, to?i zeii de fa??, a?teptau verdictul. Deodat? un fulger str?lucitor br?zd? noaptea, iar bubuitul n?praznic a incremenit de groaz? pe to?i cei de fa??. O imens? pr?pastie s-a deschis in fa?a for?elor cere?ti incat ace?tia ?i-au pus la indoial? propria invulnerabilitate. Tabloul se mai continu? cu furtuna, mare involburat?, cutremurul mun?ilor, dup? care totul se potole?te, iar cerul este invadat de o muzic? divin?.
O voce se aude: "Puterea in manifestarea for?ei-brutale distruge, nu creeaz?. Puterea const? in arta de a supune oamenii ?i de a-i men?ine sub legea blande?ei, nu a violen?ei".
Muzica divin? continu? pan? cuprinde ?i subjug? tot spa?iul ?i toate fiin?ele prezente.
Demonstra?ia a luat sfar?it ?i fusese un succes. Unul, doar unul din cei prezen?i r?mase ins? indiferent la tot ceea ce se intamplase.
Contrariat, Judec?torul Suprem al zeilor il intreb?
- Tu e?ti surd, orb sau nesim?itor ca nemuritorul de rand de nu reac?ionezi la nimic din ce ?i-am ar?tat?
-Nu. Eu sunt calmul, acela care ?tie s?-?i disciplineze impresiile. Gloria celorlal?i este condi?ionat? de emo?ii, pentru c? nu le st?panesc. Ce fel de putere este aceea care se las? mole?it? de admira?ie sau tremur? in fa?a stihiilor?
Superiorul zeilor se pronun??:
"Lui ii apar?ine toat? puterea. in el s?l??luie?te adev?rata for??. St?panind pasiunile, el se ridic? mai presus de domina?ia naturii. Nu se ded? la demonstra?ii inutile. Puterea lui nu ?ov?ie in fa?a unei for?e potrivnice. El rezist? tuturor sugestiilor zadarnice, nedemne de spirit. Totu?i, el percepe ?i discerne emo?iile. Calmul este superiorul ?i maestrul tuturor".


Timpul ?i experien?a au demonstrat in?elepciunea acestei legende.
 
Legenda divinitatii omului

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.
A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.
Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"
Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."
Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."
Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."
Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."
Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.
 
Un bastinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe linga Times Square in Manhattan. Era in timpul prinzului si strazile erau pline de oameni. Masinile claxonau, frinele taxiurilor scirtiiau pe la colturi, sirenele zornaiau, sunetele orasului erau asurzitoare. Deodata, bastinasul spune, "Aud un greiere!"
Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in galagia asta!"
"Nu, sint sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
"E o nebunie," i-a raspuns prietenul.
Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se indrepta, traversind strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, si a descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!"
"Nu", a spus bastinasul. "Urechile mele nu sint cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti."
"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o galagie."
"Da, intr-adevar," a venit replica. "Depinde ce este cu adevarat important pentru tine. Hai sa-ti arat!"
A bagat mina in buzunar si a scos citeva monede, pe care, in mod discret, le-a scapat pe trotuar.
Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distanta, fiecare cap intorcindu-se sa vada daca banii cazuti nu erau ai lor.
"Ai inteles ce vreau sa spun?" a intrebat bastinasul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine."
 
Naufragiatul

Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.
Ziua viitoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.
Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca.
Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise.
Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.


Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau.
Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !
 
Dilema regelui

A fost odata un rege tanar, care fu prins odata intr-o lupta cu armatele imparatiei vecine.
Monarhul imparatiei vecine ar fi putut sa-l omoare imediat, dar gandindu-se poate la tineretea prizonierului ii oferi libertatea, cu o singura conditie: ca in decurs de un an regele cel tanar sa afle raspunsul la o intrebare dificila si sa aduca raspunsul in anul urmator, chiar in ziua in care a pierdut batalia.
Intrebarea era: "Ce vor cu adevarat femeile?"
O asemenea intrebare poate sa incurce chiar mintile cele mai cunoscatoare din regat, gandi tanarul rege, care stiu atunci ca a primit o sarcina imposibila. Acceptand totusi provocarea pentru ca n-avea incotro, el pleca cu promisiunea ca se va intoarce cu raspunsul, sau se va pregati sa moara exact peste un an.
Ajuns acasa el lua personal la intrebari toate femeile din regat, de la printese pana la bucatarese si prostituate, apoi intreba preoti, intelepti, tarani, cersetori, chiar si mascariciul curtii fu rugat sa-si dea cu parerea. Nimeni insa nu putu sa dea un raspuns satisfacator.
Mai ramasese doar o vrajitoare - Muma Padurii - o faptura urata, stirba si cocosata care traia intr-o padure, inconjurata de animalele si farmecele ei. Regele stia ca vrajitoarea ii va cere un pret exorbitant, dar ziua cand trebuia sa dea raspunsul era atat de aproape incat el se gandi ca nu mai are practic nimic de pierdut. Vrajitoarea ceru in schimbul raspunsului ca regele sa se casatoreasca cu ea.
Regele accepta alianta cu inima grea si gandind la propria infrangere, dar dincolo de interesul personal el gandi atunci ca este mult mai important sa se afle neaparat raspunsul la acea intrebare la care n-a putut raspunde nimeni. Raspunsul pe care vrajitoarea i-l dadu era ca "Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sa decida ea insasi ce face cu viata ei".
Monarhul tarii vecine vazu corectitudinea raspunsului primit, si din ziua aceea intre cele doua tari se instaura o pace si o prietenie trainica.
Intre timp, la palatul tinarului rege se faceau pregatiri de nunta. Fiind o persoana de o integritate deosebita, el se purta frumos cu viitoarea sotie si ii asigura tot ce avea nevoie pentru viata impreuna, vorbindu-i intotdeauna cu multa rabdare, bunatate si respect. In dimineata zilei in care urma sa aiba loc nunta, el intra in camera ei, aducandu-i in dar un minunat buchet de flori.
Dar spre surpriza lui, in locul unei vrajitoare urate, il astepta o fata de o frumusete orbitoare, imbracata in cea mai splendida rochie de mireasa. Regele intreba cum de s-a schimbat astfel...iar ea raspunse ca vrajitoarele sunt maestre in ale Transformarii, si jumatate din timp de acum inainte ea va avea aspectul de Muma Padurii, iar cealalta jumatate ea va arata frumoasa ca Zana Florilor .
Fata ii spuse iarasi ca el are dreptul sa aleaga in care din cele doua aspecte si-ar dori sa apara ziua, si in care isi doreste sa apara noaptea. Grea dilema pentru tanarul mire, care, indragostit pana peste cap dintr-o singura privire, ar fi vrut sa mearga cu ea oriunde, si sa o arate intregii lumi ...dar pe de alta parte, desigur, tare ar fi vrut sa imbratiseze si noaptea in intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasa.
Ce alegere credeti ca a facut in final tanarul rege?

Nobilul rege raspunse viitoarei sale sotii ca... o va lasa pe ea sa decida ce face cu viata ei.Si ce s-a intamplat mai departe? Fata incepu sa rada, si-i spuse regelui ca daca alegerea este a ei, atunci ea vrea sa fie si ziua si noaptea tot Frumoasa si Buna, de dragul Iubirii unui Om atat de bun.
 
My life is what it is therfore I am what I am
Viata mea este ceea ce este; EU sunt ceea ce sunt


Numai privind aceste cuvinte gandul tau zboara de la firul de iarba care isi face aparitia vestind viatza naturii, pana la pruncul care prin primul lui tipat vesteste aparitzia pe aceasta lume. Cineva a spus ca viata ne este data fara sa ni se ceara voie , si ne este luata fara sa fim intrebati, ceea ce exista intre aceste doua limite depinde doar de noi.
"Viata este un fragment de existenta , o clipa asezata intre doua eternitati, influentata de tot ce s-a petrecut in trecut si influentata de tot ce va urma in viitor. Singura sansa ca s-o intelegi este s-o privesti in contextul acesta al vesniciei."
Viata este o lupta intr-o jungla, unde fiarele sunt oameni deghizati, unde franghiile sunt doar vise si sperante, de care ne agatam zilnic, unde zumzetul fioros al departarii, nu este altceva decat zgomotul omenirii ....
Totul in viata este doar incercare, risti ... daca castigi , incerci sa mergi mai sus cu o treapta, sa atingi un nou vis, o noua incercare, o noua speranta.......daca pierzi , incerci sa te ridici, sau sa o iei de la capat. Totul e sa incerci .... dar te trezesti intr-o dimineatza ca ajungi sa incerci sa te ridici din pat, si atunci te intrebi: Oare ce am incercat toata viata mea?
De multe ori vrem mai mult timp, spunem ca timpul nu este de ajuns, ca nu puteam sa fac aia sau ailalta, ca nu am avut timp sa termin sa devin ceea ce am vrut sa fiu , cand eram doar un copil iar visele erauatat de naive si animate, ei bine, de fapt nu e vorba de timp , ci de noi, doar de noi depinde cum si cat pretuim fiecare zi fiecare minut , fiecare clipa pe langa care trecem , pentru ca nu timpul trece pe langa noi, ci noi pe langa el. Doar de noi depinde daca simtzim fiecare picatura de timp pe obraz, sau o lasam pur si simplu sa alunece si sa dispara ca si cum nu ar fi fost. Oamenii mari niciodata nu s-au plans ca nu au destul timp, totzi incepand de la Platon, Aristotel , ...si pana in ziua de azi , tot ceea ce au facut , au facut in numai 24 de ore pe zi.

Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost ceea ce vom fi,
Totul e scris in legea firii
Iar dupa noapte va fi mereu o noua zi.
 
Puterea dragostei
Intrebat de discipolii sai de ce nu au reusit sa vindece un copil epileptic care era posedat de un demon, Isus le raspunde ca este din cauza credintei lor mici. Adauga apoi ca cine are credinta cat un bob de mustar poate muta un munte din loc si nimic nu ii va fi cu neputinta.
Dar tot in Biblie sta scris, in "Imn in cinstea dragostei" ca "In prezent dureaza acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Dar cea mai presus dintre ele este dragostea."Asta inseamna ca, celui care are dragoste cat un bob de mustar, nimic nu ii va fi cu neputinta.
Caci Dumnezeu Insusi este iubire.
 
10 LECTII INVATATE DE LA INGERI

1.Traieste in integritate2.Nu exista decat ACUM4.Purifica-ti dieta5.Nu da pentru a primi6.Petrece timp de unul singur in natura7.Detaseaza-te de materie8.Nu judeca9.Traiesti acolo unde ti-e focalizata constiinta10. Slaveste-l pe Creator in toate
 
Judecata vine de Sus

Se povesteste in Patericul sinaitic ca un frate oarecare, nedreptatit fiind de un alt frate, s-a dus la avva Sisoe si i-a zis: "M-a nedreptatit un frate si vreau sa ma judec, ca sa mi se faca dreptate!". La care batranul, privindu-l cu blandete, prinse a-l ruga, zicand: "Nu, fiule, ci lasa mai bine lui Dumnezeu judecata". Dar fratele o tinea pe a lui: "Nu voi avea pace pana ce nu mi se va face dreptate!".
Atunci a zis batranul catre el: "Haide, frate, vino sa ne rugam!". Si, ridicand bratele spre cer, a zis batranul: "Dumnezeule, nu mai avem nevoie de Tine ca sa ne porti de grija, ca ne facem noi singuri judecata noastra!". Iar fratele, auzind una ca aceasta din gura batranului, a priceput talcul si s-a rusinat deodata, cazand la picioarele batranului si zicand: "Nu mai vreau sa ma judec cu fratele meu. Iarta-ma, avvo!".
 
O lectie de inchinare

A fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.
S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.
Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.
Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.
- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:
- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii...
Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!
Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati...

Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!
(Dupa Parintele Constantin Valer Necula, Calutul lui Dumnezeu. Povesti si povestiri pentru cei ce n-au mai citit demult povesti, Editura Bunavestire, Bacau, 2003, pp. 94-95)
 
Darul lacrimilor

Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: Spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru umilinta, macar ca citesc vietile Sfintilor Parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima, si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a raspuns: Fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru mantuirea noastra. Caci scris este : cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei.
Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tanar. Era un tanar care, dorind viata calugareasca, a mers la Muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta, nici lacrimi ca sa poata plange. Deci se intristra pe sine, zicand: Nu vrei, ticaloase, sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum, pana ai vreme, si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii ca daca nu vrei sa plangi, eu te voi face si te voi invata sa plangi!
Si avea el o funie tare, impletita; si luand acea funie, se dezbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana cand i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi, si atunci incepea sa planga. Iar acel frate, care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce face si vazandu-l de multe ori facand asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi si se munceste asa. Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte, in vis, l-a vazut fiind in ceata mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu degetul, zicand: Vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos! Acesta, impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat.
Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor intampla, si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa.

(Prelucrare dupa Patericul egiptean)
 
Ajutor dezinteresat

Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el ? Chiar in acea clipa, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el. De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta ca a lui.
Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti. Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi. Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.
Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.

"Dragostea - radacina si izvorul binelui."
 
Taina Spovedaniei- Pai, vezi, fiule?! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdareste de pacate; si cum altfel l-ai putea curata mai lesne decat la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?!
 
Puterea Sfintei Cruci

Un tanar ravnitor de aleasa invatatura s-a dus odata la o manastire, sa ceara sfat unui calugar albit intru Domnul:
- Parinte, dati-mi, va rog, o carte din care sa pot invata cel mai bine cum trebuie sa fie un crestin... cum trebuie sa gandeasca, ce trebuie sa faca... O carte care sa-mi explice toate aceste lucruri!
Calugarul i-a spus ca are o asemenea carte in chilia sa, si s-a dus sa i-o aduca. Insa, dupa cateva clipe, s-a intors tinand in mana o cruce, pe care i-a intins-o tanarului cu parinteasca bunatate. Vazandu-l pe aceasta mirat foarte, n-a zabovit a-i zice:
- Fiule, crucea este cea mai de seama invatatura pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi Mantuitorul S-a jertfit pe cruce, aratandu-ne astfel ce inseamna sa iubesti, fiindca a facut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea inseamna tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adica la Dumnezeu. Cel ce stie sa-si poarte crucea, poarta cu el, in acelasi timp, harul si iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povara, ci o bucurie; cand te daruiesti celui drag, nu o faci cu tristete si cu retinere, ci cu bucurie si entuziasm. Crucea inseamna, deci, curaj, rabdare, dar, mai ales, dragoste.

Doreai o carte pe care sa o citesti cu ochii si a carei invatatura sa iti lumineze mintea. Iata, in schimb, crucea - o carte pe care o vei citi cu ochii sufletului tau si a carei invatatura mai presus de slove toata viata ti-o va lumina!!
 
Stare
Nu este deschis pentru răspunsuri viitoare.
Back
Sus